ICCJ. Decizia nr. 1556/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1556/2011
Dosar nr. 1745/33/2010
Şedinţa publică din 18 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 16 noiembrie 2009, petiţionarii P.I. şi P.R. au solicitat tragerea la răspundere penală a intimaţilor G.A., avocat în Baroul Cluj şi a soţului acesteia, G.I., precum şi a numiţilor A.S., primarul municipiului Cluj Napoca şi T.A., secretar, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 217, art. 246, art. 248 şi art. 288 C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarii au susţinut că soţii G. i-au evacuat în mod abuziv din imobilul lor situat în municipiul Cluj Napoca, după care au demolat casa fără autorizaţie de demolare şi au construit pe terenul respectiv, fără autorizaţie, o casă de locuit. Totodată, au mai susţinut că terenul a fost concesionat ilegal de Primărie.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluţia nr. 112/P/2010 din 15 septembrie 2010 a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate cu motivarea că faptele nu există în materialitatea lor.
Plângerea formulată de petiţionari împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 855/II/2/2010 din 14 octombrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a considerat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
În contra rezoluţiei de netrimitere în judecată, petiţionarii P.I. şi P.R. au formulat plângere, care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 95 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că faptele reclamate de petiţionari nu există în materialitatea lor şi că astfel rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarii P.I. şi P.R. au declarat recurs la 18 februarie 2011, după ce la 15 februarie 2011 au obţinut copia sentinţei penale nr. 95 din 18 noiembrie 2010.
Totodată, au susţinut că procedurile de citare şi comunicare nu au fost îndeplinite, întrucât nu mai locuiesc în imobilul din str. S., care a fost demolat de soţii G.A. şi G.I.
Pe fond, au susţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală şi netemeinică şi că au fost evacuaţi abuziv din imobilul în litigiu pe care l-au cumpărat de la Statul Român.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este întemeiat, aşa cum se va arăta în continuare.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că petiţionarii P.I. şi P.R. nu au fost legal citaţi, la judecarea plângerii pe care au formulat-o în baza art. 2781 C. proc. pen.
Astfel, deşi în cuprinsul plângerii ei şi-au indicat ca adresă de domiciliu str. S., Cluj Napoca, au susţinut că acest imobil a fost demolat de intimaţii soţi G.A. şi G.I. în condiţii nelegale, fără autorizaţiile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, în cadrul actelor premergătoare ei şi-au indicat ca adresă de reşedinţă imobilul din str. N., nr. 63 din municipiul Cluj Napoca, iar pe plicul de expediere a plângerii adresate instanţei de fond a fost menţionată aceeaşi adresă (filele 4, 5 şi 8 dosar fond).
De asemenea, se mai constată că, pe parcursul procesului aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, petiţionarii nu au fost citaţi la reşedinţa indicată ci la imobilul din str. S. nr. 25 din municipiul Cluj Napoca unde nu mai locuiesc, clădirea fiind demolată.
Tot astfel, comunicarea hotărârii primei instanţe s-a făcut la aceeaşi adresă din str. S. nr. 25 din municipiul Cluj Napoca.
Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, iar conform art. 3859 alin. (1) pct. 21 din acelaşi cod, nelegala citare a unei părţi constituie caz de casare.
Întrucât prima instanţă a păşit la judecarea cauzei cu nerespectarea acestor dispoziţii legale şi cu neobservarea actelor în care era indicată reşedinţa petiţionarilor, iar aceşti petiţionari au luat cunoştinţă de hotărârea pronunţată la 15 februarie 2011 când le-a fost comunicată la cerere, recursul declarat la 18 februarie 2011 se constată a fi declarat în termen şi întemeiat potrivit celor ce preced.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de petiţionarii P.I. şi P.R., a casa Decizia atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de petiţionarii P.I. şi P.R. împotriva sentinţei penale nr. 95/2010 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj,secţia penală şi de minori.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza la aceiaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Cluj, spre rejudecare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1560/2011. Penal → |
|---|
