ICCJ. Decizia nr. 1560/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1560/2011
Dosar nr. 5710/99/2010
Şedinţa publică din 18 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 437 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3383 din 22 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat inculpatul L.(fost S.)F. la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) şi art. 89 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi de art. 178 alin. (3) teza I şi alin. (5) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, la data de 10 noiembrie 2004 inculpatul a condus pe drumurile publice fără a avea permis şi cu o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,60 grame %o autoturismul proprietate personală marca „Audi", a intrat pe contrasens şi a lovit un alt autoturism care circula regulamentar, în urma coliziunii rezultând decesul conducătorului auto C.D. şi a pasagerei G.L. După accident inculpatul a fugit de la locul accidentului fiind prins de un lucrător de poliţie.
Împotriva hotărârii de condamnare s-a formulat cerere de revizuire de către L.(fost S.)F. prin curator L.A., reprezentată de avocat, susţinându-se, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. că s-a descoperit o împrejurare care nu a fost cunoscută de către instanţe la judecarea cauzei şi anume că în cadrul procedurii de punere sub interdicţie în dosarul nr. 9176/245/2008 al Judecătoriei Iaşi au fost efectuate două expertize medico-legale psihiatrice care au concluzionat că persoana condamnată prezintă diagnosticul „tulburare psihotică acută de aspect maniacal, pe fond organic post TCC" şi că nu prezintă discernământ critic asupra faptelor şi acţiunilor sale, neavând reprezentarea lor, şi a consecinţelor ce decurg din aceasta iar a doua expertiză că ar avea discernământul critic diminuat. Pentru al doilea raport de expertiză s-a solicitat avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-legale de pe lângă I.M.L. Iaşi, din care a rezultat că L.F. are discernământul critic absent şi nu păstrează capacitatea psihică de a decide cu liberă voinţă asupra propriilor drepturi şi obligaţii şi asupra propriilor interese, de a se autoconduce şi a se autoîngriji.
Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.N.M.L. Bucureşti a aprobat avizul menţionat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, după efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C. proc. pen., a sesizat instanţa cu concluzii de respingere a cererii de revizuire, considerând că lipsa discernământului ori caracterul diminuat al acestuia nu se referă la data săvârşirii faptei – din noiembrie 2004 ci la data efectuării expertizei.
Prin sentinţa penală nr. 505 din 1 octombrie 2010 a Tribunalului Iaşi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient L.(fost S.)F. cu motivarea că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, s-a considerat că, expertizele efectuate vizează conduita actuală a condamnatului şi capacitatea sa de a-şi gestiona propriile obligaţii şi interese în momentul de faţă şi nu la momentul anterior sau măcar apropiat faptelor din 9 noiembrie 2004 pentru care a fost condamnat.
De asemenea s-a apreciat că aspectele invocate, privind lipsa de discernământ nu prezintă noutate pentru judecător, făcându-se trimitere la cuprinsul deciziei instanţei de recurs, în care se arată că „în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în fond şi în apel nu au existat date ori elemente care să creeze îndoiala privitor la discernământul său" iar expertiza efectuată „nu atestă lipsa discernământului acestuia, în condiţiile în care instanţa de recurs avea cunoştinţă că inculpatul fusese pus sub interdicţie de instanţă civilă".
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul L.(fost S.)F. care a fost respins prin Decizia penală nr. 194 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat că expertizele medico-legale invocate nu au stabilit lipsa discernământului la momentul săvârşirii faptelor pentru care a fost condamnat şi că problemele de natură psihică sunt ulterioare acestui moment.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul revizuient L.(fost S.)F. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 6 şi 171 C. proc. pen., susţinând că judecata în apel s-a făcut în lipsa apărătorului ales şi cu apărător din oficiu şi că soluţia pronunţată este urmare a greşitei aplicări a legii, fiind întrunite cerinţele art. 394 lit. a) din acelaşi cod pentru admiterea cererii de revizuire.
În susţinerea recursului s-a depus copia certificatului medico-legal din 2 mai 2000 eliberat de I.M.L. Iaşi.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că la termenul stabilit în vederea soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei de respingere a cererii de revizuire s-a prezentat avocatul B.T. care a înştiinţat instanţa că apărătorul ales al apelantului – avocatul L.B. este în imposibilitate de prezentare din cauza condiţiilor meteo nefavorabile şi că solicită acordarea unui termen scurt de judecată.
Instanţa a constatat că avocatul L.B. nu a depus împuternicire avocaţială şi a stabilit ca asistenţa juridică să fie asigurată de apărătorul iniţial desemnat din oficiu, respectiv de avocat L.O.
La a doua strigare a cauzei s-a prezentat avocat din oficiu C.V., care l-a substituit pe apărătorul desemnat din oficiu, avocat L.O.
În conformitate cu principiile care decurg din dispoziţiile art. 171 şi art. 172 C. proc. pen. coroborate cu cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului persoana are dreptul de a fi asistată de un apărător ales, să dispună de timpul şi înlesnirile necesare, pentru ca astfel să beneficieze de un proces echitabil.
Din actele aflate în dosar rezultă că avocatul B.L. a fost cel care, în calitate de apărător ales al revizuientului, a susţinut în faţa Tribunalului Iaşi cererea de revizuire formulată de condamnat şi că acelaşi avocat a declarat apel împotriva hotărârii de respingere a acestei cereri.
Potrivit comunicatului dat publicităţii de Administraţia Naţională de Meteorologie la data de 30 noiembrie 2010 a fost emisă o atenţionare cu cod galben de ninsori şi precipitaţii mixte pentru zona Moldovei, în zilele de 1 şi 2 decembrie 2010, iar din pricina timpului nefavorabil avocatul apelantului revizuient a fost în imposibilitate de a se prezenta la Curtea de Apel Iaşi, făcând cunoscut acest lucru instanţei prin intermediul avocatului T.B. din Baroul Iaşi.
În această situaţie, Curtea avea suficiente temeiuri să acorde termenul scurt solicitat.
Întrucât nu a procedat astfel şi a acceptat concluziile unui alt avocat din oficiu, în locul celui desemnat iniţial care nu era în măsură să facă o apărare eficientă în absenţa unor documente medicale aflate la avocatul ales, dreptul la apărare al părţii aflate într-o stare de vulnerabilitate datorită alterării ori abolirii discernământului, a fost încălcat, ceea ce impune casarea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii.
Referitor la actul medico-legal depus în recurs şi critica formulată în sensul greşitei soluţionări a cererii de revizuire şi a temeiniciei cazului prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., acestea urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de condamnatul revizuient, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
Se va stabili ca onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuientul L.(fost S.)F. împotriva deciziei penale nr. 194 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Iaşi.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1561/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
