ICCJ. Decizia nr. 1588/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1588/2011
Dosar nr. 431/32/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin adresa nr. 3303-0-30-10-26/4 din 2 iunie 2010, Ministerul de Justiţie din Ucraina a solicitat Ministerului de Justiţie din România recunoaşterea şi preluarea executării în România a Hotărârii instanţei districtuale Glybotskyj (din regiunea Cernăuţi) din 16 ianuarie 2009, pronunţată în cauza penală nr. 1-10/09, privind pe cetăţeanul român U.M.
Solicitarea a fost formulată în limba engleză şi a avut ataşate traducerea acesteia în limba română şi următoarele acte în limba ucraineană, însoţite de traducerea în limba română:
demersul Judecătoriei raionale Hliboca privind executarea sentinţei din 16 ianuarie 2009;
- adeverinţă că numitul U.M. nu poate fi absolvit de răspundere penală prin efectul prescripţiei;
- adeverinţa de identificare a numitului U.M., ca domiciliu şi carte de identitate;
- adeverinţa de identificare a numitului U.M. din punct de vedere al paşaportului, la care este anexată şi o copie a acestuia;
- adeverinţă din care rezultă faptul că sentinţa de mai sus se remite organelor de resort ale României, potrivit Convenţiei Europene privind valabilitatea internaţională a sentinţelor penale;
- adeverinţă că sentinţa penală privind pe numitul U.M. a intrat în vigoare la data de 2 februarie 2009;
- textele din codul penal al Ucrainei în baza cărora s-a dispus condamnarea numitului U.M.;
- textul articolului din codul de procedură penală a Ucrainei care prevede cazurile în care cauzele se examinează în lipsa inculpatului;
- sentinţa din 16 ianuarie 2009 a Judecătoriei raionale Hliboca, regiunea Cernăuţi cu precizarea că aceasta a intrat în vigoare.
Deşi legal citat, numitul U.M. nu s-a prezentat în instanţă, dar s-a prezentat un avocat angajat care a depus o copie în limba ucraineană şi cu traducere după o hotărâre pronunţată la data de 23 ianuarie 2009 de Curtea de Apel Cernăuţi prin care s-a anulat sentinţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi şi a înlocuit pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea trecerii graniţei Ucrainei timp de 15 ani.
Faţă de această situaţie, instanţa de judecată, prin Ministerul de Justiţie al României, a solicitat relaţii de la Ministerul de Justiţie al Ucrainei, pentru a se verifica veridicitatea actelor depuse de avocat, trimiţând în acest sens copii după ele.
Cu adresa nr. 26-26351/4 din 1 octombrie 2010 Ministerul de Justiţie al Ucrainei a comunicat Ministerului de Justiţie al României faptul că Hotărârii Tribunalului Glybotskyj din regiunea Chemivetska din data de 16 ianuarie 2009, privind pe numitul U.M., nu a fost niciodată atacată la o instanţă de apel. Adresa a fost înaintată în limba engleză însoţită de traducerea în limba română.
În raport cu această adresă, avocatul numitului U.M. a considerat că relaţiile trimise nu se referă la hotărârea a cărei recunoaştere s-a solicitat.
Instanţa de judecată, analizând actele dosarului, constată că toate acele acte, inclusiv relaţiile primite la solicitarea instanţei de judecată se referă la una şi aceeaşi hotărâre. Denumirile diferite ale instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere s-a solicitat sunt determinate de limba din care s-au făcut traducerile, engleză sau ucraineană.
Astfel, în adresa iniţială, nr. 3303-0-30-10-26/4 din data de 02 iunie 2010 a Ministerului de Justiţie din Ucraina, adresă în limba engleză, se face referire la Hotărârea instanţei districtuale Glybotskyj din regiunea Cernăuţi, din data de 16 ianuarie 2009, denumiri care se regăsesc şi în adresa nr. 26-26351/4 din 1 octombrie 2010 a Ministerului de Justiţie al Ucrainei, adresă redactată tot în limba engleză. Este adevărat că în actele din limba ucraineană se face referire la Judecătoria raională Hliboca, dar se face trimitere la aceeaşi persoană, la aceeaşi dată a pronunţării hotărârii, la aceeaşi pedeapsă aplicată şi la aceleaşi texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea. în raport de aceste aspecte, instanţa consideră că în cauză este vorba de una şi aceeaşi hotărâre. Pe de altă parte, apărătorul numitului U.M., deşi s-a angajat să prezinte plicul prin care i s-a comunicat hotărârea de condamnare pentru a demonstra că din acel moment a curs termenul legal pentru a o ataca, nu a mai prezentat acest act.
Pe fondul cauzei, instanţa de judecată constată că prin Hotărârea instanţei districtuale Glybotskyj din regiunea Cernăuţi (Judecătoria raională Hliboca) din data de 16 ianuarie 2009 pronunţată în cauza penală nr. 1-10/09, privind pe cetăţeanul român U.M., s-au aplicat acestuia pedepsele de 3 ani închisoare conform p.2 al art. 15 şi p. 1 al art. 201 ale Codului penal al Ucrainei şi de 1 an închisoare, conform p. 2 al art. 263 a Codului penal al Ucrainei, pedepse contopite conform art. 70 al Codului penal al Ucrainei.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, la data de 5 septembrie 2008, numitul U.M., aflându-se în parcajul cu plată de la Piaţa Kalinivska din Cernăuţi, a achiziţionat de la un individ necunoscut o bâtă metalică telescopică pentru autoapărare, obiect considerat armă albă de lovire. în aceeaşi zi, numitul U.M. s-a deplasat la frontiera ucraineano - română şi, la postul vamal Porubna al Vămii Vadu Şiretului, a completat declaraţia vamală în care nu a trecut bâta telescopică. în timpul controlului autoturismului a fost descoperit acest obiect, pentru a cărui trecere peste frontieră era necesară permisiunea Departamentului Securităţii Publice din M.A.I. al Ucrainei; deşi legal citat, numitul U.M. nu s-a prezentat în instanţă şi nu a făcut nici un demers în vederea amânării cauzei; de altfel, acesta la data de 11 septembrie 2008, a plecat în România de unde nu a mai revenit în Ucraina.
Prin Adresa nr. 1482/11/2/2010 din 13 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat, în temeiul prevederilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, Curţii de Apel Bacău , recunoaşterea hotărârii din data de 16 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1-10/2009 al Judecătoriei raionale Hliboca, regiunea Cernăuţi, prin care numitul U.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 146 din 25 noiembrie 2010, în baza art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Ucraina privind recunoaşterea Hotărârii instanţei districtuale Glybotskyj (din regiunea Cernăuţi) şi, în consecinţă:
A recunoscut Hotărârea instanţei districtuale Glybotskyj (din regiunea Cernăuţi - Judecătoria raională Hliboca) din 16 ianuarie 2009 pronunţată în cauza penală nr. 1-10/09 privind pe cetăţeanul român U.M.
A substituit pedepselor de:
- 3 ani închisoare .aplicată conform p. 2 al art. 15 şi p. 1 al art. 201 ale Codului penal al Ucrainei.
- 1 an închisoare, aplicată conform p. 2 al art. 263 al Codului penal al Ucrainei, pedepse contopite conform art. 70 al Codului penal al Ucrainei, pedepsele de:
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006;
- 1 an închisoare, aplicată în baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pedepse care au fost contopite în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. român, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a considerat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, hotărârea de condamnare a cărei recunoaştere s-a solicitat privind un cetăţean român, judecat cu respectarea drepturilor sale, hotărâre rămasă definitivă şi nepusă în executare.
Împotriva sus-arătatei sentinţe, în termen legal, condamnatul U.M. a declarat recursul de faţă.
Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 172 C. proc. pen., condamnatul, prin apărător, a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că, în mod greşit instanţa a reţinut săvârşirea şi a infracţiunii de contrabandă cu arme şi muniţii, întrucât bâta metalică telescopică descoperită în autoturismul acestuia nu este considerată ca fiind armă sau muniţie în legislaţia română, şi că singura faptă care s-ar putea reţine în sarcina condamnatului ar fi cea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, încadrare în raport cu care a solicitat, în principal, aplicarea art. 181 C. pen. şi sancţionarea cu amendă administrativă potrivit art. 91 C. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse minime.
În ipoteza menţinerii, sub aspectul învederat, a soluţiei primei instanţe, a solicitat, în principal, ca pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de contrabandă să fie redusă în aşa fel încât pedeapsa rezultantă să poată intra sub incidenţa prevederilor art. 81 C. pen., sau, în subsidiar, aplicare art. 861 C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, acesta neavând antecedente penale, precum şi caracterizările de la locul de muncă şi, nu în ultimul rând, faptul că acesta este căsătorit şi are o familie bine organizată.
Recursul nu este fondat.
Art. 116 din Legea nr. 302/2004 prevede că: (1) Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă:
a) România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat internaţional la care este parte;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară care nu este o infracţiune de drept comun;
d) respectă ordinea publică a statului român;
e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române;
f) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleiaşi persoane în România;
g) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleiaşi persoane într-un alt stat, hotărâre care să fi fost recunoscută în România.
Potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.
Critica condamnatului în sensul că bâta telescopică găsită în autoturismul său nu este considerată armă şi că , prin urmare, încadrarea juridică nu are corespondent în legislaţia română nu este întemeiată.
Potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006 "introducerea sau scoatere din ţară fără drept, de arme, muniţii, materiale explozive, droguri, etc constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi".
Potrivit art. 21 din Legea nr. 295/2004, se defineşte arma albă ca fiind acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuţite, şişuri, boxuri, casete, arbalete, arcuri, bâte, măciuci şi bastoane telescopice.
Aşa fiind, se constată că prima instanţă a substituit pe deplin corect pedepsele stabilite de instanţa străină cu pedepse similare din legea penală română, potrivit corespondenţei pe care a identificat-o între textele încriminatoare din cele două legi penale şi tot astfel a reţinut şi concursul de infracţiuni.
În contextul în care a fost investită doar cu procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale pronunţate într-un alt stat, şi nu cu judecarea cauzei pe fond, Curtea de Apel Bacău nu avea căderea să procedeze la individualizarea - dintr-o perspectivă proprie a pedepselor, încât examinarea cererilor formulate în apărare în acest sens se învederează a fi de prisos.
În aceste condiţii, sentinţa atacată se învederează a fi pe deplin temeinică şi legală şi, pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.M. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1561/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1616/2011. Penal → |
|---|
