ICCJ. Decizia nr. 1604/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1604/2011
Dosar nr. 11985/2/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2/F din 5 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 11985/2/2010 (3259/2010), s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.P.M.N. împotriva Rezoluţiei nr. 689/P/2010 din 07 octombrie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei nr. 2387/II-2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 25 noiembrie 2010 şi a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 5 noiembrie 2010, petentul D.P.M.N. a formulat, în temeiul dispoziţiilor de art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de numiţii I.C.G. şi M.M.G. în Dosarul nr. 1689/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţia dată în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., şi a Rezoluţiei nr. 2387/II/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petentul nu a motivat plângerea formulată - nici în scris, nici oral - neaducând critici din punctul său de vedere cu privire la soluţia de netrimitere în judecată a intimaţilor mai sus menţionaţi.
Curtea, examinând probatoriul din Dosarul de urmărire penală (nr. 689/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), a constatat că petentul, la data de 26 aprilie 2010 a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliţie din cadrul Secţiei 8 Poliţie şi anume: I.C.G. (inspector de poliţie), P.C. (subinspector), M.M.G. (ofiţer specialist - birou investigaţii criminale), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., motivând că în data de 15 ianuarie 2010, a fost solicitat, în calitate de avocat, să asigure asistenţa juridică a minorului M.E.M. însă, la Secţia 8 Politie, a constatat că minorul fusese audiat în absenţa sa, iar lucrătorii de poliţie nu i-au adus la cunoştinţă acest aspect. A mai arătat petentul că minorul a fost audiat şi în alte dosare penale, fără a i se aduce la cunoştinţă că are dreptul să nu dea nici o declaraţie şi că i s-a vorbit pe un ton agresiv şi neprincipial.
Din probele dosarului şi anume, declaraţiile tatălui minorului - M.V. - şi ale numitei B.P.V. - consilier juridic în cadrul Serviciului Protecţia Copilului Sector 2, a rezultat faptul că lucrătorii de poliţie au avut o atitudine civilizată, nu au agresat pe minor, având o atitudine principială şi de respect faţă de avocatul din oficiu.
Rezultă, aşadar, că susţinerile avocatului D.P.M.N. nu se coroborează cu nici un act probator administrat în cauză.
Împotriva rezoluţiei, în termenul legal de 20 de zile, a formulat plângere petentul D.P.M.N. la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin Rezoluţia nr. 2387/11/2/25 noiembrie 2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată plângerea, cu motivarea că cercetările în cauză au fost complete, iar soluţia dispusă este temeinică şi legală.
În consecinţă, instanţa de fond constatând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii I.C.G., P.C. şi M.M.G. dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 689/P din 7 octombrie 2010 şi menţinută prin Rezoluţia nr. 2387/II/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul D.P.M.N., care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea plângerii de către procurorul ierarhic superior în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. potrivit cărora, „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs ..." au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă."
Sentinţa penală nr. 2/F/2010 care face obiectul recursului de faţă prin care judecătorul fondului a respins plângerea formulată de recurent ca nefondată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., fiind pronunţată la data de 5 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este o hotărâre definitivă în sensul prevederilor art. 416 pct. 1 C. proc. pen.
Cum împotriva hotărârilor definitive legea procesual penală nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a recursului, folosirea acesteia de către petiţionar are accepţiunea unui act pe care legea nu îl îngăduie şi îl sancţionează cu inadmisibilitatea.
Aşa fiind, recursul declarat de petiţionarul D.P.M.N. se priveşte ca inadmisibil şi se va respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul D.P.M.N. împotriva Sentinţei penale nr. 2/F din 5 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 aprilie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1624/2011. Penal → |
|---|
