ICCJ. Decizia nr. 1701/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 1701/2011
Dosar nr. 8135/1/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Asupra cauzei de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 114/A din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având de soluţionat recursul declarat de S.R.A., a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 R din 04 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria Brăila, s-a luat act de retragerea cererii de revizuire formulată de petentul S.R.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat C.C., s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr. 963/III/6/2010, înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. 14721/196/2010 s-a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul S.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila.
Prin sentinţa penală nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 25 februarie 2009 prin Decizia penală nr. 145 R a Curţii de Apel Galaţi, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cererea de revizuire a fost formulată în numele condamnatului de mama sa, S.T., fără a se preciza motivele de revizuire şi mijloacele de probă în susţinerea cererii.
Fiind citat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, revizuientul-condamnat S.R.A. a declarat că ştie de cererea formulată de mama sa, afirmând însă că nu-şi însuşeşte această cerere.
La dosarul instanţei a fost ataşat o declaraţie semnată şi datată de către condamnatul S.R.A. la 29 octombrie 2010, prin care acesta a arătat că nu-şi însuşeşte cererea de revizuire care a fost formulată în numele său şi înţelege să-şi retragă această cerere.
Având în vedere poziţia procesuală manifestată de către revizuientul-condamnat S.R.A., s-a luat act de voinţa sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul S.R.A., fără a preciza motivele.
La termenul de judecată din 19 aprilie 2011 s-a procedat la recalificarea căii de atac ca fiind apel împotriva sentinţei penale nr. 13/R din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Brăila şi nu recurs, cum greşit a fost înregistrată.
Au fost avute astfel în vedere dispoziţiile art. 407 C. proc. pen., conform cărora sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1), sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Cum în speţă împotriva sentinţei penale nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila (faţă de care condamnatul a promovat prezenta cerere de revizuire) a fost promovată calea de atac a apelului, în mod corect şi sentinţa penală pronunţată în cererea de revizuire este atacabilă cu aceeaşi cale ordinară de atac, respectiv apel.
În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, s-a considerat că aceasta aparţine Tribunalului Brăila, ca instanţă de apel.
Conform dispoziţiilor legale în materie, curţile de apel nu au în competenţă materială soluţionarea apelurilor promovate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii.
Având în vedere obiectul cauzei, a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile speciale ale art. 407 C. proc. pen. ce reglementează calea de atac împotriva sentinţelor instanţei de revizuire şi nu dispoziţiile generale reglementate de art. 27 şi art. 28 C. proc. pen., motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Brăila.
Tribunalul Brăila, prin Decizia nr. 195 din 2 septembrie 2011, a apreciat că sentinţa recurată în prezenta cauză (privind revizuirea) a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi cum obiectul cauzei priveşte revizuirea infracţiunii de tâlhărie, sentinţa pronunţată este supusă recursului aflat în competenţa curţii de apel, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 40 C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă se constată următoarele :
Potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, Curtea de apel, ca instanţă de recurs judecă recursurile pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Pe de altă parte, prin art. XXIV alin. (1) din aceeaşi lege, s-a stabilit că doar hotărârile pronunţate înaintea intrării în vigoare a acestui act normativ rămân supuse căilor de atac, motivelor şi temeiurilor prevăzute de legea sub care au început, rezultând, „per a contrario" ca hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii sunt supuse numai căii de atac a recursului.
Ca atare, interpretarea dată de Curtea de Apel Galaţi, este de natură a lipsi de conţinut chiar raţiunile avute în seamă la adoptarea acestor noi reglementări şi anume accelerarea soluţionării proceselor ceea ce nu este admisibil.
De asemenea, nu poate fi acceptată alegaţia aceleiaşi instanţe, în sensul că Legea nr. 202/2010 nu a adus modificări cu privire la modul de soluţionare a cererii de revizuire, rezultând din examinarea dispoziţiilor art. 407 C. proc. pen. că sentinţele instanţei de revizuire date potrivit art. 403 alin. (3) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.
Aceasta înseamnă că pentru hotărârile pronunţate de judecătorii în fond după data intrării în vigoare la 25 noiembrie 2010 a legii menţionate este prevăzută numai calea recursului la curtea de apel. Tot astfel şi cele pronunţate în materia revizuirii acelor hotărâri rămân supuse numai căii de atac a recursului.
Faţă de aceste dispoziţii imperative, în speţă, calea de atac, împotriva sentinţei prin care s-a luat act de retragerea cererii de revizuire pronunţată de Judecătoria Brăila la 4 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este recursul la Curtea de Apel Galaţi.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 43 alin. (1) cu referire la art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., urmează a stabili competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi, căreia i se va trimite dosarul pentru soluţionarea recursului declarat de condamnatul revizuient.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul S.R.A. în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1717/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
