ICCJ. Decizia nr. 1628/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1628/2011
Dosar nr. 3157/2/2010
Şedinţa publică din 21 aprilie 2011
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 378/F din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Rezoluţia din data de 31 martie 2010, privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. 379/2006 din data de 20 decembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Huelva, secţia penală nr. 3, şi a Sentinţei penale nr. 305/2007 din data de 21 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria de Dosare Penale nr. 7 din Sevilla şi transferarea condamnatului S.C. (cetăţean român) din penitenciarul din Regatul Spaniei într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 189 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON, urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rezoluţia din data de 31 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, în temeiul art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a Sentinţei penale nr. 379/2006 din data de 20 decembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Huelva, secţia penală nr. 3, şi Sentinţei penale nr. 305/2007 din data de 21 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria de Dosare Penale nr. 7 din Sevilla, ca urmare a cererii înaintate de către autorităţile judiciare din Regatul Spaniei de transferare a condamnatului S.C. (cetăţean român) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând actele şi lucrările dosarului, pe baza informaţiilor şi documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, Curtea constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 379/2006 din data de 20 decembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Huelva, secţia penală nr. 3 (rămasă definitivă prin respingerea apelului, la data de 13 martie 2007), s-a dispus condamnarea inculpatului S.C. la pedeapsa de 1 an închisoare, cu interzicerea exercitării dreptului de vot pe durata acesteia, pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat cu utilizarea forţei”, prevăzută de art. 237, art. 238.2 şi art. 240 C. pen. spaniol.
Din pedeapsa închisorii a fost dedusă perioada arestului preventiv, de la data de 27 iunie 2006 până la data de 20 decembrie 2006.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, la data de 23 iunie 2006, în jurul orei 15:00, beneficiind de complicitatea altor indivizi neidentificaţi, a pătruns, prin spargerea vitrinei, într-un magazin de bijuterii din Zalamea Real (Huelva) şi a sustras 35 de inele din aur în valoare de 7.200 euro.
Fapta astfel descrisă are corespondent şi în legislaţia penală română, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.
II. Prin Sentinţa penală nr. 305/2007 din data de 21 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria de Dosare Penale nr. 7 din Sevilla (rămasă definitivă prin respingerea apelului, la data de 19 decembrie 2007), s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa totală de 5 ani închisoare, cu interzicerea exercitării dreptului la sufragiu pasiv pe durata acesteia, din care pedeapsa de 3 ani închisoare a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt prin uzul violenţei”, prevăzută de art. 242.1 C. pen. spaniol, iar pedeapsa de 2 ani închisoare a fost aplicată pentru infracţiunea de „vătămări”, prevăzută de art. 147.1 C. pen. spaniol.
Din pedeapsa închisorii a fost dedusă perioada arestului preventiv, de la data de 7 mai 2007 până la data de 9 ianuarie 2008.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, în noaptea de 14 - 15 aprilie 2007, în jurul orei 03:30, împreună cu alte două persoane, au pătruns în hotelul A.R. din Sevilla, sub pretextul că au rezervare, l-au lovit pe paznic, l-au legat de mâini şi de picioare cu o sfoară şi i-au pus un căluş în gură, acesta suferind vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, iar apoi, cu ajutorul unor şurubelniţe, au deschis seifurile, de unde au sustras suma de 14.565,10 euro şi cecuri în alb emise de Banca A.
Faptele astfel descrise au corespondent şi în legislaţia penală română, acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii complexe de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (care absoarbe infracţiunea de vătămare corporală, incriminată în art. 181 alin. (1) C. pen.) şi pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
Condamnatul (încarcerat în prezent în Penitenciarul din Huelva) a început executarea pedepsei de 5 ani închisoare la data de 10 ianuarie 2008, aceasta urmând a expira la data de 4 mai 2012. În continuare, începând cu data de 5 mai 2012, condamnatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare, aceasta expirând la data de 8 noiembrie 2012.
Conform declaraţiei autentificate de Consulatul General al României la Sevilla prin Încheierea nr. C-570/941 din data de 3 februarie 2009, condamnatul şi-a exprimat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.
La data de 22 noiembrie 2010, Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală din cadrul Ministerului Justiţiei a transmis Curţii, prin fax, o declaraţie a condamnatului, autentificată de Consulatul General al României la Sevilla prin Încheierea nr. C-8971/10922 din data de 30 septembrie 2010, potrivit căreia acesta renunţă la cererea de transferare într-un penitenciar din România, precizând că, din pedeapsa de 6 ani închisoare, a executat deja aproximativ 4 ani şi, în scurt timp, urmează să fie liberat condiţionat, motiv pentru care îşi exprimă în mod expres consimţământul pentru întreruperea procedurii de transferare.
Instanţa de fond a constatat că în raport de ultima declaraţie a condamnatului nu este îndeplinită una dintre condiţiile pentru transferarea unui condamnat în vederea executării pedepsei, şi anume consimţământul acestuia (art. 129 lit. d) teza I din Legea nr. 302/2004), iar în statul de condamnare nu i s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră, pentru a fi aplicabil cazul prevăzut de art. 3 parag. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg în anul 1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, persoana condamnată S.C., solicitând să se ia act de faptul că şi-a retras cererea de transfer formulată în anul 2007, care i s-a luat în considerare în anul 2010, executând în Spania mai mult de 4 ani, beneficiind de drepturile penitenciare (permisii de câte 6 zile, loc de muncă remunerat cu 400 euro) şi urmează să fie liberat condiţionat în cel mai scurt timp.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petentului, în raport de soluţia primei instanţe, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 378/F din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin Rezoluţia din 31 martie 2010, privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. 379/2006 din 20 decembrie 2006 a Judecătoriei Huelva şi Sentinţa penală nr. 305/2007 din 21 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria de Dosare Penale nr. 7 din Sevilla şi transferarea condamnatului S.C. din penitenciarul din Regatul Spaniei într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani închisoare.
Ca urmare a soluţiei pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, persoana condamnată S.C. urmează că execute pedeapsa în continuare în penitenciarul din Regatul Spaniei; recursul acestuia care vizează aceeaşi solicitare apare în aceste condiţii ca nefondat.
În mod corect instanţa de fond a luat în considerare ultima declaraţie a condamnatului autentificată de Consulatul General al României la Sevilla, la 30 septembrie 2010, prin care acesta renunţă la cererea de transferare într-un penitenciar din România, cerere pe care a apreciat-o ca fiind corespunzătoare exigenţelor prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004 şi exprimând voinţa condamnatului, precum şi faptul că în cauză nu s-a dispus măsura expulzării sau a conducerii la frontieră pentru a fi aplicabil cazul prevăzut de art. 3 parag. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază soluţia instanţei de fond legală şi temeinică, fiind favorabilă condamnatului.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul condamnatului.
Va obliga persoana condamnată la cheltuieli judiciare către stat conform dispoziţiilor prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 378/F din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta-persoană condamnată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1623/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
