ICCJ. Decizia nr. 1623/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1623/2011
Dosar nr. 40907/3/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă,
Examinând acte şi lucrările dosarului, constată următoarele:
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) art. 74 lit. c) şi alin. ultim, art. 76 lit. a), şi art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.S. la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi alin. ultim, art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen. C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 26 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi alin. ultim, art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. e) şi alin. ultim, art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen. C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse aplicate anterior, inculpatul C.S. urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului C.S.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.S. durata reţinerii din data de 29 iulie 2009 şi a arestării preventive, de la data de 30 iulie 2009 la zi.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.S., la data de 03 iunie 2009 partea vătămată S.F. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în luna martie 2009 o persoană necunoscută a retras suma de 75.000 euro din contul său personal, deţinut la P.B., folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele său; la data de 09 iunie 2009, aceleaşi aspecte au fost sesizate şi de către P.B., cu completarea că aceeaşi persoană necunoscută a încercat să retragă numerar şi din contul clientului P.M.
În zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009 inculpatul C.S. a indus în eroare funcţionarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A. folosind o carte de identitate falsă, pe numele părţii vătămate Ş.F., având aplicată fotografia inculpatului, determinându-i pe aceştia să îi remită din contul titularului de drept suma de 21.215 euro şi respectiv 54.684 euro.
În vederea ridicării de numerar, în valoare totală de 75.899 euro, în zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009, inculpatul C.S. a completat şi semnat în fals, în faţa martorilor R.D. şi M.A.V. - funcţionarilor bancari din cadrul P.B. - două declaraţii privind identitatea beneficiarului real, precum şi două cereri de anulare depozit la termen, semnând, de asemenea, cu numele Ş.F.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 septembrie 2009, întocmit de specialişti din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, s-a constatat că inculpatul C.S. a executat scrisul de completare şi a semnat la rubrica client documentele sus-menţionate.
Cele două funcţionare bancare, martorele R.D. şi M.A.V., conform proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaştere din 24 iunie 2009, l-au indicat pe inculpatul C.S. ca fiind persoana care s-a prezentat sub identitatea falsă de Ş.F.
Aspectele relatate se coroborează cu capturile de pe imaginile video din zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009, puse la dispoziţie de P.B., conform procesului-verbal.
S-a mai reţinut că inculpatul C.S., în faza de urmărire penală, a recunoscut fapta de inducere în eroare a funcţionarilor bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., precizând că a folosit drept mijloc fraudulos o carte de identitate plăsmuită, pe numele Ş.F., având aplicată poza inculpatului şi astfel a ridicat din contul părţii vătămate Ş.F., în două rânduri, suma totală de 75.899 euro, pe care ulterior a folosit-o în interes personal.
Totodată inculpatul C.S. a precizat ca documentul de identitate fals i-a fost procurat de o persoană pe nume ";A.";, căreia i-a dat şi suma de 10.000 euro, din banii retraşi în mod fraudulos din contul părţii vătămate Ş.F., iar după săvârşirea faptei a aruncat documentul fals.
A mai reţinut instanţa de fond că în data de 03 aprilie 2009, inculpatul C.S. s-a prezentat la P.B. - Sucursala O. şi a încercat să inducă în eroare funcţionari bancari prin utilizarea unei cărţi de identitate falsificată, pe numele P.M., încercând să retragă suma de aproximativ 10.000 euro.
În vederea ridicării banilor, inculpatul C.S. a completat şi semnat în fals în faţa funcţionarelor bancare din cadrul P.B., martorele Ş.M. şi D.A. o declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor, pe numele părţii vătămate P.M., datată 03 aprilie 2009.
Intenţionând să verifice identitatea persoanei care s-a prezentat în faţa sa, martora Ş.M. a luat legătura cu sucursala la care a fost deschis contul părţii vătămate, solicitând reprezentanţilor acesteia să îi trimită, pe fax, fotocopia cărţii de identitate a titularului de cont şi specimenul de semnătură.
Primind informaţiile solicitate, martora a observat că persoana care s-a prezentat în faţa sa nu este P.M., aşa cum s-a recomandat şi cum rezulta din cartea de identitate prezentată, după cum nici semnătura executată de această persoană nu era a titularului de cont.
În aceste împrejurări, cu scopul de a mai câştiga timp, martora Ş.M. a solicitat inculpatului C.S. să revină peste câteva minute, însă acesta nu a mai revenit ulterior.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 septembrie 2009, întocmit de specialiştii din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalisticei s-a constatat că inculpatul C.S. a executat scrisul de completare şi a semnat la rubrica client, documentul sus-menţionat.
În faza urmăririi penale inculpatul C.S. a recunoscut că a încercat să inducă în eroare funcţionarii bancari din cadrul P.B., în data de 03 aprilie 2009 şi, folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele P.M., având aplicată poza sa, a încercat să ridice numerar din contul acestuia.
Inculpatul C.S. şi-a menţinut poziţia procesuală cu privire la dobândirea documentului de identitate fals, precizând că i-a fost procurat de o persoană neidentificată, pe nume ";A.";, iar ulterior a aruncat corpul delict.
În faza cercetării judecătoreşti inculpatul C.S. a adoptat o atitudine relativ sinceră în sensul că acesta a recunoscut modul în care s-a prezentat şi a acţionat la P.B. - Sucursala A., ridicând în total aproximativ 74.000 euro, din care partea ce i-a revenit a fost de 19.000 euro, iar diferenţa i-a dat-o numitului A., cel care a stat în spatele acelei înşelăciuni dar al cărui nume nu l-a putut indica şi nici alte elemente de identificare ale acestuia.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, faptele inculpatului C.S. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009, a indus în eroare funcţionarii bancari din cadrul P.B.R. S.A. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărţi de identitate contrafăcute, ce avea înlocuită fotografia titularului cu aceea a inculpatului, retrăgând astfel sumele de 21.215 euro şi respectiv 54.684 euro din contul părţii vătămate Ş.F.; fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009, s-a prezentat în faţa funcţionarilor bancari din cadrul P.B.R. SA - Sucursala A., sub o identitate falsă, în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine ori pentru altul; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul S.M. să întocmească, în fals, cartea de identitate pe numele părţii vătămate Ş.F., ajutor reprezentat de remiterea celor două fotografii personale care au fost ulterior aplicate pe actul de identitate fals; fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009, a completat şi a semnat în fals, în numele părţii vătămate Ş.F., documentele aferente retragerilor de numerar solicitate.
Faptele menţionate au fost reţinute în sarcina inculpatului cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), având în vedere fişa de cazier judiciar a inculpatului, potrivit căreia acesta a suferit numeroase condamnări, de regulă pentru infracţiuni contra patrimoniului, ultima dintre acestea fiind considerată executată la data de 20 iulie 2007.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.G. şi S.M. instanţa de fond a reţinut că la data de 21 mai 2009, organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că o persoană necunoscută s-a prezentat la B.C.R. - Agenţia C. şi folosind o carte de identitate plăsmuită, cu numele A.R., a solicitat retragerea sumei de 30.000 RON, din contul titularului A.R. şi că potrivit procesului-verbal de depistare din 21 mai 2009, persoana în cauză a fost identificată ca fiind inculpatul Ş.G., acesta fiind însoţit de inculpatul S.M.
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că în zilele de 20 mai 2009 şi 21 mai 2009, inculpatul Ş.G. a indus în eroare funcţionarii bancari din cadrul B.C.R. şi, folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele A.R., având aplicată fotografia inculpatului, i-a determinat pe aceştia să îi remită, din contul titularului de drept, suma de 15.000 RON şi respectiv 30.000 RON.
În vederea ridicării de numerar, în cuantum total de 45.000 RON, inculpatul Ş.G. a completat în fals, în faţa martorului V.M.I. - funcţionar bancar, două formulare privind efectuarea operaţiunilor bancare din 20 mai 2009 şi 21 mai 2009 şi totodată a semnat convenţia de depozit la termen, din 20 mai 2009.
În data de 21 mai 2009, în jurul orelor 14.00, inculpatul Ş.G. a fost depistat de organele de poliţie, conform procesului-verbal anexat cauzei, în timp ce încercă să retragă de la B.C.R. - Sucursala C. suma de 2000 euro, folosindu-se de aceeaşi carte de identitate falsă.
În faţa ofiţerilor de poliţie, inculpatul Ş.G. s-a prezentat sub identitatea falsă de R.A., folosind spre legitimare cartea de identitate falsificată în întregime.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 iulie 2009, întocmit de specialişti din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie al Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic, cartea de identitate pe numele R.A., este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante cu laser, iar înscrisul de pe formularele privind efectuarea operaţiunilor bancare, completate pe numele R.A., în datate 20 mai 2009 şi 21 mai 2009, a fost executat de inculpatul Ş.G.
În declaraţiile date, în faza urmăririi penale inculpatul Ş.G. a recunoscut ca a indus în eroare funcţionarii B.C.R. - Sucursala C., folosind o carte de identitate falsă, pe numele R.A., pe care era aplicată fotografia sa şi a ridicat astfel, în două rânduri, în zilele de 20 mai 2009 şi 21 mai 2009, suma totală de 45.000, din contul părţii vătămate R.A.
Inculpatul Ş.G. a mai precizat că documentul de identitate fals i-a fost procurat de inculpatul S.M., căruia, anterior, i-a înmânat 2 fotografii personale, în vederea realizării documentului fals şi care de altfel i-a şi propus săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comunicându-i toate informaţiile necesare în acest sens şi însoţindu-l în cele 2 zile până la intrarea în bancă. S-a mai reţinut că sumele ridicate de la B.C.R. au fost împărţite de inculpatul Ş.G. astfel: 5000 RON au rămas în posesia sa, 7000 RON i-a înmânat inculpatului S.M., iar suma de 33.000 a înmânat-o altor două persoane, rămase necunoscute, care l-au însoţit la bancă, împreună cu inculpatul S.M., aflând despre acestea că s-au ocupat de întocmirea cărţii de identitate falsă.
Inculpatul S.M., în faza de urmărire penală, a negat participarea sa la faptele săvârşite de inculpatul Ş.G.
Cu toate acestea, conform procesului-verbal de depistare, din 21 mai 2009, inculpatul S.M. a fost depistat în apropierea B.C.R. - Sucursala C., având asupra sa suma de 7200 RON, despre care inculpatul Ş.G. a susţinut că i-a fost remisă de el.
De asemenea, cu ocazia depistării, asupra inculpatului S.M. a fost găsită, în original, o carte de identitate pe numele A.C.V.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 iulie 2009, s-a constatat că documentul de identitate este contrafăcut cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală.
În continuare, în habitaclul autoturismului deţinut de inculpatul S.M., a fost găsită şi o copie a cărţii de identitate plăsmuite pe numele Ş.F., aceeaşi cu cea folosită de inculpatul C.S., la inducerea în eroare a funcţionarilor bancari din cadrul P.B., când a fost retrasă suma totală de 75.899 euro.
În declaraţiile sale, inculpatul Ş.G. a confirmat existenţa unei înţelegeri între inculpaţii S.M. şi C.S., în vederea fraudării, folosind acelaşi mod de operare, a unui cont cu suma de aproximativ 70.000 euro.
În faza cercetării judecătoreşti audiat fiind inculpatul Ş.G. a arătat că S.M. i-a propus să scoată banii de la bănci folosind un buletin fals, iniţial propunându-i-se o tranzacţie de 70.000 euro, din care urma să primească suma de 10.000 euro comision, comision ulterior negociat.
Acceptând această afacere inculpatul Ş. a declarat că împreună cu S. s-au deplasat în Parcul 23 A. unde au întâlnit două persoane pe care el nu le cunoaşte ocazie cu care i s-a înmânat un buletin pe numele părţii vătămate A.R., unde a aplicat semnătura iar în data de 20 mai 2009, împreună cu acest coinculpat s-au deplasat la B.C.R. C., el a intrat singur în bancă a prezentat buletinul fals spre identificare, a completat formularele necesare şi a scos suma de 15.000.000 lei. A doua zi au procedat în aceeaşi modalitate, ridicând din bancă suma de 30.000 RON, sume pe care le-au remis celor două persoane cu care se întâlniseră în Parcul 23 A., primindu-şi comisionul. Inculpatul a recunoscut că în aceeaşi zi a încercat să mai scoată din contul aceleiaşi părţi vătămate o sumă în euro numai că cei care i-au dat cartea de identitate i-au indicat greşit contul aşa încât a ridicat suspiciuni şi a fost prins.
Audiat în faţa instanţei de judecată inculpatul S.M. a adoptat aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptei, susţinând că pe C. l-a cunoscut doar cu ocazia arestării iar pe ceilalţi doi coinculpaţi îi ştie din cartier.
Inculpatul S. a recunoscut că l-a transportat pe Ş. cu autoturismul la bancă însă a precizat că nu ştie în ce scop, că el a rămas în maşină, moment în care au intervenit organele de poliţie.
Cu privire la geaca găsită în maşina sa inculpatul a declarat că o adusese inculpatul Ş., pentru că afara burniţa aşa că nu îşi explică prezenţa cărţilor de identitate aflate în buzunar, referitor la cele două copii şi a unei cărţi de identitate găsite la el a susţinut că în momentul în care inculpatul Ş. s-a dat jos din maşină i le-a înmânat fără nici o explicaţie, iar referitor la suma de 7.200 RON găsită asupra sa a susţinut că nu erau bani primiţi de la inculpatul Ş. ci de la un cumnat de-al său din Spania.
Instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului S.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:
- instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul C.S. să inducă în eroare funcţionarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărţi de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului, mijloc fraudulos procurat tot de inculpatul S.M. şi să retragă, în zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009, sumele de 21.215 euro şi respectiv 54.684 euro, din contul părţii vătămate Ş.F.
Ulterior, la data de 03 aprilie 2009, a determinat din nou, cu intenţie, pe acelaşi inculpat C.S. să inducă în eroare funcţionarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala O. şi să încerce să retragă din contul în data de numerar din contul titularului de drept P.M.
Deşi fapta conţine atât acte materiale de instigare (două activităţi de determinare a comiterii înşelăciunii) cât şi de complicitate (punerea la dispoziţie a mijlocului fraudulos), în sarcina inculpatului s-a reţinut o singură infracţiune, continuată, iar ca încadrare juridică a fost reţinută instigarea având în vedere împrejurarea că aceasta este considerată formă principală de participaţie în raport de complicitate.
- instigare la înşelăciune, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 20 mai 2009 şi 21 mai 2009, l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul Ş.G. să inducă în eroare funcţionarii bancari din cadrul B.C.R. - Sucursala C. prin utilizarea unei cărţi de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului şi să retragă, în cele două zile, sumele de 15.000 RON şi respectiv 30.000 RON.
La data de 21 mai 2009, inculpatul S.M. l-a determinat, din nou, cu intenţie, pe inculpatul Ş.G. să inducă în eroare funcţionarii bancari din cadrul B.C.R. - Sucursala C., folosindu-se de aceeaşi carte de identitate falsă, cu scopul retragerii sumei de 2000 euro, ocazie cu care a fost depistat de organele de poliţie.
- instigare la tentativă de înşelăciune, faptă prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul M.S. să inducă în eroare funcţionarii bancari din cadrul B.T. SA Sucursala O. şi să retragă în data de 07 mai 2009 suma de 20.000 RON, din contul părţii vătămate S.C., prin utilizarea unei cărţi de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului, faptă care a rămas în forma tentativei ca urmare a intervenţiei reprezentanţilor băncii.
- fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a încredinţat inculpatului C.S. 2 cărţi de identitate contrafăcute pe numele Ş.F. şi P.M.; a încredinţat inculpatului Ş.G. o carte de identitate contrafăcută pe numele părţii vătămate R.A. şi inculpatului M.S. o carte de identitate contrafăcută pe numele S.C., toate acestea spre a fi folosite fără drept.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii C.S. şi S.M.
Inculpatul C.S. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând - prin apărătorul ales - că pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. este greşit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând a se da eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen., deja reţinute de instanţa de fond, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ţinând seama că, în pofida cauzelor de apărare, a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise şi de asumare a consecinţelor acestora, arătând în mod sincer contribuţia celorlalţi coinculpaţi la comiterea faptelor, justificat şi de vârsta sa înaintată şi afecţiunile medicale însemnate de care suferă, aşa cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar.
A apreciat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunile de fals este just individualizată iar pe latura civilă, a arătat că este de acord să achite prejudiciul cauzat părţilor civile.
Apelantul inculpatul S.M. - prin apărător ales - a criticat, la rândul său, sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru fapta reţinută la pct. 1 din actul de sesizare arătând că nu sunt probe de vinovăţie, iar pentru infracţiunea de fals nu există probe din care să rezulte că ar fi avut vreo contribuţie la procurarea cărţii de identitate falsificată, motiv pentru care a solicitat achitarea în conformitate cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În raport de celelalte fapte reţinute în sarcina sa (instigare la înşelăciune) a arătat că a dat dovadă de bună-credinţă, având o conduită procesuală sinceră şi a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate cu consecinţa reducerii cuantumului acesteia prin acorda unei eficienţe sporite a circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina sa de către instanţa de fond şi respectiv schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere, în conformitate cu art. 861 C. pen. arătând că datele sale personale favorabile - astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială şi înscrisuri în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei - pot duce la aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.
Prin Decizia penală nr. 237 din 8 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 40907/3/2009 (1884/2010), în temeiul dispoziţiilor art. 379 alin. (2) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii C.S. şi S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 534/F din data de 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond.
S-a reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi alin. ultim C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, cuantumul pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi alin. ultim C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea şi cuantumul pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi alin. ultim, 76 lit. e) C. pen. şi art. 80 C. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, precum şi cuantumul pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi alin. ultim C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 80 C. pen. de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 383 alin. (11) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă şi potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii din data de 29 iulie 2009 şi arestării preventive de la 30 iulie 2009 la zi.
S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi alin. ultim, art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru instigare la înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave.
Totodată, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi alin. ultim, 76 lit. e) şi art. 80 C. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea şi în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 383 alin. (11) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă şi potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii din data de 21 mai 2009 şi arestării preventive de la 22 mai 2009 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond cu privire la faptele inculpaţilor S.M. şi C.S. se circumscrie încadrării juridice dată faptelor comise de inculpaţi, că motivarea instanţei de fond este amplă, cuprinzătoare cu referire la probatoriul judicios analizat şi coroborat în cauză cu privire la operaţiunea de individualizare a pedepselor aplicate acestor inculpaţi s-a reţinut că în raport de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, de atitudinea inculpaţilor manifestată pe parcursul procesului penal, de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor şi de prejudiciul cauzat persoanelor vătămate instanţa a apreciat că pedepsele aplicate sunt aspre şi că trebuie dată eficienţă mai largă dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.S. şi S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:
Recurentul inculpat C.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., învederând că pedeapsa aplicată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia este prea aspră, că în cauză se pot reţine circumstanţe atenuante având în vedere atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, precum şi cooperarea cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
Recurentul-inculpat S.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. învederând că pentru fapta detaliată la pct. 1 din Rechizitoriu, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), se impune o soluţie de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precizând că din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă că el este cel care a remis coinculpatului C.S. cărţile de identitate falsificate pentru ca acesta să meargă să interpeleze funcţionarii de bancă în vederea retragerii sumelor de bani în dauna părţii vătămate Ş.F. S-a mai arătat că nici unul din martorii audiaţi în cauză nu a făcut referire la persoana inculpatului S.M., nefiind conturate indicii care să ateste săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, şi nici probe certe de vinovăţie a acestuia. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în rejudecare achitarea sa pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante recunoscute deja în beneficiul său prin hotărârea recurată având în vedere că nu are antecedente penale, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei astfel reindividualizată conform art. 861 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de recurenţii-inculpaţi dar şi a dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.M., se constată că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Pentru a fi incident, acest caz de casare implică îndeplinirea cumulativă a două cerinţe şi anume: să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor; această eroare să fie gravă.
Examinarea practicii judiciare cu privire la acest caz de casare a relevat faptul că nu se face o corectă aplicare a acestui caz, deoarece în multe cauze s-a confundat eroarea gravă de fapt cu o apreciere greşită a faptelor.
Eroarea trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond şi nu dintr-o omisiune în administrarea unor probe concludente şi utile. Eroarea trebuie să fie constată din compararea faptelor reţinute cu probele existente la dosar sau din compararea unor probe care nu au fost încă administrate. În practică, s-a trecut însă peste această cerinţă considerându-se că eroarea gravă provine şi din îndoiala pe care probele administrate o produc, raţiune pentru care este necesară administrarea de probe noi. Eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că situaţia de fapt este alta decât cea reţinută de instanţa de judecată.
O a doua cauză în stabilirea greşită a situaţiei de fapt o constituie o apreciere greşită a probelor, fie prin ignorarea unor probe administrate fie prin încrederea nejustificată dată unor probe. Eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o apreciere necompletă sau greşită a probelor.
Aşadar, ne aflăm într-o eroare gravă de fapt ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei adoptate. Eroarea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea ci şi la împrejurările care influenţează soluţia cauzei.
În aplicarea acestui caz de casare trebuie să se reţină, nu numai existenţa unei erori de fapt, în înţelesul arătat, ci şi caracterul grav al acesteia prin influenţa pe care a avut-o în soluţionarea cauzei.
Partea care invocă o eroare gravă de fapt trebuie să indice probele din dosar care au fost denaturate, prin precizarea mijloacelor de probă din care provin (nominalizarea martorilor, indicarea actelor al căror conţinut a fost denaturat).
Raportând aspectele menţionate la criticile formulate de recurentul-inculpat S.M. şi la soluţia adoptată în cauză, se constată că situaţia de fapt reţinută cu privire la fapta inculpatului S.M. este corectă fiind susţinută de materialul probator judicios administrat, analizat şi coroborat în cauză.
Este dovedit faptul că inculpatul S.M. l-a determinat cu intenţie pe coinculpatul C.S. să inducă în eroare pe funcţionarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărţi de identitate contrafăcută prin înlocuirea fotografiei adevăratului titular, fapt ce a avut drept rezultat retragerea, în zilele de 12 martie 2009 şi 17 martie 2009 a unor importante sume în euro, din contul părţii vătămate Ş.F. Tot astfel, la data de 03 aprilie 2009, prin aceleaşi mijloace frauduloase, la aceeaşi bancă dar la Sucursala O., inculpatul recurent l-a determinat, cu intenţie pe acelaşi coinculpat să sustragă din contul titularului de drept, P.M., retragere care nu a operat însă, datorită verificărilor efectuate de funcţionari bancari. Această faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Situaţia de fapt reţinută, în mod necontroversat este corespunzătoare faptelor şi împrejurărilor ce rezultă din coroborarea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., declaraţiilor părţii vătămate Ş.F. cu declaraţiile funcţionarilor bancari în cauză, cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere, cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 septembrie 2009, cu imaginile video surprinse pe camerele de supraveghere şi listingul vizualizărilor conturilor aparţinând titularilor reali, Ş. şi P., procesul-verbal de depistare din data de 21 mai 2009.
Declaraţiile pe care le-a dat sunt vădit nesincere şi nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat.
Astfel, inculpatul S.M. a declarat că pe C. l-a cunoscut doar cu ocazia arestării acestuia însă acesta din urmă, deşi a precizat că nu-l cunoştea a fost în măsură să dea explicaţii pentru cărţile de identitate găsite în maşina lui S.M.
Mai mult, la momentul intervenirii organelor de poliţie, în afara cărţilor de identitate găsite în geaca (despre care s-a încercat a se arăta iniţial că este a lui Ş., apoi realizând inculpaţii, că, dată fiind diferenţa de greutate dintre C. şi Ş. acea geacă nu ar fi putut fi a lui Ş. au dat o nouă explicaţie în sensul că aceasta i-ar fi aparţinut lui C. şi a împrumutat-o lui Ş. să o pună pe umeri că afara burniţa), s-au mai găsit şi o altă carte de identitate precum şi două copii chiar la inculpatul S., fiind vădit nesinceră susţinerea acestuia potrivit căreia i-ar fi fost remise de coinculpatul Ş.
Nu în ultimul rând banii găsiţi la inculpatul S., în acelaşi cuantum cu cel precizat de inculpatul Ş., creează convingerea că aceştia proveneau din activitatea infracţională şi nu de la o rudă plecată în afara graniţelor, aşa cum susţine inculpatul.
În declaraţia dată inculpatul M.S. se susţine că inculpatul S. i-a propus o modalitate de a face bani cerându-i două fotografii după care i-a înmânat cartea de identitate pe numele S.C., şi, ulterior, l-a transportat cu maşina la B.T. Sucursala O. pentru a scoate o sumă de bani, înţelegându-se ca el să primească 10% din suma retrasă (inculpatul S. primind restul).
Faţă de acest inculpat, respectiv M.S. inculpatul S.M., în declaraţia pe care a dat-o în faţa judecătorului a arătat că nu este în relaţii bune.
Apărarea potrivit căreia acest inculpat nu a fost identificat de nici un martor în declaraţiile acestora nu a fost primită în condiţiile în care acesta a participat la fapte doar în calitate de instigator el, neprezentându-se la bănci în vederea retragerii de numerar pentru a fi eventual recunoscut de martori ci ocupându-se cu încredinţarea cărţilor de identificare contrafăcute inculpaţilor şi determinându-i pe aceştia să comită înşelăciuni, punându-le la dispoziţie şi mijloacele frauduloase, transportându-i la instituţiile bancare.
Chiar dacă coinculpatul C.S. nu a declarat modul în care a procurat cărţile de identitate falsificate care au servit la fraudarea conturilor respective, contribuţia inculpatului S.M. rezultă din declaraţiile complete ale coinculpatului Ş.G., care se coroborează cu menţiunile procesului-verbal de depistare a inculpatului S.M. în apropierea B.C.R. - Sucursala C., din care rezultă că acesta avea asupra lui suma de 7200 RON, sumă remisă de inculpatul Ş.G. ca urmare a retragerilor frauduloase efectuate din contul titularului R.A., potrivit înţelegerii. Acelaşi inculpat declara, de altfel, că inculpatul S.M. i-a procurat documentul de identitate fals, după ce i-a solicitat să-i remită două fotografii personale.
Cu aceeaşi ocazie, a depistării inculpatului S., organele de poliţie au descoperit în habitaclul autoturismului său, o copie a cărţii de identitate plăsmuite pe numele Ş.F., aceeaşi cu cea folosită de inculpatul C.S. cu prilejul retragerilor frauduloase din contul titularului Ş.F.
Chiar inculpatul Ş.G. a confirmat, înţelegerea intervenită între inculpaţii C. şi S. în vederea fraudării prin folosirea unor cărţi de identitate plăsmuite, a unor conturi bancare.
Mai mult, asupra inculpatului S.M. s-a mai găsit şi o altă carte de identitate plăsmuită pe numele A.C.V., carte de identitate ce a fost folosită de o persoană rămasă neidentificată la P.B. - Sucursala M., într-o încercare de retragere frauduloasă a banilor din contul titularului real.
La rândul său, inculpatul M.S., a arătat,în declaraţiile sale, că documentul de identitate fals cu care a încercat să inducă în eroare funcţionarii B.T. SA i-a fost procurat de inculpatul S.M. căruia i-a remis pentru aceasta, două poze personale, declarând, totodată, că inculpatul S. i-a propus săvârşirea faptei, i-a comunicat toate informaţiile necesare şi l-a însoţit până la intrarea în bancă.
Prin urmare, se constată că în cauză, instanţa a făcut o corectă şi completă stabilire a situaţiei de fapt care reflectă faptele şi împrejurările ce rezultă din probele administrate, iar vinovăţia inculpatului apelant S.M. este corect stabilită în legătură cu infracţiunile reţinute în sarcina sa, prin actul de sesizare. Aşa fiind, urmează a respinge, ca nefondată, critica inculpatului privind lipsa probelor de vinovăţie în ce priveşte activitatea infracţională reţinută la pct. 1 din rechizitoriu.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M. vinovăţia acestuia este pe deplin demonstrată şi îi antrenează răspunderea penală, aşa încât soluţia de achitare formulată de apărătorul său nu este fondată.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vizând greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), invocat de ambii recurenţi inculpaţi se constată că această critică este neîntemeiată.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei trebuie analizate şi evaluate, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la cerinţele şi datele particulare ale cauzei, precum şi la persoana inculpatului în aşa fel încât să conducă la un tratament penal adecvat corespunzător gradului de pericol social al faptei şi persoanei inculpatului precum şi necesităţilor de apărare a valorilor sociale. Instanţa de prim control judiciar a notat în mod corect că fermitatea presupune în materia individualizării pedepsei, aplicarea cu consecvenţă şi intransigenţă a prevederilor legale instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în spiritul şi în scopul pentru care au fost instituite, în special în vederea asigurării prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, precum şi reinserţiei sociale a inculpatului, exigenţe statuate de art. 52 C. pen.
O pedeapsă fermă nu se confundă cu o pedeapsă aspră ci trebuie să exprime, în mod concret, tratamentul penal cel mai adecvat necesităţilor de reeducare a inculpatului găsit vinovat şi de apărare socială.
În raport cu aceste considerente, instanţa de apel a dat eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinând aspecte referitoare la fapta şi persoana inculpaţilor.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul C.S., a retras - prin mijloace frauduloase procurate de către inculpatul S. (cărţi de identitate plăsmuite) sume de bani din conturile titularilor reali, cu scopul obţinerii, pentru sine şi pentru alţii, a unui folos material injust, în speţă, importante sume de bani şi cu consecinţa producerii unui însemnat prejudiciu care a atins pragul consecinţelor deosebit de grave (75.899 euro), banii dobândiţi în mod injust fiind împărţiţi cu persoane, rămase neidentificate, care i-au pus la dispoziţie mijlocul fraudulos de obţinere a lor precum şi celelalte informaţii necesare comiterii, cu succes, a faptei, inculpatul beneficiind de o aproape o pătrime din bani - (declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti).
S-a avut în vedere că activitatea infracţională a inculpatului a cuprins trei acte materiale (două acte în care executarea a avut efect prin producerea rezultatului - paguba şi un act, în care executarea rezoluţiei infracţionale a fost întreruptă, quia non voluit).
Pericolul social al faptei a fost raportat, în concret, la activitatea infracţională a inculpatului C.S., care aşa cum rezultă din ansamblul probelor, nu ar fi fost posibilă fără contribuţia şi a altor persoane.
S-a avut în vedere că inculpatul C.S. are, în antecedente, mai multe condamnări definitive pentru infracţiuni contra patrimoniului (furturi calificate - cea mai gravă dintre ele fiind de 6 ani închisoare, în anul 1998, ultimele fiind condamnări de câte 1 an închisoare pentru infracţiuni la regimul circulaţiei, în 2006), însă s-a apreciat corect că, în raport cu pericol social concret al infracţiunilor comise de inculpat şi cu periculozitatea socială a acestuia (raportată la existenţa condamnărilor anterioare), atitudinea sinceră avută în cursul procesului penal precum şi datele personale ale inculpatului, existenţa, antecedentelor medicale, problemele de ordin familial deosebite (astfel cum au fost avute în vedere şi de judecătorul fondului), pot constitui circumstanţe judiciare, potrivit art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen., care, în contextul celorlalte cauze de agravare, facultative, pot căpăta valenţe atenuante, potrivit art. 76 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dând eficienţă corespunzătoare acestora stabilind un cuantum apreciat ca fiind în măsură să asigure exemplaritatea şi finalitatea pedepsei, respectiv prevenţia specială şi generală astfel cum impun exigenţele art. 52 C. pen. în scopul resocializării viitoare, pozitive, a inculpatului.
În acelaşi mod, pentru inculpatul S.M., instanţa a avut în vedere ansamblul stărilor de agravare (forma legală a unităţii de infracţiunii, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi concursul de infracţiuni, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.) raportat la circumstanţele atenuante ce se impun a fi reţinute în cauză, justificat de atitudinea anterioară bună a inculpatului, (tânăr, persoană integrată social, căsătorit, loc de muncă) aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dând o eficienţă sporită acestora prin stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cea aplicată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave reţinută în sarcina sa, în condiţiile reţinerii şi a art. 74 alin. ultim C. pen., pedeapsă care - prin mărimea privaţiunii să fie în măsură să răspundă exigenţelor art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S.M. instanţa de apel a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei cu privare de libertate.
În acest sens, s-a avut în vedere, activitatea infracţională a inculpatului S.M. care a constat în acte de determinare a celorlalţi coinculpaţi în cauză să comită o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prin mijloace frauduloase la procurarea cărora inculpatul a contribuit, atitudinea nesinceră avută, asupra căreia a revenit în faţa instanţei de apel însă parţial şi încercând să diminueze participaţia sa precum şi împrejurarea că, deşi a fost de acord să acopere prejudiciul creat, acesta nu a fost acoperit. Toate aceste elemente au fost evaluate în operaţia de individualizare a tratamentului penal, demonstrând că resocializarea sa viitoare, pozitivă, nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, privative de libertate.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 237 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la data încarcerării la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea inculpaţilor recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.S. şi S.M. împotriva Deciziei penale nr. 237 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 iulie 2009 la 21 aprilie 2011.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 mai 2009 la 21 aprilie 2011.
Obligă recurentul inculpat C.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat S.M. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1618/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
