ICCJ. Decizia nr. 1694/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1694/2011
Dosar nr. 6336/108/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 355/PI din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6336/108/2010 s-a dispus, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 condamnarea inculpatului C.O.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. (7), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, art. 64 lit. b) şi c) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi dedus în continuare arestul preventiv de la 18 septembrie 2010 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În urma unei altercaţii care a avut loc în noaptea de 23 - 24 aprilie 2010, numitul P.L.R. s-a adresat la data de 10 mai 2010 Poliţiei Municipiului Arad cu o plângere prealabilă prin care solicita identificarea autorilor şi tragerea acestora la răspundere penală.
Prin Rezoluţia din data de 11 mai 2010 plângerea a fost repartizată agentului de poliţie C.O.P. din cadrul Poliţiei Municipiului Arad - Biroul de Investigaţii Criminale, care a procedat la efectuarea actelor premergătoare identificând autorii faptei în persoana numiţilor T.I.G. şi C.G.V.
La data de 9 septembrie 2010, martorul T.I.G. a primit citaţie prin care era invitat să se prezinte în ziua de 13 septembrie 2010 în faţa organelor de urmărire penală pentru a fi audiat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe. Întrucât era în imposibilitate de a se prezenta la data fixată, martorul T.I.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.O.P., stabilind cu acesta să se întâlnească în ziua în curs.
Astfel, s-a reţinut că la data de 9 septembrie 2010, în jurul orelor 22:00, martorul T.I.G. s-a întâlnit cu inculpatul C.O.P. în faţa sediului I.P.J. Arad, discuţiile dintre aceştia fiind înregistrate de martor cu ajutorul telefonului mobil. Cu această ocazie inculpatul i-a relatat martorului că partea vătămată din Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face presiuni asupra organelor de urmărire penală pentru a determina schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de loviri şi alte violenţe în tâlhărie, ceea ce ar presupune aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Inculpatul C.O.P. i-a propus atunci martorului să-l ajute în sensul de a-l învăţa ce să declare pentru a nu fi schimbată încadrarea juridică. De asemenea, inculpatul a promis martorului că prin influenţa pe care o are asupra colegilor şi a procurorului de caz, va reuşi să obţină o soluţie favorabilă în cauză. Inculpatul C.O.P. i-a spus martorului că pentru acest ajutor va trebui să îi remită o sumă de bani care va fi împărţită între el, şeful său şi procuror.
La data de 17 septembrie 2010, martorul T.I.G. a formulat un denunţ împotriva inculpatului C.O.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, prezentând Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad înregistrarea realizată anterior.
Prin Ordonanţa din 18 septembrie 2010 s-a autorizat provizoriu înregistrarea convorbirilor ambientale purtate între martor şi inculpat, procedându-se la instalarea unui dispozitiv de înregistrare audio-video disimulat pe vestimentaţia purtată de martor.
La data de 18 septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul T.I.G. s-a întâlnit cu inculpatul C.O.P. pe terasa restaurantului M. din municipiul Arad, după care s-au deplasat pe Bd. R., iar în dreptul magazinului „K.” au pătruns în interiorul autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare AR-xx-xxx, aparţinând inculpatului.
Inculpatul C.O.P. a luat de la martor suma de 1.600 euro, pe care a pus-o în buzunarul portierei faţă stânga a autoturismului, relatându-i martorului că aceasta ar reprezenta jumătate din suma totală şi că pentru început e suficient.
În raport de starea de fapt reţinută şi de probele administrate, prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului C.O.P. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpatul C.O.P., solicitând desfiinţarea hotărârii şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât nu are calitatea de subiect activ.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 6336/108/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul C.O.P.
A fost desfiinţată sentinţa şi, în rejudecare, în baza art. 861 alin. (2) şi art. 862 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 (şase) ani.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi apoi o dată pe trimestru, la datele stabilite de acest organism;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 30 noiembrie 2010 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 septembrie 2010 emis de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5930/108/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În esenţă, instanţa de apel, sub aspectul infracţiunii de luare de mită, îşi însuşeşte argumentele instanţei de fond în sensul că inculpatul C.O.P. a pretins sumele de bani în scopul neîndeplinirii unor îndatoriri de serviciu, banii fiind un echivalent al conduitei sale viitoare, şi anume de a interveni în modul de efectuare a cercetărilor în dosarul în care era cercetat denunţătorul T.I.G.
Pretinderea sumei de 1.600 euro s-a făcut anterior îndeplinirii actului referitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, iar actul pretins făcea parte din sfera atribuţiilor sale de serviciu.
Sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de influenţă în infracţiunea de înşelăciune, instanţa de apel reţine că inculpatul a promis martorului că prin influenţa pe care o are asupra colegilor şi asupra procurorului de caz, va obţine o soluţie favorabilă, ceea ce atrage răspunderea sa pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
În fine, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanţa de apel reţine că reintegrarea socială a inculpatului este posibilă şi prin aplicarea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate.
S-a făcut referire la raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad şi că se impune a fi acordată o atenţie sporită rolului punitiv al sancţiunii în detrimentul celui educativ şi de reintegrare socială.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul C.O.P.
Parchetul a solicitat casarea deciziei şi înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
În motivele scrise şi în susţinerea orală, procurorul a făcut referire la gravitatea deosebită a faptelor, calitatea inculpatului de ofiţer de poliţie judiciară, de amploarea fenomenului infracţional, dar şi de practica judiciară în materie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul-inculpat C.O.P. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 şi 18 C. proc. pen.
Au fost reiterate criticile susţinute în apel, şi anume greşita încadrare juridică a faptei, impunându-se reţinerea infracţiunii de înşelăciune, şi nu de trafic de influenţă.
Sub aspectul infracţiunii de luare de mită solicită a se dispune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece la data comiterii faptei inculpatul nu avea calitatea de funcţionar cu atribuţii legate de efectuarea urmăririi penale în Dosarul nr. 4267/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C.O.P. - la data comiterii faptelor - avea calitatea de agent de poliţie în cadrul Biroului Municipiului Arad - Biroul de Investigaţii Criminale - fiindu-i dată spre instrumentare cauza ce-i privea pe denunţătorii T.I.G. şi C.G.V., care au fost implicaţi, în noaptea de 23 - 24 aprilie 2010, într-o altercaţie în urma căreia victima P.L.R. a depus plângere pentru tragerea la răspundere penală a autorilor faptei.
Cauza a format obiectul Dosarului penal nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, iar la data de 9 septembrie 2010, martorul T.I.G. a fost citat pentru a fi audiat la 13 septembrie 2010 de către organul de urmărire penală.
Potrivit fişei postului, atribuţiile de serviciu ale inculpatului C.O.P. erau circumscrise următoarelor activităţi: desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a infracţiunilor pe linie de muncă; cercetează infracţiunile repartizate şi infractorii depistaţi; culege informaţii de la reţeaua informativă proprie şi din alte surse; soluţionează petiţii şi lucrări diverse.
După ce, prin Rezoluţia din 11 mai 2010, dosarul i-a fost dat spre soluţionare, inculpatul C.O.P. s-a întâlnit cu martorul T.I.G. la data de 9 septembrie 2010 în faţa sediului I.P.J. Arad, inculpatul relatându-i acestuia că partea vătămată din Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face presiuni asupra organelor de urmărire penală pentru a se reţine o încadrare juridică mai severă, respectiv infracţiunea de tâlhărie, în loc de loviri şi alte violenţe.
În acest context, inculpatul i-a spus martorului că îl va învăţa ce anume să declare pentru a nu fi schimbată încadrarea juridică a faptei, dar şi că prin influenţele pe care le are asupra colegilor săi şi a procurorului de caz, poate fi dată o soluţie favorabilă denunţătorului în schimbul unei sume de bani.
Discuţiile dintre inculpat şi denunţătorul T.I.G. au fost înregistrate cu telefonul mobil al acestuia, iar în data de 17 septembrie 2010, denunţătorul a formulat denunţ la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
La data de 18 septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul-denunţător T.I.G. s-a întâlnit cu inculpatul C.O.P. în municipiul Arad, pe terasa restaurantului M., după care au intrat în autoturismul marca V.P. cu numărul de înmatriculare AR-xx-xxx, aparţinând inculpatului.
Inculpatul C.O.P. a luat de la martorul-denunţător suma de 1.600 euro, precizând că aceasta reprezintă doar jumătate din suma totală, dar că pentru început este suficient.
După discuţiile purtate între cei doi au intervenit organele de poliţie, inculpatul fiind prins în flagrant.
Din analiza notei încheiate între Ministerul Public şi Ministerul Administraţiei şi Internelor rezultă că şi după avizarea începerii urmăririi penale, ofiţerul de cercetare penală întocmeşte - în fiecare dosar - fişa sau planul de cercetare în care va menţiona aspectele care urmează a fi lămurite.
În cazul confirmării de către procuror a începerii urmăririi penale, acesta va întocmi şi planul de cercetare.
În atare condiţii, inculpatul C.O.P., în virtutea atribuţiilor de serviciu, trebuia să desfăşoare activităţi care să permită stabilirea unei situaţii de fapt clare şi implicit să fundamenteze soluţia ce urma a fi propusă.
Sub acest aspect, este relevantă declaraţia martorului S.N., care a arătat că a avizat începerea urmăririi penale în cauza privindu-l pe denunţătorul T.I.G., iar din fişa de cercetare penală întocmită de inculpatul C.O.P. mai trebuiau desfăşurate activităţi, inclusiv audierea învinuiţilor, a martorilor şi a părţii vătămate.
Arată martorul că împreună cu inculpatul C.O.P. trebuia să se deplaseze împreună la Liceul A.M.G., în vederea identificării numitului „H.”, persoană propusă a fi audiată ca martor de către partea vătămată.
Prin urmare, în condiţiile în care inculpatul C.O.P., în calitatea sa de lucrător de poliţie, a pretins şi primit de la denunţătorul T.I.G. suma de 1.600 euro, cu scopul de a influenţa, prin neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, soluţia din dosarul în care denunţătorul era cercetat, fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
Ca atare, critica inculpatului în sensul că nu avea calitatea de subiect activ este nefondată.
Nefondată este şi critica ce vizează încadrarea juridică a faptei.
Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul, în aceleaşi împrejurări - pe lângă pretinderea şi primirea sumei de 1.600 euro - a afirmat că are influenţă asupra colegilor şi asupra procurorului de caz pentru a-l determina să confirme soluţia ce urma a fi propusă.
Spre deosebire de infracţiunea de înşelăciune, pentru existenţa căreia este suficientă o activitate de inducere în eroare urmată de producerea unei pagube, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, făptuitorul obţine folosul în urma unei promisiuni că va interveni la acel funcţionar în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia, ceea ce înseamnă că traficul de influenţă presupune condiţii în plus, care îl particularizează şi care constituie criterii de diferenţiere în raport de infracţiunea de înşelăciune.
Cum în cauză inculpatul a pretins că are influenţă asupra colegilor săi şi asupra procurorului de caz - dosarul denunţătorului fiind în curs de soluţionare - pretinzând în schimbul intervenţiei sume de bani care, după afirmaţiile sale, urma a fi împărţită, fapta acestuia realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.
În fine, nici critica Parchetului ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt: dispoziţiile părţii generale a codului, limitele pedepsei fixate de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea şi aplicarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, instanţa este obligată să examineze criteriile în ansamblul lor.
În ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite este necesar să se cerceteze împrejurările comiterii acesteia şi modalitatea de săvârşire. Gradul de pericol social rezultă nu numai din examinarea conţinutului concret al infracţiunii, ci şi din cunoaşterea şi evaluarea tuturor situaţiilor care însoţesc săvârşirea faptei şi care, deşi exterioare conţinutului infracţiunii, sunt de natură să singularizeze fapta şi să-i fixeze un anumit grad de pericol social.
La determinarea gradului de pericol social al faptei trebuie să se ţină seama de gravitatea urmărilor produse, luându-se în considerare importanţa relaţiilor sociale lezate.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa trebuie să aibă în vedere datele referitoare la starea, situaţia şi calitatea infractorului (capacitatea psiho-fizică, vârsta, ocupaţia, nivelul cultural, antecedente, conduita după săvârşirea faptei) date care determină periculozitatea sa socială.
În cauza de faţă, din Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de lângă Tribunalul Arad, rezultă că reintegrarea socială a inculpatului este posibilă în condiţiile în care inculpatul are suportul familial şi colegial, se bucură de o bună reputaţie şi cunoaşte aprecieri pozitive.
În acelaşi timp conştientizează fapta, consecinţele acesteia, acceptând iminenţa pedepsei care i se va aplica.
În acelaşi referat sunt relevate mai multe elemente de natură a influenţa pozitiv conduita generală a inculpatului şi confirmă posibilitatea reinserţiei sociale a acestuia fără a fi necesară privarea sa de libertate.
Corelând gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat cu elementele favorabile enunţate anterior, Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., astfel cum s-a stabilit prin decizia instanţei de apel, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpatul C.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul-intimat-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1628/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
