ICCJ. Decizia nr. 1687/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1687/2011
Dosar nr.8056/118/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 264 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Constanţa s-a hotărât:
1. În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.Ş., fiul lui N. şi M., domiciliat în Constanţa, str. D., judeţul Constanţa, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 03 mai 2007 până la data de 03 iulie 2007.
2. În baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.V.I., fiul lui C. şi V., domiciliat în Constanţa, str. M., fără forme legale în Constanţa, str. F.I., judeţul Constanţa, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.
În baza art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
3. În baza art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A., fiul lui V. şi V., domiciliat în Constanţa, str. D.V., judeţul Constanţa, fără forme legale în Constanţa, str. A., judeţul Constanţa, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen.
4. În baza art. 260 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpaţii C.V., fiul lui I. şi A., domiciliat în Constanţa, str. A.I., judeţul Constanţa, B.M., fiica lui I. şi E., domiciliată în Constanţa, str. V., judeţul Constanţa, D.L., fiica lui N. şi L., domiciliată în Constanţa, str. M.T. (V.C.), judeţul Constanţa, fără forme legale în Constanţa, str. F.V., judeţul Constanţa şi Z.A.M., fiica lui N. şi A.P., domiciliată în Constanţa, str. M.T. (V.C.), judeţul Constanţa, fără forme legale în Constanţa, str. P., judeţul Constanţa la câte o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen.
În baza art. 1 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepselor pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 110 C. pen., pentru inculpatul B.A., respectiv 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen., pentru inculpaţii C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M.
În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată - inculpat V.V.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., a obligat pe inculpatul P.Ş. la plata sumei de 2092 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.J.U. Constanţa.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata a câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile de avocaţi oficiu S.B. (150 RON), N.A. (100 RON) şi S.I. (100 RON) s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că la data de 02 mai 2007 orele 2050, organele de poliţie au fost sesizate prin serviciul apelului unic de urgenţă 112 că la benzinăria M., zona P.M., se găseşte o persoană înjunghiată, care, la sosirea unui echipaj de poliţie, a fost identificată ca fiind V.V.I.
Cu această ocazie, victima a relatat că se deplasase în cartierul P.M. împreună cu un prieten, pe nume A., la o rudă a acestuia şi în casa acelei rude a fost înjunghiat de o persoană necunoscută.
Lângă persoana vătămată se aflau două persoane de sex feminin, care au fost identificate ca fiind D.L. şi Z.A.M. şi care au negat că ar cunoaşte despre împrejurările şi autorul înjunghierii, deşi ulterior s-a stabilit că agresiunea fusese comisă tocmai în locuinţa inculpatei D.L.
Imediat, persoana vătămată a fost transportată cu ambulanţa la spital, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, fiindu-i salvată viaţa şi, întrucât existau indicii de săvârşire a unei infracţiuni intenţionate împotriva vieţii, a fost sesizat procurorul criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Întrucât prietenul persoanei vătămate, identificat ca fiind B.A., a fost găsit de către organele de urmărire penală la spital şi a relatat că împreună cu partea vătămată şi cu un alt prieten C.V., zis "S.", s-au deplasat la locuinţa verişoarei sale D.L., unde în prezenţa acesteia şi a altor două prietene, M. şi R., un individ a intrat în locuinţă înarmat cu o sabie şi l-a înjunghiat pe V.V.I., toţi cei cinci martori oculari au fost identificaţi ca fiind B.M., D.L., Z.A.M. (zisă R.), B.A. şi C.V.
Cu ocazia audierii de către procuror, toţi cei cinci martori oculari au descris în mod similar împrejurările în care a fost înjunghiată partea vătămată, iar prin coroborarea declaraţiilor s-a reuşit stabilirea identităţii autorului faptei ca fiind inculpatul P.Ş., posesorul autoturismului de teren marca N. de culoare verde, poreclit "F.N." sau "P.".
Astfel, C.V. a relatat că împreună cu partea vătămată şi cu B.A. s-a deplasat din Constanţa, în cartierul P.M. şi au intrat în locuinţa martorei D.L., unde se afla şi Z.A.M., iar la un moment dat, cei doi prieteni ai săi au mers la toaletă, în curte, ocazie cu care un individ i-a întrebat care dintre ei este S., însă nu a aflat, iar puţin mai târziu una dintre fete a spus că individul vine înarmat cu o sabie, aşa că el s-a ascuns după uşă.
De acolo a auzit cum individul discuta din dreptul uşii cu cei doi prieteni ai săi, afirmând că partea vătămată ar fi S., iar după ce individul a plecat şi el a ieşit de după uşă, a văzut cum partea vătămată se ţinea cu mâna de burtă de unde îi curgea sânge şi când cineva le-a spus că este posibil ca agresorul să revină, imediat au fugit cu toţii din casă, spre benzinăria din apropiere.
La rândul său, B.M. a relatat că a întreţinut relaţii intime cu inculpatul P.Ş. (cu care nu putea convieţui, întrucât acesta era căsătorit), însă în urmă cu câteva zile faţă de data agresiunii, în locuinţa vecinei sale, D.L., l-a cunoscut pe S., care a început să îi facă curte, cu care s-a întâlnit de câteva ori şi care i-a trimis pe telefonul mobil un mesaj de dragoste.
Întrucât în ziua de 02 mai 2007 i-a arătat acel mesaj telefonic inculpatului P.Ş., acesta s-a enervat şi a certat-o că îl înşeală. În aceeaşi zi, când inculpatul se afla în curtea ei, unde consuma băuturi alcoolice, la D.L. au venit în vizită S., A. şi V., iar ea i-a comunicat lui S. să nu spună cum îl cheamă, dacă va fi întrebat de "concubinul" ei.
În acest context, când V. şi A. au ieşit la toaletă în curte, inculpatul i-a întrebat care dintre ei este S., la care primul a răspuns negativ, însă partea vătămată a refuzat vehement să răspundă, creându-i astfel convingerea eronată inculpatului că el ar fi S.
După ce partea vătămată şi A. au reintrat în casa vecinei, inculpatul a mers la autoturismul său de teren, de culoare verde, de unde a luat o sabie lungă de circa 50 centimetri şi lată de 3 - 4 centimetri, cu care a intrat în casă la D.L.
Imediat, dându-şi seama de ce se va întâmpla, martora a mers în locuinţa vecinei, unde a găsit-o pe partea vătămată ţinându-se cu mâna de burtă, iar pe inculpat l-a văzut cu sabia în mână ieşind, urcând în maşină şi plecând.
În final, martora şi-a adresat reproşuri, explicând că dacă nu i-ar fi arătat acel mesaj de dragoste inculpatului, acesta nu ar mai fi comis agresiunea împotriva părţii vătămate.
Martora D.L. a declarat, în mod similar, că vărul său, B.A., împreună cu prietenii lui, S. şi V., au venit la ea în vizită, iar la un moment dat, când V. şi A. au ieşit la toaleta din curte, au fost luaţi la întrebări de inculpat. După câteva minute, în casa ei a intrat inculpatul, înarmat cu o sabie, înjurând, aşa încât S. s-a ascuns după uşă.
Când inculpatul a intrat în cameră, a întrebat cine este S., la care A. a negat, iar când partea vătămată a negat la rândul său, a fost înjunghiată de inculpat în abdomen cu sabia lungă de circa jumătate de metru.
Martora Z.A.M. a relatat, în mod similar, că la sfârşitul lunii aprilie l-a cunoscut prin intermediul prietenei sale, D.L., pe B.A., cu care s-a împrietenit, astfel că cei doi au purtat discuţii telefonice şi s-au întâlnit în locuinţa prietenei sale din P.M.
Vărul prietenei sale i l-a prezentat vecinei B.M. pe S., iar cei doi băieţi din Constanţa au venit de câteva ori la P.M.
În ziua de 02 mai 2008, pe când se afla în locuinţa prietenei sale, D.L., A., S. şi partea vătămată au venit în vizită, iar după ce s-au certat în curte, inculpatul a intrat în locuinţa prietenei sale, unde l-a înjunghiat cu sabia pe V.V.I., crezând că acesta este S., deşi S. era ascuns după uşă.
Din datele de anchetă, astfel cum au fost obţinute după audierea celor cinici martori oculari şi verificarea raportului întocmit de cei doi agenţi de poliţie din echipajul sosit la benzinărie, a rezultat că înainte de comiterea faptei, inculpatul P.Ş. a consumat băuturi alcoolice cu mai mulţi prieteni în curtea amantei sale, B.M., iar când a observat în curtea vecină, a martorei D.L., prezenţa persoanei vătămate şi a martorului B.A., i-a întrebat pe cei doi dacă vreunul se numeşte S. (persoană pe care o bănuia că are o relaţie cu amanta sa, deoarece depistase un mesaj telefonic de dragoste primit de aceasta şi din cauza căruia era gelos) şi atunci a avut un conflict verbal cu partea vătămată, care a refuzat să-şi decline identitatea.
La scurt timp, inculpatul s-a înarmat cu o sabie pe care a luat-o cu tot cu teacă din autoturismul său de teren de culoare verde, a intrat în casa martorei D.L. unde în continuare l-a căutat pe S., în camera martorei fiind prezenţi aceasta, partea vătămată şi martorii B.A., C.V. şi Z.A.M., precum şi B.M., care îl urmărea pe inculpat.
Aici, deoarece partea vătămată nu şi-a declinat identitatea imediat, până să scoată din buzunar un act doveditor, inculpatul a înjunghiat-o cu sabia în abdomen, apoi a părăsit locuinţa, fără a reuşi să-l vadă pe S., care era ascuns după uşă.
În continuare, inculpatul s-a urcat în autoturismul său, părăsind locul faptei, iar când a fost solicitat de organele de poliţie să se prezinte la sediul Secţiei 2 Poliţie Constanţa, a refuzat să iasă din curte şi a explicat că va veni la poliţie doar cu mandat de aducere, motiv pentru care abia a doua zi a putut fi audiat, când a fost emis mandat de aducere pe numele său.
Din declaraţia martorului B.M.N., agent de poliţie în cadrul Secţiei 2, rezultă că imediat după eveniment, în ziua de 02 mai 2007, şeful secţiei îi ceruse să îl verifice pe un anume M.Ş., care conduce un jeep cu numărul x (familia inculpatului P.Ş. fiind cunoscută în cartierul P.M. ca familia M.), aşa încât, după orele 2200, l-a oprit în trafic, în cartierul P.M., pe inculpatul P.Ş., care era singur în autoturismul său.
Până la lămurirea telefonică a confuziei cu privire la nume, inculpatul a plecat, comunicând poliţistului că poate fi găsit pentru lămuriri la domiciliul său, aflat la circa 100 metri, însă după lămurirea confuziei, când martorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului de pe str. D., acesta deja şi-a schimbat comportamentul şi a refuzat să vină la secţie fără un mandat de aducere.
De altfel, acesta a şi fost motivul pentru care a fost emis de către procuror mandat de aducere pe numele inculpatului la data 03 mai 2007, iar pe de altă parte autoturismul de teren al acestuia nu a putut fi percheziţionat în timp util, în condiţiile în care inculpatul îl parcase în interiorul curţii, iar sabia corp-delict nu a mai fost găsită.
Partea vătămată împreună cu martorii oculari, mai puţin B.M., s-a deplasat până la benzinăria M. din apropiere, în care a intrat împreună cu D.L. şi Z.A.M., în timp ce, de teama continuării agresiunii, martorii B.A. şi C.V. au fugit pe câmp, de unde, din zona C.M., s-au deplasat cu un taxi direct la spital.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la S.C.U. Constanţa, unde a fost internată în secţia de chirurgie, cu diagnosticul de plagă înjunghiată în flancul drept, penetrant abdominală, cu leziune intestinală transfixiantă de ileon şi mezenter şi hemoperitoneu de circa 1,5 litri, a suferit o intervenţie chirurgicală, fiindu-i salvată viaţa.
În urma examinării medico-legale, potrivit raportului de constatare medico-legală din 09 mai 2007, completat la data de 22 mai 2008 al S.M.L. Constanţa, s-a stabilit că V.V.I. a prezentat la data de 02 mai 2007 o leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, pentru care a necesitat 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale şi care i-a pus viaţa în primejdie prin hemoragie internă şi externă - şoc hemoragie.
În cauză a fost audiat martorul D.M., lucrător de poliţie din echipajul care a găsit-o pe partea vătămată în benzinăria M., unde se refugiase şi de unde a fost preluată de ambulanţă, ocazie cu care martorul a explicat că atunci când a întrebat-o pe partea vătămată ce s-a întâmplat, aceasta a afirmat că intrase în casă peste ei un individ necunoscut, la o rudă a prietenului său A. şi că acolo îl atacase şi-l înjunghiase.
În cursul cercetării la faţa locului, în camera indicată de martori ca fiind locul înjunghierii părţii vătămate din locuinţa martorei D.L., pe mocheta de pe podea chiar lângă uşă a fost identificată o zonă de 10/10 cm cu mai multe picături de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge, care în urma examenului de laborator s-au dovedit că sunt de sânge uman din grupa B, identică cu cea a părţii vătămate, sânge din aceeaşi grupă fiind identificat şi pe obiectele de îmbrăcăminte ale părţii vătămate şi pe prosopul cu care şi-a pansat rana în benzinărie.
Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul a tăgăduit săvârşirea faptei, fără a putea da explicaţii plauzibile privind indicarea sa ca autor al agresiunii atât de către partea vătămată cât şi de către martori. Acesta a declarat că în ziua de 02 mai 2007 a fost în curtea prietenei sale, B.M., unde se aflau şi alte persoane cunoscute, precum şi partea vătămată şi un prieten de-al acesteia, brunet, aspect care s-a coroborat cu probatoriul administrat iniţial, în sensul că inculpatul nu l-a văzut deloc pe C.V., zis S., care la momentul comiterii faptei era ascuns după uşă.
În cursul soluţionării propunerii de arestare preventivă a inculpatului din data de 04 mai 2007, primul apărător ales al acestuia a invocat în faţa completului că deţine trei declaraţii notariale în care trei martori şi-au retractat susţinerile, însă nu le-a pus la dispoziţia instanţei de judecată.
În schimb, la data de 08 mai 2007, acelaşi apărător a formulat o cerere de probatorii, prin care a solicitat reaudierea martorelor B.M., D.L. şi Z.A.M., iar în acest sens a anexat cererii trei declaraţii notariale din data de 03 mai 2007 ale celor trei martore nominalizate, autentificate la notarul public A.O., prin care martorele îşi retractau extrajudiciar declaraţiile date organelor de urmărire penală.
În consecinţă, cele trei martore au fost reaudiate, în prezenţa unui apărător ales, la datele de 16 şi 21 mai 2007, ocazii cu care au retractat relatările iniţiale, susţinând că nu cunosc amănunte despre împrejurările în care a fost înjunghiată partea vătămată, că nu cunosc nici cine este autorul faptei şi invocând, în mod nejustificat că ar fi făcut iniţial afirmaţii mincinoase, de teama sau sub influenţa organelor de poliţie, deşi toate trei dăduseră declaraţiile în faţa procurorului.
Toate trei au relatat, în mod mincinos, amănunte relativ similare cu susţinerile inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi venit în curte la B.M., iar că acolo aceasta nu a avut nici un conflict cu inculpatul.
Noile declaraţii ale celor trei martore conţineau numeroase inadvertenţe asupra amănuntelor despre care au fost întrebate: momentul în care partea vătămată şi cei doi prieteni ai săi au sosit în P.M., în care curte au intrat aceştia, cine era prezent în curte la momentul sosirii lor, momentul "întâlnirii" între partea vătămată şi inculpat, cele privind onorariul primei lor avocate ales (valoarea sau plătitorul efectiv), împrejurările în care au ajuns la notarul public (ori singure ori însoţite de S.C.), cine a achitat onorariul notarului public sau cine a primit efectiv declaraţiile autentificate, prezenţa sau identitatea martorilor pentru identificare la notar (I.M. şi M.R.), aspecte care au învederat că noile relatări sunt nereale şi au fost făcute pentru a zădărnici urmărirea penală şi tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Mai mult, D.L. şi Z.A.M. au motivat în mod pueril şi neconvingător prezenţa petelor de sânge în locuinţa celei dintâi, invocând că ar fi găsit-o pe partea vătămată înjunghiată pe stradă, când mergeau să-şi cumpere ţigări de la benzinărie, că ar fi ajutat-o să se deplaseze până în locuinţă (deşi apare complet ilogică această pretinsă acţiune), unde a sângerat pe mochetă şi abia apoi au găsit de cuviinţă să se întoarcă cu cel rănit la benzinărie.
Martorele nu au precizat că una dintre ele era doar în ciorapi şi fără încălţăminte, astfel cum a declarat martora C.M., angajată a benzinăriei, care a precizat că în incinta unităţii intraseră două fete de etnie rromă, spunând poliţiei că l-au găsit pe cel tăiat pe drum, însă martora nu a fost convinsă de acest lucru, întrucât una dintre fete era încălţată doar cu şosete.
De altfel, în declaraţia sinceră, Z.A.M. şi-a exprimat temerile ca nu cumva inculpatul să afle că ea a declarat adevărul, însă ulterior, după schimbarea de atitudine, toate cele trei martore oculare au precizat că nimeni din familia inculpatului nu le-a contactat şi nici nu le-ar fi influenţat în depoziţiile date.
Întrucât toate martorele oculare au precizat că cele trei declaraţii notariale le-au dat din proprie iniţiativă şi că acestea ar fi rămas la B.M., i s-a cerut acesteia din urmă să predea cele trei declaraţii autentificate, precum şi chitanţa de plată a onorariului notarului public.
Cu această ocazie, martora B.M. nu a mai găsit la locuinţa sa cele trei declaraţii notariale, în schimb a predat organelor de urmărire penală chitanţa privind plata onorariului notarului public, pe care s-a constatat că plătitorul onorariului notarului a fost numitul P.L., fratele inculpatului P.Ş.
Fiind audiat, numitul P.L. a dat o declaraţie lapidară în care a explicat de mai multe ori că nu-şi mai aduce aminte despre împrejurările cu privire la care a fost întrebat, iar despre faptul că pe chitanţa de plată a onorariului notarului public apare numele său, a declarat cu o motivaţie puerilă că numitul S.C., unchiul martorei Z.A.M., îl chemase la notariat pentru a plăti onorariul, întrucât nu ar fi avut la el actul de identitate.
La rândul său, numitul S.C. a explicat că din proprie iniţiativă le dusese pe cele trei martore la notarul public, pentru a-şi retracta declaraţiile şi că de acolo l-a chemat telefonic pe M.R. şi I.R., ca martori pentru identificare, şi apoi pe fratele inculpatului să plătească onorariul, însă cu banii martorelor, cu aceeaşi motivare puerilă, că nu avea actul de identitate asupra sa.
Cu toate acesta, cu ocazia audierii, notarul public A.O. a declarat că în ziua de 03 mai 2007 a fost contactat de către avocatul C.S., primul apărător ales al inculpatului, care i-a comunicat că-i va trimite câteva persoane pentru a le ajuta, iar pe la sfârşitul programului din aceeaşi zi, cele trei martore au venit la biroul său însoţite de un tânăr, care i-a explicat că vine din partea domnului avocat C.
Întrucât două dintre martore nu aveau acte de identitate, tânărul şi cele trei martore au ieşit din biroul notarului, iar peste maxim 5 minute au revenit împreună cu numiţii M.R. şi I.M., care au fost folosiţi ca martori pentru identificarea declarantelor, iar la sfârşit, unul dintre cei trei - patru tineri care le însoţeau pe declarante, a plătit onorariul.
Despre cei doi martori prezenţi pentru identificare, cele trei martore oculare din cauză au explicat că nu îi cunosc.
Fiind audiaţi, martorii M.R. şi I.M. au contrazis susţinerile numitului S.C., relatând că se aflau întâmplător în apropierea biroului notarului public, la o braserie sau patiserie, iar când se îndreptau spre propriile autoturisme au fost strigaţi de către S.C. şi rugaţi să le identifice pe cele trei fete, deşi S.C. a relatat că i-ar fi contactat telefonic pe cei doi martori la identificare.
De altfel, din cei doi martori ultimul a contrazis-o şi pe B.M., care relatase că având actul de identitate asupra sa, a dat declaraţia şi a plecat imediat de la notar, singură, lăsându-le celorlalte două prietene suma de 1.500.000 lei vechi pentru plata onorariului notarului, deşi martorul a explicat că la notar erau toate cele trei fete.
În considerarea numeroaselor indicii existente, prin raportare la rezultatul verificărilor efectuate, prin rezoluţia din 25 mai 2007, ca urmare a sesizării din oficiu a procurorului criminalist, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.M., D.L. şi Z.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
După ce, la data de 04 mai 2007, partea vătămată V.V.I. a fost audiată în spital în prezenţa surorii sale, Ţ.E. şi a relatat că a fost înjunghiată cu sabia în locuinţa numitei D.L. de către inculpat, care îl confundase cu S. şi l-a recunoscut pe acesta din fotografia prezentată, la data de 23 mai 2007, partea vătămată a fost reaudiată şi, la rândul său, a retractat declaraţia iniţială, iar în noua declaraţie a relatat similar cu cele trei martore reaudiate şi a precizat de această dată că ar fi fost înjunghiată nu în casă, ci pe stradă, după ce părăsise curtea numitei B.M., cu toate că în prima declaraţie nu afirmase nici un moment că ar fi pătruns în curtea respectivă.
Despre aşa-zisul autor al faptei, a dat o descriere sumară, insistând că acesta este "unul mai mărunţel" (în condiţiile în care inculpatul are o constituţie atletică şi solidă), pe care nu l-ar putea recunoaşte şi că acesta l-ar fi înjunghiat cu o sabie sau cu o baionetă.
Despre sângele găsit în locuinţa numitei D.L., a explicat că s-ar fi întors la locuinţa acesteia pentru ajutor şi că de aceea i-ar fi curs sângele acolo. În ceea ce priveşte declaraţiile celorlalţi doi martori oculari, B.A. şi C.V., partea vătămată a menţionat că prin intermediul surorilor sale, nominalizând apoi doar o singură soră, N., le transmisese acestora să declare că inculpatul P.Ş. ar fi intrat în casă peste ei şi l-ar fi tăiat şi să-l acuze astfel pe acesta "pe nedrept".
Cu toate acestea, în declaraţia de martor, numita Ţ.E., care a fost de faţă la prima audiere a părţii vătămate, nu a amintit nimic despre o asemenea împrejurare, iar cu ocazia reaudierii, când s-a stabilit că are numele de alint "N.", a susţinut vehement că nu le-a transmis nimic prietenilor fratelui său despre numele pretinsului agresor.
Martora a explicat că atunci când a ajuns la spital a apucat doar să-i întrebe pe B.A. şi C.V. ce s-a întâmplat cu fratele său, fără a primi însă răspuns, deoarece în spital şi-au făcut apariţia organele de poliţie care i-au condus pe cei doi martori oculari la sediu pentru audieri.
Despre întârzierea în retractarea declaraţiei din ziua de 04 mai 2007, pe care a dat-o în faţa procurorului şi în prezenţa surorii sale, partea vătămată a dat o explicaţie neconvingătoare, susţinând că l-a indicat pe inculpat ca autor al faptei deoarece era posibil ca acesta să fi pus pe cineva să-l înjunghie, întrucât în curtea martorei B.M. îl luase peste picior pe inculpat şi o jignise în mod flegmatic pe amanta acestuia.
Deşi ea însăşi a susţinut că l-ar fi învinuit pe nedrept pe inculpat, partea vătămată a menţionat în mod nereal că le-ar fi transmis prin sora sa prietenilor săi B.A. şi C.V. să indice numele inculpatului P.Ş. ca autor al înjunghierii, iar această susţinere a fost contrazisă flagrant, întrucât în declaraţiile de martor, cei doi prieteni ai părţii vătămate nu au indicat niciodată numele inculpatului, ci doar au făcut referire la faptul că acesta era un tip cu mustaţă, care conducea un autoturism de teren şi că era iubitul martorei B.M.
Însăşi partea vătămată a relatat verbal, în primă fază, astfel cum s-a şi consemnat în procesul-verbal din 03 mai 2007, că autorului înjunghierii i se spune "F.N." sau "P.", iar numele inculpatului, de P.Ş., l-a aflat abia la momentul în care a dat declaraţie procurorului în ziua de 04 mai 2007, în spital când l-a recunoscut pe acesta din fotografia prezentată.
În cursul judecăţii, partea vătămată a precizat că l-a indicat pe inculpatul P.Ş. ca autor al faptei, întrucât a sperat ca prin intermediul acestuia să îl identifice pe adevăratul făptuitor, susţinere contrazisă prin chiar propria afirmaţie, în sensul că înainte de incident nu îl cunoştea de inculpat, deci cu atât mai puţin nu putea proceda ca atare, necunoscând dacă între acesta şi noul agresor, indicat ca fiind o persoană plinuţă, micuţă de statură, există vreo legătură.
În considerarea situaţiei inedite, în care o parte vătămată ce fusese victima unei agresiuni violente, cu periclitarea vieţii sale îl proteja pe agresor într-un mod neverosimil, la data de 28 mai 2007 au fost reaudiaţi martorii B.A. şi C.V., care au retractat la rândul lor declaraţiile anterioare, în care relataseră amănunţit, în mod similar şi coroborat cu ansamblul probator, că inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată în locuinţa martorei D.L. şi în noile depoziţii au relatat în mod similar cu susţinerile inculpatului şi cu toate noile declaraţii mincinoase ale părţii vătămate şi celor trei martore oculare.
Ambii martori au explicat că ar fi fost învăţaţi de către sora părţii vătămate, N. să declare mincinos că autorul faptei ar fi P.Ş.
Cu toate acestea, este de observat că în declaraţiile date la 03 mai 2007, nici unul din cei doi martori nu a indicat numele inculpatului ca fiind autorul faptei şi când au fost întrebaţi la reaudiere despre acest aspect, au dat o explicaţie neconvingătoare, în sensul că ar fi uitat numele acestuia, deşi fusese singura cerinţă a părţii vătămate transmisă prin sora sa.
De asemenea, nu au putut explica în mod convingător de ce declaraţiile lor iniţiale conţineau atâtea detalii, care erau aproape identice cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorelor oculare B.M., D.L. şi Z.A.M.
Un argument concludent privind atitudinea nesinceră de la momentul retractării l-a constituit împrejurarea că, deşi în noile declaraţii martorii B.A. şi C.V. au relatat că nu ştiau despre agresiune şi nici cine este autorul înjunghierii, deoarece când ar fi părăsit curtea familiei B. un grup de necunoscuţi i-au acostat pe un ton ameninţător şi de aceea ei doi au fugit spre benzinărie pe câmp, totuşi martorul C.V., taximetristul care-i transportase pe ei şi pe partea vătămată din Constanţa până în P.M., a declarat că cei doi l-au sunat şi l-au chemat în zona B.M. (adică în apropierea benzinăriei M.) şi de unde i-au cerut să-i transporte direct la spital, cu motivarea că prietenul lor V. a fost înjunghiat.
Fiind întrebaţi despre această inadvertenţă, cei doi martori au susţinut în mod pueril şi total neconvingător că după ce au fugit B.A. ar fi primit de la un necunoscut cu număr ascuns un apel telefonic, prin care i se comunica faptul că prietenul lor a fost înjunghiat şi de aceea ei ar fi presupus că este vorba despre V.V.I.
În acest sens, este de precizat că martorul C.V. a menţionat că imediat cum au ajuns la spital, atât el cât şi A. şi S. au fost legitimaţi de către organele de poliţie şi peste puţin timp au fost conduşi direct la sediul Secţiei 2 Poliţie, de unde martorul i-a condus pe lucrătorii de poliţie în cartierul P.M. şi a indicat zona în care îi transportase iniţial pe cei trei clienţi.
După retractarea declaraţiilor iniţiale, noile susţineri ale părţii vătămate şi cele ale martorilor oculari s-au îngemănat cu declaraţiile inculpatului, mai puţin aspectul privind existenţa şi a martorului C.V. zis S., despre care acesta nici nu avea cum să ştie, prin raportare la elementele de fapt iniţiale, când s-a stabilit că acesta, deşi victima ţintă a inculpatului, a stat ascuns după uşă atunci când partea vătămată a fost înjunghiată de inculpat.
În baza probatoriului administrat, din care rezulta că partea vătămată V.V.I. şi-a schimbat declaraţiile iniţiale şi a început să aibă un comportament refractar, refuzând să se prezinte pentru reexaminarea medico-legală deşi a fost citat de mai multe ori, să comunice datele complete ale surorii zise N. şi refuzând testarea poligraf, iar pe de altă parte că i-a determinat pe martorii B.A. şi C.V. să-şi schimbe declaraţiile sincere iniţiale cu unele mincinoase, prin care să-l absolve de responsabilitate penală pe inculpatul P.Ş., prin rezoluţia din 02 iulie 2008 faţă de partea vătămată s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de favorizarea infractorului şi instigare la mărturie mincinoasă.
De asemenea, prin rezoluţia din 18 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de martorii B.A. şi C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În cauză a fost audiat olograf, la data de 03 mai 2007, numitul M.I., unchiul învinuitului-martor B.A., care a relatat că pe data de 02 mai 2007 a fost sunat de către A. şi l-a chemat la spital, comunicându-i că prietenul său V.V.I. a fost înjunghiat de un individ care a venit cu un jeep verde, iar când acesta a ajuns la spital l-a găsit pe nepot împreună cu organele de poliţie şi s-au deplasat toţi la sediul Secţiei 2 Poliţie, unde au fost date declaraţii.
Deşi a fost citat la ambele adrese indicate, numitul M.I. nu s-a prezentat şi s-a renunţat la implicarea sa ca martor având în vedere că era rudă apropiată cu unul dintre învinuiţi.
Nici declaraţiile martorilor R.S.L., B.P. şi V.M., propuşi în apărare de inculpatul P.Ş., nu au fost convingătoare, întrucât, deşi aceştia au relatat relativ similar cu depoziţia inculpatului, în ideea evidentă de a-l exonera pe acesta de răspundere penală, totuşi au dat declaraţii contradictorii, în sensul că partea vătămată şi cei doi prieteni ai săi ar fi fost în curtea numitei B.M. sau că doar doi dintre aceştia ar fi fost acolo, că aceştia ar fi intrat în casa numitei D.L., deşi cel dintâi a menţionat că inculpatul a discutat peste gard cu partea vătămată, iar în toate declaraţiile de retractare, persoanele implicate au relatat că la sosirea inculpatului atât partea vătămată cât şi prietenii săi erau în curtea numitei B.M., şi nu în cea a numitei D.L.
De altfel, din declaraţiile iniţiale ale tuturor persoanelor audiate nu a rezultat în vreun fel că partea vătămată şi martorii B.A. şi C.V. ar fi intrat în curtea numitei B.M., singurul care a relatat acest aspect fiind inculpatul.
Ca atare, declaraţiile acestor trei martori, prieteni cu inculpatul P.Ş., nu sunt pertinente, ci mai degrabă părtinitoare, aşa încât nu pot fi avute în vedere ca elemente de fapt concludente.
Este de precizat şi faptul că la momentul reaudierii ca martori, toţi cei cinci martori oculari B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M., precum şi inculpatul-parte vătămată V.V.I. s-au prezentat însoţiţi de apărători aleşi, iar după începerea urmăririi penale împotriva lor au refuzat să dea declaraţii în calitate de învinuiţi, prevalându-se de dreptul la tăcere, dar menţionând fiecare că ultimele declaraţii de martor ar fi sincere, atitudine manifestată şi în cursul judecăţii.
În cursul urmăririi penale, toate elementele de fapt învederau indicii ale unei înţelegeri frauduloase între partea vătămată şi rudele inculpatului, prin care se urmărea îngreunarea şi zădărnicirea urmăririi penale, astfel încât, pentru verificarea acestei ipoteze şi aflarea adevărului, în condiţiile imposibilităţii practice de dovedire a unei asemenea conivenţe, s-a solicitat autorizarea de interceptări telefonice timp de 30 de zile.
Ca urmare, în baza autorizaţiilor din 19 iunie 2007 emise de Tribunalul Constanţa, s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice de la zece posturi telefonice, ca avându-i drept utilizatori, aşa cum a reieşit din datele anchetă, propriile declaraţii sau relatările martorilor audiaţi, pe următorii:
- numărul a, utilizator V.V.-I.;
- numărul b, utilizator B.A. (telefonul mamei sale);
- numărul c, utilizator C.V. (telefonul surorii sale, C.);
- numerele d şi e, utilizator P.L.- fratele inculpatului (telefonul inculpatului şi cel al fiului utilizatorului);
- numărul f, utilizator S.I.-L. - cumnatul inculpatului;
- numărul g, utilizator S.C. - unchiul învinuitei Z.A.M.;
- numărul h, utilizator Ţ.E. - sora părţii vătămate;
- numărul i, utilizator B.M.;
- numărul j, utilizator Z.A.-M.
Cu ocazia efectuării interceptărilor, s-a constatat că inculpatul-parte vătămată (poreclit în convorbiri de persoanele interceptate "N.", din motive lesne de înţeles) a renunţat total la folosirea cartelei telefonice C., al cărei număr îl comunicase procurorului, la fel cum a procedat şi inculpata B.M., fiecare dintre aceştia fiind identificat ca purtând convorbiri cu alte cartele, respectiv inculpatul-parte vătămată cu cartela nr. k (de pe care a avut convorbiri atât cu sora sa Ţ.E., cu prietenii săi învinuiţii-martori B.A. şi C.V., dar şi cu inculpatul P.Ş. ori cu rudele acestuia), iar inculpata B.M. cu cartela nr. l (de pe care a purtat numeroase convorbiri cu învinuitul-martor interceptat C.V., iar în ziua de 01 iulie 2007, la ora 03:27:36, alături de utilizator, de la numărul interceptat c poartă o convorbire şi "N." cu "M.", prietenă cu "R." şi cu "L.").
Mai mult, inculpatul-parte vătămată le-a atras atenţia prietenilor săi să nu-şi mai folosească vechile cartele telefonice, pentru că altfel riscă să facă puşcărie, astfel cum rezultă din convorbirea purtată în ziua de 26 iunie 2007 cu inculpatul C.V.:
"În ziua de 26 iunie 2007, la ora 08:49:54, utilizatorul postului telefonic c (n.n. C.V.-"S.") este contactat de un domn identificat ca fiind V.V.I.(V.), aflat la postul telefonic m (cartelă p.): Utilizator - Alo? Domn - Ce faci, mă? Utilizator - Bine, ce să fac. Domn - Băi, dar tu nu ţi-ai schimbat cartela? Utilizator - Ă?
Domn - Nu ţi-ai schimbat cartela?
Utilizator - Ba da, mă, dar am telefonul la încărcat acuma.
Domn - A, şi ai băgat cartela veche?
Utilizator - Da.
Domn - Băi, vezi dracului ce vorbiţi pe numărul ăsta, că vă legaţi singuri, vă duceţi la puşcărie dacă vorbiţi prostii.
Utilizator - îhî.
Domn - Ce vroiam să-ţi zic. Trebuia să te duci azi undeva?
Utilizator - Băi, eu la cinci trebuie să fiu la muncă.
Domn - Nu, vreau să zic, trebuia să te duci azi să dai vreo declaraţie ceva?
Utilizator - Da.
Domn - Aşteaptă telefonul meu că am vorbit cu avocatul. Că dacă te duci intri fără avocat. Că avocatul nu are cum să vină, pentru că are procese şi o să-l sune el pe procuror să-i facă dovadă pentru că nu are cum să vină.
Utilizator - Da, da.
Domn - Şi rămâne să vedem. Ori până în cinci când pleci tu la muncă, ori joi.
Utilizator - Da. Domn - Da?
Utilizator - îhî.
Domn - Mai dă şi tu un bip când trebuie să pleci.
Utilizator - Da.
Domn - Da?
Utilizator - Da, da.
Domn - Bine.
Utilizator - Hai, pa!
Domn - Pa!"
De asemenea, postul telefonic aparţinând inculpatului P.Ş. - d şi folosit de fratele său, P.L., nu a fost utilizat deloc pe perioada interceptării autorizate, în schimb P.L. a utilizat în perioada interceptată postul telefonic nr. e (aparţinând fiului său, astfel cum a indicat în declaraţia sa martorul S.C.), împreună cu cumnatul său, S.I.L., post telefonic de la care a purtat convorbiri chiar şi inculpatul P.Ş. după data de 03 iulie 2007, când i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Totodată, martorul S.I.L., la rândul său interceptat, a folosit împreună cu soţia sa (sora inculpatului, identificată ca fiind S.C., zisă T.), telefonul cu nr. f, al cărui număr l-a comunicat procurorului.
Martorul S.C. a renunţat, la rândul său, la utilizarea propriului telefon cu nr. g, pe care l-a comunicat procurorului, de la postul respectiv fiind purtată o singură convorbire, irelevantă în perioada interceptată.
Martora Ţ.E., zisă N., sora inculpatului-parte vătămată, nu a purtat discuţii relevante din punct de vedere probatoriu cu vreuna dintre persoanele implicate în cauză, ci doar convorbiri cu fratele său, când s-a stabilit astfel că acesta foloseşte o nouă cartelă telefonică având numărul n.
Inculpata Z.A.M., zisă "R.", a folosit o singură dată postul telefonic interceptat, când a purtat o convorbire obscenă, nerelevantă pentru cauză.
Inculpaţii B.A. şi C.V., zis "S.", au purtat convorbiri de la posturile telefonice ale căror numere le-au comunicat procurorului (despre care invocaseră că ar aparţine mamei, respectiv surorii fiecăruia), unele dintre acestea relevante din punct de vedere probatoriu, însă au urmat şi sfatul inculpatului-parte vătămată şi au folosit şi alte cartele telefonice, primul pe cea cu nr. o, iar al doilea pe cea cu nr. p (numere pe care B.A. le comunică altor persoane, adică în convorbirile purtate de la postul interceptat b, din 23 iunie 2007, ora 13:22:14 cu numita "A.", căreia îi comunică noua sa cartelă, respectiv din 26 iunie 2007, ora 08:45:26, când îi comunică lui V.V.I. noul număr al cartelei lui "S.").
De altfel, la verificarea tuturor convorbirilor telefonice interceptate, s-a constatat că cele două posturi telefonice folosite de cei doi inculpaţi au numere relativ consecutive cu alte două posturi, respectiv r - utilizator, cel mai probabil, inculpata B.M. şi s - utilizator T., identificată ca fiind S.C., sora inculpatului P.Ş., aspect care învederează existenţa unei legături conivente între partea vătămată, inculpat şi martorii oculari din cauză.
Această concluzie este întărită şi de conţinutul convorbirii din data de 25 iunie 2007, ora 20:23:04, purtate între T. şi soţul său, S.I.L. (între posturile interceptate f şi e), din care rezultă că prima îi comunică celui de-al doilea noul număr de telefon al inculpatului-parte vătămată V.V.I. şi că acesta nu mai are telefonul din reţeaua C., aspect coroborat cu procesul-verbal încheiat de procuror la data de 25 iulie 2007, când apărătorul ales al inculpatului-parte vătămată a comunicat procurorului că propriul client şi-a schimbat numărul de telefon, acesta fiind exact numărul: t.
Rezultă, aşadar, evidenţierea înţelegerii frauduloase între inculpat şi partea vătămată, în condiţiile în care rudele inculpatului cunoşteau noul număr de telefon al părţii vătămate, deşi aceasta nu îl comunicase procurorului, mai ales că după reaudiere partea vătămată a început să aibă o atitudine refractară şi nu s-a prezentat pentru reexaminarea medico-legală, nu a răspuns citaţiei trimise la domiciliul cunoscut, nu a comunicat noua adresă şi nici numele surorii sale, zisă N., pe care o invocase ca intermediar între el şi martorii săi la momentul retractării primelor declaraţii, fiind adus, în final, prin emiterea unui mandat de aducere, prilej cu care, urmând aceeaşi linie comportamentală, a refuzat efectuarea unui test poligraf.
La data de 25 mai 2007 a fost efectuată o percheziţie la locuinţa inculpatului, însă nu a fost găsit obiectul vulnerant, respectiv sabia despre care au relatat în primă fază partea vătămată şi martorii oculari.
În schimb, în aceeaşi împrejurare, la verificarea interiorului autoturismului, aparţinând inculpatului şi condus de cumnatul acestuia S.I.L., lângă schimbătorul de viteze au fost găsite contractul de asistenţă juridică al apărătorului ales M.A., avocat al martorelor B.M., D.L. şi Z.A.M., precum şi consemnările olografe ale primului apărător ales al celor trei martore, avocat D.M., în care aceasta îşi notase rezumatul celor trei declaraţii de retractare din data de 16 mai 2007 ale celor trei martore, la audierea cărora asistase.
Asupra acestui aspect, numitul S.I.L. a dat o explicaţie neconvingătoare, în sensul că atunci când se afla la Tribunalul Constanţa pentru a-l angaja pe cel de-al doilea avocat ales al inculpatului, s-ar fi întâlnit "întâmplător" cu numitul S.C., unchiul martorei Z.A.M., pe care l-a luat în autoturismul inculpatului, iar acesta "ar fi uitat" cele patru înscrisuri referitoare la cele trei martore în autoturism.
La rândul său, numitul S.C. a fost audiat ca martor şi a încercat să confirme varianta martorului S.I.L., însă într-un mod neconvingător, în sensul că el i-a angajat pe ambii avocaţi ai celor trei învinuite-martore, că primul dintre avocaţi i-a remis lui notiţele cu relatărilor fetelor, iar că atunci când l-a angajat pe cel de-al doilea avocat la barou, s-a "întâlnit întâmplător" cu cumnatul inculpatului P.Ş., pe care l-a rugat să-l transporte cu autoturismul din Constanţa în cartierul P.M., iar la coborâre ar fi "uitat" înscrisurile în autoturism.
De altfel, martorul S.C a declarat şi că le-a ajutat pe cele trei inculpate-martore să facă declaraţiile notariale, însă a relatat situaţia de fapt în mod diferit faţă de cele trei, precizând că le-ar fi dat întâlnire acestora în faţa unui birou notarial aleatoriu, aflat zona în care îşi făcea frecvent cumpărăturile şi că s-a întâlnit doar cu fetele acolo, în condiţiile în care notarul public a relatat că cele trei declarante au sosit însoţite de un tânăr care a afirmat că vine din partea avocatului C.S. - apărător al inculpatului la acel moment, avocat care-l contactase anterior pe notarul public în acest sens.
Mai mult, explicaţia martorului S.C., în sensul că, neavând asupra sa vreun act de identitate, nu putea plăti onorariul notarului public, a apelat la P.L., adică tocmai fratele inculpatului P.Ş., ca acesta să vine cu actul de identitate şi să achite acel onorariu, apare ca total nejustificată, cât timp, cel puţin B.M. avea asupra sa cartea de identitate, la fel ambii martori chemaţi pentru identificare, M.R. şi I.M., iar pe de altă parte pe factura şi chitanţa de plată nici nu apare vreo referire la actul de identitate al plătitorului.
Toate explicaţiile puerile, privind lipsa unei legături între rudele inculpatului şi cele trei martore oculare, au fost infirmate de convorbirile telefonice interceptate, dintre care, cel puţin două sunt mai mult decât relevante:
"În ziua de 25 iunie 2007, la ora 18:48:30, utilizatorul - bărbat (n.n. utilizator efectiv S.I.L.) postului telefonic e este contactat de un domn, aflat la postul telefonic ţ (M.A.S.; Adresa Str. M. Constanta): Utilizator - Da.
Domn - Bună seara! Domnul S.?
Utilizator - Da.
Domn - Sunt avocat A.M. Sunt avocatul fetelor, pentru cumnatul dumneavoastră. V-am sunat, că mâine trebuie să fie la Parchet, fetele, la ora nouă.
Utilizator - Da, da, o să le spun eu. Eu sunt plecat la Bucureşti, a murit cineva. Dar, oricum, eu o sun pe soţie şi-i spun.
Domn - Şi să mă contacteze cineva. Pentru că am fost astăzi la Parchet şi nu pot să intru, pentru că nu era vorba de audiere în dosarul cumnatului dumneavoastră şi era. Pe ele le audiază, în calitate de învinuite, pentru mărturie mincinoasă.
Utilizator - îhî.
Domn - Deci, ca să intru pentru ele trebuie să închei un nou contract, o nouă delegaţie.
Utilizator - Da, da.
Domn - Să mă sune cineva să discutăm.
Utilizator - Da, da. Uite, imediat o s-o sun eu pe soţie şi o să vă sune şi o să luaţi legătura cu ea.
Domn - Bine. Vă mulţumesc mult! Aveam doar numărul dumneavoastră. Îmi cer scuze că v-am deranjat.
Utilizator - Nu e nici o problemă. A murit cineva şi eu am plecat la Bucureşti. Dar e cumnatul, e soţia, nu e nici o problemă. Eu o să-i sun acum şi o să luaţi legătura cu ei.
Domn - În regulă. Condoleanţe!
Utilizator - Mersi.
Domn - La revedere!
Utilizator - La revedere!
În ziua de 25 iunie 2007, la ora 19:33:13, utilizatorul - bărbat (n.n. S.I.L.) postului telefonic u, ia legătura cu o doamnă (n.n. soţia sa, S.C.), aflată la numărul v, (cartelă p.): Doamna - Da. Utilizator - T.? Doamna - Da.
Utilizator - Eu sunt. A sunat avocatul ăsta, A.M., ăla tânărul.
Doamna - Aşa.
Utilizator - Şi a zis să-l sunaţi, să luaţi legătura cu el. Neapărat în seara asta.
Doamna - Ce?
Utilizator - Să-l suni în seara asta neapărat.
Doamna - Păi, dă-mi numărul lui.
Utilizator - Scrie! aa.
Doamna - Aşa, şi?
Utilizator - Mâine sunt chemate alea acolo, la nouă.
Doamna - Mâine?
Utilizator - Da.
Doamna - Hai, cum?!
Utilizator - Uite aşa cum. Vezi, sună-l acum şi vorbeşte cu el!
Doamna - Bine mă, bine. Şi tu când vii, mă.
Utilizator - De zece ori mă întrebi, ori eşti nebună.
Doamna - Bine, măi, hai, hai.
Utilizator - Hai, vezi ce faci.
Doamna - Hai, pa, pa!"
Toate aspectele sus-menţionate învederează împrejurarea că a avut loc o înţelegere frauduloasă între rudele inculpatului cu partea vătămată şi martorii oculari, cărora rudele inculpatului chiar le-au angajat avocaţi încă din perioada în care aveau calitatea de martor ori de parte vătămată, aşa încât cei din urmă să retracteze declaraţiile iniţiale, care se coroborau cu întregul ansamblu probatoriu şi să îngreuneze astfel urmărirea penală şi tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În acest sens, sunt relevante convorbirile telefonice purtate chiar de către inculpatul-parte vătămată cu inculpatul sau cu rudele acestuia:
"În ziua de 21 iunie 2007, la ora 22:10:59 utilizatorul postului telefonic bb (n.n.- utilizator efectiv S.I.L.) este contactat de V., (identificat ca fiind partea vătămată V.V.-I.) aflat la postul telefonic cc (P.):
DOMNUL: Da, V..
V.: Salut, ce faci meştere?
DOMNUL: Ce să fac, mă uit la televizor, tu?
V.: Şi eu aici, cu băieţii, mai stau şi eu de vorbă. Băi frate, am auzit nişte vorbe, nu-i frumoase, să mă vezi mort!
DOMNUL: Ce vorbe?
V.: Cu C., cu aia! Despre C. Mâine pe la unu o să te sun să ne întâlnim la.. unde ne întâlneam, da?
DOMNUL: Da frate!
V.: Nu-i frumos, că de asta şi martorii mei au luat foc şi pe bună dreptate!
DOMNUL: Păi stai aşa, că nu ştiu cu ce vorbe.
V.: Bine, vorbim mâine, da.
DOMNUL: Bine, frate.
V.: Păi vii tu şi cu L., sau cum îl cheamă! Nu mai îmi aduci pe C., nu mai aduci pe nimeni!
DOMNUL: Nu mai, doar eu şi cu L.
V.: Nu, vii tu cu fratele lui.
DOMNUL: Da frate, da!
În ziua de 12 iulie 2007, la ora 18:01:43, utilizatorul postului telefonic dd, ia legătura cu un domn identificat ca fiind partea vătămată V.V.I., aflat la postul telefonic ee, (cartelă p.):
Domn - Alo?
Utilizator - V. (n.n. partea vătămată V.V.I.), tu eşti?
Domn - Da, eu sunt.
Utilizator - Ia, uite, ia, vorbeşte cu F. (n.n. inculpatul P.Ş.)!
F. - V., ce faci, mă? Să trăieşti!
Domn - Uite, să trăieşti! Băi, frate, hai să ne întâlnim, să vorbim că.. să vedem cum facem, ce se întâmplă cu martorii mei.
F. - Cu ce?
Domn - Cu martorii, cu martorii mei.
F. - Păi, şi ce să facem? Hai să ne întâlnim, să vorbim! Unde vrei să ne vedem.
Domn - Păi, ştie cumnatul tău unde.
F. - Unde frate?
Domn - Păi ştie cumnatul tău unde să veniţi.
F. - Uite, vin în 10 minute acolo.
Domn - Bine. Te aştept, te aştept. Hai, te pup!
F.- Da, frate. Uite acum mă sui cu ăsta în maşină şi venim acolo.
Domn - Da, gata vă aştept.
F. - Gata frate!
Domn - Hai, salut!
În ziua de 12 iulie 2007, la ora 18:31:44, utilizatorul postului telefonic ff, (n.n. S.I.L.) ia legătura cu C. (sora lui C.V.), aflată la numărul gg, (P.).
DOMNUL: Sărut mâna C. sunt cumnatul lui Ş., băiatul de la P. Vreau să te întreb dacă i-a venit vreo citaţie, ceva, lui S. ( n.n. C.V.).
C.: Alta în afară de aia?
DOMNUL: Da, acum, zilele astea, dacă i-a venit ceva.
C.: Nu, nu i-a venit!
DOMNUL: Că m-a sunat A. (n.n. B.A.) şi a zis că lui i-a venit ceva.
C.: Trebuie să mai vină altă citaţie?
DOMNUL: Nu ştiu, eu te-am întrebat dacă v-a venit ceva, dacă nu v-a venit, e bine.
C.: Nu, în cazul în care apare ceva, vă sun eu. O sun pe T., da.
DOMNUL: Da, da, sărut mâna."
Cea mai relevantă convorbire telefonică, din care rezultă că inculpatul-parte vătămată a primit 70.000 euro pentru a nu-l mai acuza pe inculpatul P.Ş. ca autor al înjunghierii, iar inculpaţii B.A. şi C.V. au primit câte 1.000 euro pentru a-şi schimba declaraţiile iniţiale, este cea din data de 08 iulie 2007, ora 01:54:57, purtată în limba rromanes de către C.V. de la postul interceptat c, cu o cunoştinţă de-a sa din Spania:
"În ziua de 08 iulie 2007 la ora 01:54:57, utilizatorul postului hh,, identificat ca fiind C.V., este contactat de un domn aflat la numărul de Spania, discută amândoi în limba rromanes - dialect ursăresc, timp de 11,27 minute, iniţial despre nişte prieteni care nu răspund la telefon (P., F., L.); în continuare, interlocutorul doreşte numărul lui G., iar utilizatorul îl comunică: ii,; în continuare, interlocutorul schimbă câteva cuvinte cu o fată aflată în compania utilizatorului, apoi reia convorbirea cu acesta din urmă, pentru a afla numărul de telefon al L., pe care-l solicitase anterior: (jj,); mai departe, interlocutorul povesteşte despre faptul că şi-a cumpărat un telefon mobil nou, care nu a apărut încă în România şi despre faptul că munceşte mult, pentru ca, în continuare, aproximativ de la minutul 7,15 al convorbirii până la final, cei doi să poarte următoarea discuţie relevantă în cauză:
UTILIZATOR. - ..Hai că ne facem cumnaţi..
INTERLOCUTOR. - îţi trimit eu bani şi vii încoace. Aştepţi că-ţi trimit eu bani, dar încă n-am făcut..
UTILIZATOR. - Stai mă liniştit că vin, ce eu nu am luat 1.000 euro degeaba !.
INTERLOCUTOR. - ..Ai luat mai puţin..
UTILIZATOR. - Nu mă, nu mint, 1.000 de euro am luat.
INTERLOCUTOR. - Dar de ce ai luat .
UTILIZATOR - Cum, n-ai auzit treaba.
INTERLOCUTOR - Nu.
UTILIZATOR - Când am fost la P.?
INTERLOCUTOR - Să moară mă-ta!
UTILIZATOR - Cum mă, n-ai auzit.
INTERLOCUTOR - Ce-ai făcut la P.?
UTILIZATOR - Bă, fusesem cu băieţii, eu cu lăieşul (n.n. LĂIEŞ = metis între român şi rrom) şi cu A. la neamurile lui acolo, la o verişoară de-a lui A. Şi ne-am dus vreo 4 zile acolo şi m-am băgat pe una, la P., o fată. Şi era măritată aia.. Şi nu mai avea treabă cu ăla şi era cu altu, un şmecher plin de bani, mare.. Şi ăla a auzit de mine, că mie acolo mi se spunea S...
INTERLOCUTOR - F-ţi gura mă-tii, aşa te cheamă acum, S. ?
UTILIZATOR - Da. Şi şmecherul acela, Lăieşul a auzit că umblu cu fata lui şi ăla mă căuta. Şi în timp ce mă căuta ăsta, m-am dus la P., eu cu A. şi cu un băiat (raclo = băiat sau român). Şi când ne-am dus, acolo şmecherul ăla (lăieş) care mă căuta, era lângă gardul (bar) lu aia la care ne-am dus noi. Şi ştii ce-a făcut ? S-a dus A. şi cu băiatul (raclo) afară la veceu şi eu am rămas înăuntru. Şi când au ieşit afară la veceu A. şi cu băiatu, i-a văzut şmecherul (lăieşul) şi şmecherul (lăieşul) era beat şi s-a dus la ei şi le-a zis "Ia veniţi mă, încoace!". Şi băieţii s-au dus. Când şmecherul a întrebat care e S., băieţii au zis "Nu ştiu domne care e S.". Ştii, el mă căuta pe mine să mă taie. Şi a pus mâna pe băiat.. şi a intrat peste noi lăieşul acela cu sabia. Şi a intrat peste noi. Eu m-am ascuns după uşă..
INTERLOCUTOR - Ca de obicei, că ţi-e frică ..
UTILIZATOR - Băi, lăieşul n-a ştiut că noi suntem trei bărbaţi în casă. El a zis că sunt doar doi bărbaţi, nu ştia că suntem trei. Eu m-am ascuns şi eram toţi într-o cameră şi eu eram după uşă..Şi a intrat ăla peste noi cu sabia şi l-a tăiat pe băiat (raclo), a băgat sabia în el. Şi l-a tăiat pe băiat, era să moară băiatul şi i-a dat la băiat ca să scape ăla din puşcărie 70.000 euro.
INTERLOCUTOR - Cât ?! 70.000 ?.
UTILIZATOR - Da, 70.000 euro.
INTERLOCUTOR - Şi a scăpat, nu ?
UTILIZATOR - Da. Am schimbat declaraţiile, am dat alte declaraţii şi ne-a dat câte 1.000 euro.
INTERLOCUTOR - Exact pomanagii, pomană aţi primit.
UTILIZATOR - Bă nu e vorba de asta, nu te gândeşti că era să mor, f-ţi inima ta?!
INTERLOCUTOR - Hai bine mă, te mai sun eu.. Să-i spui lu "nevastă-ta" că am întrebat de ea şi auzi ce spune ăsta să-i facă ceva la c-r lu "nevastă-ta".
UTILIZATOR - Hai bine, rămâi cu Dumnezeu.
INTERLOCUTOR - Hai, rămâi cu Dumnezeu."
Înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, tuturor inculpaţilor, cu excepţia învinuitei B.M. (care, deşi citată, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat la procuror şi de aceea i-a fost desemnat un apărător din oficiu când apărătorul ales a comunicat că a reziliat contractul de asistenţă juridică) le-au fost prezentate procesele-verbale cu transcrierile tuturor convorbirilor telefonice interceptate şi nici unul dintre aceştia nu a avut de formulat vreo obiecţie, cu atât mai mult cu cât şi-au menţinut poziţia iniţială, de a nu da declaraţii.
Tocmai din cauză că, după învinuire, toţi cei cinci martori oculari şi partea vătămată s-au prevalat de dreptul de a nu da declaraţii în calitate de învinuiţi şi au refuzat explicit testarea poligraf, pentru a putea fi dovedită existenţa înţelegerii frauduloase şi pentru că toate părţile implicate, adică partea vătămată, sora sa şi martorii săi, B.A. şi C.V. pe de o parte şi, respectiv, fratele şi cumnatul inculpatului (P.L. şi S.I.L.), cele trei martore oculare şi S.C. pe de altă parte, au tăgăduit că ar fi luat legătura unii cu ceilalţi în mod conivent după comiterea înjunghierii, au fost solicitate listele de apeluri ale telefoanelor mobile aparţinând persoanelor implicate şi care au fost comunicate procurorului.
Din studierea acestor liste transmise de companiile de telefonie mobilă O., V. şi C. rezultă că au fost purtate numeroase convorbiri telefonice între părţile implicate, adică între postul telefonic aparţinând surorii părţii vătămate Ţ.E. şi posturile telefonice aparţinând lui S.C. şi fiului lui P.L. - fratele inculpatului (folosit efectiv de P.L. în perioada în care a fost interceptat), inclusiv convorbiri telefonice între postul aparţinând lui S.C. sau P.L. cu cel aparţinând avocatului A.A. - apărătorul părţii vătămate V.V.I.
De asemenea, din conţinutul acestor liste rezultă că au fost purtate convorbiri sau transmise mesaje între C.V. şi B.M. sau între B.A. şi Z.A.M. ori combinate între cei patru, în perioada 28 aprilie - 01 mai 2007 (aspect coroborat cu primele relatări sincere ale acestora, când au explicat că s-au cunoscut cu câteva zile înainte de data de 02 mai 2007, iar între B.A. şi Z.A.M., respectiv între C.V. şi B.M. a început câte o relaţie de prietenie şi tocmai din cauza unui mesaj de dragoste transmis de C.V. către B.M. s-a iscat incidentul dintre inculpatul P.Ş. şi cel cu care credea că-l înşeală amanta sa), deşi în declaraţiile de retractare toţi cei patru au susţinut că nu ar fi avut nici un fel de contacte telefonice între ei şi că ar fi inventat iniţial cele două legături intime, aspect infirmat în plus şi de convorbirile şi comunicările telefonice ulterioare datei de 02 mai 2007, în perioada cercetărilor din prezenta cauză.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, atât inculpatul P.Ş. cât şi inculpaţii V.V.I., B.A., C.V., D.L. şi Z.A.M. au tăgăduit săvârşirea faptelor care le-au fost reţinute în sarcină, nu au avut de propus probe noi, de formulat cereri sau declaraţii suplimentare.
În cazul inculpatei B.M., întrucât aceasta nu a răspuns citaţiilor repetate în vederea prezentării materialului de urmărire penală, iar din verificările jandarmilor au rezultat indicii că ar fi plecată în Spania, la o adresă necunoscută, deşi la momentul audierii ca învinuită i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei efective, din verificările efectuate reieşind că aceasta nu este deţinută în vreun penitenciar, nu a decedat şi nu şi-a schimbat domiciliul legal şi că deci se sustrage urmăririi penale, iar pe de altă parte apărătorul ales a comunicat că a reziliat contractul de asistenţă juridică, i-a fost desemnat un apărător din oficiu, căruia i s-a asigurat posibilitatea de a studia întregul material de urmărire penală şi care, ulterior, nu a avut de formulat cereri, de propus probe noi sau declaraţii suplimentare.
În considerarea celor expuse, prin coroborarea ansamblului elementelor de fapt rezultate din cercetări, se poate concluziona că din cauza geloziei excesive şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul P.Ş. a urmărit să se răzbune şi să-i aplice o corecţie dură presupusului iubit al amantei sale, aşa încât, în urma discuţiei contradictorii, peste gard, cu inculpatul-parte vătămată V.V.I., fiind convins că acesta ar fi "S. (adversarul său)", s-a înarmat cu sabia luată din propriul autoturism, l-a urmărit pe acesta în locuinţa învinuitei-martore D.L., unde, în pofida insistenţelor amantei sale, B.M. de a se calma, în prezenţa celor cinci învinuiţi-martori oculari l-a înjunghiat pe acesta în abdomen şi i-a provocat leziuni grave, care i-au pus viaţa în primejdie.
Ţinând cont de împrejurările concrete de comitere a faptei, modul de săvârşire, obiectul vulnerant folosit, indicat atât de către inculpatul-parte vătămată şi inculpaţii martori oculari în declaraţiile sincere, iniţiale, obiect idoneu în producerea morţii unei persoane, intensitatea loviturii aplicate, învederată de consecinţele produse, precum şi atitudinea inculpatului anterioară şi concomitentă cu săvârşirea faptei, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunii sale ilicite, respectiv posibilitatea uciderii părţii vătămate, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, săvârşind astfel fapta cu intenţia indirectă de a ucide.
Ansamblul materialului probator a învederat că, în primă fază, imediat după sesizarea organelor de urmărire penală, atât inculpatul - parte vătămată V.V.I., cât şi inculpaţii - martori oculari B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M. au relatat sincer, în mod similar, despre împrejurările concrete în care inculpatul P.Ş. l-a înjunghiat pe inculpatul-parte vătămată.
Ulterior însă, în urma înţelegerii frauduloase, aceştia au retractat declaraţiile sincere, care se coroborau cu celelalte probe şi care dovedesc vinovăţia inculpatului P.Ş., susţinând în mod mincinos prin răspunsurile la întrebările esenţiale cauzei că nu ar avea cunoştinţă despre autorul înjunghierii şi fiecare insistând că l-ar fi indicat pe inculpat, deşi acesta ar fi nevinovat, în condiţiile în care elementele de fapt relevante au evidenţiat fără putinţă de tăgadă că inculpatul P.Ş. este autorul înjunghierii, iar toţi cei cinci inculpaţi-martori oculari au fost de faţă la momentul în care inculpatul a atentat la viaţa inculpatului-parte vătămată.
Ca atare, toţi cei cinci inculpaţi-martori oculari, în conivenţă şi cu intenţie, printr-un dispreţ total faţă de relaţiile sociale care reglementează înfăptuirea justiţiei, şi-au schimbat declaraţiile sincere cu unele contrare realităţii, cu scopul evident de a-l exonera de răspundere penală pe inculpat, în schimbul primirii a câte 1.000 de euro fiecare, aşa cum cel puţin în convorbirea telefonică recunoaşte inculpatul C.V.
La rândul său, inculpatul-parte vătămată V.V.I. şi-a retractat declaraţia sinceră iniţială, în care l-a indicat pe inculpat ca autor al înjunghierii şi a relatat în mod mincinos că ar fi fost înjunghiat de un autor necunoscut, cu un gabarit total diferit de cel al inculpatului, iar prin întregul său comportament refractar, ulterior adoptării unei atitudini nesincere a urmărit în mod evident să îl ajute pe inculpat, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală împotriva acestuia, iar ca răsplată pentru această schimbare de atitudine ilicită a primit din partea inculpatului suma de 70.000 euro.
Mai mult, pe lângă propria acţiune directă de favorizare a inculpatului, inculpatul-parte vătămată i-a determinat cu intenţie pe prietenii săi, inculpaţii-martori oculari B.A. şi C.V. să îşi schimbe declaraţiile sincere şi să facă unele mincinoase, în scopul concret de a-l ajuta pe inculpatul P.Ş., prin acţiuni ilicite conjugate, să fie exonerat de răspundere penală pentru fapta violentă comisă.
Apărările inculpaţilor, reiterate în faţa instanţei de judecată, nu pot conduce la exonerarea lor de răspundere penală, întrucât aşa-zisa constrângere exercitată de către organele de urmărire penală se reduce la o simplă afirmaţie, relevant fiind faptul că versiunea reală a evenimentului a fost descrisă, în principal, cu ocazia primei audieri de către procuror, ca organ competent în instrumentarea cauzei având ca obiect infracţiunea de tentativă la omor calificat.
În considerarea mijloacelor de probă mai sus analizate, instanţa nu poate retine drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei nici eroarea de fapt reglementată de art. 51 C. pen., fiind evident că inculpaţii nu s-au aflat într-o eroare da fapt invincibilă cu privire la persoana adevăratului autor.
De asemenea, inculpaţii nu pot invoca o pretinsă situaţie de incompatibilitate în care s-ar fi aflat în cursul urmăririi penale, întrucât persoana audiată iniţial ca martor poate dobândi calitatea de inculpat în cursul aceleiaşi cauze, în măsura în care, cu ocazia celorlalte audieri, tăgăduieşte aflarea adevărului, prin retractarea depoziţiilor iniţiale sau modificarea esenţială a acestora, din motive neverosimile.
Totodată, o eventuală incompatibilitate ar fi putut exista numai în situaţia în care începerea urmăririi penale împotriva inculpaţilor martori ar fi influenţat declaraţiile date în cauză, putându-se aprecia, cel puţin din punct de vedere ipotetic, că un asemenea act procesual echivalează cu un mijloc de constrângere, ori, în cazul de speţă, începerea urmăririi penale a avut loc abia după retractarea declaraţiilor sincere, prin urmare acestea din urmă nu puteau fi influenţate prin modul de instrumentare a cauzei, dată fiind succesiunea actelor îndeplinite şi calităţile procesuale dobândite pe parcurs.
În sfârşit, nu poate fi reţinut, cu privire la primele declaraţii ale unora dintre inculpaţi, nici unul din motivele de nulitate prevăzute de art. 197 C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, o eventuală nulitate nu intervine decât în cazurile expres prevăzute de lege, în cazul nulităţii absolute, iar pe de altă parte, orice nulitate relativă trebuie invocată în cursul efectuării actului, fiind condiţionată de producerea unei vătămări.
În situaţia expusă, o asemenea nulitate nu a fost invocată decât în faţa instanţei, după un interval apreciabil de timp de la data retractării primelor declaraţii, astfel încât depoziţiile date în faţa organelor de urmărire penală nu pot fi înlăturate ca mijloace de probă, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele au fost data în faza actelor premergătoare, când competenţa organului de urmărire penală nu era stabilită în favoarea procurorului, iar starea de fapt nu era pe deplin conturată.
Odată cu începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de omor calificat, activitatea de urmărire penală a fost adusă la îndeplinire de către procuror în mod exclusiv, iar declaraţiile corespunzătoare adevărului date în faţa acestuia nu pot fi înlăturate ca mijloace de probă, fiind evident că acestea nu au fost obţinute prin folosirea de constrângeri fizice sau morale.
O atare concluzie este întărită de faptul că partea vătămată V.V.I. a indicat identitatea autorului prin declaraţia dată în faţa procurorului la 04 mai 2007, după începerea urmăririi penale cu privire la fapta de tentativă de omor calificat, prin urmare declaraţiile celorlalţi martori oculari se coroborează cu aceasta.
Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare şi raportul organelor de poliţie; procesul-verbal de cercetare la faţa locului plus planşa foto; declaraţiile inculpatului-parte vătămată V.V.I.; raportul de constatare medico-legală de examinare şi reexaminare plus planşa foto; copia foii de observaţie clinică a inculpatului-parte vătămată; adresa privind cheltuielile de spitalizare ale inculpatului-parte vătămată; declaraţiile de martori ale inculpaţilor B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M.; declaraţiile martorilor D.M., C.M., Ţ.E., A.O., B.M.N., C.V., M.I.; procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi a autoturismului inculpatului plus înscrisurile găsite în autoturism; procesul-verbal de predare şi examinare a vestimentaţiei învinuitului-parte vătămată plus planşa foto; raportul de constatare medico-legală de examinare a sângelui de pe mocheta din locuinţa învinuitei D.L. şi de pe obiectele de vestimentaţie a inculpatului-parte vătămată; listele convorbirilor efectuate de la telefoanele învinuiţilor transmise de serviciile O., V. şi C.; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; declaraţiile inculpaţilor, copiile facturii-chitanţă de plată a onorariului notarului public de cele trei declarante; contractul de asistenţă juridică al apărătorului ales M.A. şi cele trei coli A4 cu rezumatul declaraţiilor de retractare ale martorelor, găsite la percheziţie în autoturismul inculpatului; 10 compact-discuri conţinând rezultatul interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice autorizate; 5 DVD-uri conţinând înregistrarea video a declaraţiilor de martori sau parte vătămată (de retractare) ale inculpaţilor V.V.I., B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M., precum şi declaraţiile martorilor S.C., P.L. şi S.I.L.
În drept, fapta inculpatului P.Ş. care, la data de 02 mai 2007, în jurul orelor 2000, în prezenţa a cinci martori oculari, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict spontan generat de sentimentul de gelozie al inculpatului, l-a înjunghiat cu o sabie în zona abdominală pe învinuitul-parte vătămată V.V.I., căruia i-a provocat leziuni corporale vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin şoc hemoragie cu hemoragie internă şi externă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Faptele inculpatului-parte vătămată V.V.I. care, în cursul urmăririi penale din aceeaşi cauză, deşi iniţial l-a indicat ca autor al înjunghierii sale pe inculpatul P.Ş., ulterior, ca urmare a unei înţelegeri frauduloase cu acesta, de la care a primit suma de 70.000 euro, a retractat susţinând în mod mincinos că nu inculpatul este autorul faptei, ci un necunoscut de pe stradă şi prin întreaga atitudine refractară, constând în neprezentarea pentru reexaminarea medico-legală sau indicarea datelor surorii sale, a urmărit în mod evident să îl ajute pe inculpatul P.Ş. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală împotriva acestuia şi, pe lângă propria acţiune ilicită iniţială, în acelaşi scop i-a determinat cu intenţie directă pe învinuiţii-martori B.A. şi C.V. să-şi schimbe primele depoziţii sincere şi să facă afirmaţii mincinoase în privinţa persoanei care l-a înjunghiat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen. şi de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta fiecăruia dintre inculpaţii-martori B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M., care în cursul urmăririi penale în aceeaşi cauză, deşi iniţial au declarat real că inculpatul P.Ş. l-a înjunghiat cu sabia în abdomen pe învinuitul-parte vătămată V.V.I., ulterior au retractat aceste declaraţii şi au făcut afirmaţii mincinoase privind aspectele esenţiale ale cauzei, susţinând că nu cunosc despre împrejurările comiterii faptei şi nici identitatea autorului înjunghierii, deşi depoziţiile iniţiale se coroborau cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.A., întrucât la data comiterii faptei reţinute în sarcina sa era minor, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţei penale au declarat apel inculpaţii P.Ş., V.V.I., B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M.
Apelurile declarate de inculpaţii C.V. şi P.Ş. au fost motivate şi în scris, prin memoriile depuse, ceilalţi apelanţi susţinând oral motive de apel.
Ţinând seama de caracterul devolutiv al apelului, instanţa de apel a încuviinţat transcrierea tradusă în dialect romales a convorbirilor telefonice interceptate în cauză de către un traducător autorizat pentru acest dialect, probă propusă de către inculpaţi.
După efectuarea transcrierii şi a traducerii convorbirilor telefonice de către traducătorul autorizat, apelanţii inculpaţi au renunţat să mai conteste conţinutul convorbirilor telefonice interceptate întrucât între traducerea efectuată de lucrătorul de poliţie judiciară şi cea efectuată de către traducătorul autorizat nu există diferenţe relevante.
În esenţă, motivele de apel invocate de către inculpaţi se referă la o problemă de nelegalitate a desfăşurării urmăririi penale care nu a fost invocată şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă, constând în aceea că pe timpul urmăririi penale inculpatul - parte vătămată V.V.I. a avut acelaşi apărător ales cu inculpatul C.V., deşi aceştia aveau interese contrarii, situaţia care în aprecierea apelanţilor atrage nulitatea întregii activităţi de urmărire penală şi care perpetuată şi pe timpul judecăţii în primă instanţă cu consecinţa sancţionării cu nulitate absolută a hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Cu ocazia dezbaterii apelului, celor doi apelanţi li s-a pus în vedere existenţa unor contrarietăţi de interese, aceştia acceptând ca apărătorul ales să acorde asistenţă numai apelantului V.V.I., apelantul C.V. fiind asistat de un apărător din oficiu, desemnat în condiţiile legii.
În plus faţă de acest motiv de apel invocat, apelurile inculpaţilor critică sentinţa apelată pentru nelegalitate apreciind că prima instanţă a reţinut greşit elementele de fapt ce rezultau din probele administrate, apreciind eronat că din materialul probatoriu administrat rezultă vinovăţia inculpaţilor privind săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii şi reţinute în sarcina acestora.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi în limitele prevăzută de art. 371 C. proc. pen., curtea apreciază că apelurile sunt nefondate.
Astfel, se constată că, pe de o aparte, deşi între cei doi inculpaţi C.V. şi V.V.I., ultimul având şi calitate de parte vătămată exista contrarietate de interese atât pe timpul urmăriri penale cât şi pe timpul judecăţii în primă instanţă, asigurarea asistenţei juridice prin intermediul aceluiaşi apărător angajat a fost generată de atitudinea procesuală culpabilă a acestora cu scopul de a-şi preconstitui un motiv de apel în scop tergiversatoriu şi versatoriu.
În plus, sancţiunea procedurală aplicabilă în cauză sus-menţionatei neregularităţi este nulitatea relativă şi nu nulitatea absolută, sens în care se constată că, apelanţii inculpaţi nu au invocat în termen nulitatea actelor de procedură la momentul la care au fost efectuate şi nu pot dovedi existenţa unei vătămări concrete ce le-ar fi fost cauzate prin asigurarea unei apărări comune.
În plus, caracterul versatoriu al excepţiei invocate rezultă şi din faptul că neregularitatea s-a născut prin propria atitudine procesuală culpabilă fiind împotriva principiilor de drept de a se formula apărări fondate pe elemente de fapt şi de drept generate de propria culpă.
Ca atare, această critică va fi respinsă ca nefondată.
În ce priveşte critica de fond vizând grava eroare de fapt săvârşită de prima instanţă, care ar fi reţinut o situaţie de fapt diferită decât cea rezultată în mod obiectiv din probele administrate în cauză, curtea constată că această critică este de asemenea neîntemeiată, concluzie ce se impune şi în raport de faptul că după traducerea convorbirilor telefonice interceptate cu ocazia judecării apelului, apelanţii inculpaţi au renunţat să mai conteste conţinutul acestor convorbiri constatând că nu se pot prevala şi nu-şi pot întemeia apărarea pe faptul că pe timpul urmăririi penale aceste convorbiri au fost transcrise în limba română prin intermediul unui traducător neautorizat, respectiv un lucrător de poliţie cunoscător al respectivului dialect.
Curtea îşi însuşeşte situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă detaliat de către prima instanţă şi considerentele explicite ale hotărârii pronunţate în prima instanţă, ce cuprind atât argumentele de fapt cât şi cele de drept ce au condus la pronunţarea hotărârii de condamnare a inculpaţilor, soluţie pronunţată de prima instanţă cu care instanţa de apel este de acord întrucât reprezintă o legală şi temeinică soluţionare a cauzei.
Însuşirea hotărârii pronunţate de prima instanţă este rezultatul şi al lipsei unor argumente contrarii în fapt şi în drept din partea apelanţilor inculpaţi, aceştia contestând de plano hotărârea apelată şi situaţia de fapt rezultată, fără a detalia care elemente concrete de fapt sunt contestate şi pe ce şi întemeiază o eventuală contestare.
Ţinând seama de poziţia procesuală a inculpaţilor, de lipsa acestora de sinceritate şi chiar de interes pentru buna desfăşurare a judecăţii, de formulare cu rea-credinţă a unor apărări neconcludente şi neargumentate, de datele despre inculpaţi rezultate din probele în circumstanţiere efectuate, curtea apreciază ca justă şi temeinică individualizarea pedepselor efectuată de prima instanţă, nefiind invocate elemente relevante, noi, care să impună reformarea hotărârii apelate sub acest aspect.
Concluzionând, curtea apreciază că motivele de apel invocate de către inculpaţi nu sunt întemeiate nici în fapt, nici în drept aceştia neputând invoca vreun element de fapt sau de drept, concret, apt să impună reformarea sentinţei apelate.
Pentru toate aceste, apelurile de faţă vor fi respinse ca nefondate, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 189 şi art. 192 C. proc. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 28/Ministerul Public din data de 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.Ş., V.V.I., B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M., împotriva Sentinţei penale nr. 264 din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de câte 900 RON fiecare.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a onorariului cuvenit apărătorilor din oficiu, avocat R.R.M. şi M.I.G. în sumă de 400 RON fiecare şi avocat P.A., D.I., M.I.L., M.A.S. şi R.A. în sumă de 100 RON fiecare.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii P.Ş., B.M., D.L. şi Z.A.M.
În recursul declarat de inculpatul P.Ş. s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., constatând în prealabil că este incident şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. (în plus de motivele invocate în scris). Totodată, a menţionat că în cauză îşi găseşte aplicabilitatea şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând în acest sens achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Cu privire la pct. 9, s-a arătat că hotărârile pronunţate şi, în special, cea din apel - care doar îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond - nu sunt corespunzător motivate, iar în legătură cu pct. 10, a susţinut că nu au fost avute în vedere toate probele depuse la dosar, nefiind valorificate declaraţiile părţii vătămate, care iniţial a precizat că nu îl cunoaşte pe agresor, a martorului R.S., a tatălui acestuia, dar şi a poliţistului.
Ca atare, s-a susţinut că cercetarea judecătorească nu a fost efectuată în mod eficient, iar probele, astfel cum au fost administrate, nu au fost relevante pentru instanţă.
S-a mai arătat că în apel s-a invocat faptul că doi dintre inculpaţi au avut acelaşi apărător, deşi aveau interese contrare, fiind astfel lipsiţi de apărare.
În subsidiar, s-a arătat că recurentul inculpat P.Ş. nu are antecedente penale, că face parte dintr-o familie onestă şi respectată, că a fost navigator şi a locuit doi ani la Miami, invocând astfel cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sens în care a solicitat redozarea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpaţii B.M. şi D.L. au invocat în comun cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În fine, inculpata Z.A.-M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în rejudecare, reţinând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 46 C. pen. întrucât nu există probe concludente din care să rezulte că aceasta se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
S-a arătat că în cauză există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea penală.
În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu sunt suficiente dovezi cu referire la existenţa constrângerii, s-a solicitat achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 51 C. pen., referitor la existenţa erorii de fapt.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată, în raport de motivele de critică invocate cât şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că, recursurile declarate de totalitatea inculpaţilor, P.Ş., B.M., D.L. şi Z.A.M. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
a) Sub aspectul primului motiv de critică invocat de către inculpatul P.Ş., în sensul că hotărârile pronunţate şi, în special, cea din apel - care doar îşi însuşeşte motivarea instanţei de fiind - nu sunt corespunzător motivate, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia, întrucât instanţa de fond şi-a motivat hotărârea ţinând cont de pertinenţa, concludenţa şi utilitatea probelor şi în mod corect a reţinut probele care demonstrau indubitabil vinovăţia inculpatului P.Ş. în săvârşirea infracţiunii, atâta vreme cât martorii oculari au arătat că acesta din urmă este cel care a lovit-o pe partea vătămată cu sabia.
În ceea ce priveşte hotărârea instanţei de apel, se reţine că aceasta a răspuns punctual la toate criticile privind nelegalităţile invocate de apărare, iar faptul că a fost însuşită motivarea instanţei de fond nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
b) Cu referire la motivul secund de critică al aceluiaşi recurent inculpat P.Ş., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că nu au fost avute în vedere toate probele depuse la dosar, nefiind valorificate declaraţiile părţii vătămate, care iniţial a precizat că nu îl cunoaşte pe agresor, a martorului R.S., a tatălui acestuia, dar şi a poliţistului susţinându-se că cercetarea judecătorească nu a fost efectuată în mod eficient, iar probele, astfel cum au fost administrate, nu au fost relevante pentru instanţă, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia, deoarece ambele instanţe de fond şi prim control judiciar s-au pronunţat cu privire la toate probele administrate, ori cererile esenţiale formulate de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului, statuând vinovăţia acestui recurent-inculpat, având în vedere inclusiv faptul că declaraţiile date în timpul urmăririi penale, într-o primă fază a cercetărilor, de către toţi martorii oculari şi de partea vătămată au concluzionat indubitabil că inculpatul P.Ş. era cel care a săvârşit tentativa la infracţiunea de omor, iar schimbarea declaraţiilor s-a făcut pe baza unei înţelegeri frauduloase.
c) Nu este fondată nici critica relativă la lipsa de apărare a doi dintre inculpaţi ce au avut acelaşi apărător în faţa instanţei de apel, deşi aveau interese contrare, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea absolută este atrasă de lipsa asistenţei juridice, ori, în cauză, inculpaţii au fost apăraţi, astfel că garantarea dreptului la apărare trebuie privită doar prin raportare la dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. În acest sens, se mai reţine că atâta vreme cât apărarea a susţinut interesele fiecăruia dintre inculpaţi, acestora nu li s-a produs vreo vătămare, invocarea sub acest aspect fiind pur formală, în vederea preconstituirii unui motiv de apel sau de recurs.
De altfel, Înalta Curte are în vedere că pe de o aparte, deşi între cei doi inculpaţi C.V. şi V.V.I., ultimul având şi calitate de parte vătămată exista contrarietate de interese atât pe timpul urmăriri penale cât şi pe timpul judecăţii în primă instanţă, asigurarea asistenţei juridice prin intermediul aceluiaşi apărător angajat a fost generată de atitudinea procesuală culpabilă a cestora cu scopul de a-şi preconstitui un motiv de recurs.
În plus, sancţiunea procedurală aplicabilă în cauză sus-menţionatei neregularităţi este nulitatea relativă şi nu nulitatea absolută, sens în care se constată că, apelanţii inculpaţi nu au invocat în termen nulitatea actelor de procedură la momentul la care au fost efectuate şi nu pot dovedi existenţa unei vătămări concrete ce le-ar fi fost cauzate prin asigurarea unei apărări comune.
În plus, caracterul versatoriu al excepţiei invocate rezultă şi din faptul că neregularitatea s-a născut prin propria atitudine procesuală culpabilă fiind împotriva principiilor de drept de a formula apărări fondate pe elemente de fapt şi de drept generate de propria culpă.
d) Nu este fondat nici motivul comun de critică invocat de inculpaţii P.Ş., B.M. şi D.L. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care primul inculpat tinde la achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar celelalte două inculpate pretind achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte reţine cu titlu de premisă că incidenţa sus-menţionatului caz de casare are în vedere situaţia existenţei unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifeste, între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare a recurenţilor inculpaţi, ceea ce nu este cazul în speţă.
Cu această proiecţie, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond printr-un examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de sesizare şi raportul organelor de poliţie; procesul-verbal de cercetare la faţa locului plus planşa foto; declaraţiile inculpatului-parte vătămată V.V.I.; raportul de constatare medico-legală de examinare şi reexaminare plus planşa foto; copia foii de observaţie clinică a inculpatului-parte vătămată; adresa privind cheltuielile de spitalizare ale inculpatului-parte vătămată; declaraţiile de martori ale inculpaţilor B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M.; declaraţiile martorilor D.M., C.M., Ţ.E., A.O., B.M.N., C.V., M.I.; procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi a autoturismului inculpatului plus înscrisurile găsite în autoturism; procesul-verbal de predare şi examinare a vestimentaţiei învinuitului-parte vătămată plus planşa foto; raportul de constatare medico-legală de examinare a sângelui de pe mocheta din locuinţa învinuitei D.L. şi de pe obiectele de vestimentaţie a inculpatului-parte vătămată; listele convorbirilor efectuate de la telefoanele învinuiţilor transmise de serviciile O., V. şi C.; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; declaraţiile inculpaţilor, copiile facturii-chitanţă de plată a onorariului notarului public de cele trei declarante; contractul de asistenţă juridică al apărătorului ales M.A. şi cele trei coli A4 cu rezumatul declaraţiilor de retractare ale martorelor, găsite la percheziţie în autoturismul inculpatului; 10 compact-discuri conţinând rezultatul interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice autorizate; 5 DVD-uri conţinând înregistrarea video a declaraţiilor de martori sau parte vătămată (de retractare) ale inculpaţilor V.V.I., B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M., precum şi declaraţiile martorilor S.C., P.L. şi S.I.L. a reţinut corect situaţia de fapt imputată acestor recurenţi inculpaţi.
Astfel, în propriul demers analitic al Înaltei Curţi se reţine în esenţă că la data de 02 mai 2007 orele 2050, organele de poliţie au fost sesizate prin serviciul apelului unic de urgenţă 112 că la benzinăria M., zona P.M., se găseşte o persoană înjunghiată, care, la sosirea unui echipaj de poliţie, a fost identificată ca fiind V.V.I.
Cu această ocazie, victima a relatat că se deplasase în cartierul P.M. împreună cu un prieten, pe nume A., la o rudă a acestuia şi în casa acelei rude a fost înjunghiat de o persoană necunoscută.
Lângă persoana vătămată se aflau două persoane de sex feminin, care au fost identificate ca fiind D.L. şi Z.A.M. şi care au negat că ar cunoaşte despre împrejurările şi autorul înjunghierii, deşi ulterior s-a stabilit că agresiunea fusese comisă tocmai în locuinţa inculpatei D.L.
Imediat, persoana vătămată a fost transportată cu ambulanţa la spital, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, fiindu-i salvată viaţa şi, întrucât existau indicii de săvârşire a unei infracţiuni intenţionate împotriva vieţii, a fost sesizat procurorul criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Întrucât prietenul persoanei vătămate, identificat ca fiind B.A., a fost găsit de către organele de urmărire penală la spital şi a relatat că împreună cu partea vătămată şi cu un alt prieten C.V., zis "S.", s-au deplasat la locuinţa verişoarei sale D.L., unde în prezenţa acesteia şi a altor două prietene, M. şi R., un individ a intrat în locuinţă înarmat cu o sabie şi l-a înjunghiat pe V.V.I., toţi cei cinci martori oculari au fost identificaţi ca fiind B.M., D.L., Z.A.M. (zisă R.), B.A. şi C.V.
Cu ocazia audierii de către procuror, toţi cei cinci martori oculari au descris în mod similar împrejurările în care a fost înjunghiată partea vătămată, iar prin coroborarea declaraţiilor s-a reuşit stabilirea identităţii autorului faptei ca fiind inculpatul P.Ş., posesorul autoturismului de teren de culoare verde, poreclit "F.N." sau "P.".
Astfel, C.V. a relatat că împreună cu partea vătămată şi cu B.A. s-a deplasat din Constanţa, în cartierul P.M. şi au intrat în locuinţa martorei D.L., unde se afla şi Z.A.M., iar la un moment dat, cei doi prieteni ai săi au mers la toaletă, în curte, ocazie cu care un individ i-a întrebat care dintre ei este S., însă nu a aflat, iar puţin mai târziu una dintre fete a spus că individul vine înarmat cu o sabie, aşa că el s-a ascuns după uşă.
De acolo a auzit cum individul discuta din dreptul uşii cu cei doi prieteni ai săi, afirmând că partea vătămată ar fi S., iar după ce individul a plecat şi el a ieşit de după uşă, a văzut cum partea vătămată se ţinea cu mâna de burtă de unde îi curgea sânge şi când cineva le-a spus că este posibil ca agresorul să revină, imediat au fugit cu toţii din casă, spre benzinăria din apropiere.
La rândul său, B.M. a relatat că a întreţinut relaţii intime cu inculpatul P.Ş. (cu care nu putea convieţui, întrucât acesta era căsătorit), însă în urmă cu câteva zile faţă de data agresiunii, în locuinţa vecinei sale, D.L., l-a cunoscut pe S., care a început să îi facă curte, cu care s-a întâlnit de câteva ori şi care i-a trimis pe telefonul mobil un mesaj de dragoste.
Întrucât în ziua de 02 mai 2007 i-a arătat acel mesaj telefonic inculpatului P.Ş., acesta s-a enervat şi a certat-o că îl înşală. În aceeaşi zi, când inculpatul se afla în curtea ei, unde consuma băuturi alcoolice, la D.L. au venit în vizită S., A. şi V., iar ea i-a comunicat lui S. să nu spună cum îl cheamă, dacă va fi întrebat de "concubinul" ei.
În acest context, când V. şi A. au ieşit la toaletă în curte, inculpatul i-a întrebat care dintre ei este S., la care primul a răspuns negativ, însă partea vătămată a refuzat vehement să răspundă, creându-i astfel convingerea eronată inculpatului că el ar fi S.
După ce partea vătămată şi A. au reintrat în casa vecinei, inculpatul a mers la autoturismul său de teren, de culoare verde, de unde a luat o sabie lungă de circa 50 centimetri şi lată de 3 - 4 centimetri, cu care a intrat în casă la D.L.
Imediat, dându-şi seama de ce se va întâmpla, martora a mers în locuinţa vecinei, unde a găsit-o pe partea vătămată ţinându-se cu mâna de burtă, iar pe inculpat l-a văzut cu sabia în mână ieşind, urcând în maşină şi plecând.
În final, martora şi-a adresat reproşuri, explicând că dacă nu i-ar fi arătat acel mesaj de dragoste inculpatului, acesta nu ar mai fi comis agresiunea împotriva părţii vătămate.
Martora D.L. a declarat, în mod similar, că vărul său, B.A., împreună cu prietenii lui, S. şi V., au venit la ea în vizită, iar la un moment dat, când V. şi A. au ieşit la toaleta din curte, au fost luaţi la întrebări de inculpat. După câteva minute, în casa ei a intrat inculpatul, înarmat cu o sabie, înjurând, aşa încât S. s-a ascuns după uşă.
Când inculpatul a intrat în cameră, a întrebat cine este S., la care A. a negat, iar când partea vătămată a negat la rândul său, a fost înjunghiată de inculpat în abdomen cu sabia lungă de circa jumătate de metru.
Martora Z.A.M. a relatat, în mod similar, că la sfârşitul lunii aprilie l-a cunoscut prin intermediul prietenei sale, D.L., pe B.A., cu care s-a împrietenit, astfel că cei doi au purtat discuţii telefonice şi s-au întâlnit în locuinţa prietenei sale din P.M.
Vărul prietenei sale i l-a prezentat vecinei B.M. pe S., iar cei doi băieţi din Constanţa au venit de câteva ori la P.M.
În ziua de 02 mai 2008, pe când se afla în locuinţa prietenei sale, D.L., A., S. şi partea vătămată au venit în vizită, iar după ce s-au certat în curte, inculpatul a intrat în locuinţa prietenei sale, unde l-a înjunghiat cu sabia pe V.V.I., crezând că acesta este S., deşi S. era ascuns după uşă.
Din datele de anchetă, astfel cum au fost obţinute după audierea celor cinci martori oculari şi verificarea raportului întocmit de cei doi agenţi de poliţie din echipajul sosit la benzinărie, a rezultat că înainte de comiterea faptei, inculpatul P.Ş. a consumat băuturi alcoolice cu mai mulţi prieteni în curtea amantei sale, B.M., iar când a observat în curtea vecină, a martorei D.L., prezenţa persoanei vătămate şi a martorului B.A., i-a întrebat pe cei doi dacă vreunul se numeşte S. (persoană pe care o bănuia că are o relaţie cu amanta sa, deoarece depistase un mesaj telefonic de dragoste primit de aceasta şi din cauza căruia era gelos) şi atunci a avut un conflict verbal cu partea vătămată, care a refuzat să-şi decline identitatea.
La scurt timp, inculpatul s-a înarmat cu o sabie pe care a luat-o cu tot cu teacă din autoturismul său de teren de culoare verde, a intrat în casa martorei D.L. unde în continuare l-a căutat pe S., în camera martorei fiind prezenţi aceasta, partea vătămată şi martorii B.A., C.V. şi Z.A.M., precum şi B.M., care îl urmărea pe inculpat.
Aici, deoarece partea vătămată nu şi-a declinat identitatea imediat, până să scoată din buzunar un act doveditor, inculpatul a înjunghiat-o cu sabia în abdomen, apoi a părăsit locuinţa, fără a reuşi să-l vadă pe S., care era ascuns după uşă.
În continuare, inculpatul s-a urcat în autoturismul său, părăsind locul faptei, iar când a fost solicitat de organele de poliţie să se prezinte la sediul Secţiei 2 Poliţie Constanţa, a refuzat să iasă din curte şi a explicat că va veni la poliţie doar cu mandat de aducere, motiv pentru care abia a doua zi a putut fi audiat, când a fost emis mandat de aducere pe numele său.
Din declaraţia martorului B.M.N., agent de poliţie în cadrul Secţiei 2, rezultă că imediat după eveniment, în ziua de 02 mai 2007, şeful secţiei îi ceruse să îl verifice pe un anume M.Ş., care conduce un jeep (familia inculpatului P.Ş. fiind cunoscută în cartierul P.M. ca familia M.), aşa încât, după orele 2200, l-a oprit în trafic, în cartierul P.M., pe inculpatul P.Ş., care era singur în autoturismul său.
Până la lămurirea telefonică a confuziei cu privire la nume, inculpatul a plecat, comunicând poliţistului că poate fi găsit pentru lămuriri la domiciliul său, aflat la circa 100 metri, însă după lămurirea confuziei, când martorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului de pe str. D., acesta deja şi-a schimbat comportamentul şi a refuzat să vină la secţie fără un mandat de aducere.
De altfel, acesta a şi fost motivul pentru care a fost emis de către procuror mandat de aducere pe numele inculpatului la data 03 mai 2007, iar pe de altă parte autoturismul de teren al acestuia nu a putut fi percheziţionat în timp util, în condiţiile în care inculpatul îl parcase în interiorul curţii, iar sabia corp-delict nu a mai fost găsită.
Partea vătămată împreună cu martorii oculari, mai puţin B.M., s-a deplasat până la benzinăria M. din apropiere, în care a intrat împreună cu D.L. şi Z.A.M., în timp ce, de teama continuării agresiunii, martorii B.A. şi C.V. au fugit pe câmp, de unde, din zona C.M., s-au deplasat cu un taxi direct la spital.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la S.C.U. Constanţa, unde a fost internată în secţia de chirurgie, cu diagnosticul de plagă înjunghiată în flancul drept, penetrant abdominală, cu leziune intestinală transfixiantă de ileon şi mezenter şi hemoperitoneu de circa 1,5 litri, a suferit o intervenţie chirurgicală, fiindu-i salvată viaţa.
În urma examinării medico-legale, potrivit raportului de constatare medico-legală din 09 mai 2007, completat la data de 22 mai 2008 al S.M.L. Constanţa, s-a stabilit că V.V.I. a prezentat la data de 02 mai 2007 o leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, pentru care a necesitat 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale şi care i-a pus viaţa în primejdie prin hemoragie internă şi externă - şoc hemoragie.
În cauză a fost audiat martorul D.M., lucrător de poliţie din echipajul care a găsit-o pe partea vătămată în benzinăria M., unde se refugiase şi de unde a fost preluată de ambulanţă, ocazie cu care martorul a explicat că atunci când a întrebat-o pe partea vătămată ce s-a întâmplat, aceasta a afirmat că intrase în casă peste ei un individ necunoscut, la o rudă a prietenului său A. şi că acolo îl atacase şi-l înjunghiase.
În cursul cercetării la faţa locului, în camera indicată de martori ca fiind locul înjunghierii părţii vătămate din locuinţa martorei D.L., pe mocheta de pe podea chiar lângă uşă a fost identificată o zonă de 10/10 cm cu mai multe picături de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge, care în urma examenului de laborator s-au dovedit că sunt de sânge uman din grupa B, identică cu cea a părţii vătămate, sânge din aceeaşi grupă fiind identificat şi pe obiectele de îmbrăcăminte ale părţii vătămate şi pe prosopul cu care şi-a pansat rana în benzinărie.
Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul a tăgăduit săvârşirea faptei, fără a putea da explicaţii plauzibile privind indicarea sa ca autor al agresiunii atât de către partea vătămată cât şi de către martori. Acesta a declarat că în ziua de 02 mai 2007 a fost în curtea prietenei sale, B.M., unde se aflau şi alte persoane cunoscute, precum şi partea vătămată şi un prieten de-al acesteia, brunet, aspect care s-a coroborat cu probatoriul administrat iniţial, în sensul că inculpatul nu l-a văzut deloc pe C.V., zis S., care la momentul comiterii faptei era ascuns după uşă.
Ansamblul materialului probator a învederat că, în primă fază, imediat după sesizarea organelor de urmărire penală, atât inculpatul - parte vătămată V.V.I., cât şi inculpaţii - martori oculari B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M. au relatat sincer, în mod similar, despre împrejurările concrete în care inculpatul P.Ş. l-a înjunghiat pe inculpatul-parte vătămată.
Ulterior însă, în urma înţelegerii frauduloase, aceştia au retractat declaraţiile sincere, care se coroborau cu celelalte probe şi care dovedesc vinovăţia inculpatului P.Ş., susţinând în mod mincinos prin răspunsurile la întrebările esenţiale cauzei că nu ar avea cunoştinţă despre autorul înjunghierii şi fiecare insistând că l-ar fi indicat pe inculpat, deşi acesta ar fi nevinovat, în condiţiile în care elementele de fapt relevante au evidenţiat fără putinţă de tăgadă că inculpatul P.Ş. este autorul înjunghierii, iar toţi cei cinci inculpaţi-martori oculari au fost de faţă la momentul în care inculpatul a atentat la viaţa inculpatului-parte vătămată.
Ca atare, toţi cei cinci inculpaţi-martori oculari, în conivenţă şi cu intenţie, printr-un dispreţ total faţă de relaţiile sociale care reglementează înfăptuirea justiţiei, şi-au schimbat declaraţiile sincere cu unele contrare realităţii, cu scopul evident de a-l exonera de răspundere penală pe inculpat, în schimbul primirii a câte 1.000 de euro fiecare, aşa cum cel puţin în convorbirea telefonică recunoaşte inculpatul C.V.
La rândul său, inculpatul-parte vătămată V.V.I. şi-a retractat declaraţia sinceră iniţială, în care l-a indicat pe inculpat ca autor al înjunghierii şi a relatat în mod mincinos că ar fi fost înjunghiat de un autor necunoscut, cu un gabarit total diferit de cel al inculpatului, iar prin întregul său comportament refractar, ulterior adoptării unei atitudini nesincere a urmărit în mod evident să îl ajute pe inculpat, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală împotriva acestuia, iar ca răsplată pentru această schimbare de atitudine ilicită a primit din partea inculpatului suma de 70.000 euro.
Mai mult, pe lângă propria acţiune directă de favorizare a inculpatului, inculpatul-parte vătămată i-a determinat cu intenţie pe prietenii săi, inculpaţii-martori oculari B.A. şi C.V. să îşi schimbe declaraţiile sincere şi să facă unele mincinoase, în scopul concret de a-l ajuta pe inculpatul P.Ş., prin acţiuni ilicite conjugate, să fie exonerat de răspundere penală pentru fapta violentă comisă.
În consecinţă, în mod judicios prin sentinţa instanţei de fond menţinută prin Decizia instanţei de apel s-a statuat că în drept, fapta inculpatului P.Ş. care, la data de 02 mai 2007, în jurul orelor 2000, în prezenţa a cinci martori oculari, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict spontan generat de sentimentul de gelozie al inculpatului, l-a înjunghiat cu o sabie în zona abdominală pe învinuitul-parte vătămată V.V.I., căruia i-a provocat leziuni corporale vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin şoc hemoragie cu hemoragie internă şi externă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Faptele inculpatului-parte vătămată V.V.I. care, în cursul urmăririi penale din aceeaşi cauză, deşi iniţial l-a indicat ca autor al înjunghierii sale pe inculpatul P.Ş., ulterior, ca urmare a unei înţelegeri frauduloase cu acesta, de la care a primit suma de 70.000 euro, a retractat susţinând în mod mincinos că nu inculpatul este autorul faptei, ci un necunoscut de pe stradă şi prin întreaga atitudine refractară, constând în neprezentarea pentru reexaminarea medico-legală sau indicarea datelor surorii sale, a urmărit în mod evident să îl ajute pe inculpatul P.Ş. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală împotriva acestuia şi, pe lângă propria acţiune ilicită iniţială, în acelaşi scop i-a determinat cu intenţie directă pe învinuiţii-martori B.A. şi C.V. să-şi schimbe primele depoziţii sincere şi să facă afirmaţii mincinoase în privinţa persoanei care l-a înjunghiat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. şi de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta fiecăruia dintre inculpaţii-martori B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M., care în cursul urmăririi penale în aceeaşi cauză, deşi iniţial au declarat real că inculpatul P.Ş. l-a înjunghiat cu sabia în abdomen pe învinuitul-parte vătămată V.V.I., ulterior au retractat aceste declaraţii şi au făcut afirmaţii mincinoase privind aspectele esenţiale ale cauzei, susţinând că nu cunosc despre împrejurările comiterii faptei şi nici identitatea autorului înjunghierii, deşi depoziţiile iniţiale se coroborau cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.A., întrucât la data comiterii faptei reţinute în sarcina sa era minor, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen.
e) nu este întemeiată nici prima critică invocată de recurenta inculpată Z.A.M. prin care se tinde la achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. combinat cu art. 46 C. pen., întrucât aşa-zisa constrângere exercitată de către organele de urmărire penală se reduce la o simplă afirmaţie, relevant fiind faptul că versiunea reală a evenimentului a fost descrisă, în principal, cu ocazia primei audieri de către procuror, ca organ competent în instrumentarea cauzei având ca obiect infracţiunea de tentativă la omor calificat.
Pe de altă parte, actul procesual al audierii ca inculpat a persoanei audiate iniţial ca martor în măsura în care, cu ocazia celorlalte audieri, tăgăduieşte aflarea adevărului, prin retractarea depoziţiilor iniţiale sau modificarea esenţială a acestora, din motive neverosimile nu echivalează cu un mijloc de constrângere, ori, în cazul de speţă, începerea urmăririi penale a avut loc abia după retractarea declaraţiilor sincere, prin urmare acestea din urmă nu puteau fi influenţate prin modul de instrumentare a cauzei, dată fiind succesiunea actelor îndeplinite şi calităţile procesuale dobândite pe parcurs.
f) Este neîntemeiată şi secunda critică a recurentei inculpate Z.A.M. prin care în baza aceluiaşi caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. se tinde la achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. combinat cu art. 51 C. pen.
Aceasta întrucât, cu titlu de premisă se reţine din examinarea materialului probator administrat în cauză că în primă fază, imediat după sesizarea organelor de urmărire penală, atât inculpatul - parte vătămată V.V.I., cât şi inculpaţii - martori oculari B.A., C.V., B.M., D.L. şi Z.A.M. au relatat sincer, în mod similar, despre împrejurările concrete în care inculpatul P.Ş. l-a înjunghiat pe inculpatul-parte vătămată.
Ulterior însă, în urma înţelegerii frauduloase, aceştia au retractat declaraţiile sincere, care se coroborau cu celelalte probe şi care dovedesc vinovăţia inculpatului P.Ş., susţinând în mod mincinos prin răspunsurile la întrebările esenţiale cauzei că nu ar avea cunoştinţă despre autorul înjunghierii şi fiecare insistând că l-ar fi indicat pe inculpat, deşi acesta ar fi nevinovat, în condiţiile în care elementele de fapt relevante au evidenţiat fără putinţă de tăgadă că inculpatul P.Ş. este autorul înjunghierii, iar toţi cei cinci inculpaţi-martori oculari au fost de faţă la momentul în care inculpatul a atentat la viaţa inculpatului-parte vătămată.
Rezultă astfel, fără echivoc că inculpata recurenta Z.A.M. nu s-a aflat într-o eroare de fapt invincibilă cu privire la persoana adevăratului autor, respectiv coinculpatul P.Ş., ci cu intenţie şi-a schimbat declaraţia anterior sinceră cu una contrară realităţii de fapt, în scopul de a-l exonera de răspundere penală pe inculpatul nominalizat P.Ş., în schimbul primirii sumei de 1000 euro.
g) În fine, nu este fondat nici ultimul motiv de critică invocat de recurentul inculpat P.Ş. în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin care se pretinde reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei stabilite.
Aceasta, deoarece cuantumul de 8 ani închisoare şi regimul de executare privativ de libertate stabilite prin sentinţa instanţei de fond şi menţinute prin Decizia instanţei de apel sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa, iar pe de altă parte să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pe de altă parte, pedeapsa aplicată sus-menţionată a fost judicios dozată prin prisma criteriilor legate de individualizare judicioasă raportat la pericolul social generic şi concret, extrem de sporit al faptei comise, din cauza geloziei excesive şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul P.Ş. a urmărit să se răzbune şi să-i aplice o corecţie dură presupusului iubit al amantei sale, aşa încât, în urma discuţiei contradictorii, peste gard, cu inculpatul-parte vătămată V.V.I., fiind convins că acesta ar fi "S. (adversarul său)", s-a înarmat cu sabia luată din propriul autoturism, l-a urmărit pe acesta în locuinţa învinuitei-martore D.L., unde, în pofida insistenţelor amantei sale, B.M. de a se calma, în prezenţa celor cinci învinuiţi-martori oculari l-a înjunghiat pe acesta în abdomen şi i-a provocat leziuni grave, care i-au pus viaţa în primejdie.
Ţinând cont de împrejurările concrete de comitere a faptei, modul de săvârşire, obiectul vulnerant folosit, indicat atât de către inculpatul-parte vătămată şi inculpaţii martori oculari în declaraţiile sincere, iniţiale, obiect apt în producerea morţii unei persoane, intensitatea loviturii aplicate, învederată de consecinţele produse, precum şi atitudinea inculpatului anterioară şi concomitentă cu săvârşirea faptei, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunii sale ilicite, respectiv posibilitatea uciderii părţii vătămate, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, săvârşind astfel fapta cu intenţia indirectă de a ucide.
Cum pe de altă parte, au fost avute în vedere şi datele care circumstanţiază persoana recurentului-inculpat P.Ş., fără antecedente sociale, poziţie procesuală esenţial şi constant nesinceră de negare a faptei comise, se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice fie reducerea pedepsei aplicate, fie aplicarea unei măsuri de suspendare a executării pedepsei stabilite.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.Ş., B.M., D.L. şi Z.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 28/MP din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi B.M., D.L. şi Z.A.M. la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.Ş. la plata sumei de 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1816/2011. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
