ICCJ. Decizia nr. 1721/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1721/2011
Dosar nr. 3013/54/2010
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 17 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petenta P.M., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei l.O.I., domiciliată în comuna Leleşti, sat Leleşti, judeţul Gorj, împotriva Ordonanţei din 21 septembrie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 510/P/2010, ca nefondată şi menţinută ordonanţa atacată.
A fost obligată petenta P.M. la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin ordonanţa din 21 septembrie 2010,dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 510/P/2010, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) rap. la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus, reînceperea urmăririi penale faţă de numiţii T.S., B.F. şi D.C. - executori judecătoreşti sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen.; disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări fată de numitul l.I. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În esenţă, s-a reţinut că, petenţii P.M. (în nume personal şi în calitate de reprezentant legal al minorei l.O.M.) şi N.D. au formulat la data de 07 iunie 2010, o plângere prin care au solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorii judecătoreşti T.S., B.F. şi D.C. susţinând, în esenţă, că aceştia au efectuat în mod abuziv acte de executare silită ale unei hotărâri judecătoreşti finalizate cu evacuarea din domiciliu a numitei P.M. şi a fiicei sale minore l.O.M., împrejurare în care se susţine că acestea au fost agresate fizic şi verbal şi au fost distruse o serie de bunuri proprietatea petenţilor.
În dovedirea plângerii, petenta P.M., prin apărător ales a depus înscrisuri şi a solicitat audierea în calitate de martori a numitelor D.M. şi P.I.
Din probele administrate în cauză, procurorul a constatat că:
Prin sentinţa civilă nr. 8486 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitive vin Decizia civilă nr. 176/A din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Gorj au fost admise în parte acţiunea principală având ca obiect partaj bunuri comune, cu completările ulterioare formulată de reclamantul-pârât llieşi Ionel împotriva pârâtei-reclamante l. actualmente P.) M. căt şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă P.M. Instanţa a luat act de tranzacţia intervenită între părţi cu privire la bunurile mobile precizate în acţiunea principală, autoturismul marca D. şi suprafaţa de teren de 2885,911 mp. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 15 martie 2000. Totodată instanţa, a omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, atribuind pârâtei toate bunurile mobile edificate de părţi în timpul căsătoriei, urmând ca aceasta să plătească reclamantului suma de 80026,26 RON. De asemenea, instanţa a atribuit pârâtei o plantaţie de viţă de vie şi pomi fructiferi în valoare de 207853.986 ROL, urmând ca aceasta să plătească reclamantului o sultă de 155.890.489 ROL.
La data de 29 octombrie 2007, numitul l.I. s-a adresat executorului judecătoresc T.S. solicitând acestuia punerea în executare a sentinţei civile nr. 8486/2006 a Judecătoriei Târgu Jiu în ceea ce priveşte suma de 96.515.30 RON pe care numita P.M. a fost obligată să i-o achite. Prin cererea formulată creditorul l.I. a solicitat ca executarea silită să se facă prin urmărire imobilelor proprietatea debitoarei, respectiv a unei case cu 5 camere, dependinţe teren, pomi fructiferi, fântâni, situate în com. Leleşti, jud.Gorj.
A fost format Dosarul de executare silită nr. 305/E/2007, în care, la data 31 octombrie 2007, executorul judecătoresc a somat debitoarea să achite suma menţionată dispozitivul sentinţei.
La solicitarea executorului judecătoresc, expertul G.I. a întocmit un raport de evaluare al casei de locuit şi terenului afferent proprietate debitoarei situate în com. Leleşti, concluzionând că valoarea de vânzare forţată acestora este de 223.000 lei.
La data de 25 ianuarie 2008 a fost fixat un prim termen pentru vânzarea la licitaţie a imobilului şi întrucât nu au existat licitatori, a fost fixat un nou termen la dat de 28 februarie 2008, termene pentru care, valoarea de vânzare a imobilului a fost scăzută 167.250 lei. Ulterior, au fost fixate termene succesive de licitaţie la 14 mai 2008 şi la 18 iunie 2008, nereuşindu-sevânzarea imobilului.
Urmare a unei cereri de recuzare a executorului judecătoresc T.S., Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea nr. 32/R din 25 iunie 2008 a admis cererea de recuzare formulată de contestatoarea P.M., hotărând totodată păstrarea actelor îndeplinite de executor până la data formulării cererii de recuzare.
Pentru continuarea executării silite, creditorul llieşi Ionel s-a adresat executorului judecătoresc B.F. la data de 08 iulie 2008. Actele de executare întocmite până la momentul respectiv au fost transmise executorului B.F., acesta formând un nou dosar de executare înregistrat sub nr. 1416/E/2008.
Întrucât, nici la termenele din 18 august 2008 şi 22 septembrie 2008 nu s-a prezentat vreun licitator, creditorul l.I. a solicitat la data de 22 septembrie 2008 adjudecarea imobilului debitoarei în contul creanţeim în acest sens, executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal prin care l-a declarat pe creditor adjudecatar asupra imobilului, punându-i în vedere acestuia ca, în termenele 30 de zile de la întocmire respectivului proces-verbal să achite diferenţa de preţ, urmând ca ulterior să s întocmească şi actul de adjudecare.
La data de 6 noiembrie 2008, executorul judecătoresc B.F. constatând că a fost achitată de către creditor diferenţa de preţ de 57953,81 lei cu recipisa CEC a întocmit actul de adjudecare din noiembrie 2008 prin care se constatat că imobilul-casă de locuit cu demisol, împrejmuire, dependinţe, teren în suprafaţă de 5000 mp., pomi fructiferi şi fântâni, situat în comuna Leleşti, jud. Goij, proprietatea debitorului P.M. a fost adjudecat de creditorul l.I. (fostul soţ al numitei P.M.).
Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2008, creditorul l.I. a solicitat executorului judecătoresc B.F. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare din 06 noiembrie 2008, fiind format un nou dosar de executare, înregistrat sub nr. 4651/E/2008.
La data de 24 noiembrie 2008, executorul a somat debitoarea să predea imobilul ce face obiectul actului de adjudecare şi totodată, să achite cheltuielile de executare.
S-a constatat că, la momentul finalizării executării silite nu exista o hotărâre judecătorească prin care să fi fost suspendată provizoriu executarea silită împrejurarea invocată de petenta P.M., cum că avea pe rolul instanţei de judecată o contestaţie la executare, neconstituind un impediment legal în efectuarea executării silite.
Pe parcursul executării silite, numita P.M. a formulat diverse contestaţii la executare împotriva actelor de executare efectuate de executorii judecătoreşti, acţiunile sale fiind respinse de instanţe de judecată (Judecătoria Târgu Jiu, sentinţele civile nr. 4678 din 16 iunie 2008 şi nr. 5428 din 10 iulie 2008).
Procurorul a opinat că, aspectul invocat în cuprinsul prezentei plângeri, referitor la cuantumul onorariilor percepute de executorii judecătoreşti, putea fi invocat de asemenea pe cald unei contestaţii la executare la instanţa de judecată competentă.
Cu privire la nemulţumirea petentei, în sensul că executorii judecătoreşti au optat pentru scoaterea la licitaţie publică a imobilului proprietatea sa în vederea recuperării sumei datorate de aceasta către creditor, deşi aveau şi opţiunea de a-i pune poprire pe salariu, este de observat că, în momentul în care a solicitat începerea executării silite, creditorul l.I. a optat în mod expres pentru ca executarea silită, să se facă prin urmărirea imobilelor proprietatea debitoarei, respectiv a unei case cu camere, dependinţe, teren, pomi fructiferi, fântâni, situate în com. Leleşti, jud. Gorj.
Pe cale de consecinţă s-a reţinut că, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există în materialitatea sa.
Referitor la infracţiunea de purtare abuzivă, s-a constatat că, niciuna din probele administrate nu confirmă faptul că petenta P.M. sau fiica minoră a acesteia ar fi fost agresate fizic ori verbal cu prilejul efectuării executării silite. Elocvente în acest sens sunt chiar CD-urile puse la dispoziţie de petenta şi ataşate la dosarul cauzei, din conţinutul acestora rezultând în mod evident că executarea silită fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale iar asupra petentei şi a minorei nu a fost exercitate acte de agresiune de către executorul judecătoresc.
În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, s-a reţinut că, singura persoană care confirmă susţinerile petenţilor este numita P.V., aceasta afirmând că are cunoştinţă despre faptul că un frigider aparţinând petentului N.D. a fost distrus cu ocazia scoaterii din imobil şi mai multă mobilă deteriorate distrugerile fiind însă provocate de persoanele aduse de creditorul llieşi Ionel, care s-au ocupat de scoaterea bunurilor din imobil. Cum, niciuna din probele aflate la dosarul cauzei nu confirmă că executorul judecătoresc ar fi avut vreo implicare sau contribuţie la distrugerea acestor bunuri, s-a reţinut că fapta a fost comisă de o altă persoană.
S-a constatat că, petenta P.M. a formulat anterior plângere penală şi împotriva avocaţilor care au reprezentat-o în faţa instanţelor de judecată şi a magistraţilor judecători care au pronunţat hotărârile judecătoreşti în procesul de partaj, cauza fiind soluţionată prin rezoluţia din 17 martie 2008 dată în Dosarul nr. 19/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.
De asemenea, tot anterior, petenţii au mai solicitat efectuarea de cercetă) privitor la modul în care executorii judecătoreşti au procedat la efectuarea executăr silite fiind adoptate soluţii de neîncepere a urmării penale faţă de numiţii T.S.B.F. (Dosar nr. 16/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova) şi D.C. (Dosar nr. 343/P/2010 al Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Craiova). La data de 15 decembrie 2008, executorul judecătoresc s-a prezentat la dornici, debitoarei pentru punerea în executare a titlului executoriu, ocazie cu care a luat. act a. refuzul debitoarei de a elibera de bună-voie imobilul, urmând a solicita instanţei de judecată autorizaţie de pătrundere în domiciliul acesteia.
Ulterior, executorul B.F. nu a mai efectuat acte de executare silită, iar la data de 12 iunie 2009 a formulat o declaraţie de abţinere, motivaţi de faptul că, împotriva sa debitoarea P.M. a depus numeroase plângeri penale, iar concubinul acesteia N.D. i-a adresat ameninţări atât direct cât şi prin interpuşi.
Prin încheierea nr. 563 din 15 iunie 2009, Judecătoria Tărgu Jiu a admis cererea de abţinere formulată de executorul judecătoresc B.F.
Prin delegaţia nr. 39/2009, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Craiova a hotărât delegarea executorului D.C. din circumscripţia Judecătoriei Motru în circumscripţii Judecătoriei Tîrgu Jiu pentru punerea în executare a actului de adjudecare nr. 21797 din 06 noiembrie 2008 emis de B.E.J. B.F., ca urmare a abţinerii tuturor executorilor judecătoreşti din circumscripţia Judecătoriei Tîrgu Jiu.
A fost constituit Dosarul de executare nr. 343/E/2009, în cadrul căruia executorul judecătoresc, a obţinut prin încheierea nr. 2252 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu încuviinţarea executării silite. Ulterior, la data de 10 decembrie 2009, executorul judecătoresc a emis somaţie către debitoarea P.M.
Prin sentinţa nr. 11 din 21 ianuarie 2010 dată de Judecătoria Tîrgu Jiu a fost autorizat executorul judecătoresc să intre în încăperile ce reprezintă sediul, domiciliu sau reşedinţa unei persoane şi în alte locuri în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 21797 din 06 noiembrie 2008.
La data de 3 martie 2010, executorul judecătoresc s-a prezentat la domiciliul debitoarei pentru efectuarea executării silite. Cu acea ocazie, debitoarea a solicitat acordarea unui termen în care aceasta să elibereze de bunăvoie imobilul de orice bunuri care îi aparţin. întrucât creditorul şi-a dat consimţământul în acest sens, s-a stabilit ca, până la data de 7 aprilie 2010 inclusiv, debitoarea să elibereze îi totalitate imobilul, fiind încheiat un proces-verbal cu privire la aceste aspecte.
La data de 8 aprilie 2010, executorul judecătoresc D.C. a procedat la efectuarea executării silite. întrucât debitoarea nu eliberase imobilii conform înţelegerii, toate bunurile existente au fost scoase în prezenţa debitoarei în faţa porţii principale de acces a gospodăriei în cauză cu ajutorul unor persoane puse la dispoziţie de creditorul llieşi Ionel. Ulterior bunurile au fost transportate cu diverse utilaje fiind depozitate fie la vecini, fie la sediul fostei şcoli din comună.
Despre toate acestea a fost întocmit un proces-verbal semnat fără obiecţiuni de debitoarea P.M. În cuprinsul procesului-verbal se menţionează în mod expres că, atât creditorul cât şi debitorul au fost prezenţi până la finalul executării iar imobilul a fost eliberat în totalitate de bunuri cu excepţia a două autoturisme rămase în paza şi custodia creditorului: un autoturism B. şi un autoturism D.M. în partea stângă.
Procurorul a constatat din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat date sau indicii care să conducă la concluzia că, executorii judecătoreşti împotrivi cărora petentii au înţeles să formuleze plângere şi-ar fi exercitat în mod abuzi atribuţiunile de serviciu cu ocazia efectuării executării silite.
Procurorul a constatat că, în conţinutul plângerii formulate, petentii au invocat o multitudine de infracţiuni (şantaj, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, asociere în vederea comitem de infracţiuni, lăsare fără ajutor, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti infracţiuni de fals, etc.) dar, întrucât nu petentul este cel care face încadrarea juridică a faptei ci organul judiciar competent, constatandu-se că, în raport de faptele sus arătate încadrarea juridică corectă este cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor purtare abuzivă şi distrugere, s-a pronunţat cu privire la aceste infracţiuni.
Împotriva acestei ordonanţe, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea iniţială.
Prin ordonanţa din 19 octombrie 2010, dată în Dosarul nr. 1557/11/2/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentei, însuşind motivarea dată ordonanţei de către procurorul de car, respectiv că soluţia adoptată de procurorul de caz, răspunde cerinţelor de legalitate fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate care concluzionează asupra inexistenţei unor temeiuri de fapt ori de drept ce ar contura infracţiunile sesizate în sarcina celor trei executori judecătoreşti împotriva cărora petenta a formulat plângere penală.
S-a constatat că, probele administrate în cauză au infirmat săvârşirea celorlalte infracţiuni sesizate de petiţionară, iar disjungerea cauzei s-a dispus tocmai pentru respectarea normelor procesual penale privind competenţa materială.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petenta în nume personal şi ca reprezentant legal al minorei l.O.I., a formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze, după calitatea persoanei.
În motivarea plângerii, petenta a criticat soluţia parchetului dispusă prin Ordonanţa din 21 septembrie 2010, dată în Dosarul nr. 510/P/2010, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei solicitând, în esenţă, admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti T.S., B.F. şi D.C., pentru infracţiunile pentru care a formulat plângere.
În motivarea plângerii petenta a arătat se critică următoarele aspecte:
- în mod greşit executorul T.S. şi-a îndreptat executarea silită asupra imobilului moştenit de ea şi nu i s-a pus poprire pe salariu, cu atât mai mult, cu cât prin hotărârea judecătorească de partaj s-a arătat că bunurile primite moştenire îi aparţin, săvârşind infracţiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti;
- în mod nelegal bunurile scoase la licitaţie au fost subevaluate, mai mult şi această valoare a fost redusă cu 25% potrivit procedurii de licitaţie;
- că, deşi s-a retras din dosarul de executare urmare a recuzării, executorul T.S. a încasat un onorariu substanţial, de cca 10.000 lei, contrar prevederilor art. 4 din ordinul M.J. nr. 2550/2005;
- că noul executor B.F. a preluat dosarul de executare procedând la vânzarea imobilelor, încasând un nou onorariu, acest lucru fiind făcut şi de executorul D.C., care a încasat un alt onorariu, de cea 140.000 lei, aspecte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 246 şi 247 C. pen.;
- executorii procedând la scoaterea la licitaţie a imobilelor proprietate personală, moştenire a petentei, s-au comis infracţiunile de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, tulburare de posesie şi folosinţa locuinţei;
- s-a arătat că pentru săvârşirea infracţiunilor de purtare abuzivă şi distrugere a formulat plângere numai împotriva executorilor judecătoreşti D.C. nu şi T.S.;
- faţă de executorul B.F. a arătat că a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de abuz în serviciu contra îngrădirii unor drepturi, nerespectarea hotărârii judecătoreşti, tulburare de posesie şi folosinţă a locuinţei, fals intelectual şi uz de fals, complicitate la favorizarea infractorului, infracţiuni pentru care procurorul nu s-a pronunţat;
- s-a arătat că nu i s-a dat chitanţa cec cu suma rămasă după acoperirea creanţei, şi nu figurează pe numele său un cont la cec,
- vânzarea la licitaţie nu s-a făcut cu respectarea procedurii iar executorul D.C. nu i-a evaluat toate bunurile mobile ce au rămas neevacuate din imobilele adjudecate, din care au fost scoase ea şi monora pe nedrept;
- s-a arătat că acest executor a săvârşit infracţiunea de distrugere calificată deoarece, sub conducerea şi îndrumarea directă a acestuia, indivizii care i-au scos bunurile mobile din casă, le-au distrus prin rupere, lovire, trântire;
- s-a arătat că minora l.O.I. în vârstă de 13 ani nu trebuia evacuată din imobil, acesta fiind moştenitoarea ei şi deci a imobilului, ca fiică adoptivă.
Conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând legalitatea şi temeinicia ordonanţei atacate în raport de actele şi lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt şi de drept, văzând motivele invocate şi înscrisurile depuse de petentă, Curtea De Apel a constata că soluţia atacată este legală şi temeinică, urmând să o menţină pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica potrivit căreia, procurorul trebuia să se pronunţe pe toate infracţiunile pentru care a formulat plângere penală faţă de fiecare dintre făptuitori.
Procurorul a fost sesizat prin plângere cu mai multe fapte petenta indicând în plângere mai multe infracţiuni. Competenţa de a stabili încadrarea juridică aparţine organului judiciar iar nu petentei, astfel că, în raport de faptele expuse în plângere, încadrarea a fost corect stabilită, procurorul pronunţăndu-se pe faptele pentru care s-a făcut plângere.
Activitatea materială de executare a petentei s-a circumscris normelor de procedură civilă în materie, cei trei executori judecătoreşti neîncălcându-şi atribuţiile de serviciu, actele efectuate de aceştia în realizarea demersului lor execuţional la stăruinţa creditorului (fostul soţ al petentei) fiind cenzurate şi menţinute de instanţele de judecată civile care au respins contestaţiile la executare formulate de petentă.
Nemulţumirile petentei că, fiecare dintre executori a încasat un nou onorariu sau cu privire la cuantumul acestor onorarii, au putut şi puteau fi cenzurate de instanţele civile în urma contestaţiilor la executare pe care petenta le putea formula.
Faptul că prin hotărârea judecătorească de partaj a bunurilor comune s-a constatat că imobilul din comuna Leleşti, judeţul Gorj, este moştenit de petentă, fiind bun propriu şi astfel nu a intrat în categoria de bunuri comune, nu duce automat la imposibilitatea scoaterii la licitaţie a acestui bun pentru a se satisface creanţa pe care fostul soţ o avea faţă de petentă.
Cele două sulte pe care le avea de plătit petenta (debitoare) către fostul soţ, creditorul l.I., stabilite prin hotărârea judecătorească de partaj erau la o valoare mare, respectiv 80.026,26 lei şi 155.890,489 lei, creditorul fiind cel care a solicitat satisfacerea creanţei sale prin executarea silită a bunurilor debitoarei, respectiv casa şi dependinţele din comuna Leleşti, judeţul Gorj.
Astfel, creditorul nu a ales posibilitatea popririi pentru satisfacerea creanţei sale, dar fiind cuantumul creanţei iar executorul, în mod legal, a procedat la executarea silită, formând dosarul nr. 305/E/2007.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ. petenta după primirea somaţiei putea să solicite instanţei civile să se procedeze la poprirea veniturilor, însă una din condiţiile prevăzute de art. 499 pentru ca instanţa să încuviinţeze o astfel de executare, pe o durată de maxim 6 luni asupra veniturilor debitoarei era ca aceste venituri să fie suficiente pentru a se plăti - în maxim 6 luni - datoria. Cum petenta avea această posibilitate de a se adresa instanţei civile în contestarea executării nu se poate reţine în sarcina executorilor infracţiunile de abuz în serviciu reclamate de petentă.
Totodată, împrejurarea că minora l.O. ar fi moştenit ulterior imobilul ce a făcut obiectul executării silite, nu justifică critica petentei cu privire la greşita executare ca imobilului şi, implicit, evacuare a minorei.
La dosarul de urmărire penală la fila 289 se constată că există adresa B.E.J. .către CEC Tg. Jiu ce atestă consemnarea recipisei CEC pe numele petentei P.M., suma fiind de 52089,81 lei, după scăderea sumei de 5.865 lei achitată în contul executorului judecătoresc B.F.
Astfel, sunt nefondate criticile petentei cu privire la inexistenţa recipisei CEC, petenta având posibilitatea să solicite informaţiile de la Biroul Executorului Judecătoresc.
Sub aspectul faptelor de distrugere reclamate de petenta, în mod corect s-a constatat că, din probele aflate la dosar, nu se confirmă că vreunul dintre executorii judecătoreşti ar fi avut vreo implicaţie sau contribuţie la distrugerea bunurilor, aceste fapte fiind comise de alte persoane.
În ceea ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă, instanţa constată că niciuna dintre probele administrate nu confirmă că petenta P.M. sau fiica minoră a acesteia ar fi fost agresate fizic ori verbal cu prilejul executării silite de vreunul dintre executorii judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens,potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. 24.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. 24, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 26 ianuarie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petenta a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-o totodată pe petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta petiţionară P.M., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei l.O.I., împotriva sentinţei penale nr. 17 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1676/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2480/2011. Penal → |
|---|
