ICCJ. Decizia nr. 1824/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin Rezoluția nr. 2421/P/2009 din 1 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus:
- neînceperea urmăriri penale față de judecătorii O.L.C. și N.G. din cadrul Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există;
- neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T. în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există;
- neînceperea urmăririi penale față de agentul șef V.M., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât lipsește una din condițiile prevăzute de lege, necesară pentru a fi pusă în mișcarea acțiunea penală.
Pentru a hotărî astfel, în esență procurorul de caz, efectuând acte de cercetare premergătoare a constatat că în ceea ce-i privește pe magistrați, respectiv judecătorii O.L.C., N.G. și procurorul N.T. conduita profesională a acestora nu poate intra în sfera ilicitului penal întrucât și-au exercitat atribuțiile în limitele competențelor legale iar cu privire la agentul șef V.M. s-a pronunțat deja o soluție de neurmărire penală în dosarul penal nr. 4/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București la plângerea aceluiași petent pentru aceleași fapte (fila 23 d.u.p.).
Prin Rezoluția 2603/11/2/2010 din 15 decembrie 2010, Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluția procurorului de caz a fost confirmată prin respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul M.C.V.
Nemulțumit petentul s-a adresat instanței de judecată.
Prin sentința penală nr. 50 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent, cu obligarea acestuia la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că în raport cu plângerea inițială și susținerile din declarația dată de petent la 29 ianuarie 2010 (filele 29-31 d.u.p.) precum și cu restul actelor de cercetare premergătoare, soluția adoptată de procurorul de caz prin rezoluția adoptată este temeinică și legală, fiind evident că susținerile petentului sunt expresia nemulțumirii personale cu privire la soluționarea neînțelegerilor și incidențelor pe care Ie-a avut cu vecinul său D.I. pe care l-a reclamat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 și art. 217 C. pen.
împotriva acestei din urmă sentințe, petentul M.C.V. a formulat recursul de față.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc . pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.
Așa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc . pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul M.C.V.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc . pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1822/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 179/2011. Penal → |
|---|
