ICCJ. Decizia nr. 1821/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 21 din 6 martie 1997, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția penală, inculpata B.I. a fost condamnată la 18 ani închisoare și 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenția la zi și menținută starea de arest.
Totodată, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reținut, în esență, următoarele:
în anul 1991 soțul inculpatei a fost victima unui accident de muncă, fiind spitalizat o perioadă îndelungată de timp, până în anul 1993. în toamna anului 1992 inculpata B.I., care se implicase într-o relație extraconjugală constatând că este însărcinată a hotărât să întrerupă cursul sarcinii. în luna decembrie 1992 și apoi în februarie 1993 a încercat să-și întrerupă empiric cursul sarcinii dar nu a reușit.
La data de 12 martie 1993, dându-și seama că nașterea este iminentă, inculpata s-a deplasat la un chioșc unde își desfășura activitatea, s-a încuiat în interior unde în jurul orei 14,00 a născut un făt de sex masculin pe care l-a introdus într-o găleată cu vopsea verde, pentru a-i suprima viața, după care s-a dus acasă.
După două zile, la 14 martie 1993, inculpata a aruncat cadavrul fătului într-un container de gunoi.
Prin Decizia penală nr. 127 din 3 iunie 1998 Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.
împotriva sus-arătatei decizii, inculpata a declarat recurs, care a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr. 3986 din 29 august 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
La 13 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului Tulcea, secția penală, a fost înregistrată cererea de contestație în anulare, formulată de condamnata B.I. împotriva deciziei pronunțate în recurs.
Prin sentința penală nr. 49 din 8 februarie 2011, Tribunalul Tulcea, secția penală, și-a declinat competența de soluționare a cererii de contestație în anulare, formulată de condamnată împotriva Deciziei penale nr. 3986 din 29 august 2007 a înaltei Curți de Casați și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6103/1/2007, în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Printr-o cerere olografă datată 14 februarie 2011 (data poștei), trimisă din Penitenciarul Poarta Albă, condamnata B.I. a arătat că își retrage cererea de contestație în anulare.
înalta Curte, văzând pe de o parte, declarația condamnatei B.I., în sensul retragerii cererii de contestație în anulare, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac (fie ordinară - apel, recurs, fie extraordinară - contestație în anulare, revizuire) poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, a luat act de retragerea cererii.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1820/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1822/2011. Penal → |
|---|
