ICCJ. Decizia nr. 1860/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1860/2011
Dosar nr.2814/114/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 113 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul P.C., cu domiciliu în sat V.C., în prezent aflat în Penitenciarul Focşani a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la data de 27 martie 2010.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27 martie 2010, la zi iar în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, mandatul de arestare preventivă din 28 martie 2010 al Tribunalului Buzău.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.G. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, minorelor P.N.L. şi P.E.L. suma de câte 70.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale precum şi suma de câte 1.000 RON, lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 27 martie 2010 şi până la majoratul minorelor.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârşirea infracţiunii aflat în posesia I.P.J. Buzău - Serviciul de Investigaţii Criminale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă şi suma de 1.200 RON onorariu apărători din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 166/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinându-se în sarcina inculpatului că la data de 27 martie 2010, a revenit în domiciliul conjugal pentru a se împăca cu victima P.M.L., ocazie cu care a avut loc un conflict în urma căruia inculpatul i-a aplicat soţiei o lovitură de briceag în zona pieptului, acţiune ce a provocat decesul.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de consemnare a denunţului din data de 27 martie 2010, rezoluţia de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de cercetare la fata locului, planşele fotografice efectuate în cauză, declaraţiile părţii civile T.G., concluziile raportului medico-legal de necropsie din 28 martie 2010, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor P.A., P.I., S.G., G.M., P.V., etc., bonurile fiscale ataşate la dosarul instanţei, precum şi celelalte înscrisuri ataşate la dosar, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt, următoarele:
Inculpatul P.C. s-a căsătorit cu victima P.M.L. în anul 1993, din căsătoria acestora rezultând minorele P.E.L., născută la data de 22 ianuarie 1996 şi P.N.L., născută la data de 4 decembrie 2003.
Ce doi soţi au locuit în imobilul bunicilor paterni ai victimei, în comuna C., judeţul Buzău, iar pe fondul unor neînţelegeri, la sfârşitul lunii februarie 2010, victima a promovat acţiune de divorţ ce forma obiectul Dosarului nr. 288/277/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.
La data de 6 martie 2010, inculpatul P.C. s-a mutat din domiciliul conjugal, însă aproape zilnic a venit la soţia sa pentru a o convinge să-şi retragă acţiunea de divorţ şi să se împace, apelând chiar şi la familia G. pentru a interveni pe lângă victimă în vederea împăcării.
În seara zilei de 26 martie 2010, în intervalul 2130 - 2400 inculpatul şi victima au avut mai multe discuţii contradictorii, iar inculpatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat un cuţit din bucătărie cu care a ameninţat-o pe soţia sa, dar a intervenit fiica sa P.E.L., care i-a luat cuţitul, urmând ca a doua zi să vină pentru a mai discuta cu soţia pe tema împăcării.
P.E.L. a mai declarat că, din discuţiile pe care le-a avut cu mama sa, a aflat că în aceeaşi seară inculpatul ar fi încercat să o lovească cu un briceag, în timp ce se aflau în bucătărie, însă mama sa a reuşit să-i ia briceagul pe care l-a aruncat în curte.
În dimineaţa zilei de 27 martie 2010, în jurul orei 0800, inculpatul a venit din nou la soţia sa, având asupra sa briceagul din seara precedentă, briceag pe care îl purta în mod constant asupra sa din perioada în care lucra ca sondor, folosindu-l la pregătirea hranei, şi, în momentul în care soţia sa l-a împins, spunându-i să vină a doua zi pentru a discuta, în timp ce se aflau în grajd unde victima dădea fân la vacă, a lovit-o cu briceagul pe care-l ţinea în mâna stângă, o singură dată, în zona pieptului.
Inculpatul a plecat apoi de la locul faptei, iar victima a strigat-o pe fiica sa P.E.L. pentru a-i acorda primul ajutor, spunându-i de agresiunea inculpatului asupra sa.
P.E.L. a solicitat ajutorul vecinului său G.V., care a anunţat ambulanţa şi organele de poliţie, însă victima a decedat ca urmare a hemoragiei provocate de lovitura de briceag aplicată de inculpat.
Inculpatul, în acest timp, a ascuns briceagul la tulpina unui copac, sub o lespede în dreptul imobilului aparţinând numitului C.C., după care s-a deplasat la magazinul aparţinând S.C. C.C.C., unde i-a solicitat vânzătoarei P.A. 100 ml de vodcă, spunându-i acesteia că şi-a omorât soţia.
Ulterior, inculpatul a mai consumat 200 ml de vodcă după care a mai cumpărat de la un magazin vecin o sticlă de 500 ml de vodcă, iar în drum spre domiciliul părinţilor săi, s-a predat organelor de poliţie.
Tribunalul a mai reţinut că, din raportul medico-legal de necropsie din 28 martie 2010 întocmit de S.J.M.L. Buzău, rezultă că moartea victimei P.M.L. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne masive, consecinţa unei plăgi penetrante în cavitatea toracică, cu traiect oblic din cavitatea toracică dreapta în cavitatea toracică stângă, cu interesare costală şi pulmonară în dreapta şi cardio-pericardică, în stânga, aceste leziuni putându-se produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil briceag.
La individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşită de inculpat, atitudinea sinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, precum şi faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, neavând antecedente penale.
Întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au menţinut, respectiv faptul că acesta a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modalitatea de săvârşire rezultă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a considerat că se impune în continuare privarea sa de libertate, drept pentru care, în baza art. 350 C. proc. pen., tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului.
Constatând că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia, tribunalul, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. tribunalul a dispus ca inculpatul să plătească părţii civile T.G. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daunele materiale determinate de înmormântarea victimei şi de pomenirile religioase ulterioare, minorelor P.N.L. şi P.E.L. suma de câte 70.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale determinate de moartea violentă a mamei lor, precum şi suma de câte 1.000 RON, lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 27 martie 2010 şi până la majoratul minorelor.
La stabilirea acestor sume, tribunalul a ţinut cont, pe de o parte, de consimţământul inculpatului de a plăti despăgubirile solicitate de cele două minore, fiice ale sale, consimţământ exprimat în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2010, iar pe de altă parte, cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă T.G. s-au avut în vedere declaraţiile martorilor G.E.G., C.M. coroborate cu copiile bonurilor fiscale eliberate la achiziţionarea unei părţi din bunurile alimentare şi nealimentare necesare înmormântării victimei şi pomenirilor ulterioare, procesul-verbal de predare-primire a cadavrului victimei şi adresa din 5 august 2010 eliberată de Primăria Comunei Cătina din care rezultă că ajutorul de înmormântare în sumă de 150 RON pentru victimă nu a fost achitat efectiv, din lipsă de fonduri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că prima instanţă nu a avut în vedere şi nu a luat în considerare, la individualizarea pedepsei, existenţa circumstanţelor atenuante şi în consecinţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen., situaţie care a dus la pronunţarea unei pedepse foarte aspre.
Astfel, inculpatul are în întreţinere doi copii minori, a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, recunoscând şi regretând foarte mult fapta, fiind de acord să achite despăgubirile civile.
În final, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 11 din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C., în prezent aflat în Penitenciarul Focşani, împotriva Sentinţei penale nr. 113 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului-apelant şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 martie 2010, la zi.
A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului de Avocaţi Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat ca fiind corect reţinută de către instanţa de fond vinovăţia inculpatului, fiind pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.C., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreţinere doi copii, incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivului de recurs invocat, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză a rezultat că, în mod corect, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe şi, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului, care la 27 martie 2010 a lovit-o cu un briceag pe soţia sa P.M., cauzându-i grave leziuni cu interesarea unui plămân şi a cordului, în urma cărora a rezultat decesul acesteia, întruneşte sub aspectul obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti au rezultat împrejurările în care victima a fost omorâtă de inculpat.
Recursul inculpatului este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante, constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, faptul că are în întreţinere doi copii minori.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând întreg materialul probator al cauzei raportat atât la circumstanţele reale al faptei, cât şi la cele personale ale inculpatului, constată pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată.
Astfel, gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, rezultat din modul în care fapta a fost săvârşită (i-a aplicat o lovitură în zona inimii cu un obiect tăietor), cât şi circumstanţele personale (este la primul impact cu legea penală, de-a lungul timpului a mai săvârşit violenţe fizice asupra victimei) sunt aspecte care nu pot fi ignorate şi care nu justifică reducerea cuantumului pedepsei.
Reţinerea circumstanţelor atenuante de către instanţă nu reprezintă o obligaţie, aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 74 - 76 C. pen. este o facultate lăsată la aprecierea instanţei. Atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, reprezintă aspecte normale ale unei persoane care se conformează normelor de convieţuire socială, iar în contextul în care fapta a fost săvârşită nu sunt de natură a duce la reţinerea lor de către instanţă.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în Codul penal - art. 52 alin. (1) - potrivit cărora "scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".
Fapta inculpatului este deosebit de gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ţine seama că acţiunea inculpatului a avut drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti, împrejurare care coroborată şi cu personalitatea inculpatului, cu trăsături de tip exploziv-impulsiv, apreciază că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., care prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept".
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin măsura privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului P.C..
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată prevenţia de la 27 martie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 4 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 martie 2010 la 9 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 mai 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1977/2011. Penal → |
|---|
