ICCJ. Decizia nr. 1977/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1977/2011
Dosar nr.2042/122/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 424 din 30 noiembrie 2010, Tribunalul Giurgiu în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată), combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata B.R., născută în Bucureşti, cu domiciliul în Bucureşti, la 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani - pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de transport şi distribuire de droguri de mare risc (heroină).
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată), combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.R.A., născut în municipiul Bucureşti, la 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani -pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la transport şi livrare de droguri de mare risc.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată), cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul a executat pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A constatat că inculpatul se află în executarea unei alte pedepse, privativă de libertate.
A constatat consumată cantitatea de 0,09 g heroină în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 750 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, din care câte 400 RON reprezintă onorarii apărători oficiu (la urmărirea penală 200 RON şi la judecata în primă instanţă 200 RON) şi s-au avansat din fondurile anume alocate de Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 28 iunie 2010, inculpata B.R. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 0,09 grame heroină (drog de mare risc), pe care a înmânat-o învinuitului B.R.A.. După ce a consumat o jumătate din conţinutul "bilei" care conţinea heroină, inculpatul B.R.A. a disimulat drogurile în capacul unei sticle de băuturi răcoritoare (F.) pe care soţia sa inculpata B.R., a cumpărat-o de la un magazin din incinta Penitenciarului Giurgiu, punând cantitatea de droguri rămasă în ţipla de la pachetul de ţigări, pe care a lipit-o cu flacăra de la brichetă, după care a pus-o sub plasticul de la capacul sticlei de F. din care consumase puţin.
Acesta a fost surprins deţinând drogurile, fără drept, de către funcţionarii din cadrul penitenciarului, după încheierea vizitei conjugale. Inculpata B.R. a săvârşit fapta fiind determinată în acest sens de inculpatul B.R.A., soţul acesteia, persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu.
La data de 28 iulie 2010, inculpata B.R. s-a prezentat la Penitenciarul Giurgiu, în vederea unei întâlniri conjugale cu soţul său, inculpatul B.R.A., care executa o pedeapsă privativă de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu.
În momentul când inculpata B.R. a intrat în incinta penitenciarului, a fost controlată sumar de către funcţionarii publici din cadrul acestei unităţi. În momentul intrării în penitenciar, inculpata avea asupra sa o sacoşă în care se aflau următoarele obiecte: o poşetă, un prosop, un gel de duş şi un săpun.
Inculpata B.R. a fost condusă ulterior în clădirea unde urma să se întâlnească cu inculpatul B.R.A.. Înainte de a merge la camera destinată întâlnirilor conjugale, inculpata a cumpărat de la un magazin amplasat în acelaşi corp de clădire cu respectiva cameră, o sticlă cu băutură răcoritoare "F.", un pachet de ţigări şi o brichetă. Vânzător în acest magazin era martorul T.I.C., care a arătat că sticla de F. era sigilată în momentul vânzării.
Timp de două ore, inculpata B.R., împreună cu inculpatul B.R.A. s-au aflat împreună, singuri, în camera destinată unui asemenea tip de întâlniri.
După expirarea timpului, inculpata B.R. a fost condusă către ieşirea din penitenciar, iar asupra inculpatului B.R.A., a fost efectuată o percheziţie, atât corporală cât şi asupra obiectelor lăsate acestuia de inculpata B.R.: prosop, gel de duş, săpun, brichetă, pachetul de ţigări şi sticla cu băutură răcoritoare "F.".
În timpul acestei percheziţii, agentul şef adjunct M.A., a găsit, sub garnitura capacului sticlei, o bilă ce conţinea o substanţă de culoare bej.
În urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice (raportul din 29 iulie 2010) s-a constatat că substanţa găsită, disimulată în dopul sticlei, este constituită din cantitatea de 0,09 grame heroină (drog de mare risc).
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu raportul de incidenţă, rapoartele întocmite de angajaţii penitenciarului, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi pe parcursul procesului penal, inculpaţii nu au recunoscut fapta, prezentând mai multe variante în legătură cu situaţia de fapt, inculpatul B.R.A. arătând chiar că a cumpărat bila de heroină în dimineaţa acelei zile, contra unui cartuş de ţigări, de la un alt deţinut.
Reţinând că din probele dosarului rezultă că, inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.R. şi B.R.A., solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 46/A din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.R. şi B.R.A. împotriva Sentinţei penale nr. 424 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la câte 500 RON fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 300 RON, onorariu avocat oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei B.R. a dedus prevenţia de la 28 iulie 2010 la zi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, situaţia de fapt fiind corect stabilită în raport de probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate inculpaţilor corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.R. şi B.R.A., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedepse greşit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul B.R.A. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că nu a îndemnat-o pe soţia sa să aducă droguri în penitenciar fapt pentru care consideră că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinica deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond, rezultând din analiza coroborată a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Materialul probator administrat în cauză, dovedeşte mai presus de orice dubiu că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, aspectele de nevinovăţie invocate de inculpatul B.R.A., nefiind credibile şi nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei stabilite de instanţa de fond.
Versiunile prezentate de inculpatul B.R.A. cu privire la modul în care a intrat în posesia drogurilor, după ce iniţial a negat orice implicare a sa în activitatea infracţională nu reprezintă altceva decât încercări de diminuare a răspunderii penale sau chiar absolvirea de orice penalitate.
De altfel, aceste încercări ale inculpatului s-au manifestat chiar şi în faţa Înaltei Curţi cu ocazia audierii celor doi inculpaţi.
Cu ocazia audierii în faţa Înaltei Curţi, inculpata B.R. a declarat că revine asupra declaraţiilor, recunoaşte fapta pentru care a fost trimisă în judecată, însă face precizarea că a introdus drogurile în penitenciar pentru consumul propriu şi nu pentru soţul său care nici nu ştia că are droguri asupra sa.
Inculpatul B.R.A. arată că a făcut o mare greşeală că a recunoscut în cursul procesului penal o faptă pe care nu a comis-o şi, de asemenea, că nu a determinat-o pe soţia sa să introducă droguri în penitenciar.
Poziţia adoptată de inculpata B.R., dovedeşte faptul că aceasta încearcă să-i creeze o situaţie favorabilă inculpatului B.R.A. însă această poziţie a inculpatei contravine probelor administrate în cauză, nefiind credibilă, fiind greu de acceptat faptul că aceasta şi-ar fi asumat riscul de a introduce droguri în penitenciar şi de a le consuma în interior ştiind că în orice moment poate să fie depistată de către persoanele însărcinate cu paza deţinuţilor.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpatul B.R.A. a mai suferit o condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prin sentinţa penală nr. 703 din 7 august 2009 a Tribunalului Bucureşti, constând în aceea că la data de 17 noiembrie 2008 a determinat alte persoane să introducă droguri în Penitenciarul Jilava pentru consumul propriu.
În raport de considerentele arătate, reţine Înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond fiind în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză.
Nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi au fost corect dozate, instanţa de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv inculpatul B.R.A. a determinat-o pe soţia sa să introducă droguri în penitenciar, împrejurare ce denotă o periculozitate ridicată a acestora.
Faptul că inculpata B.R. a introdus o cantitate mică de droguri, împrejurare reţinută şi în favoarea inculpatului B.R.A., a fost avută în vedere de instanţa de fond care a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
Faptul că inculpata B.R. nu este cunoscută cu antecedente penale nu poate determina o reapreciere a pedepsei, neputând fi omisă atitudinea nesinceră manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal, atitudine manifestată chiar şi în faţa Înaltei Curţi, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că se impune menţinerea pedepsei în cuantumul stabilit de instanţa de fond.
Şi modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatei B.R. a fost corect individualizată de instanţa de fond.
În raport de fapta comisă, locul comiterii acesteia, modalitatea de săvârşire ca şi atitudinea de nerecunoaştere a faptei, Înalta Curte apreciază că executarea pedepsei în regim penitenciar este singura modalitate de a fi atins scopul educativ şi coercitiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Nici în cazul inculpatului B.R.A. nu pot fi identificate alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
În raport de cantitatea mică de droguri deţinută, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului, circumstanţe atenuante reducând pedeapsa în limitele prev. de art. 76 C. pen., însă Înalta Curte apreciază că nu se impune a se acorda o mai largă eficienţă acestora fără a avea în vedere perseverenţa infracţională de care a dat dovadă săvârşind o faptă identică celei pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare în a cărei executare se află.
De altfel, soluţia pronunţată de instanţa de fond în cazul inculpatului B.R.A. este nelegală, întrucât deşi a reţinut că a comis fapta în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., a omis să facă aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen. în sensul contopirii pedepsei ce a mai rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
Această nelegalitate a fost remarcată şi de instanţa de apel, însă fără posibilitatea de a fi înlăturată, având în vedere că ne aflăm în calea de atac exercitată de către inculpaţi, iar potrivit disp. art. 3858 C. proc. pen., instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va menţine starea de arest a inculpatei B.R.
Va constata că inculpatul B.R.A. este arestat în altă cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.R. şi B.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 46/A din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei B.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2010 la 13 mai 2011.
Constată că inculpatul B.R.A. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2032/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
