ICCJ. Decizia nr. 1938/2011. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1938/2011
Dosar nr. 3939/1/2011
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data de 9 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a luat în examinare recursurile declarate de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi de inculpaţii C.C.D. şi T.P.M. împotriva deciziei penale nr. 115 din 29 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 424/95/2010, privind şi pe intimaţii inculpaţi B.E.V. şi P.C.A., prilej cu care, faţă de excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor OMF 678/2001, emis cu nerespctarea prevederilor legale în materia normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative reţinute prin Legea nr. 24/2000, excepţie invocată de recurentul - inculpat C.C.D. prin avocat I.N., instanţa a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I.N., pentru recurentul inculpat C.C.D., a susţinut excepţia de nelegalitate invocată prin cererea scrisă, solicitând, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acelaşi act, sesizarea Secţiei contencios Administrativ a Curţii de Apel Craiova, competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate, întrucât a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele legale în acest sens.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea cererii formulate pentru inculpatul C.C.D., ca neîntemeiată.
Curtea de apel, după deliberare, a apreciat că cererea formulată de inculpatul C.C.D. prin apărător, prin care a solicitat sesizarea instanţei de Contencios Administrativ şi suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată, este neîntemeiată, dispunând respingerea întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, respectiv soluţionarea cauzei penale pe fond nu depinde de actul administrativ invocat - OMF 687/2001 privind valoarea în vamă a autoturismelor (din actele existente la dosar rezultând că, în cauză, s-au calculat obligaţii bugetare reprezentând taxe vamale, accize şi TVA, în raport de mai multe acte normative, respectiv Legea nr. 523/2003 pentru accize, OUG nr. 215/1999, tariful vamal al României pe anul 2002, făcându-se referire şi la OMF 687/2001 în ceea ce priveşte termenul legal al calculului obligaţiilor).
Nefiind ridicate alte excepţii şi nefiind formulate noi cereri, instanţa a constatat dosarul în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursurilor.
Declarând închise dezbaterile, curtea de apel a rămas în pronunţare şi, faţă de cererea de amânare a pronunţării formulată de avocat I.N. pentru recurentul inculpat C.C.D., potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. pen., pronunţarea a fost amânată pentru data de 16 martie 2011, pentru a se acorda posibilitatea apărătorului să depună la dosar concluzii scrise.
Ulterior, prin încheierea din 16 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având nevoie de timp pentru deliberare, conform dispoziţiilor art. 306 C. proc. pen., a amânat pronunţarea în cauză la data de 23 martie 2011.
Prin Decizia penală nr. 452 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis recursurile declarate de inculpaţii C.C.D. şi T.P.M. împotriva deciziei penale nr. 115 din 29 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 424/95/2010, privind şi pe intimaţii inculpaţi B.E.V. şi P.C.A., a extins efectele recursurilor declarate de inculpaţi şi cu privire la inculpatul B.E.V. şi a casat în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 2413 din 23 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 22.3/318/2005, descontopind pedepsele aplicate inculpaţilor, care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., ca urmare a prescripţiei speciale.
Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpaţilor, T.P.M., B.E.V. şi C.C.D. având de executat pedepse de câte 2 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţă. Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova împotriva deciziei penale nr. 115 din 29 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 424/95/2010. A fost obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului, dispunându-se, totodată, ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.C., în cuantum de 300 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 martie 2011, dată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 424/95/2010 a declarat recurs inculpatul C.C.D., criticând-o sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei de nelegalitate invocată.
Înalta Curte, examinând recursul declarat pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art.21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, inculpatul C.C.D. a declarat recurs împotriva încheierii din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. 424/95/2010, aceasta fiind o încheiere de amânare a pronunţării, care nu face parte din enumerarea limitativă a hotărârilor şi încheierilor care se atacă cu recurs potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.C.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva încheierii din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 424/95/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1930/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1962/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
