ICCJ. Decizia nr. 1962/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1962/2011
Dosar nr. 59/42/2011
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A.F. împotriva rezoluţiei nr. 436/P/2010 din 25 noiembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 436/P/2010 din 25 noiembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P.A. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 240 C. pen., art. 193 C. pen., art. 250 C. pen., art. 256 C. pen., art. 257 C. pen. şi art. 253/1 C. pen., constatând că faptele sesizate nu se confirmă.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a constatat că la data de 16 iunie 2010, petentul T.A.F. a formulat plângere penală împotriva numitului P.A. - executor judecătoresc, solicitând efectuarea de cercetări faţă de acesta pentru infracţiunile sus-menţionate, susţinând că numitul P.A. a dat curs cererii de executare formulată de C.E.C. Bank, sucursala Buzău, cerere ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 321/2007, deşi creditorul nu obţinuse o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie.
Cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare au evidenţiat următoarele :
La data de 05 iulie 2007 „creditorul CEC - Bank" SA, sucursala Buzău, a solicitat punerea în executare silită a contractului de credit înregistrat sub nr. 2378/2003 în vederea recuperării creanţei în cuantum de 3.049 lei. Dosarul a fost înregistrat la B.E.J. P.A. sub nr. 321/2007. Din conţinutul contractului de credit a rezultat că acesta constituia titlu executoriu, conform art. 22 şi acesta a fost investit cu formulă executorie.
În baza titlului executoriu a fost emisă somaţia din data de 09 iulie 2007, conform dispoziţiilor art. 387 C. proc. civ., persoana vătămată fiind somată să achite suma de 3.406 lei, respectiv valoarea contractului de credit, a dobânzilor şi a cheltuielilor de executare silită, iar ulterior au fost încheiate procese verbale de executare în care s-a consemnat că debitorul T.A.F. este de acord să achite debitul în rate lunare.
Totodată, au fost emise adrese către administraţia financiară care au comunicat faptul că debitorul figurează ca proprietar asupra imobilului situat în intravilanul satului Bîscenii de Sus, comuna Calvini, judeţul Buzău, procedându-se la executarea silită imobiliară, conform art. 497 şi art. 500 C. proc. civ.
Somaţia a fost notată la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară - Buzău, conform încheierii nr. 28156/2008 (fila 21 dosar penal), iar imobilul a fost evaluat de către expertul D.I., părţile fiind legal citate în vederea realizării evaluării imobilului în vederea executării silite.
Expertul desemnat a întocmit raportul de expertiză tehnică la data de 15 decembrie 2008, însă nu s-a procedat la executarea imobiliară, întrucât la data de 12 ianuarie 2009, debitorul a solicitat reeşalonarea achitării creanţei, împrejurare cu care creditorul a fost de acord, executorul judecătoresc întocmind procesul verbal.
La data de 08 februarie 2010, creditorul „CEC Bank" a solicitat continuarea executării silite imobiliare motivat de împrejurarea că debitorul nu a achitat ratele conform procesului verbal, executorul judecătoresc întocmind publicaţia de vânzare pentru data de 12 aprilie 2010.
La data de 10 martie 2010, debitorul a formulat contestaţie la executare şi a solicitat suspendarea executării silite, Judecătoria Buzău stabilind termen de judecată la data de 26 aprilie 2010. Prin sentinţa civilă nr. 4222/10 pronunţată la data de 07 iunie 2010, Judecătoria Buzău a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţia de executare - suspendare executare silită formulată de contestatorul T.A.F., în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, competentă teritorial să soluţioneze cererea.
Întrucât, Judecătoria Buzău nu a admis cererea de suspendare a executării silite, executorul judecătoresc a procedat la continuarea executării silite imobiliare şi conform procesului verbal de adjudecare întocmit la data de 12 aprilie 2010 a declarat adjudecatar SC T.M.B.C.C.F. SRL, emiţând în urma achitării preţului, actul de adjudecare nr. 321 din 27 mai 2010, iar ulterior, la data de 10 iunie 2010 s-a procedat la distribuirea preţului, iar diferenţa în cuantum de 11.193,26 lei, se afla la dispoziţia debitorului.
Având în vedere cele prezentate anterior, referitor la fapta prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a reţinut că sunt incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta sesizată neconfirmându-se, iar din cercetările efectuate până la acest moment nu au fost identificate date sau indicii din care să rezulte că făptuitorul a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul T.A.F. a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar prin rezoluţia nr. 1781/11/2/2010 din 03 ianuarie 2011, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 436/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva celor două acte de neurmărire penală, petentul T.A.F., s-a adresat cu plângere în condiţiile prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen. instanţei de judecată, respectiv Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea, examinând plângerea formulată, în raport de criticile invocate, de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost ataşat, a constatat că aceasta este nefondată, întrucât a rezultat că făptuitorul P.A. în calitate de executor judecătoresc nu şi-a depăşit atribuţiunile de serviciu şi nici nu şi-a îndeplinit în mod defectuos aceste atribuţii, în scopul de a vătăma interesele legale ale persoanei vătămate.
Acesta a dat curs, în mod legal, cererii de executare formulată de CEC Bank, sucursala Buzău, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 321/2007 şi constă în executarea silită a contractului de credit înregistrat sub nr. 2378/2003 în vederea recuperării creanţei de 3.049 lei, iar activitatea de executare silită s-a desfăşurat în deplină legalitate, având în vedere că însăşi contractul în speţă, constituia titlu executoriu, fiind astfel investit cu formulă executorie.
În concluzie, s-a reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză de procuror nu au evidenţiat aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către intimat, care să îmbrace formă penală sau să se circumscrie infracţiunilor pentru care acesta a fost cercetat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 7 februarie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar T.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2011. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1963/2011. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
