ICCJ. Decizia nr. 2030/2011. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2030/2011
Dosar nr. 11684/2/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa nr. 670 din 4 octombrie 2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) şi (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. proc. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea celor 42 de bijuterii aflate în deţinerea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice - Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică - Municipiul Bucureşti şi trecerea acestora în patrimoniul statului.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se hotărî astfel, a reţinut următoarele:
La 27 februarie 2007 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu în legătură cu activitatea inculpatului S.P., administrator al SC „C.I.G." SRL cu sediul în Bucureşti str. B. despre care existau indicii că oferă spre vânzare prin mai multe puncte de lucru ale societăţii amintite bijuterii care poartă fără drept o marcă înregistrată.
În continuarea cercetărilor, la 28 februarie 2007 s-a procedat la efectuarea unor controale care s-au desfăşurat la 5 puncte de lucru ale societăţii SC „C.I.G." SRL, ocazie cu care au fost identificate un număr de 42 bijuterii care purtau semnele mărcii V., după cum urmează:
- la punctul de lucru situat în şos. C. au fost identificate 16 inele şi 4 perechi de cercei;
- la punctul de lucru situat în şos. C. au fost identificate 2 brăţări şi un inel;
- la punctul de lucru situat din str. V.L. au fost identificate 2 perechi de cercei şi 4 inele;
- la punctul de lucru din şos. P. au fost identificate 3 inele şi o brăţară;
- la punctul de lucru din b-dul B. au fost identificate 8 inele şi un pandantiv.
Marca V. aparţine companiei G.V. SPA cu sediul în Manzoni nr. 38, Milano, reprezentată în România de către Societatea civilă de avocatură T. & T., considerent pentru care s-a luat legătura cu aceasta din urmă pentru a se stabili dacă bijuteriile în cauză sunt sau nu contrafăcute.
Prin adresa din 12 martie 2007 SCA T. & T. a comunicat că în urma verificării celor 42 de bijuterii acestea nu sunt produse originale ci contrafăcute, întrucât în urma examinării s-a constatat că bijuteriile respective nu prezintă elementele de originalitate şi siguranţă ale produselor originale.
Cele 42 de bijuterii din aur au fost depuse de către organele de poliţie, conform procesului-verbal din 18 aprilie 2007, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică, procesul-verbal fiind înregistrat la unitatea de depozitare.
Cu ocazia audierii învinuitului S.P., acesta a declarat că bijuteriile în cauză provin din activitatea de amanet desfăşurată de societate şi erau puse în vânzare pentru recuperarea sumelor împrumutate.
În continuarea cercetărilor au fost ridicate note de intrare a bijuteriilor de aur în regim de consignaţia iar din conţinutul acestora a rezultat că bijuteriile V. au fost recunoscute şi înregistrate ca atare în notele de intrare.
În ceea ce priveşte provenienţa bijuteriilor, au fost depuse la dosar un număr de 5 contracte de amanet prin care se face dovada că 17 bijuterii au fost preluate în acest regim de la terţe persoane.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul S.P. care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecând în fond printr-o nouă reapreciere a materialului probator administrat în cauză, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi înlăturarea măsurii confiscării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, luând spre examinare sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti a constatat că această instanţă a analizat în mod judicios probele administrate în cauză aşa cum rezultă din considerentele sentinţei penale apelate, şi prin Decizia penală nr. 36/A din 28 ianuarie 201, a respins apelul ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul S.P. a atacat-o cu recurs.
Inculpatul nu şi-a motivat recursul şi, deşi legal citat nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
Examinând cauza, în limitele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din probele administrate prima instanţă a reţinut şi motivat că organele de cercetare s-au sesizat din oficiu la 27 februarie 2007 de faptul că SC „C.I.G." Bucureşti al cărei administrator este inculpatul S.P. oferă spre vânzare prin mai multe puncte de lucru, bijuterii care poară fără drept o marcă înregistrată.
În urma verificării celor 42 de bijuterii indicate în vederea controlării s-a stabilit că nu sunt produse originale ci contrafăcute, ele nu prezintă elementele de originalitate şi siguranţă ale produselor originale.
Din conţinutul notelor de intrare a bijuteriilor de aur în regim de consignaţie, rezultă că bijuteriile V., au fost recunoscute şi înregistrate ca atare în notele de intrare, în acest sens notele de intrare din 25 martie 2006 şi din 12 octombrie 2006.
Aşa fiind, temeinic şi legal instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului de a oferi spre vânzare în cadrul punctelor de lucru cele 42 de bijuterii din aur care purtau însemnele V., fără a avea acordul titularului mărcii V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (3) şi 3 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Apărările inculpatului că nu a ştiut că semnele inscripţionate pe bijuteriile în cauză aparţin mărcii V. şi că sunt protejate pe teritoriul României precum şi faptul că notele de intrare prin care se consemnează expres că este vorba de bijuterii V. au fost întocmite de salariaţi ai societăţii au fost înlăturate motivat.
S-a arătat că inculpatul desfăşura în mod curent activităţi de comerţ cu bijuterii, societatea pe care o administra având 5 puncte de lucru în Bucureşti, astfel că nu se poate prevala de necunoaşterea notelor de intrare a bunurilor care ulterior au fost expuse spre a fi vândute.
În raport de probele administrate, de modul de săvârşire a faptei şi de urmărire concrete ale acesteia, prima instanţă a apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi l-a achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi în baza art. 181 C. proc. pen. raportat la art. 91 lit. c) din acelaşi cod sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că soluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul ca fiind nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
Procesat de GGC - L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2026/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 2037/2011. Penal → |
|---|
