ICCJ. Decizia nr. 2037/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2037/2011
Dosar nr. 59305/3/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 4 din 07 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de revizuentul-condamnat B.C.A. (fiul lui G. şi E., născut la 17 septembrie 1988, în Bucureşti, în prezent deţinut în Penitenciarul Jilava), de revizuire a Sentinţei penale nr. 673/05 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572/03 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 08 decembrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. 59305/3/2010, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 673/05 iunie 2008, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572/03 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de către revizuentul-condamnat B.C.A., care a motivat că probatoriul administrat este insuficient pentru a justifica pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tribunalul a motivat că pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă în principiu, este necesar, printre altele ca în susţinerea sa să fie invocate motive care să poată fi încadrate în unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., or în speţă, revizuentul-condamnat a invocat că probatoriul administrat a fost insuficient pentru a se aplica pedeapsa la care a fost condamnat. Din analiza cazurilor de revizuire prevăzute de lege, Tribunalul a constatat că temeiul invocat de revizuentul-condamnat nu se încadrează în niciunul dintre acestea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal (la data de 14 ianuarie 2011) condamnatul revizuent B.C.A., care reiterând motivele invocate în faţa instanţei de fond pentru susţinerea cererii de revizuire dedusă judecăţii, a solicitat să se constate că aceasta este admisibilă, astfel încât se impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 56/A din 24 februarie 2011a respins apelul ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, condamnatul revizuent, în termen legal, a atacat-o cu recurs.
În motivarea recursului a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare fără probe, fără audierea de martori, doar pentru bănuiala de a fi comis infracţiunea de trafic de droguri, astfel că se impune rejudecarea procesului.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul B.C.A. născut la 17 septembrie 1988 în Bucureşti, a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeaşi lege şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 5 ani şi respectiv 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În apel, prin Decizia penală nr. 291/A din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie sentinţa a fost casată şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul B.C.A. a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeaşi lege şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Această hotărâre a fost casată prin Decizia nr. 3572/3 noiembrie 2009 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a menţinut sentinţa.
Potrivit art. 393 C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
Revizuentul nu a invocat niciunul din cazurile de revizuire arătate în art. 394 C. proc. pen., susţinând fără nici un argument că probele administrate sunt insuficiente pentru a justifica o condamnare de 10 ani închisoare.
În mod corect instanţa de apel a motivat că prin cererea de revizuire se contestă însăşi temeiul condamnării - existenţa unor probe certe care să ateste în mod incontestabil vinovăţia condamnatului or, acest aspect nu poate atrage incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen. deoarece, revizuirea nu se poate întemeia pe solicitarea readministrării unor probe sau a administrării unor probe noi referitoare la aspecte cunoscute deja, stabilite de instanţă, ceea ce ar reprezenta o prelungire a probatoriului după pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, fapt inadmisibil în procedura revizuirii.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea atacată cu recurs este legală şi temeinică şi urmează ca, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2011. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 2127/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
