ICCJ. Decizia nr. 2026/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2026/2011
Dosar nr. 5953/30/2008
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 207/20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5953/30/2008, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de partea civilă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.
În baza art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 a condamnat inculpatul pe F.A.C. (fiul lui I.L. şi A., născut la 07 martie 1973 în Timişoara, domiciliat în Ciacova, str. T.V. cetăţean român, studii medii, fără antecedente penale) la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de oferire şi deţinere de mărfuri-pirat.
În baza art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de închiriere de mărfuri pirat.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996 a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată a programelor pentru calculator.
În baza art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996 l-a mai condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată a operelor muzicale şi audiovizuale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate de instituţia de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. (3), 1003 C. civ., şi art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Ciacova, la plata sumei de 12.188,85 RON daune materiale către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), 5.497,8 RON daune materiale către partea civilă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), 2.665 euro, în RON la data executării, către partea civilă M.C., 129 euro, în RON la data executării, către partea civilă V.G. şi B.E. şi 476,8 euro, în RON la data executării, către partea civilă E.A.I.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 139 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului situat în oraşul Ciacova, str. T.V. şi aparţinând inculpatului, până la concurenţa sumelor de 6.925,8 RON şi 3.270,8 euro, reprezentând despăgubiri acordate părţilor civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un număr de 10 hard-discuri, după cum urmează: un hard-disc marca Western Digital de 40 GB, un hard-disc marca Western Digital de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca MAXTOR de 20 GB, un hard-disc marca QUANTUM FIREBALL, un hard-disc marca Western Digital de 40 GB şi un hard-disc marca Western Digital de 80 GB.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Ciacova, la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
A luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 233/P/2007 din 25 iulie 2008, inculpatul F.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, art. 1399 din Legea nr. 8/1996 şi art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în calitate de administrator al SC M. SRL Ciacova, a oferit, deţinut şi distribuit mărfuri pirat în scop comercial, a închiriat mărfuri pirat, a reprodus, fără drept, pe sisteme de calcul, programe pentru calculator prin instalare, stocare, rulare, transmitere în reţea internă şi reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele-verbale de constatare şi ridicare a unor bunuri, actele constitutive ale SC M. SRL Ciacova, facturile fiscale privind achiziţia de calculatoare şi jocuri pentru calculator, raportul de constatare din 11 decembrie 2007 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, adresele părţilor civile UPFR, CREDIDAM, Microsoft, Vivendi Games şi Blizzard Entertainment şi Electronic Arts, declaraţiile martorului D.A., declaraţiile inculpatului, referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul F.A.C. este asociat unic şi administrator al SC M. SRL Ciacova, societate care avea un punct de lucru în oraşul Ciacova, pe str. C. La acest punct de lucru, funcţiona un club de internet, unde au fost instalate 10 calculatoare.
La data de 16 aprilie 2007, organele de poliţie din cadrul IPJ Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, au efectuat un control la punctul de lucru al SC M. SRL, fiind identificate cele 10 calculatoare conectate la reţea şi în stare de funcţionare, unul dintre calculatoare fiind folosit ca server.
Organele de control au constatat că pe calculatoare existau instalate sistemele de operare Windows XP Professional, Windows 98, Microsoft Word şi Excel 97, fiind identificate pe toate cele 10 calculatoare programe pentru calculator şi jocuri video.
În condiţiile în care inculpatul nu a putut prezenta licenţele care să-l fi îndreptăţit să deţină acele programe pentru calculator şi jocuri video, organele de control au procedat la ridicarea de la punctul de lucru al SC M. SRL a celor 10 hard-discuri pe care erau instalate produsele software, acestea fiind supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 decembrie 2007 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, pe hard-discurile ridicate de la inculpat s-a constatat existenţa programelor pentru calculator şi pentru a căror stocare sau instalare ori utilizare este necesară licenţa din partea titularilor drepturilor de autori. De asemenea, s-a constatat şi existenţa mai multor fişiere cu extensia mp3, conţinând opere muzicale şi audiovizuale, reproduse fără licenţa sau autorizarea titularilor drepturilor de autori.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, aceasta se poate realiza prin oricare dintre următoarele modalităţi: oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului F.A.C., care, în calitate de administrator al SC M. SRL Ciacova, a deţinut la punctul de lucru al acestei societăţi comerciale, mărfuri pirat, în scopul utilizării lor prin comunicare publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
În acest sens, instanţa a avut în vedere, în primul rând, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală la data de 16 aprilie 2007. În cuprinsul acestuia s-a consemnat faptul că la punctul de lucru al SC M. SRL situat în Ciacova, funcţionează un club de internet, unde au fost identificate 10 calculatoare, dintre care 9 erau staţii de lucru, iar unul funcţiona ca server. Organele de cercetare penală au precizat că pe două dintre staţiile de lucru erau instalate sistemele de operare Windows XP, iar pe celelalte 8 staţii de lucru fuseseră instalate sistemele de operare Windows 98. De asemenea, pe una dintre staţiile de lucru, exista instalat şi sistemul de operare Windows 97 şi Excel 97, pe toate calculatoarele fiind identificate mai multe jocuri video în stare de funcţionare, fiind realizate mai multe capturi de imagini.
În momentul în care a fost întrebat în legătură cu existenţa unor licenţe şi a documentelor de provenienţă pentru programele de calculator identificate, inculpatul a afirmat că deţine astfel de licenţe, dar acestea se găsesc la societatea care ţine contabilitatea firmei. Ulterior inculpatul nu a putut prezenta astfel de licenţe, el punând la dispoziţia organelor de cercetare penală doar o factură fiscală privind achiziţia celor 10 calculatoare, precum şi o factură fiscală care atestă două jocuri video pentru calculator.
În acest context, aşa cum rezultă din procesul-verbal de ridicare, organele de cercetare penală au procedat la ridicarea hard-discurilor celor 10 calculatoare în vederea supunerii lor unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 decembrie 2007 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, hard-discurile ridicate de la inculpat conţin reproduse sisteme de operare şi programe pentru calculator pentru a căror stocare, instalare sau utilizare este necesară licenţa din partea titularilor de drepturi, acestea fiind prezentate în Anexa nr. 10 a raportului. De asemenea, acele hard-discuri conţin stocate opere muzicale şi audiovizuale, prezentate în Anexele 2 - 8 ale raportului, atât programele pentru calculator, cât şi operele muzicale şi audiovizuale fiind supuse reglementărilor privind protecţia drepturilor de autor.
Fiind audiat în legătură cu aspectele constatate prin raportul de constatare, inculpatul a recunoscut că nu deţine licenţe pentru sistemele de operare şi programele pentru calculator, şi nici vreo autorizare pentru deţinerea operelor muzicale sau audiovizuale. El a precizat că a achiziţionat cele 10 calculatoare de la o firmă din Timişoara, fiind instalate deja, la acea dată, sistemele de operare. Inculpatul a recunoscut faptul că ştia de necesitatea existenţei unor licenţe, dar observând că toate calculatoarele funcţionau, a considerat că nu sunt necesare alte licenţe, motiv pentru care nici nu a achiziţionat astfel de licenţe. În legătură cu jocurile video, inculpatul a recunoscut faptul că nu deţine licenţe din parte titularilor de drepturi, acestea fiind instalate ocazional prin descărcarea lor de pe internet. În finalul declaraţiilor sale, inculpatul a arătat că fişierele conţinând opere muzicale au fost stocate pentru a fi ascultate în timp ce erau folosite calculatoarele, existând asemenea fişiere şi pe server, dar acestea îi aparţineau lui şi nu erau destinate publicului.
Declaraţiile inculpatului pot fi coroborate şi cu declaraţiile martorului D.A., client al clubului de internet. Acesta a preciza că avea cunoştinţă de existenţa pe calculatoare a unor sisteme de operare Windows, precum şi a altor programe pentru calculator, dar nu a ştiut că pe acele calculatoare se află instalate şi opere audiovizuale sau muzică.
Potrivit dispoziţiilor HG nr. 143/2003 (Anexa 2 pct. 3) utilizatorii au obligaţia să obţină din partea organismelor de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme autorizaţia pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi să plătească remuneraţii lunare, potrivit tabelului din prezenta anexă, indiferent de durata efectivă a utilizării.
Or, aşa cum rezultă din adresele părţilor civile UPFR şi CREDIDAM, reprezentanţii SC M. SRL nu au contactat organismele de gestiune colectivă în vederea obţinerii autorizaţiei neexclusive pentru utilizarea şi reproducerea fonogramelor.
În acelaşi sens, pot fi observate şi adresele părţilor civile Microsoft Corporation, Vivendi Games, Blizzard Entertainment şi Electronic Arts, părţile civile indicând faptul că nu au acordat autorizaţii reprezentanţilor SC M. SRL Ciacova pentru stocarea, instalarea şi utilizarea programelor pentru calculator Windows 98, Microsoft Office 97, Age of Empires II, Warcraft 3 Frozen Throne, FIFA 2005, Need For Speed Underground, Command&Conquer Yuris Revenge, Need For Speed Hot Pursuit şi Need For Speed Porsche Unleashed.
În acest context, având în vedere şi prevederile art. 1396 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 care definesc noţiunea de mărfuri pirat, arătând că prin aceasta se înţeleg toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, toate programele pentru calculator, operele audiovizuale şi muzicale deţinute de inculpat la punctul de lucru al SC M. SRL Ciacova reprezentând mărfuri pirat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă. El a avut reprezentarea faptului că pentru stocarea, instalarea şi utilizarea produselor respective este necesară o licenţă sau autorizarea titularilor drepturilor de autor, în lipsa acestora fiind încălcate drepturile amintite şi cauzându-se o pagubă patrimoniului titularilor acestor drepturi, şi chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat prin săvârşirea faptei, cu siguranţă a acceptat posibilitatea producerii sale.
Raportându-se şi la dispoziţiile art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 care prevăd faptul că scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe, în condiţiile în care mărfurile pirat au fost identificate, la punctul de lucru al SC M. SRL, unde funcţiona un club de internet, instanţa a apreciat că sunt întrunite şi cerinţele prevăzute de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, faptele comise de inculpat fiind săvârşite în scop comercial.
Potrivit dispoziţiilor art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 constituie infracţiune şi închirierea sau oferirea spre închiriere a unor mărfuri pirat.
Aşa cum s-a arătat mai sus deja, programele pentru calculator, operele audiovizuale şi muzicale stocate şi instalate de inculpat pe cele 10 calculatoare identificate la punctul de lucru al SC M. SRL reprezintă mărfuri pirat.
Inculpatul, în declaraţia sa, a arătat că la punctul de lucru respectiv funcţiona un club de internet, la care erau închiriate cele 9 staţiile de lucru persoanelor interesate. Inculpatul a mai precizat că preţul practicat pentru închiriere era de 1,5 RON pentru o oră pentru jocurile pentru calculator, iar pentru accesul la internet preţul era de 2 RON pentru fiecare oră.
În consecinţă, în condiţiile în care inculpatul închiria persoanelor interesate calculatoarele pe care erau reproduse mărfuri pirat, se poate concluziona că implicit a închiriat şi acele mărfuri pirat, activitatea sa realizând elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, putându-se reţine, şi de această dată, intenţia indirectă ca modalitate a vinovăţiei.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1399 din Legea nr. 8/1996 şi art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, constituie infracţiune şi reproducerea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, precum şi a programelor pentru calculator.
Ţinând seama de probele analizate mai sus, luând în considerare şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 8/1996 din care rezultă că prin reproducerea, în sensul legii, se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice, instanţa a constatat că fapta inculpatului F.A.C., de a reproduce, prin copiere, instalare şi stocare, mai multe programe pentru calculator, opere audiovizuale şi muzicale, fără consimţământul sau autorizarea titularilor drepturilor recunoscute de Legea nr. 8/1996, realizează, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 şi art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modalitatea vinovăţiei fiind intenţia indirectă.
Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea pedepselor având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
A motivat că faptele inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin actele sale acesta aducând o atingere importantă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea drepturilor de proprietate intelectuală şi drepturilor conexe acestora.
La stabilirea pedepselor, instanţa a avut în vedere şi persoana inculpatului. Potrivit referatului de evaluare întocmit pe numele său de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, numitul F.A.C. este o persoană bine integrată în societate, este tatăl a doi copii minori, el fiind o persoană perseverentă, echilibrată şi prudentă în luarea deciziilor.
Instanţa a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, în acelaşi timp el recunoscând săvârşirea faptelor, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
În consecinţă, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancţiuni orientate spre minimul special, respectiv 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996.
Faptele fiind comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, aceasta urmând să fie şi pedeapsa rezultantă.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând să-i fie interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, cu excepţia dreptului de a alege.
Însă, având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptelor şi constatând că şi celelalte condiţii prevăzute de art. 861 C. pen. sunt îndeplinite, instanţa a considerat că reeducarea inculpatului poate avea loc şi fără executarea pedepsei, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpat şi chiar fără privarea sa de libertate numitul F.A. nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen., urmând ca pe durata termenului de încercare să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, a reţinut că părţile vătămate Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UFPR), Microsoft Corporation, Electronic Arts Inc., Vivendi Universal Games, Blizzard Entertainment şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) s-au constituit părţi civile în cauză după cum urmează: UFPR - 12.188,85 RON, Microsoft Corporation – 2.665 euro, Electronic Arts Inc. - 476,80 euro, Vivendi Universal Games şi Blizzard Entertainment - 129 euro şi CREDIDAM – 5.497,8 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 titularii drepturilor de autor pot pretinde instanţelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanţa să ia în considerare criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, 999 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. comitentul să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către prepus în exercitarea funcţiilor încredinţate.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi în condiţiile în care, în privinţa acestor infracţiuni, la aprecierea despăgubirilor instanţa a avut în vedere în special consecinţele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părţile civile, instanţa a apreciat că într-adevăr, prin faptele sale ilicite de a deţine, oferi, reproduce şi închiria mărfuri pirat, inculpatul F.A.C. a cauzat prejudicii patrimoniilor părţilor civile, prejudicii care se impune a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. instanţa va dispune obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Ciacova, infracţiunile fiind comise de inculpat în exercitarea atribuţiilor sale de administrator, la plata despăgubirilor civile aşa cum au fost formulate.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot solicita instanţei să dispună de îndată luarea unor măsuri care să asigure repararea pagubei, scop în care instanţa poate dispune luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de Legea nr. 8/1996.
În contextul în care părţile civile au solicitat instituirea măsurilor asigurătorii, în temeiul art. 163 C. proc. pen. instanţa a admis această cerere şi a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului aparţinând inculpatului, situat în Ciacova, str. T.V. aşa cum rezultă din adresa din 21 ianuarie 2009 a Primăriei Ciacova, până la concurenţa sumelor acordate ca şi despăgubiri civile.
În condiţiile prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cele 10 hard-discuri, toate corpuri delicte la dosarul cauzei, şi toate folosite la săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, pe care însă nu l-a motivat în scris.
Cu ocazia dezbaterilor prin apărător şi personal a cerut să fie achitat deoarece nu a făcut nimic intenţionat, că ştergea fişierele aşa cum se pricepea şi nici nu le-a folosit. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei înspre minimul special.
Prin Decizia penală nr. 149/A din 18 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul, în termen legal, a atacat-o cu recurs.
A solicitat casarea deciziei şi sentinţei şi în rejudecare să fie achitat fie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (2) şi (3), 1396 alin. (4), 1399 şi art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996, sau în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 181 C. proc. pen., faptele nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
În subsidiar a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante, aplicarea unei pedepse mai mici de 2 ani şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, pct. 13, pct. 14 şi pct. 171, pct. 18 C. proc. pen.
A susţinut în esenţă că:
- referitor la infracţiunea prevăzută de art. 1936 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 în motivarea sentinţei s-a arătat că a deţinut mărfuri pirat; în dispozitiv este condamnat pentru că a deţinut şi distribuit mărfuri pirat. Scopul special al distribuirii nu a fost reţinut de cele două instanţe în acest fel a fost greşit condamnat pentru o faptă neprevăzută din legea penală, deoarece fără scopul special - nu există această infracţiune;
- nu a pus la dispoziţia clienţilor şi nici nu a deţinut mărfuri pirat, singurul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a închiria calculatoarele pe care clienţii le foloseau cum credeau de cuviinţă;
- infracţiunea arătată în art. 1396 alin. (4) prevede închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.
Prima instanţă a reţinut că din moment ce calculatoarele se închiriau clienţilor şi pe acestea erau instalate programe de calculator şi opere muzicale şi audiovizuale se poate concluziona că a închiriat mărfuri pirat.
În speţă, infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) nu poate coexista în acelaşi timp cu infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) şi (3) - astfel că greşit a fost condamnat de 2 ori pentru această faptă, inclusă în latura obiectivă a două infracţiuni diferite;
- infracţiunea prevăzută de art. 1399 şi cea prevăzută de art. 140 din Legea nr. 8/1996, de care este acuzat nu le-a comis. Astfel programele de calculator au fost cumpărate gata instalate, societatea a achiziţionat calculatoarele cu sistemele de operare instalate. Nu a reprodus nici un program de calculator, nu a copiat, stocat şi instalat acele programe. Operaţiunile fiind făcute de proprietarii anteriori şi de către clienţi atunci când aceştia foloseau calculatoarele;
- în situaţia în care se consideră că este vinovat de faptele imputate a cerut să fie achitat pentru lipsa de pericol social sau să se reţină circumstanţe atenuante, prejudiciul este redus - 6.925 RON şi 3.270 euro, a colaborat cu organele de urmărire penală şi a închiriat doar 9 calculatoare la un număr redus de clienţi.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpat şi a făcut o justă individualizare a pedepsei.
În procesul-verbal de constatare, încheiat de organele de cercetare penală la 16 aprilie 2007, la punctul de lucru al SC M. SRL Ciacova (clubul de internet) administrat de inculpat, s-a consemnat faptul că au fost identificate 10 calculatoare din care 9 erau staţii de lucru şi unul server pe două erau instalate sisteme de operare Windows XP iar pe celelalte 8 sistemele de operare Windows 97 şi Excel 97 pe toate calculatoarele fiind identificate mai multe jocuri video în stare de funcţionare.
Inculpatul nu a putut să prezinte licenţe şi documente pentru programele de calculator, situaţie în care hard-discurile calculatoarelor au fost ridicate pentru a fi expertizate.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 decembrie 2007 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, hard-discurile conţin reproduse sisteme de operare şi programe pentru calculator pentru a căror utilizare este necesară licenţă din partea titularilor de drepturi (Anexa 10).
S-a constatat că hard-discurile conţin stocate opere muzicale şi audiovizuale (Anexele 2 - 8) atât programele cât şi operele muzicale şi audiovizuale fiind supuse reglementărilor protecţiei drepturilor de autor.
Inculpatul audiat a declarat că nu deţine licenţă pentru sistemele de operare şi programele de calculator şi nici vreo autorizaţie pentru deţinerea operelor muzicale sau audiovizuale.
Prima instanţă a analizat pe larg activitatea desfăşurată de inculpat şi dispoziţiile din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe şi a motivat convingător că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Criticile inculpatului prin care arată că a fost condamnat greşit pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) şi (3) precum şi aceea că prin condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) este în situaţia de a fi condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă sunt nefondate.
Potrivit art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
Potrivit art. 3 al aceluiaşi text de lege, în cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 la 12 ani.
În articolul 1396 alin. (8) şi (9) al Legii nr. 8/1996 se arată că „în sensul prezentei legi, prin mărfuri pirat se înţelege: toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora. (9) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. (10) Scopul comercial se prezuma daca marfa pirat este identificata la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe".
Potrivit art. 12 din lege, se prevede că autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii, în articolul 13, că utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
d) închirierea operei;
e) împrumutul operei;
Prin reproducere, în sensul Legii nr. 8/1996 se înţelege realizarea integrală sau păstrată a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sumare sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
Din interpretarea coroborată a acestor texte şi ţinând seama de procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliţie, de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi declaraţiile inculpatului care a recunoscut că nu deţine licenţe sau autorizaţii pentru programe şi operele muzicale şi audiovizuale Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţele au reţinut că inculpatul a deţinut şi oferit mărfuri pirat, a închiriat mărfuri pirat, urmărind obţinerea de avantaje economice (a încasat sume de bani de la cei care închiriau calculatoarele).
Aşa fiind, în mod corect cele două instanţe au reţinut că inculpatul în calitate de administrator al SC M. SRL Ciacova a deţinut, oferit şi distribuit mărfuri pirat în scop comercial, a închiriat mărfuri pirat, a reprodus fără drept, pe sisteme de cablu programe pentru calculator prin instalare, stocare şi rulare şi transmiterea în reţea internă.
Faptele săvârşite de inculpat prezintă un pericol social ridicat evidenţiat prin paguba adusă părţilor civile - 3.270 euro şi 6.925 Ron prin frecvenţa crescută a acestor infracţiuni aşa încât nici critica vizând lipsa de pericol social nu este fondată.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate fiind situate la limita minimului special iar prin suspendarea sub supraveghere a executării există suficiente temeiuri că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2030/2011. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
