ICCJ. Decizia nr. 2031/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2031/2011
Dosar nr. 604/32/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul H.V. împotriva rezoluţiei nr. 762/P/2010 din 14 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Rezoluţia atacată a fost menţinută ca legală şi temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, persoana vătămată H.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de V.M.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen. în legătură cu modul de instrumentare a dosarului de urmărire penală nr. 6207/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi soluţia de trimitere în judecată dispusă în această cauză.
Prin rezoluţia nr. 762/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul V.M.L. sub aspectul săvârşirii faptelor sesizate, arătându-se că nu există indicii în sensul încălcării legii penale.
Instanţa de fond a mai reţinut că petentul s-a adresat succesiv, cu plângere, la procurorul general şi la instanţă, nemulţumit fiind de soluţia dispusă.
Prima instanţă a constatat rezoluţia procurorului ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care a menţinut-o, respingând plângerea petentului ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petentul H.V.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, arătând că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora plângerea la instanţă împotriva soluţiei de netrimitere în judecată se poate formula numai după ce procurorul ierarhic a respins o primă plângere împotriva actelor şi măsurilor dispuse de procuror, potrivit art. 278 C. proc. pen.
Cum în cauză petentul H.V. nu a formulat o astfel de plângere, adresându-se direct instanţei, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, pe fond, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea soluţionării plângerii de către procurorul general.
Prin al doilea motiv de recurs, s-a criticat faptul că în mod eronat în dispozitivul hotărârii s-a menţionat că termenul de recurs curge pentru intimata V.M.L. de la pronunţarea hotărârii; întrucât aceasta nu a fost prezentă la judecată, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii. Petiţionarul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că şedinţa de judecată nu a fost publică, iar lui nu i s-a asigurat asistenţa juridică din oficiu în condiţiile în care se afla în stare de detenţie. A mai susţinut că hotărârea nu este motivată, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe şi cereri esenţiale de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia, iar faptei procurorului i s-a dat o greşită încadrare juridică.
S-a stabilit neînceperea urmăririi penale împotriva procurorului V.M.L.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., sesizarea instanţei competente cu plângere împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată se poate face numai după ce plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior celui care a dat soluţia a fost respinsă.
Parcurgerea acestei etape procedurale este obligatorie, astfel că eludarea ei obligă instanţa greşit investită să trimită plângerea în vederea soluţionării ei către organul judiciar competent, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.
Petiţionarul nu s-a adresat cu plângere, conform art. 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, astfel că în mod greşit plângerea sa a fost soluţionată pe fond, potrivit art. 2781 C. proc. pen., de către instanţă.
Pentru aceste considerente, înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de petiţionarul H.V., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.
Încălcarea acestor norme de procedură penală prevalând asupra modului de soluţionare a cauzei, celelalte critici ale recursurilor nu vor fi examinate.
Văzând şi dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi petiţionarul H.V. împotriva sentinţei penale nr. 138 din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecare acestei instanţe, respectiv Curtea de Apel Bacău.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2057/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
