ICCJ. Decizia nr. 2022/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2022/2011
Dosar nr. 4046/1/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 803 din 07 martie 2011, Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 25252/325/2010 a dispus în baza art. 211 alin. (1), lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului C.A., la o pedeapsă de:
- 5 închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie;
În baza art. 447 C. proc. pen. rap. la art. 865 C. pen. şi art. 85 alin. (1) C. pen. a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 711 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Timişoara.
A constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 740 din 08 decembrie 2006 a Tribunalului Timiş este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin s.p. 711 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Timişoara.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 711 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Timişoara şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.
- 6 luni pentru săvârşirea infr. prev. de art. 86 alin. (1) [v. 78 alin. (1) din OUG 195/2002.
- în baza art. 36 alin. (2) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de:
- 1 an închisoare aplic. prin s.p 740 din 08 decembrie 2006 a Tribunalului Timiş,
- 2 ani şi 6 luni aplic. prin s. p. nr. 711 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Timişoara,
- 6 luni închisoare aplic, prin s. p. nr. 711 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Timişoara, şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată de 2 ani şi 6 luni pedeapsa execută în baza sentinţei penale nr. 740 din 08 decembrie 2006, respectiv din data de 01 iunie 2006- 14 februarie 2007.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 25252/325/2010.
La termenul de judecată din data de 4 mai 2011, potrivit art. 3002 C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara învestită cu recursul inculpatului a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia şi a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive, măsură care a fost menţinută.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 4046/1/2011, susţinând, prin apărător desemnat din oficiu, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii şi că, se impune revocarea arestării preventive.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă. încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac".
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Având în vedere că încheierea prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului de către Curtea de Apel Timişoara este o hotărâre pronunţată în calea de atac a recursului, hotărârea fiind definitivă, Înalta Curte constată că exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 25252/325/2010.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 25252/325/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2023/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
