ICCJ. Decizia nr. 2036/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2036/2011
Dosar nr. 58/39/2011
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 11 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petenţii S.M., S.L., Ţ.M., D.M., Ţ.M.A., Ţ.A.M. împotriva Rezoluţiilor nr. x din 9 decembrie 2009 şi nr. y/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin Rezoluţia nr. x/P/2009 din 9 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Rezoluţia nr. y/2011 a Procurorului General Adjunct al aceluiaşi parchet, s-a dispus, în baza art. 10 lit. j) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: N.V. - comisar şef, S.O. - inspector principal, D.I. - subinspector, C.I. - subinspector, V.L. - agent, C.L. - agent şef adjunct, D.D. - agent şef adjunct, M.V. - agent şef, I.I. - agent principal, Ş.D. - agent, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., cu motivarea că în speţă există autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestor rezoluţii, au formulat plângere petenţii: S.M. şi S.L. pentru minorii S.M.B. şi S.P.A., D.M. pentru minorul D.C.C. şi ca reprezentant legal pentru D.D., Ţ.M., Ţ.M.A. şi Ţ.A.M., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea plângerii, au arătat că, în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat atâta timp cât procesul a vizat doar faza de urmărire penală, astfel încât s-a adus o gravă încălcare a dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 din Constituţia României, în condiţiile în care fondul cauzei nu a fost dezbătut în faţa instanţei de judecată.
Mai arată petenţii că, în Dosarul 202/P/2002, R.C. nu a formulat plângere penală, aşa cum în mod eronat se reţine de către parchet, ci a formulat o simplă solicitare a unui punct de vedere oficial din partea unor instituţii poliţieneşti. Aceste din urmă instituţii au înaintat solicitarea formulată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care a constituit Dosarul nr. 202/P/2008. Dar, chiar şi aşa, nu se poate reţine autoritate de lucru judecat, între petenţi şi R.C. neexistând identitate de subiecte.
Pe fond, petenţii invocă faptul că cercetarea derulată de parchet a fost superficială şi părtinitoare, lucru ce contravine obligaţiei impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a investiga parţial şi efectiv acuzaţiile privind încălcarea art. 3 din convenţie.
Mai arată petenţii că, faptele incriminate de ei privind încălcarea art. 247 nu se includ în art. 250, aşa cum a reţinut parchetul, fără reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. c1) C. pen.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa sus-menţionată, a respins plângerea petenţilor, ca nefondată, apreciind că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenţii S.M., S.L., Ţ.M., D.M., Ţ.M.A., Ţ.A.M., nemotivat în scris.
La data fixată pentru judecarea recursurilor, respectiv 17 mai 2011, recurenţii-petiţionari nu s-au prezentat pentru a susţine recursurile formulate în cauză.
Examinând hotărârea atacată din oficiu, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, Înalta Curte constată că recursurile sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură să contribuie la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, aşa cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atâta principiului potrivit căruia legea procesuală penală este de imediată aplicare, cât şi spiritul Legii nr. 202/2010, care s-a dovedit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că, în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 11 martie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă, de altfel, atât în minută, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petenţii ai formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, recursurile cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-i, totodată, pe petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii S.M., S.L., Ţ.M., D.M., Ţ.M.A., Ţ.A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii-petiţionari la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2850/2011. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 1953/2011. Penal → |
|---|
