ICCJ. Decizia nr. 2069/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2069/2011

Dosar nr.7352/30/2010

Şedinţa publică din 19 mai 2011

Asupra recursului penal de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 595/PI din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Timiş s-a hotărât, în baza art. 183 C. pen. condamnarea inculpatului M.D., fiul lui V. şi M., născut în comuna F., jud. Suceava, cetăţean român, studii - 8 clase, zidar la SC T. SRL, necăsătorit, domiciliat în comuna T., sat C.F., jud. Timiş, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9600 RON daune materiale şi 400 RON daune morale către partea civilă M.O.D.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sume de 46.319,18 RON despăgubiri civile către partea civilă S.C.J.U. Timişoara.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

S-a dispus plata sumei de 1121 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către I.M.L. Timişoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.

S-a reţinut că Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 377/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 14 septembrie 2010 sub nr. 7352/30/2010, inculpatul M.D. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului prin actul de inculpare că în după-amiaza de 03 iunie 2009 l-a lovit pe numitul M.B. de câteva ori cu capul de un perete de piatră, iar apoi i-a aplicat o lovitură cu palma, victima, din cauza acestor lovituri, decedând la data de 13 septembrie 2009.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv sesizare penală, declaraţiile părţii civile M.D.O. şi declaraţiile inculpatului M.D., declaraţiile martorilor D.V., P.E., G.D., H.V., A.N.G., certificat de deces, certificat de îmbălsămare, factură fiscală din 15 septembrie 2009, raport medico-legal şi raport medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 întocmite de I.M.L. Timişoara, acte medicale privind spitalizarea victimei, adeverinţe medicale şi caracterizări inculpat, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt.

În după amiaza zilei de 03 iunie 2009 inculpatul M.D. se afla în localitatea T., pe o terasă a unui local din P-ţa P., unde consuma băuturi alcoolice. Victima M.B. se afla şi ea în acea piaţă, pe o terasă alăturată, şi consuma şi ea băuturi alcoolice. Între cele două părţi au avut loc discuţii contradictorii, însoţite şi de înjurături, legate de o persoană de sex feminin din aceeaşi localitate. La un moment dat, victima s-a deplasat în spatele localului pe a cărui terasă se afla pentru a merge la toaletă. Pe fondul discuţiilor contradictorii şi al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul M.D. a urmat victima în spatele localului, iar acolo a prins-o cu mâinile de cap şi a izbit-o de mai multe ori cu capul de peretele din piatră al localului. După ce a dat drumul victimei, inculpatul i-a mai aplicat acesteia o lovitură peste cap cu dosul palmei, ceea ce a dus la căderea victimei pe sol, pe spate, în stare de inconştienţă, apoi s-a îndepărtat. Martorii H.V. (care stătuse la masă cu inculpatul), D.V., P.E. şi G.D., prezenţi la faţa locului, s-au apropiat de victimă şi au stropit-o cu apă pe faţă. Victima şi-a revenit, s-a ridicat şi a plecat pe jos împreună cu martorul H.V. spre cabinetul medicului de familie, acuzând dureri la nivelul capului. Ajunsă la cabinet, victima şi-a pierdut din nou cunoştinţa, fiind preluată cu ambulanţa şi transportată la Spitalul Orăşenesc F. şi ulterior, la S.C.J.U. Timişoara.

Victima M.B. a fost internată în S.C.J.U. Timişoara cu diagnosticul de "traumatism cranio-cerebral prin cădere de la proprie înălţime, hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng, comă gr. III, insuficienţă respiratorie acută". S-a intervenit chirurgical, fiind înlăturat un hematom extradural masiv (de aproximativ 5 cm).

Până la data de 13 septembrie 2009, victima M.B. a rămas internată, în stare vegetativă, la secţia de terapie intensivă a S.C.J.U. Timişoara. A avut o evoluţie ondulatorie, care s-a deteriorat rapid la data de 13 septembrie 2009, când victima a decedat.

Starea de fapt reţinută de către instanţă este susţinută, în primul rând, de declaraţiile martorilor. Martorii H.V., D.V., P.E. şi G.D., persoane care au fost prezente la faţa locului şi au perceput incidentul dintre inculpat şi partea vătămată.

Astfel, martorul H.V. a arătat că în ziua respectivă a stat la aceeaşi masă cu inculpatul M.D., partea vătămată fiind la o masă de pe o terasă alăturată, şi i-a auzit pe cei doi adresându-şi injurii reciproce din cauza unei persoane de sex feminin din localitate. La un moment dat, partea vătămată s-a deplasat în spatele localului, fiind urmată imediat şi ajunsă din spate de inculpat, care a prins-o cu mâinile şi a izbit-o puternic cu capul de peretele localului, apoi i-a dat drumul şi a mai lovit-o odată cu podul palmei, victima căzând la pământ în stare de inconştienţă. După ce i-a fost acordat primul ajutor, victima şi-a revenit, s-a ridicat şi a plecat împreună cu acest martor la cabinetul medicului de familie, pe drum acuzând dureri la nivelul capului.

Aspectele învederate de acest martor se coroborează cu cele învederate de martora G.D.M., care a arătat că ieşise din local pentru a debarasa mesele şi a văzut cum, în spatele localului, inculpatul ţinea victima cu mâinile şi a izbit-o violent cu capul de perete de câteva ori, precum şi cu declaraţiile martorei P.E., care a precizat că în ziua respectivă a ieşit din magazin la solicitarea numitei D.V. şi a dus apă pentru a-l stropi pe numitul M.B., care era întins pe jos în stare de inconştienţă în spatele magazinului, această martoră spunându-i că victima a fost bătută de către inculpat.

Totodată, aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţiei martorei D.V., care a arătat că se afla în localul la care lucra martora G.D. şi că la un moment dat a fost alertată de către aceasta să iasă afară fiindcă inculpatul se bate cu victima. A ieşit din local, a văzut că cei doi se certau în spatele localului şi iniţial a vrut să meargă la ei, dar apoi s-a răzgândit şi s-a întors la bar, în acele momente, în timp ce era cu spatele auzind o bubuitură, iar când s-a întors a văzut că victima era la pământ şi inculpatul se îndepărta.

Totodată, această stare de fapt este susţinută şi de concluziile raportului medico-legal întocmit ca urmare a examinării victimei la data de 12 iunie 2009, conform cărora numitul M.B. prezenta leziuni de violenţă care sunt rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure şi pot data din data de 03 iunie 2009, dintre care cea mai gravă este un traumatism cranio-cerebral cu hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng, care necesită 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, şi care a pus în pericol viaţa victimei.

În acelaşi timp, această stare de fapt este susţinută şi de raportul medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 al I.M.L. Timişoara, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că moartea numitului M.B. a fost de natură violentă, datorându-se insuficienţei acute cardio-respiratorii consecutive traumatismului cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, care a necesitat intervenţie chirurgicală, leziunea de violenţă (hematomul subdural-operat) care a avut legătură de cauzalitate cu decesul putând fi produsă prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure.

Nu în ultimul rând, instanţa apreciază că această stare de fapt este susţinută parţial şi de declaraţia inculpatului, dată în faza cercetării judecătoreşti, acesta recunoscând existenţa unui incident între el şi victimă în ziua respectivă, respectiv faptul că, pe fondul discuţiilor contradictorii şi a consumului de alcool, a urmat victima în spatele magazinului şi a aplicat acesteia o lovitură cu palma, care a determinat ricoşarea acesteia cu capul în peretele de piatră şi apoi căderea la pământ.

În ceea ce priveşte declaraţia inculpatului din faza de urmărire penală (în care a prezentat existenţa unui incident între el şi partea vătămată, derulat într-o cu totul altă modalitate decât cea reţinută de către instanţă), precum şi susţinerile acestuia din declaraţia dată în faţa instanţei în sensul că nu ar fi lovit victima de mai multe ori cu capul de zidul de piatră, având în vedere dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., conform cărora declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, şi văzând că aceste susţineri sunt în totală contradicţie cu restul materialului probatoriu administrat în cauză, acestea nu vor fi avute în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei, fiind apreciate ca necorespunzătoare adevărului.

Conform dispoziţiilor art. 183 C. pen., infracţiunea de loviri sau alte violenţe se poate realiza, prin orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane şi care produce însă un rezultat mai grav decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor, respectiv moartea victimei.

Raportat la materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că fapta inculpatului M.D. de a prinde victima M.B. cu mâinile de cap şi a o izbi de mai multe ori cu capul de un perete din piatră, iar apoi de a-i aplica o lovitură cu dosul palmei peste cap, provocându-i leziuni care au condus în final la decesul acesteia, întruneşte, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Legătura de cauzalitate existentă între loviturile aplicate de inculpat şi rezultatul produs - decesul victimei este certă, fiind evidenţiată de concluziile raportului medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009, din care rezultă că rezultă că moartea numitului M.B. a fost violentă, datorându-se insuficienţei acute cardio-respiratorii consecutive traumatismului cerebral soldat cu hematom subdural operat, leziune complicată pe parcursul spitalizării cu organe de şoc şi bronhopneumonie. Leziunea de violenţă (hematomul subdural - operat) s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure, între această leziune şi deces existând o legătură de cauzalitate.

Este de menţionat faptul că legătura de cauzalitate nu poate fi înlăturată chiar dacă la activitatea inculpatului se adaugă şi alţi factori, respectiv complicaţiile apărute ulterior în evoluţia cazului, câtă vreme este evident ca fără activitatea inculpatului rezultatul nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat sub forma intenţiei depăşite. El a avut reprezentarea faptului că loveşte victima şi a urmărit ca prin actele sale să-i provoace părţii vătămate o vătămare corporală, dar s-a produs moartea acestuia, rezultat care-i poate fi imputat inculpatului sub forma culpei simple întrucât nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.

Pentru aceste considerente, instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a-i fi aplicată să ţină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul M.D. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate cât şi a cuantumului despăgubirilor acordate părţii civile.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că sentinţa apelată este temeinică şi legală şi nu există nici un motiv de desfiinţare a acesteia.

Analizând actele de la dosar se constată că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt şi vinovăţia inculpatului în conformitate cu materialul probator administrat în cauză.

În faţa instanţei de judecată inculpatul a recunoscut că au existat unele discuţii între el şi victimă şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice i-a aplicat o singură palmă victimei care, în urma loviturii primite s-a lovit cu capul de zidul de piatră şi apoi a căzut la pământ.

Recunoaşterea parţială a inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului H.V. care a arătata că l-a văzut pe inculpat când a prins victima cu mâinile şi a izbit-o puternic cu capul de peretele localului apoi a mai lovit-o cu palma, victima căzând la pământ în stare de inconştienţă.

De asemenea martora G.D.M. a declarat că l-a văzut pe inculpat că ţinea victima cu mâinile şi a izbit-o cu capul de perete de câteva ori.

În urma examinării medicale s-a stabilit potrivit raportului medico-legal că victima prezenta leziuni de violenţă care sunt rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure din care cea mai gravă este un traumatism cranio-cerebral cu hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng iar potrivit raportului medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 al I.M.L. Timişoara moartea victimei a fost de natură violentă, datorându-se insuficienţei acute cardio-respiratorii consecutive traumatismului cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, care a necesitat intervenţie chirurgicală, leziunea de violenţă care a avut legătură de cauzalitate cu decesul putând fi produsă prin lovire sau cu corpuri/planuri dure.

În ce priveşte pedeapsa aplicată se constată că instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) având în vedere atât pericolul social al infracţiunii, împrejurările în care fapta a fost comisă cât şi circumstanţele reale şi personale a inculpatul respectiv conduita procesuală oscilantă şi lipsa antecedentelor penale astfel că pedeapsa minimă prevăzută de lege este în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În legătură cu despăgubirile civile se reţine că instanţa de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 9600 RON daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea şi înmormântarea victimei precum şi la plata sumei de 400 RON daune morale, sume pe care inculpatul a fost de acord să le plătească părţii civile.

Prin urmare apelul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 35/A din data de 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva Sentinţei penale nr. 595/PI/2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 7352/30/2010.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare şi s-a dispus ca plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 200 RON onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiş.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate şi dispunerea suspendării condiţionate a executării acesteia în raport de afecţiunile cardiace de care suferă, certificate prin acte medicale şi conduita sa de recunoaştere a faptei comise.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată, în raport de cazul de casare invocat şi de motivul de critică expus, Înalta Curte are în vedere că în mod judicios ambele instanţe de fond şi de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt prin analiza coroborată şi convingătoare a mijloacelor de probă administrate în cauză, constând în esenţă în aceea că în după-amiaza de 03 iunie 2009 l-a lovit pe numitul M.B. de câteva ori cu capul de un perete de piatră, iar apoi i-a aplicat o lovitură cu palma, victima, din cauza acestor lovituri, decedând la data de 13 septembrie 2009.

Această stare de fapt este susţinută şi de concluziile raportului medico-legal întocmit ca urmare a examinării victimei la data de 12 iunie 2009, conform cărora numitul M.B. prezenta leziuni de violenţă care sunt rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure şi pot data din data de 03 iunie 2009, dintre care cea mai gravă este un traumatism cranio-cerebral cu hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng, care necesită 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, şi care a pus în pericol viaţa victimei.

Fapta astfel descrisă a fost judicios încadrată în drept de ambele instanţe de fond şi prim control judiciar statuându-se că fapta inculpatului M.D. de a prinde victima M.B. cu mâinile de cap şi a o izbi de mai multe ori cu capul de un perete din piatră, iar apoi de a-i aplica o lovitură cu dosul palmei peste cap, provocându-i leziuni care au condus în final la decesul acesteia, întruneşte, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Totuşi, Înalta Curte are în vedere că scopurile şi finalităţile pedepsei definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., atât cel coercitiv-sancţionator cât şi cel educativ, pot fi mai bine atinse prin reducerea pedepsei stabilite cu referire la cuantumul acesteia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare şi ulterior prin dispunerea suspendării executării acestei pedepse în sensul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., pe durata unui termen de încercare determinat potrivit art. 86² C. pen.

Pentru aceasta, Înalta Curte are în vedere că dincolo de acţiunile violente ale inculpatului M.D. de a prinde victima M.B. cu mâinile de cap şi a o izbi de mai multe ori cu capul de un perete din piatră, iar apoi de a-i aplica o lovitură cu dosul palmei peste cap, în mecanismul cauzal ce a culminat cu decesul victimei se inserează şi complicaţiile medicale suferite ce nu au mai putut fi rezolvate prin tratamentele medicale specifice efectuate pe durata internării medicale a aceluiaşi M.B., şi anume bronho-pneumonie (pct. IV al Capitolului Concluzii ale Raportului medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 al I.M.L. Timişoara).

Indubitabil, fapta imputată şi recunoscută de recurentul inculpat M.D. este gravă, fiind comisă cu violenţă, însă în examinarea coroborată a tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte are în vedere atât mecanismul cauzal descris mai sus pe larg ce a determinat decesul victimei M.B., cât şi datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat, în vârstă de 55 de ani, studii 8 clase, zidar, fără antecedente penale şi cu o poziţie constant sinceră de recunoaştere şi regret a faptei comise şi care s-a declarat de acord cu plata daunelor materiale şi morale pretinse de fiul victimei M.B.

Se conchide că în speţa de faţă sunt temeiuri care justifică reducerea pedepsei la cuantumul de 4 ani închisoare şi apreciindu-se că scopul educativ poate fi atins şi fără privare de libertate, urmează a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a acesteia.

Faţă de cele sus-expuse se va admite recursul de faţă declarat de inculpatul M.D. în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d), teza I C. proc. pen. şi în consecinţă se va casa în totalitate Decizia recurată şi în parte sentinţa instanţei de fond numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Urmează a se reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar în baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

Urmează ca în baza art. 86³ C. pen. să se dispună ca pe durata termenului de încercare, recurentul inculpat M.D. să se supună măsurilor de supraveghere instituite prin dispoziţiile de la lit. a) - d) inclusiv din acest text de lege.

Urmează ca în baza art. 359 C. proc. pen. să se atragă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen.

Urmează ca în baza art. 71 alin. (5) C. pen. să se dispună pe durata termenului de încercare suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În aceste limite urmează a se menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Urmează a se dispune ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în totalitate Decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 595/PI din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Timiş numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 9 ani, care reprezintă termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de consilierul de probaţiune.

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Conform art. 359 din C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 2051/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2072/2011. Penal. Infracţiuni privind... →

ICCJ. Decizia nr. 2069/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2069/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs