ICCJ. Decizia nr. 2076/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2076/2011

Dosar nr.59796/3/2010

Şedinţa publică din 19 mai 2011

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 43 din 13 ianuarie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul I.P.

S-au reţinut de către instanţa de fond următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1886/III-6/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi cu nr. 5979673/2010 la Tribunalul Bucureşti, petentul a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1023 din 7 decembrie 2009 a aceleiaşi instanţe, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, invocând dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., în raport de împrejurările că deşi a apelat serviciul 112, organele abilitate nu s-au prezentat la faţa locului pentru a constata cele întâmplate, iar o parte din martori nu au fost prezenţi la incident şi totuşi au dat declaraţii în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul I.P. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală şi aplicarea unei pedepsei mai mici.

Prin Decizia penală nr. 62 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul I.P. împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 400 RON, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu de 200 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că susţinerile revizuentului nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute în textul de lege invocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs condamnatul revizuent I.P. care a solicitat casarea hotărârilor şi admiterea cererii sale de respingere, fiind întrunite exigenţele textului prevăzut de art. 394 lit. a) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul revizuentului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac are rolul de înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute prin hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări relevante în stabilirea vinovăţiei inculpatului.

Motivele invocate de către revizuent, reindividualizarea pedepsei, schimbarea încadrării juridice, nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar susţinerile recurentului privind săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii care deşi nu au fost prezenţi la incident au dat declaraţii mincinoase, nu sunt dovedite, nefiind efectuate cercetări de către Parchet cu privire la acest aspect şi în care nu s-a pronunţat vreo hotărâre judecătorească.

Faţă de cele reţinute conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul revizuentului I.P.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat revizuentul la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.P. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2011.

Procesat de GGC - AA

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2076/2011. Penal