ICCJ. Decizia nr. 2175/2011. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2175/2011
Dosar nr. 1488/203/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 147/2008 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în Dosar penal nr. 1488/203/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi raportat la art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul M.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. în dauna părţii vătămate S.S.D..
În baza art. 91 lit. c) C. pen., coroborat cu art. 181 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 RON.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată S.S.D. şi în consecinţă:
A fost obligat inculpatul să plătească împreună cu asigurătorul SC A.R.A. SA - Sucursala Alba, părţii vătămate S.S.D., suma de 10.000 RON cu titlul de daune morale şi suma de 18.000 RON, cu titlul de daune materiale.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei sume lunare pe toată perioada de inactivitate cu titlul de rentă viageră, reprezentând diferenţa dintre salariul obţinut şi pensia de invaliditate ce i se plăteşte.
A fost obligat inculpatul să plătească împreună cu asigurătorul SC A.R.A. SA, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă ";Prof. Dr. O.F."; Cluj-Napoca, suma de 4.643,13 RON, cu titlul de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate.
S-a luat act că Spitalul Judeţean Alba, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că SC A.M., nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) şi art. 193 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 30 martie 2007, în jurul orei 16 - 16,30, inculpatul, M.G., a condus pe str. R. din oraşul Abrud, direcţia de mers Abrud - Bucium, autoturismul marca D., cu număr de înmatriculare X, asigurat la SC A.R.A. SA - Sucursala Alba, în care se mai alia soţia acestuia, M.N..
Partea vătămată, S.S.D., în acelaşi timp a condus pe str. R. din sens invers, motociclul Y., cu nr. Y, avându-l ca pasager pe motociclu pe proprietarul motociclului, C.C..
Partea vătămată S.S.D. a condus motociclul fără a avea permis de conducere categoria A, corespunzător categoriei din care face parte motociclul, posedând permis de conducere doar pentru categoriile B, C şi E.
La intersecţia străzii R. cu strada P., inculpatul M.G. a virat la stânga pentru a intra pe această stradă fără însă a se asigura, moment în care a intrat în coliziune cu motociclul condus de partea vătămată S.S.D., care se deplasa din sens opus, acesta conducând cu viteza de aproximativ 50,4 km/oră, în acel loc viteza fiind restricţionată prin limitare la 30 km/oră.
În urma impactului, partea vătămată şi pasagerul, C.C., au fost aruncaţi de pe motociclu, partea vătămată suferind o fractură, a femurului piciorului drept, precum şi alte leziuni, leziuni care au necesitat pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. Z, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, completat ulterior, 80 - 90 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a fost internată în perioada 30 martie - 12 aprilie 2007, în Spitalul Judeţean Alba, ulterior, în perioada 19 septembrie 2007 - 8 octombrie 2007, partea vătămată a fost internată la Clinica de Ortopedie Cluj-Napoca.
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert M.T., viteza autovehiculului condus de inculpat a fost de 15,7 km pe oră (sub viteza pentru acel tronson de drum care era de 30 km/oră), iar a motociclului condus de partea vătămată a fost de 50,4 km/oră (peste limita legală).
În acelaşi raport de expertiză s-a mai stabilit că inculpatul putea să observe apropierea motociclului, vizibilitatea fiind mare, pe o adâncime de aproximativ 39 metri, până la autoturismul care circula pe sensul de mers al motociclului, în faţa acestuia şi a virat la stânga într-o intersecţie anterioară celei în care s-a produs accidentul.
Instanţa fond a constatat că partea vătămată - parte civilă, a făcut cheltuieli inutile, prin petrecerea timpului în anumite staţiuni, că acesta s-a aprovizionat cu produse alimentare sau de altă natură, care ar fi putut alimenta o familie de câteva persoane.
Serviciul Public Comunitar - Regimul Permise de Conducere şi înmatriculare al Vehiculelor Alba a comunicat instanţei că numitul S.S.D. posedă permisul de conducere ";categ. B, B+E, C, C+E,"; din data de 27 martie 2003. Din această adresă a reieşit că partea vătămată nu avea permis de conducere pentru autovehiculul motociclu respectiv categoria A.
Prin Ordonanţa din 14 iunie 2007, Dosar nr. 480/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea vătămată S.S.D. a fost scoasă de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 11 pct. 1, lit. b) şi lit. b1) C. proc. pen., art. 181 şi art. 91 C. pen., respectiv fapta prin conţinutul concret este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, în sumă de 500 RON, fiind de natură să conducă la reeducarea învinuitului.
Prin aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ în sumă de doar 500 RON, având în vedere impactul care s-a produs, mai întâi ca urmare a conducerii unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, instanţa a considerat soluţia dispusă de Parchet ca fiind subiectivă.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, la cererea instanţei a comunicat că numitul S.S.D. a fost salariat la SC S. SRL Alba-Iulia, în perioada aprilie 2007 - octombrie 2007 şi a realizat un salariu net 426 RON, pentru luna aprilie 2007 şi câte 358 RON, pentru lunile mai - septembrie 2007, iar pentru luna octombrie 2007, suma de 33 RON.
Prima instanţă a mai reţinut că la data de 30 martie 2007 partea civilă S.S.D. nu era angajatul vreunei societăţi, iar în perioada aprilie - octombrie 2007, s-a aflat în activitate, nicidecum în concediu medical.
Inculpatul M.G., potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară şi suplimentului la acest raport a reieşit că nu a încălcat nicio dispoziţie legală din O.U.G. nr. 195/2002, rezultând doar că accidentul se putea evita foarte simplu, dacă învinuitul ar fi fost suficient de atent în faţa sa şi să fi observat aproprierea motociclului care venea din sens opus în spatele unui autoturism, să fi oprit pe banda sa iniţială de mers, să fi acordat prioritate de trecere a acestuia şi în final să se înscrie în virajul spre stânga pe drumul secundar.
Astfel s-a constatat culpa comună a părţilor, inculpatul prin fapta săvârşită a adus o atingere uneia din valorile apărate de lege, respectiv integrităţii corporale a părţii vătămate, o persoana tânără în vârstă de 23 ani, astfel că leziunile cauzate acestuia sunt datorate şi comportamentului acestuia, respectiv faptei prev. de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a argumentat de către judecătorul fondului, că ar fi fost corect, legal, şi s-ar fi cântărit cu aceeaşi unitate de măsură ambele fapte, dacă prin Ordonanţa din 14 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni, Dosar nr. 480/P/2007, s-ar fi procedat în acelaşi mod şi faţă de inculpatul M.G., adică s-ar fi dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, aşa cum s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de partea vătămată, S.S.D., urmând ca apoi părţile pe calea unei acţiuni civile, să-şi rezolve latura civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea civilă S.S.D. şi asigurătorul de răspunderi civile SC A.R.A. SA.
În expunerea de motive Parchetul, a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare pe latură penală, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executări şi interzicerea unor drepturi având în vedere gravitatea faptei şi multitudinea cauzelor de acest gen, remedierea omisiunii instanţei de fond de a dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat şi să se constate calitatea de asigurător a SC A. SA precum şi faptul că în mod greşit s-a dispus obligarea inculpatului alături de asigurător la plata despăgubirilor.
Prin Decizia penală nr. 55/A/2010 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 1488/203/2008 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea civilă S.S.D. şi asigurătorul de răspunderi civile SC A.R.A. SA împotriva Sentinţei penale nr. 147/2009 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în Dosar nr. 1488/203/2008.
S-a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la soluţia de achitare a inculpatului M.G., la cuantumul daunelor morale, înlăturarea obligaţiei solidare a asigurătorului SC A.R.A. SA şi a necesităţii constatării calităţii de asigurător şi a dispunerii prelevării de probe de la inculpat şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A condamnat pe inculpatul M.G. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. în dauna părţii vătămate S.S.D..
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării condiţiilor suspendării condiţionate şi a necesităţii revocării ei în baza art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale.
A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
A constatat calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA şi a înlăturat obligaţia solidară a acestei societăţi de la plata daunelor morale, materiale şi a cheltuielilor de spitalizare.
Totodată, a majorat cuantumul daunelor morale de la 10.000 RON la 20.000 RON şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului M.G. de a nu se asigura când a virat la stânga, intrând astfel în coliziune cu motociclul părţii vătămate S.S.D., cauzându-i acestuia leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 80 - 90 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
De asemenea, a arătat că nu există temei pentru reţinerea culpei comune a părţilor, arătând că în suplimentul la raportul de expertiză tehnică, expertul a concluzionat că, coliziunea între cele două autovehicule s-ar fi produs şi în cazul în care motociclul ar fi avut o viteză de 30 km/h dacă ar fi respectat viteza legală.
Cu privire la apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA, instanţa a apreciat că este fondat în ceea ce priveşte calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA şi înlăturarea obligaţiei solidare a acestei societăţi de la plata daunelor morale, materiale şi a cheltuielilor de spitalizare.
În ceea ce priveşte apelul părţii civile au fost majorate daunele morale de la suma de 10.000 RON la suma de 20.000 RON, instanţa apreciind că această sumă este în măsură să acopere prejudiciul real suferit de partea civilă, iar în ceea ce priveşte renta viageră, instanţa de apel a arătat că situaţia primei instanţe este corectă deoarece nu există temei pentru acordarea acestei sume. cu reţinerea că deşi nu lucra partea vătămată i se poate face diferenţa luându-se în calcul venitul minim pe economie.
În ceea ce priveşte daunele materiale suplimentare instanţa de apel a apreciat că din niciun act din dosar nu reiese că intervenţia chirurgicală ulterioară are legătură de cauzalitate cu vătămarea cauzată de inculpatul M.G..
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul M.G., partea civilă S.S.D. şi asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA.
În expunerea de motive s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi procedând la o nouă judecare a cauzei să fie comunicată hotărârea, la data rămânerii ei definitive, către I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului ca urmare a comiterii infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului acesta a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cu privire la recursul asigurătorului, acesta a criticat soluţia sub aspectul laturii civile în vederea diminuării daunelor morale.
Împotriva deciziei Tribunalul Alba a declarat apel şi partea civilă S.S.D., solicitând să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Alba şi pe cale de consecinţă obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale şi morale într-un cuantum sporit.
Prin Decizia penală nr. 72 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis recursul declarat de partea civilă S.S.D. s-a casat decizia penală atacată precum şi Sentinţa penală nr. 147/2009 pronunţată de Judecătoria Câmpeni, numai sub aspectul laturii civile, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate părţii civile, şi în rejudecare s-a majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părţii civile S.S.D. de la suma de 18.000 RON la suma de 18.000 RON şi 26.154 euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
Totodată a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 7.464 RON, reprezentând despăgubiri periodice globale pentru perioada 30 martie 2007 - 31 decembrie 2010, şi suma de 276 RON lunar, cu acelaşi titlu, începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la încetarea stării de invaliditate.
S-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părţii civile S.S.D. de la suma de 20.000 RON la suma de 50.000 RON şi s-a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.
S-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, asigurătorul SC A.R.A. SA şi inculpatul M.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut în esenţă că în ceea ce priveşte renta viageră, care reprezintă diferenţa dintre salariul obţinut şi pensia de invaliditate de care beneficiază partea civilă, critică acest punct şi este fondată.
Conform înscrisurilor depuse la dosar respectiv, adeverinţa de an şi contractul individual de muncă încheiat între partea civilă şi SC S.T. SRL rezultă că acest contract a fost încheiat pe o perioadă determinată (1 martie 2007 - 3 octombrie 2007), contract care a fost înregistrat la I.T.M. Alba, la data de 14 martie 2007, cu un salariu net de 426 RON, astfel că soluţia primei instanţe şi a instanţei de apel sunt greşite şi se impune acordarea acestei rente deoarece la momentul producerii accidentului partea civilă era încadrată în muncă.
În ceea ce priveşte daunele materiale suplimentare în cuantum de 26.154 euro s-a apreciat că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Intervenţiile chirurgicale şi tratamentele reprezintă servicii medicale care au fost achitate, conform dispoziţiilor de plată, în vederea efectuării operaţiei chirurgicale la membrul afectat în urma accidentului rutier care a avut loc, actele medicale dovedind existenţa legăturii de cauzalitate între aceste intervenţii chirurgicale ulterioare şi vătămarea cauzată părţii civile prin accident.
În ceea ce priveşte critica părţii civile cu privire la necesitatea efectuarea unei expertize medico-legale în cauză s-a apreciat că, aceasta nu era necesară deoarece actele şi înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, acte emise de instituţiile medicale din Italia, atestă internarea şi tratamentele efectuate de către aceasta în Clinica de Ortopedie R. din B., iar legătura de cauzalitate este dovedită de acestea.
Având în vedere suferinţele fizice şi psihice pricinuite părţii civile, intervenţiile chirurgicale repetate şi durata îngrijirilor medicale necesare până la însănătoşire, instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune majorarea daunelor morale care au fost acordate părţii civile, la suma de 50.000 RON, acestea fiind în măsură să asigure o reparaţie justă, echitabilă a prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului.
În ceea ce priveşte recursurile inculpatului, asigurătorului şi parchetului, s-a apreciat că acestea sunt nefondate, întrucât în baza probelor administrate în cauză, instanţa de apel a constatat corect vinovăţia inculpatului M.G. şi a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate. S-a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., deoarece fapta, prin conţinutul ei concret şi prin consecinţele produse, nu este în mod vădit lipsită de importanţă, aşa cum prevede art. 181 C. pen.
În mod corect instanţa de apel a constatat calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA şi a înlăturat obligaţia solidară a acesteia de la plata daunelor morale, materiale şi a cheltuielilor de spitalizare. Este nefondată cererea de reducere a despăgubirilor acordate, având în vedere existenţa probelor care au justificat majorarea acestora.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs inculpatul.
La termenul din 27 mai 2011, procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în raport de disp. art. 3851 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu disp. art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
În cauză, inculpatul a uzat de căile ordinare de atac îndreptate împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate, formulând critici în raport de aspectele de nelegalitate şi netemeinicie sesizate.
Decizia penală nr. 72 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, este definitivă, iar disp. art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., nu reglementează posibilitatea legală de exercitare a căii de atac a recursului împotriva unor hotărâri judecătoreşti definitive.
Aşa fiind, văzând disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea inculpatului-recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 992 RON cu acelaşi titlu către intimata parte civilă S.S.D..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3496/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2139/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
