ICCJ. Decizia nr. 2199/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2199/2011
Dosar nr. 0682/99/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 329 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi achitarea inculpatului M.Ş.D. pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
S-a dispus ridicarea sechestrul asigurător instituit, prin Ordonanţa procurorului din 12 martie 2007, dată în Dosarul nr. 45/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională de Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj, asupra imobilului casă de vacanţă B construită în baza autorizaţiei de construire din 4 octombrie 2003 eliberată de Primăria comunei Apa, judeţ Satu Mare, construcţie ridicată pe terenul înscris în Cartea Funciară, număr cadastral nr. X, aflat în proprietatea numitelor M.S.E. şi M.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul M.M., din anul 1994 până în luna iulie 2004, a îndeplinit funcţia de director la Direcţia Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
Conform fişei postului nr. A emisă de primărie, inculpatul M.M. - în calitate de director al Direcţiei Tehnice, avea între atribuţiile de serviciu şi coordonarea activităţii de contractare a lucrărilor şi achiziţiilor de bunuri conform bugetului aprobat şi a reglementărilor legale în vigoare.
A rezultat că, în perioada 2001 - 2003, Primăria Cluj-Napoca a organizat, prin Direcţia Tehnică a cărui director era inculpatul M.M., mai multe licitaţii de achiziţii publice pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii la unităţile şcolare din municipiu.
Majoritatea licitaţiilor au fost organizate prin metoda cererii de ofertă, printre firmele invitate şi care au adjudecat licitaţii, fiind şi SC „A.P.C." SRL Ulmeni, judeţ Maramureş, SC „R." SRL Cluj-Napoca, ambele administrate de M.Ş., SC „P." SRL şi SC „S. SRL Cluj-Napoca, ai căror administratori sunt martorii P.I. şi P.I.
Procedura de licitaţie folosită de inculpatul M.M. a fost cea prevăzută de dispoziţiile art. 13 şi 28 din OUG nr. 60/2001privind achiziţiile publice, constând în invitarea unui număr restrâns de firme. Art. 28 prevedea că în cazul aplicării procedurii cerere de ofertă, numărul de furnizori executanţi sau prestatori, cărora autoritatea contractuală trebuia să le transmită invitaţia de participare, este de cel puţin 5.
Din actul de control din 19 decembrie 2002 întocmit de Garda Financiară Centrală rezultă că SC „A.P." SRL şi SC „R.L.C." SRL au câştigat mai multe licitaţii organizate de Primăria Cluj-Napoca, în perioada 2001 - 2002.
În cursul anului 2002, SC „R.L.C." SRL a contractat şi executat lucrări de întreţinere şi reparaţii la unităţile de învăţământ de pe raza municipiului Cluj-Napoca, încheind contracte de execuţie de lucrări cu Primăria Cluj-Napoca astfel:
- contract nr. R din 4 iunie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 34503/4471/23 mai 2002, beneficiar Grădiniţa nr. 43 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 285.994.000 ROL;
- contract nr. P din 4 iunie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 34503/4471 din 23 mai 2002, beneficiar Colegiul Pedagogic G.L. din Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 817.003.000 ROL;
- contract nr. Q din 18 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 44475/4471 din 5 iulie 2002, beneficiar Grădiniţa nr. 1 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 817.003.000 ROL;
- contract nr. V din 19 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii nr. 45142/4471/9 iulie 2002, beneficiar Colegiul Tehnic Energetic Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 923.914.000 ROL;
- contract nr. T din 31 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 49340/4471/29 iulie 2002, beneficiar Grădiniţa nr. 38 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 336.385.914 ROL;
- contract nr. N din 31 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 49346/4471 din 29 iulie 2002, beneficiar Liceul de muzică S.T. Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 1.882.786.361 ROL.
Contractele respective au fost semnate din partea Primăriei Cluj-Napoca de către G.F. - primar, O.M. - director economic, M.M. - director tehnic, iar din partea executantului, de către administrator M.Ş.D.
În perioada ianuarie 2001 - octombrie 2002, conform balanţelor de verificare întocmite la 31 decembrie 2001 şi 30 octombrie 2002, precum şi a fişei contului nr. 542 „avansuri trezorerie", M.Ş.D., directorul societăţii SC „A.P." SRL, a ridicat sub formă de avansuri spre decontare suma de 2.235.750.000 ROL, din care a restituit suma de 635.000.000 ROL. Diferenţa de 1.600.750.000 ROL nu a putut fi justificată de inculpat.
Prin nota explicativă datată şi semnată 30 noiembrie 2002, directorul firmei, M.Ş.D., a declarat că a ridicat şi folosit aceste avansuri în vederea procurării de materiale - omiţând prezentarea acestora spre a fi înregistrate în contabilitate, şi în vederea construirii a două imobile în localitatea Apa, judeţ Satu Mare, intenţionând să returneze banii ulterior.
După efectuarea controlului financiar, în cursul lunilor ianuarie şi februarie 2003, M.Ş.D. a depus întreaga sumă în casieria societăţii, iar ulterior, faţă de acesta, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
La începutul anului 2001, inculpatul M.M. şi inculpatul M.Ş., care s-au cunoscut cu ocazia licitaţiilor şi lucrărilor executate pentru primărie, s-au împrietenit şi s-au înţeles să-şi cumpere împreună un teren în localitatea Apa, judeţul Satu Mare, pe care să-şi construiască fiecare câte o casă de vacanţă. Aceştia au convenit ca de construcţia celor două case să se ocupe M.Ş., urmând să suporte fiecare contravaloarea propriei case.
La data de 29 martie 2001, soţiile inculpaţilor, M.S.E. şi M.L. au cumpărat în zona de agrement de lângă lacul din localitatea Apa, judeţ Satu Mare, de la numita K.E., suprafaţa de 8.600 mp teren, în părţi egale de 1/2 fiecare, cu suma de 7.000.000 ROL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 29 martie 2001, autentificat la Biroul Notarial P.C.R.
După achiziţionarea terenului, inculpatul M.Ş., folosind banii firmei „A.P.", a început construirea celor două case de vacanţă.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 2000, inculpatul M.M., a început construcţia unei case în municipiul Cluj-Napoca, situată pe str. A.B., iar, în cursul anului 2001, a unei cabane în localitatea Beliş.
Lucrările la cele două imobile menţionate au fost executate de către SC „P." SRL, aparţinând lui P.I., iar contravaloarea lucrărilor a fost achitată de familia M.
În actul de sesizare a instanţei, se arată că, întrucât existau informaţii că firmele reprezentate de inculpatul M.Ş. erau favorizate în câştigarea licitaţiilor de către inculpatul M.M. şi că firmele participante îşi coordonau ofertele în vederea stabilirii lucrările ce urmau să fie câştige de fiecare firmă participantă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M.Ş. de la postul telefonic fiind eliberată Autorizaţia din 29 mai 2002, pe o durată de 30 zile, începând cu 30 iunie 2002, autorizaţie ce a fost prelungită de trei ori, cu câte 30 zile, până la 30 septembrie 2002.
La 23 iunie 2003, inculpatul M.Ş., aflat sub presiunea cercetărilor care se desfăşurau împotriva sa cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosire a creditului societăţii în scop personal prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, s-a autodenunţat, declarând că una din cele două case de vacanţă din localitatea Apa a fost construită pentru inculpatul M.M., la solicitarea acestuia, pentru că îl ajutase şi îl va ajuta în continuare la câştigarea unor licitaţii organizate de Primăria Cluj-Napoca, estimând valoarea costurilor aferente construcţiei casei la 5.000.000.000 ROL.
Toate lucrările ar fi fost finanţate de inculpatul M.Ş.
Potrivit declaraţiei inculpatului M.Ş. în luna august 2002, când a efectuat o excursie în Austria pentru achiziţionarea unei barei, inculpatul M.M. i-ar fi oferit suma de 300.000.000 ROL pentru casa construită pentru el însă inculpatul M. ar fi refuzat banii, pe motiv că fusese ajutat de acesta la câştigarea unor licitaţii.
Ulterior, în celelalte declaraţii, inculpatul M.Ş. a revenit asupra afirmaţiilor din denunţ şi a precizat că în anul 2001 a început construcţia la cele două case de vacanţă din localitatea Apa, judeţul Satu Mare, înţelegându-se cu inculpatul M.M. ca fiecare să suporte cheltuielile pe care le presupunea edificarea caselor. De construcţie urma să se ocupe inculpatul M. care cumpărase materialele de construcţie şi plătise manopera muncitorilor, iar inculpatul M. contribuise cu gresia, faianţa şi lambriurile necesare pentru cele două case.
Din declaraţia inculpatului M.Ş. rezultă că inculpatul M.M. nu l-a ajutat niciodată să câştige vreo licitaţie organizată de Primăria Cluj-Napoca, nu i-a pretins bani sau bunuri în acest scop, nu i-a comunicat valorile sau poziţiile din caietul de sarcini pentru licitaţiile organizate.
Inculpatul M.M. în toate declaraţiile date la parchet şi la instanţă, în mod constant, a arătat că nu l-a ajutat la câştigarea unor licitaţii organizate de primărie pe inculpatul M.Ş. şi nu i-a cerut acestuia să-i construiască o casă în localitatea Apa.
La începutul anului 2001, inculpatul M.M. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.Ş.D. în localitatea Apa unde acesta i-a arătat un teren situat pe malul lacului şi s-au înţeles să-l cumpere împreună în părţi egale. Terenul a fost cumpărat în coproprietate în martie 2001, iar, în luna august 2001, au încheiat un act sub semnătură privată intitulat „acord între proprietari" care consfinţea înţelegerea de împărţire egală a terenului, în acest sens identificând, în concret, parcelele ce urmau să le revină.
Potrivit înţelegerii din 2001 pe parcela inculpatului M.M. nu a fost identificată nici o construcţie.
După ce s-a comunicat soluţia de scoatere de sub urmărire penală referitor la infracţiunile de dare şi luare de mită, soţiile inculpaţilor s-au prezentat la notar şi au autentificat acordul dintre proprietari din anul 2001, în sensul dezmembrării terenului de 8.600 mp în două parcele de câte 4.300 mp
Potrivit actului de partaj/dezmembrare autentificat din 26 aprilie 2005 la Biroul Notarului Public D.R., parcela compusă din teren arabil extravilan în suprafaţă de 4.300 mp cu număr cadastral nou al parcelei nr. X revenea în proprietatea exclusivă şi irevocabilă a soţilor M.Ş.D. şi M.S.E., iar parcela compusă din teren arabil extravilan, în suprafaţă de 4.300 mp, cu număr cadastral nou al parcelei Xb, în proprietatea exclusivă şi irevocabilă a soţilor M.M. şi M.L.
Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor, aşa cum erau descrise în actul de sesizare, conform cărora, inculpatul M.M., în calitate de director la Direcţia Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ar fi favorizat firmele SC „A.P." SRL şi SC „R.L.C." SRL, reprezentate de inculpatul M.Ş.D., pentru câştigarea unor licitaţii organizate de Primăria Cluj-Napoca în perioada 2001 - 2002 şi ar fi pretins inculpatului M.Ş.D. construirea unei case de vacanţă în localitatea Apa, judeţul Satu Mare, iar inculpatul M.Ş.D. ar fi construit respectiva casă de vacanţă în schimbul ajutorului primit pentru câştigarea licitaţiilor de către firmele SC „A.P." SRL şi SC „R.L." SRL, în perioada 2001 - 2002, nu există.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, invocându-se greşita achitare a inculpaţilor şi susţinându-se că prima instanţă evaluase insuficient şi în contradicţie cu prevederile legale probele administrate în tot cursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 23 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză, reţinându-se în esenţă că din nicio probă administrată în proces nu rezulta existenţa vreunei înţelegeri frauduloase între cei doi inculpaţi, înţelegere prin care inculpatul M.M. să fi pretins construirea unei case de vacanţă de la inculpatul M.Ş. în schimbul favorizării sau ajutorului în câştigarea licitaţiilor sau ca inculpatul M.Ş. să fi promis edificarea respectivei construcţii şi să construiască ulterior o casă de vacanţă pentru inculpatul M.M., în schimbul ajutorului primit pentru câştigarea licitaţiilor, în perioada 2001 - 2002.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi şi a solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor M.Ş. şi M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mita şi, respectiv, luare de mită prevăzută de art. 254 şi art. 255 C. pen.
S-a arătat că ambele instanţe au pronunţat soluţii greşite de achitare a inculpaţilor, stabilind o stare de fapt eronată, contrară probelor administrate şi din a căror interpretare corespunzătoare rezulta vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor menţionate în rechizitoriu.
A mai susţinut că instanţa de fond a concluzionat în sensul inexistenţei faptelor, reţinând declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatului M.M. şi faptul revenirii asupra denunţului şi a declaraţiilor subsecvente de către inculpatul M.Ş.D.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel a considerat nejustificat că probele testimoniale erau esenţiale stabilirii faptelor cauzei, ignorând principiul liberei aprecieri a probelor în procesul penal.
Reluând situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, procurorul a susţinut că din actele dosarului rezulta neechivoc că, în perioada 2001 - 2002, inculpatul M.M. deţinuse calitatea de director în cadrul Primăriei Cluj, având ca atribuţii şi coordonarea activităţii achiziţiilor de bunuri, iar inculpatul M.Ş.D., prin firmele sale, participase la mai multe licitaţii în anul 2002, încheind cel puţin 6 contracte.
De asemenea, rezulta neechivoc că în aceeaşi perioadă au fost achiziţionate de către inculpaţi două loturi de teren, pe care inculpatul M.Ş.D. a demarat construirea a două case de vacanta. Ulterior, devenise de notorietate că inculpatul M.Ş.D. era cel care adjudeca licitaţiile organizate de Primăria Cluj, din declaraţiile funcţionarilor din primărie rezultând că existat situaţii în care alţi participanţi la licitaţie s-au din competiţie.
Examinând cauza în raport de critica formulată şi de cazul de casare invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Trimiterea în judecată a inculpaţilor M.M. şi M.Ş.D. s-a făcut sub acuzaţia de luare şi dare de mită constând în aceea că inculpatul M.M., în calitatea sa de director în cadrul Direcţiei Tehnice a Primăriei Cluj-Napoca, cu atribuţii în coordonarea activităţii de contractare a lucrărilor şi achiziţiilor de bunuri, l-a favorizat şi ajutat pe coinculpatul M.Ş.D. în câştigarea unor licitaţii de execuţie lucrări de către firmele pe care acesta le administra, pretinzând în schimbul acestui ajutor, edificarea unei case de vacanţă, pe care inculpatul M.Ş.D. a şi construit-o pe terenul respectivului inculpat, situat în localitatea Apa, judeţ Satu Mare.
Cercetările în cauză au avut la bază iniţial autodenunţul inculpatului M.Ş.D., prin care prezentând situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, inculpatul justifica destinaţia unei sume importante de bani retrasă din societatea pe care o administra şi pentru care organele de inspecţie financiară constataseră folosirea fondurilor în alte scopuri decât cele ale societăţii.
Ulterior, după declanşarea urmăririi penale, inculpatul M. a revenit asupra declaraţiilor formulate în cadrul şi subsecvent autodenunţului, arătând că declaraţiile incriminatoare ar fi fost făcute sub presiunea cercetărilor ce se efectuau în ancheta derulată împotriva sa pentru acuzaţia de folosirea creditului societăţii în scop personal.
Conform declaraţiilor ulterioare ale acestui inculpat, el şi coinculpatul M.M. cumpăraseră împreună o suprafaţă de 8.600 mp teren situată în localitatea Apa, urmând ca fiecare să îşi construiască câte o casă de vacanţă prin contribuţie proprie.
Înscrisurile depuse în probaţiune demonstrează că inculpaţii în cauză sunt proprietarii unor suprafeţe de câte 4.300 mp teren, rezultate din dezmembrarea lotului iniţial de 8.600 mp în baza acordului între proprietari din 8 iulie 2001, act înregistrat şi în evidenţele de carte funciară.
De asemenea, din documentele depuse la dosar, se reţine că pe lotul de teren ce a revenit în proprietatea exclusivă a inculpatului M., există două construcţii, pe terenul aparţinând inculpatului M. nefiind edificată nicio construcţie.
Rezultă astfel că în proprietatea inculpatului M.M. nu există pretinsa casă de vacanţă construită de inculpatul M.Ş.D., cu titlu de contraprestaţie a serviciilor primite de la inculpatul M.
Acuzarea susţine că înscrisul care consfinţeşte partajarea terenului cumpărat de soţiile inculpaţilor prin actul de vânzare-cumpărare din 29 martie 2001 constituie un înscris antedatat şi invocă în acest sens împrejurarea că numai la data de 26 aprilie 2005, părţile au întocmit actul de partaj/dezmembrare în formă autentică.
Aspectul menţionat nu constituie însă o dovadă că actul sub semnătură privată din 8 iulie 2001 a fost antedatat, dimpotrivă, actele ulterioare emise în procedura de autorizare a construcţiei edificate pe terenul aparţinând inculpatului M. demonstrând preexistenta înţelegerii părţilor cu privire la partajarea terenului înainte de actul autentic din 2005.
Astfel, se reţine că autorizaţia de construire din 4 octombrie 2003 eliberată de Primăria comunei Apa a fost emisă pentru parcela Xa, aflată în proprietatea soţilor M. conform partajării prin acord a părţilor, autorizaţie care menţiona la data eliberării existenţa acordului de partajare a terenului efectuat de părţi.
Prin urmare, nu există motive temeinice care să determine concluzia antedatării înscrisului sub semnătură privată depus în probaţiune de către apărare.
Pe de altă parte, şi în aprecierea Înaltei Curţi, acuzarea nu a reuşit să demonstreze motivaţia pretinderii/remiterii unor avantaje materiale între inculpaţi, din nicio probă administrată în cauză nerezultând atribuirea preferenţială a contractelor de execuţie lucrări pentru obiectivele aflate în administrarea primăriei.
Acuzarea susţine că favorizarea firmelor aparţinând inculpatul M. rezultă din faptul că alte societăţi participante s-au retras de la licitaţiile organizate de primărie.
Această împrejurarea nu demonstrează însă şi vreo acţiune ilicită din partea inculpatului M. în scopul favorizării firmelor administrate de coinculpatul M.
De asemenea, acuzarea nu a invocat şi nici nu a probat că atribuirea contractelor către firmele inculpatului M. s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.
Convorbirile telefonice interceptate în cauză nu sprijină în nici un fel acuzaţiile aduse inculpaţilor, fiind corecte concluziile formulate sub acest aspect de prima instanţă.
De asemenea, în raport de cele mai sus arătate, este corectă şi concluzia instanţei de apel în sensul că faţă de conţinutul nerelevant al convorbirilor telefonice interceptate era necesar ca proba testimonială să confirme temeinicia acuzaţiilor.
Prin urmare, reţinând că probele administrate în cauză nu confirmă existenţa faptelor descrise în rechizitoriu, Înalta Curte constată că soluţia de achitare a inculpaţilor M.M. şi M.Ş.D. este legală şi temeinică, inclusiv sub aspectul temeiului de drept reţinut la pronunţarea soluţiei.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 23 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.M. şi M.Ş.D.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 50 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2216/2011. Penal → |
|---|
