ICCJ. Decizia nr. 2216/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2216/2011
Dosar nr. 3198/84/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 10 din 3 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Sălaj, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la 174 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L.I., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. d) C. pen.
În baza art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I. (fiul lui I. şi V., născut la data de 07 ianuarie 1959 în Crasna, judeţul Sălaj, la 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii de 24 ore din data de 14 septembrie 2009 şi al arestării preventive (Încheierea penală nr. 15/C/2009 a Tribunalului Sălaj), la zi.
A fost obligat inculpatul la 5.270,60 RON despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanţă Sălaj şi la 17.596,55 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 6.150 RON despăgubiri materiale către părţile civile O.I. şi D. şi la 5.000 RON daune morale către acestea.
În baza art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la câte 105 RON despăgubiri periodice lunare către minorii O.R. şi O.E.G., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul acestora şi în continuare, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: cămaşă, pachet de ţigări, pantaloni din material textil, recipient din plastic, fragmente din material textil, scrumieră, 2 mucuri de ţigară, cutie de chibrituri, pătură din material textil de culoare roşie, dună parţial arsă, bunuri care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj şi care se vor păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la 2.680 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON reprezentând onorariu avocaţial din oficiu în faza de judecată şi de urmărire penală, avansate din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Sălaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul L.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., reţinându-se că în data de 13 septembrie 2009, victima O.R. care se afla la locuinţa concubinei sale, S.A. în jurul orelor 17.30 s-a trezit întrucât patul în care dormea şi pătura de pe acesta a luat foc, a încercat să stingă focul, dar nereuşind a luat în braţe lenjeria care ardea, şi a ieşit în curte unde a aruncat lucrurile care ardeau, s-a dezbrăcat şi cu apa dintr-un vas aflat lângă fântână a reuşit să stingă focul. Partea vătămată a fost transportată cu salvarea la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
În susţinerea celor reţinute în sarcina inculpatului au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie de parte civilă, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de constatare, proces-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică, raport de constatare medico-legală, declaraţii de martori, declaraţii de făptuitor, declaraţii de învinuit şi inculpat conform art. 200 C. proc. pen.
Respectând dispoziţiile art. 289 C. proc. pen. potrivit cărora judecata se face în faţa instanţei constituită potrivit legii, şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi contradictoriu, şi având în vedere că scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a comis o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, s-a procedat la audierea inculpatului L.I., a martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, a martorilor propuşi de inculpat şi de partea civilă, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică şi a unei constatări medico-legale privind cauza morţii.
Coroborând aceste mijloace de probă tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt:
În anul precedent, inculpatul L.I. a trăit în concubinaj cu numita S.A. după care în urma unor neînţelegeri dintre ei, aceasta a locuit împreună cu numitul O.R., când la locuinţa ei din Bic, când la locuinţa victimei din Şimleu-Silvaniei. În dimineaţa zilei de 13 septembrie 2009 fiul numitei S.A., S.G. s-a deplasat la locuinţa lui O.R. din localitatea Şimleu-Silvaniei şi l-a dus pe acesta în Bic, la locuinţa mamei sale, pentru a mânca mici şi a bea bere. După ce au ajuns în Bic, la locuinţa lui S.A. a venit şi vărul acesteia, numitul T.V., care a stat cu ei până în jurul amiezii, respectiv orele 13.00 - 14.00, când la locuinţa lui S.A. au venit P.M. şi P.I., care aveau de discutat probleme de familie cu aceasta şi au consumat bere, iar în jurul orelor 16.00 - 16.30 aceştia au plecat, în casă rămânând doar O.R. şi S.A.
După plecarea musafirilor, O.R. s-a întins în pat să se culce, iar S.A. s-a dus la inculpat, care locuieşte la o distanţă de 400 - 500 metri de aceasta să-şi aducă drujba, întrucât urma ca fiul ei să vină să-i taie lemne. Când S.A. a plecat de acasă, după aproximativ 30 de minute de la plecarea musafirilor, victima era adormită. În jurul orelor 17.30 victima s-a trezit, deoarece patul în care dormea şi pătura cu care era acoperit fuseseră cuprinse de flăcări, în zona picioarelor victimei. Victima a încercat să stingă focul cu mâna şi nereuşind, a luat în braţe lenjeria de pat şi a ieşit cu ea afară, a aruncat lucrurile care ardeau, s-a dezbrăcat şi cu apa din fântână, a reuşit să stingă focul. Acesta a fost văzut de soţii V.F. şi V.I., care s-au dus şi au anunţat familia P., care s-au deplasat la faţa locului şi au apelat serviciul 112.
În acest timp, numita S.A. s-a deplasat la locuinţa inculpatului, pe drum s-a întâlnit cu numita V.F., care i-a spus că inculpatul a plecat în localitatea Marin, întrucât în acea dimineaţă i-a cerut bani în acest scop. Când a ajuns la locuinţa inculpatului, aceasta a constatat ca inculpatul nu este acasă, a aşteptat puţin, după câteva minute acesta a apărut, S.A. i-a solicitat drujba, şi l-a întrebat pe inculpat dacă are ţuică. Inculpatul i-a spus că nu are şi i-a dat 5 RON pentru a merge la numita B.S. să cumpere. S.A. s-a dus după ţuică, familia respectivă locuind la intrarea în sat, mult mai departe de locuinţa inculpatului. Când s-a întors cu ţuica, pe drum s-a întâlnit cu numitul C.A. care se afla la vii şi care a întrebat-o ce s-a întâmplat la locuinţa ei, întrucât acolo a venit salvarea. În aceste împrejurări S.A. s-a dus la locuinţa ei, nemaintrând pe la inculpat după drujbă şi pentru a-i lăsa ţuica. Până să ajungă acasă, ambulanţa a apucat să plece, persoanele care erau adunate acolo au spus că V.F. l-a văzut pe inculpat ieşind în mare grabă din locuinţa ei, iar după câteva minute l-a văzut pe O.R. ieşind afară arzând.
La ora 17.40 a fost anunţată ambulanţa, care a ajuns la faţa locului la ora 18.00, aspect comunicat de Serviciul de Ambulanţă Sălaj. Victima a fost internată la Secţia Chirurgie Plastică, suferind mai multe arsuri, conform raportului de constatare medico-legală din 24 septembrie 2009 emis de S.J.M.L. Sălaj, O.R. prezenta arsuri de gradul II,III şi IV pe aproape 50% din suprafaţa corporală, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei.
În timpul procesului la data de 13 octombrie 2009, victima a decedat. Conform raportului de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L., din data de 02 noiembrie 2009, moartea lui O.R. este violentă şi se datorează stării septice în cadrul unei bronhopneumonii survenite în evoluţia arsurilor de gradul II/III/IV pe 50% suprafaţa corporală. Leziunile traumatice s-au putut produce prin arsură cu flacără, datând din 13 septembrie 2009, între acestea şi decesul victimei existând raport de cauzalitate.
Nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor. În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată acesta a arătat că în jurul orelor 13.35 se afla în localitatea C., de unde s-a dus pe jos până în localitatea R. parcurgând aproximativ 3 km. Acolo a băut o bere, şi-a cumpărat mâncare şi s-a dus spre casă pe jos, oprindu-se pe la vii, după care a intrat pe la locuinţa lui S.A. pentru a discuta cu aceasta, dar când a ajuns acolo, a observat că uşa era deschisă şi l-a văzut pe O.R. dormind. L-a strigat, însă el nu a răspuns şi, dându-şi seama că se afla în stare de ebrietate având lângă el un flacon de ţuică şi ţigări, a plecat acasă, unde îl aştepta S.A., care i-a spus că venise după drujbă. S.A. l-a întrebat dacă are ceva de băut, el i-a răspuns că nu are şi i-a dat 5 RON pentru a merge la B.S. să cumpere. A plecat în jurul orei 14.30, s-a întors, au consumat ţuică după care S.A. a spus că merge la O.V. să mai cumpere, plecând în jurul orelor 15.30, însă nu s-a mai întors, decât după mult timp când i-a spus "ai pus-o, R. a luat foc" plecând din nou şi revenind în jurul orei 17.45 însoţită de 2 poliţişti, care i-au adus la cunoştinţă despre incendiu.
Declaraţia dată de inculpat nu se coroborează însă cu nici un mijloc de probă, din contră fiind combătută de declaraţiile martorilor P.M., P.I., S.P. şi T.V. care au arătat în faţa instanţei că, în data de 13 septembrie 2009 în jurul amiezii, au fost la locuinţa lui S.A. unde au stat până la orele 16.00 - 16.30 după care au plecat fiecare la casa lui. Martora P.M. a arătat că după aproximativ 30 de minute de când a ajuns acasă, a venit la ea V.I. spunându-i că O.R. a luat foc. Deci, ora indicată de inculpat este nereală, la acea oră la locuinţa lui S.A. se aflau mai multe peroane. De asemenea, toţi martorii menţionaţi anterior, au arătat că la momentul în care au plecat, l-au văzut pe păşunea din faţa casei pe V.I., care stătea cu vaca la păscut. Martorul V.I. a arătat în declaraţia dată în cursul urmăriri penale şi menţinută în instanţă că a văzut că în curtea casei lui S.A. a avut loc un chef, care s-a terminat în jurul orelor 16.00, după care a adormit, între timp a venit soţia sa cu mâncare, a mâncat, după care a intrat în curtea lui S.A. pentru a scoate apă la vacă, văzându-l pe O.R. ieşind din casă arzând. V.F., în declaraţia dată în faţa instanţei arată că în data de 13 septembrie 2009 în jurul orei 16.30 l-a văzut pe inculpat ieşind din casa lui S.A. şi după aproximativ 15 minute pe O.R. arzând. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a arătat că s-a întâlnit cu S.A. în jurul orei 17.00, în timp ce mergea cu mâncare la soţul ei. În esenţă, cele două declaraţii corespund, în privinţa orei este de acceptat că martora să nu-şi mai amintească cu exactitate ora, având în vedere pe de o parte, perioada de timp scursă de atunci şi până la audierea în instanţă, iar pe de altă parte, vârsta înaintată a acesteia. Coroborând toate aceste declaraţii, se reţine că incidentul a avut loc în jurul orei 17.00, victima a ieşit afară arzând după aproximativ 15 minute, când a fost văzut de V.I. şi F., V.I. s-a dus la familia P., parcurgând aproximativ 500 m şi a revenit cu aceştia trecând 15 - 20 minute, având în vedere că este o persoană în vârstă, iar la ora 17.40 s-a apelat serviciul 112 de către P.M.
Din declaraţia martorului Ş.G., ofiţer ISU, s-a reţinut că în data de 14 septembrie 2009 s-a deplasat la faţa locului constatând, din examinarea cuverturii, a patului, a fumului depus pe mobilier că incendiul s-a datorat unei flăcări deschise, chibrit sau brichetă, flacăra s-a propagat uniform şi lent pe suprafaţa patului de la picioarele victimei. S-a mai arătat că după părerea şi experienţa lui, cel care a pus focul a ştiut ce face, neputând fi vorba de o neatenţie.
În cauză, a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică în vederea stabilirii cu certitudine a cauzelor incendiului, de către Institutul de Expertize Criminalistice Cluj, în concluziile acestuia arătându-se că zona de origine a incendiului este situată la extremitatea dreaptă a patului de lângă dulapul de bucătărie, din bucătăria lui S.A. Focarul a fost situat la extremitatea dreaptă a patului, pe lângă dulapul de bucătărie, incendiul fiind de amploare relativ redusă. Faţă de condiţiile concrete este puţin probabilă utilizarea unor acceleranţi, incendiul având loc doar la iniţiere prin flacără deschisă. S-a exclus posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat accidental de către victimă. S-a mai menţionat că durata de timp scursă de la aprindere şi până în momentul ieşirii victimei afară a fost de aproximativ 10 minute.
Martora S.A. a declarat în faţa instanţei că musafirii au plecat de la ea în jurul orei 13.00, după care O.R. s-a culcat, iar ea s-a dus la inculpat după drujbă. Pe drum s-a întâlnit cu V.F., care mergea cu mâncare la soţul ei, spunându-i că inculpatul nu este acasă, plecând la M. După ce a ajuns la inculpat acasă, a apărut şi acesta, ea i-a cerut drujba, spunându-i să meargă după ţuică, spunându-i totodată că a trecut pe la ea şi a "Văzut un bivol dospind". S.A. a plecat după ţuică, într-o altă direcţie decât casa ei, la familia B. care locuieşte la intrarea în sat, satul fiind foarte răsfirat, iar în jurul orei 18.00 s-a întors, a văzut salvarea, motiv pentru care s-a dus acasă şi nu a mai intrat pe la inculpat. Când a ajuns acasă, salvarea plecase, iar V.F. i-a spus că l-a văzut pe L.I. ieşind din curtea casei ei, după care l-a văzut pe O.R. ieşind arzând. De asemenea, S.A. a mai declarat că inculpatul ştia de relaţia ei cu O.R. şi că a ameninţat-o că îi aranjează el.
În cauză a fost efectuat un raport de constatare ştiinţifică din 01 octombrie 2009 privind comportamentul simulat, în care se arată că interpretările diafragmelor poligraf au evidenţiat că răspunsurile numitului L.I. la întrebările 3, 5, 8 relevante cauzei au produs într-un mod relativ echilibrat atât note specifice comportamentului simulat, cât şi note specifice conduitei sincere, având în vedere ca în momentul comiterii faptei inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, aspect ce poate avea consecinţe asupra modalităţii de percepere a situaţiei.
Referitor la persoana inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta a mai fost condamnat anterior pentru fapte de lovire sau vătămare corporală, având o atitudine similară de negare a faptelor şi de inculpare a altor persoane.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatului i-a fost asigurat dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului egalităţii de arme, instanţa audiind în şedinţa publică, în condiţii de contradictorialitate, în mod nemijlocit, atât martorii acuzării, cât şi martorii propuşi de inculpat, iar la solicitarea acestuia, eliberându-i-se copii legalizate de pe actele solicitate, fiind asistat de un apărător din oficiu.
În şedinţa publică din data de 24 martie 2010, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu, având în vedere că victima a decedat, iar procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. şi 176 lit. a) C. pen. Prin încheierea de şedinţă s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, însă doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. d) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost dovedită pe deplin, fapta acestuia de a o ucide pe partea vătămată O.R. în data de 13 septembrie 2009 în timp ce aceasta dormea şi profitând de neputinţa ei de a se apăra, prin incendierea păturii cu care aceasta era acoperită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. în consecinţă, l-a condamnat pe inculpat la 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.270,60 RON despăgubiri civile către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj şi la 17.596,55 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău.
Părinţii victimei s-au constituit părţi civile cu suma de 50 milioane ROL cheltuieli de spitalizare, 45 - 50 milioane ROL cheltuieli cu înmormântarea şi parastasul şi 50 milioane ROL daune morale, iar reprezentantul legal al minorilor a solicitat doar obligarea inculpatului la despăgubiri periodice lunare, arătând că de mult timp sunt divorţaţi, iar victima nu a păstrat o legătură afectivă cu copiii şi nici ei cu ea.
Din declaraţia martorului A.P., s-a reţinut că familia victimei a cheltuit în jur de 400 RON, cât victima a fost internată în spital, iar cu masa de înmormântare, s-au cheltuit 50 milioane ROL, fiind în jur de 150 de persoane la înmormântare şi 100 la parastas, cele relatate, ştiindu-le de la tatăl victimei. În dovedirea celor susţinute partea civilă a depus chitanţe şi facturi. Martorul C.I. a declarat că tot la 2 zile, i-a adus pe părinţii victimei la Zalău cheltuind 500 - 600 RON cu un drum, iar înmormântarea i-a costat în jur de 50 milioane ROL, ştiind acestea, întrucât a avut şi el o înmormântare, în sat în acea perioadă.
Coroborând toate aceste probe, instanţa de fond, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi 998 C. civ. a obligat inculpatul la 6.150 RON (5.000 RON cheltuielile cu înmormântarea + 1.150 RON cu spitalizarea - drumuri la Zalău, medicamente) şi la 5.000 RON daune morale către acestea. Având în vedere faptul că inculpatul nu realiza venituri, prin decesul victimei, cei 2 copii minori fiind lipsiţi de ajutorul material stabilit de instanţă, respectiv pensia de întreţinere, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la 105 RON despăgubiri periodice lunare, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul acestora şi în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Sălaj, în termen legal, inculpatul L.I. a declarat apel, fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susţinere orală de către apărător, s-a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi, pronunţând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece vinovăţia sa nu a fost dovedită, dincolo de orice dubiu.
S-a arătat că, se impune reţinerea principiului in dubio pro reo în favoarea inculpatului, în condiţiile în care acesta, în mod constant a negat comiterea faptei, iar principalele probe incriminatoare (declaraţiile martorelor S.A. şi V.F.) sunt contradictorii în privinţa aspectelor esenţiale ale cauzei, atât între ele, cât şi în ceea ce priveşte declaraţiile de la urmărire penală faţă cele de la instanţă.
Există, de asemenea, contradicţii între depoziţiile martorei S.A. şi a martorului O.V., în privinţa împrejurării că martora ar fi cumpărat de la cel din urmă ţuică, în ziua incidentului.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori prin Decizia nr. 52 din 16 martie 2011 a respins apelul declarat de inculpatul L.I. ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a solicitat casarea celor două hotărâri şi să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a cerut casarea deciziei şi sentinţei deoarece în cauză nu s-a dispus şi efectuat expertiza psihiatrică conform art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi pentru că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate de natură să influenţeze soluţia, cazuri de casarea prevăzute de art. 3859 pct. 8 şi 10 C. proc. pen.
Într-un al doilea subsidiar a solicitat casarea hotărârilor, acordarea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei până la minimul special, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul a susţinut în esenţă că probele administrate sunt contradictorii atunci când se indică de către martori orele la care s-a terminat petrecerea la casa martorei S., a orei la care aceasta a venit la el acasă şi a orei la care el a revenit din comuna Crasna de la numitul O.S. unde a găsit victima dormind pe pat.
A mai susţinut că şi declaraţiile martorului V.I. conţin contradicţii referitoare la ora la care l-au văzut ieşind din locuinţa martorei S.
În fine, a arătat că există vădite contradicţii între declaraţiile martorei V.F. şi a martorei S.A. Astfel martora V. a declarat că atunci când s-a dus să ducă mâncare soţului său, a întâlnit-o pe S.A. şi aceasta i-a spus că merge acasă la inculpat să ia o drujbă. Or, ţinând seama că S.A. a declarat în instanţă că a plecat de acasă după orele 13.00 să ia drujba şi că pe drum s-a întâlnit cu V.F. care mergea cu mâncare la soţ este posibil ca martora V. să-l fi văzut când a intrat la victimă în jurul orelor 14.30 şi nu 16.30 cum a declarat neadevărat.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă pe baza probelor administrate, au dat faptei săvârşite de inculpat încadrarea juridică legală şi pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În toate declaraţiile sale inculpatul a încercat să fixeze ora 14 –14.30 la care a intrat în domiciliul numitei S.A., unde a incendiat lucruri din casă care au dus la rănirea gravă a numitului O.R. şi în final la moartea acestuia. în aceste declaraţii inculpatul a arătat că atunci când a ieşit din casă l-a văzut în apropiere pe martorul V.I. Tot inculpatul a declarat că a plecat din localitatea Crasna pe jos până în satul Ratin, unde a cumpărat ceva de mâncare după care a continuat drumul spre satul Bic şi trecând pe lângă casa fostei concubine l-a găsit pe O.R. dormind.
Din declaraţiile martorului O.S. rezultă că s-a despărţit (l-a lăsat) de inculpat în comuna Crasna pe la orele 13.45 fiind în stare vădită de ebrietate, lucru confirmat şi de vânzătoarea de la magazinul din satul Ratin, martora P.E.
Aşa fiind, inculpatul nu putea să ajungă în jurul orelor 14.30 în satul Bic.
În sentinţa recurată se motivează că martora S.A. a declarat în faţa instanţei că musafirii au plecat de la ea în jurul orelor 13.00 după care O.R. s-a culcat iar ea a plecat la casa inculpatului după drujbă.
Această situaţie este confirmată şi de actele din dosar, astfel din procesul-verbal aflat la fila 2 dosar urmărire penală rezultă că organele de cercetare penală au fost sesizate în ziua de 13 septembrie 2009 că a izbucnit un incendiu la casa numitei S.A. iar din Rezoluţia nr. 496/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj că în ziua de 13 septembrie 2009 ora 17.35 organele de poliţie au fost sesizate prin intermediul Serviciului de urgenţă nr. 112 de către P.M. cu privire la faptul că la locuinţa numitei S.A. din localitatea Bic a izbucnit un incendiu în urma căruia a rezultat rănirea lui O.R. care a fost transportat la Spitalul judeţean Sălaj.
Din procesul-verbal de constatare încheiat de ofiţeri ISU la 14 septembrie 2009, privind stabilirea împrejurărilor producerii incendiului rezultă că sursa a fost flacără deschisă (chibrit sau brichetă) focarul incipient partea superioară a patului extremitatea dinspre uşa de acces.
Concluziile raportului de expertiză criminalistică din 21 decembrie 2010 întocmit de Laboratorul Judeţean de Expertize Criminalistice Cluj arată că punctul de origine a incendiului este situat la extremitatea dreaptă a patului, de lângă dulapul de bucătărie, sursa probabilă flacără deschisă şi se exclude ţigara aprinsă.
Durata de timp scursă de la aprindere la momentul trezirii şi ieşirii victimei afară este de până la 10 minute.
Concluziile raportului de expertiză confirmă odată în plus declaraţiile martorilor V., martora V.F. a arătat că l-a văzut pe inculpat în curte privind în stânga şi dreapta, părea speriat, apoi l-a văzut plecând şi la circa 5 - 10 minute a ieşit O.R. cu hainele arse.
Rezultă din cele de mai sus, analizate şi de instanţa de control judiciar că vinovăţia inculpatului este dovedită pe deplin.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată şi nu există motive pentru ca aceasta să fie redusă.
Având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu aplicarea art. 383 alin. 2 C. proc. pen. se va deduce timpul reţinerii şi arestării inculpatului de la 14 septembrie 2009 la 31 mai 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2009 la 31 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2199/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2011. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250... → |
|---|
