ICCJ. Decizia nr. 2215/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2215/2011
Dosar nr. 646/59/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 205PI din 18 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 646/59/2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 160/2 coroborat cu art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a respins cererea de liberare provizoriei sub control judiciar formulată de inculpatul C.S.S., cu motivarea că în speţă pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar.
A mai constatat că pericolul public fiind actual se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheierii inculpatul a formulat recurs în termen legal, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 mai 2011.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 20 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 667/59/2011 Curtea de Apel Timişoara în baza art. 300/1 alin. (2) raportat la art. 160 C. proc. pen. a revocat starea de arest a inculpatului C.S.S., a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145/1 C. proc. pen. şi a dispus punerea în libertate a inculpatului, la data rămânerii definitive a încheierii, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de Apel Bucureşti .
În temeiul art. 145/1 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1)1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) şi alin. (12) C. proc. pen., a dispus ca inculpatul C.S.S., să respecte, pe durata obligării de a nu părăsi ţara, următoarele obligaţii:
- a) să se prezinte la instanţă, la termenele de judecată stabilite şi ori de câte ori sunt chemaţi;
- b) să se prezinte la poliţia localităţii de domiciliu, unitate de poliţie desemnată de către instanţă cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie menţionat sau ori de câte ori sunt chemaţi;
- c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
- d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
- e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experţi şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
- f) să nu exercite profesia de poliţist sau lucrător vamal pe perioada soluţionării cauzei.
În temeiul art. 145 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2)2 şi alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului C.S.S. că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor menţionate expres se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara şi pin Decizia nr. 2120 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4320/1/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara.
Astfel, în raport de cele arătate Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu mai are utilitate funcţională, în sensul că titularul cererii nu se mai află sub puterea unui mandat de arestare care să justifice astfel obţinerea punerii în libertate, măsura preventivă luată împotriva inculpatului C.S.S., fiind înlocuită cu o altă măsură preventivă respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Ca urmare recursul declarat în cauză urmează a fi admis conform dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa casării încheierii atacate, iar în rejudecare va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără obiect.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.S.S. împotriva încheierii nr. 205/PI din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 646/59/2011.
Casează încheierea atacată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără obiect.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2220/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
