ICCJ. Decizia nr. 2220/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2220/2011

Dosar nr. 1456/36/2009

Şedinţa publică din 31 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 318 din 02 iulie 2008 Tribunalul Constanţa: în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată privind pedepsele de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia şi, respectiv, 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia, 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, şi a dispus să o execute alăturat celei aplicate prin sentinţă, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata detenţiei.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată privind pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, pe care a dispus să o execute alăturat celei aplicate prin sentinţă, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. pe durata detenţiei.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5ani închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata detenţiei.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5ani închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata detenţiei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.F., C.V., S.V.V. şi V.D. perioadele executate prin măsurile reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează:

- pentru inculpatul M.F., cu începere de la data de 26 iunie 2006 şi până la data de 19 decembrie 2007.

- pentru inculpatul C.V., cu începere de la data de 21 iunie 2006 şi până la data de 30 noiembrie 2007;

Pentru inculpaţii S.V.V. şi V.D., cu începere de la data de 21 iunie 2006 şi până la data de 17 aprilie 2007.

A constatat că inculpaţii M.F. şi C.V. sunt arestaţi în altă cauză.

În baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpaţii A.C. şi C.A. la pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. la pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor A.C., C.A., V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpaţii A.C., C.A. de câte 5 ani, iar pentru inculpaţii V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. de câte 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A constatat că părţile vătămate S.A. şi S.C. nu au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA Iaşi.

În baza art. 998-999 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii A.C., C.A., V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. la plata sumei de 3695,2 dolari SUA sau echivalentul în lei a acesteia la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Iaşi.

Prima instanţă a reţinut că inculpaţii locuiesc în comuna Mircea Vodă din judeţul Constanţa, iar la nivelul acestei comunităţi s-a constatat escaladarea fenomenului infracţional de sustragere a flerului vechi din vagoanele trenurilor care tranzitează respectiva localitate, către Portul Constanţa, mare parte din locuitorii comunităţii câştigându-şi existenţa din valorificarea materialului refolosibil.

În seara zilei de 12 iunie 2006 inculpaţii C.V., M.F., V.D., S.V.V., V.A., V.F., C.D., A.C., C.M., S.C. şi C.A. s-au deplasat în gara CRF Cernavodă cu intenţia de a sustrage fier vechi din trenul de marfă nr. 30537, încărcat cu deşeuri de fier, care circula pe relaţia Feteşti - Cernavodă - Constanţa.

Inculpaţii V.D. şi V.F., împreună cu numiţii V.A. şi B.R., la solicitarea primilor doi, au fost transportaţi în localitatea Saligny de către inculpatul D.F. cu autoturismul său proprietate personală, înmatriculat sub nr. După ce i-a lăsat în localitatea respectivă, pe unde trebuia să treacă trenul, inculpatul D.F. a primit suma de 40 lei şi a plecat.

Potrivit declaraţiilor acestuia din urmă, iniţial, nu a cunoscut motivul pentru care cei nominalizaţi mai sus i-au cerut să-i transporte în gara Saligny, dar pe drum a luat cunoştinţă de intenţia lor.

Deoarece aveau cunoştinţă că trenul circula cu viteză redusă pe ruta Cernavodă - Mircea Vodă Sat, întrucât în acea perioadă fuseseră stabilite restricţii de circulaţie la 15 km/h datorită lucrărilor de amenajare a terasamentului, după ce trenul de marfă nr. 30537, încărcat cu deşeuri de fier, a plecat din gara Cernavodă, inculpaţii, care, până la acel moment stătuseră ascunşi, au escaladat trenul din mers urcând în vagoane.

Ajunşi în vagoane, inculpaţii au început să dispună deşeurile de fier pe marginea acestora, pentru ca apoi să le arunce cu uşurinţă în afara terasamentului de cale ferată.

Până a ajunge în halta Mircea Vodă inculpaţii au aruncat din tren deşeuri de fier vechi, dar pentru că fuseseră văzuţi de agenţii de pază care însoţeau trenul, angajaţi ai SC A.P. SRL CONSTANŢA, au sărit din tren. După ce acesta s-a pus în mişcare, inculpaţii au urcat din nou şi au continuat să arunce deşeuri.

Se impune a fi făcută precizarea că, potrivit înţelegerii prealabile dintre inculpaţi, aceştia au urcat pe câte un vagon nu mai mult de doi, având astfel posibilitatea să descarce mai uşor deşeurile, dar şi să le împartă între ei în mod echitabil.

Astfel, pe vagoanele 4 şi 5 au urcat inculpaţii C.V., M.F., V.D. şi S.V.V.. Pentru că fuseseră văzuţi de agenţii de pază S.C. şi S.A., aflaţi pe platforma dintre cele două vagoane, inculpaţii au început să arunce cu bucăţi de fier şi pietre înspre aceştia. Partea vătămată S.C. a fost lovit de o rozetă din fier aruncată de către inculpatul S.V.V. zis „D.". În urma loviturii primite părţii vătămate S.C. i-a fost perforat un plămân.

Apropiindu-se de cei doi agenţi de pază, căzuţi la podea în urma loviturilor primite, acelaşi Dudu, înarmat cu o piatră, i-a ameninţat cu moartea, însă a fost oprit de inculpatul M.F.

Se impune a fi făcută precizarea că, deşi niciunul dintre cei patru inculpaţi nu recunosc că le-au lovit direct pe părţile vătămate, declaraţiile lor sunt contradictorii, fiecare în parte acuzându-i pe ceilalţi co-inculpaţi.

Pe de altă parte, luate singular, declaraţia fiecărui inculpat dintre cei patru se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate în ceea ce îi priveşte pe co-participanţii la activitatea infracţională, excepţie făcând doar semnatarul declaraţiei în cauză.

Prin urmare, se reţine drept o notă generală a declaraţiilor inculpaţilor C.V., M.F., V.D. şi S.V.V., împrejurarea că niciunul dintre aceştia nu neagă agresarea părţilor vătămate, dar o atribuie celorlalţi participanţi, nicidecum sieşi.

Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi nemijlocit de către instanţă, inclusiv martorii audiaţi la solicitarea unora dintre inculpaţi pentru dovedirea nevinovăţiei lor, se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate, dar şi cu cele ale inculpaţilor, însă cu menţiunea făcută anterior.

Inculpaţii au recunoscut, însă, în unanimitate, că agenţii de pază le-au cerut să părăsească vagoanele, dar au refuzat şi au continuat să sustragă deşeuri de fier.

În urma loviturilor primite, partea vătămată S.C. a fost internat în Clinica Chirurgie a Spitalului Municipal Medgidia în perioada 13-20 iunie 2006, fiind diagnosticat cu politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut închis, contuzie forte hemitorace stâng şi pneumotorax stâng. Părţii vătămate i s-a practicat o pleurotomie minimă cu drenaj la data de 13 iunie 2006.

Conform certificatului medico-legal nr. 929/T emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa la data de 02 august 2006, leziunile traumatice suferite de partea vătămată S.C. au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, pot data din 13 iunie 2006, au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei prin hemopneumotorax, care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă.

La rândul său, partea vătămată S.A. a suferit, conform raportului de constatare medico-legală nr. 267/LR emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa la data de 16 iunie 2006, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale, dar şi ulterior, în faţa instanţei de judecată, partea vătămată S.C. i-a recunoscut din grup ca agresori pe inculpaţii C.V., M.F. şi S.V.V., declarând, însă, că au fost în număr de 4 persoane.

Împrejurarea că inculpatul V.D. nu a fost recunoscut din grup de către partea vătămată S.C. este justificată, însă, prin faptul că fiind noapte, iar loviturile venind din direcţii diferite, atenţia acestuia a fost orientată spre a se apăra şi nicidecum pentru a reţine figura tuturor agresorilor.

Ca atare, ţinând seama de aceste aprecieri, dar şi de faptul că în mod indubitabil rezultă că inculpatul V.D. s-a aflat pe unul dintre cele două vagoane nominalizate, nr. 3 sau 4, din compunerea trenului, s-a reţinut că participarea acestui inculpat la agresarea celor două părţi vătămate este evidentă.

Nu în ultimul rând, la această apreciere concură şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi, care atestă împrejurarea că şi inculpatul V.D. a aruncat cu bucăţi de fier către părţile vătămate.

S-a motivat că relevante din acest punct de vedere sunt şi declaraţiile numitului V.A., fratele inculpatului V.D., date în faza de urmărire penală, potrivit cărora la mustrarea pe care le-a adus-o celor 4 inculpaţi, în sensul că nu trebuia să dea în ei, pentru că îi omorau, aceştia au răspuns că au dat pentru că şi agenţii de pază dăduseră în ei.

Or, în atare situaţie este evidentă participarea inculpatului V.D. la agresarea părţilor vătămate, deşi nu toate mijloacele de probă administrate în cauză, luate în mod singular (declaraţiile inculpatului V.D. şi procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării recunoaşterii din grup), conduc la această concluzie.

În consecinţă, cu privire la inculpaţii C.V., M.F., V.D. şi S.V.V., s-a reţinut că au procedat în această manieră violentă cu scopul de a-i împiedica pe agenţii de pază să intervină, pentru a-şi păstra bunurile sustrase, dar şi pentru a putea continua sustragerea acestora.

Ajunşi în dreptul staţiei CFR Satu Nou, toţi inculpaţii care se aflau în tren, auzind strigăte în sensul că vine poliţia, au sărit din trenul aflat în mişcare şi au părăsit în fugă zona.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii S.C., A.C., S.V.V., V.D., V.F., M.F. şi C.V.

Prin apărători au criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208, art. 209 C. pen., este cazul inculpaţilor M.F., C.V., S.V., V.D., în subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepselor.

Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 89/P din 24 septembrie 2010 a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii S.C. şi A.C. şi a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii S.V.V., V.D. şi V.F.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi M.F. şi C.V..

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte inculpaţii M.F. şi C.V. şi, rejudecând:

1) a înlăturat dispoziţiile art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1073/13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia, dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. privind contopirea pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 20095 a Judecătoriei Medgidia şi executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare alăturat pedepsei rezultante stabilită prin sentinţa penală apelată, în final 9 ani şi 6 luni închisoare, cu referire la inculpatul M.F.

A menţinut condamnarea inculpatului M.F. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, ce urmează a fi executată în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.F. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 iunie 2006 la data de 21 decembrie 2007 (data înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 19 decembrie 2007, definitivă prin Decizia penală nr. 633/P din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa).

2) a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia, dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. privind contopirea pedepselor de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia şi executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare alăturat pedepsei rezultante stabilită prin sentinţa penală apelată, în final 9 ani şi 6 luni închisoare, cu referire la inculpatul C.V.

A menţinut condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, ce urmează a fi executată în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.V. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 iunie 2006 la data de 30 noiembrie 2007.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul M.F. prin încheierea de şedinţă din data de 19 decembrie 2007 (dosar nr. 1749/118/2007).

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul C.V. prin Decizia penală nr. 596/P din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa (dosar nr. 2759/36/2007).

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii S.V.V. şi V.D. prin Decizia penală nr. 204/P din 17 aprilie2007 a Curţii de Apel Constanţa (dosar nr. 1336/36/2007).

Inculpaţii au fost obligaţi să plătească cheltuieli judiciare statului conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii C.V., M.F., V.D. şi S.V.V.

Inculpatul M.F. a criticat Decizia pentru netemeinicie susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Inculpatul S.V.V. a criticat Decizia şi sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că a fost greşit condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie în loc de infracţiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, cu referire la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) C. pen., instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare juridică. A mai arătat că pedepsele aplicate au fost greşit individualizate pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005, instanţa trebuia să-i aplice pedeapsa amenzii.

Inculpatul V.D. a criticat şi el Decizia şi sentinţa sub aspectul greşitei încadrări juridice în infracţiunea de tâlhărie. A susţinut că nu a agresat paznicii astfel că încadrarea corectă era cea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 208-209 alin. (1) lit. a), g) din C. pen. A cerut să se dispună achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 208/2005 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a cerut redozarea pedepselor având în vedere circumstanţele personale, are 3 copii minori în întreţinere şi este necesară prezenţa lui în familie, scopul pedepsei putând fi atins şi prin suspendarea executării sub supraveghere.

Inculpatul C.V. prin motivele scrise a cerut casarea deciziei şi în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 209 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. A susţinut că grupul din care făcea parte a urcat în vagonul 2 în timp ce agresarea paznicilor a avut loc în vagoanele 4 şi 5, alte persoane fiind vinovate de săvârşirea faptei, iar el a intervenit pentru a aplana conflictul. A cerut să fie achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005 deoarece nu există probe din care să rezulte că a refuzat să părăsească zona.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că situaţia de fapt reţinută în cauză este corectă, că instanţele au dat încadrarea juridică legală faptelor comise de inculpaţi, iar la individualizarea pedepselor s-a ţinut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie şi pătrundere fără drept în zona de siguranţă a infrastructurii feroviare în infracţiunea de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. nu a fost primită de prima instanţă care a motivat că din probele administrate rezultă fără dubiu săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie. Din analiza probelor administrate şi în special din declaraţiile succesive ale inculpaţilor instanţa a reţinut că inculpaţii V.D., M.F. şi C.V. au exercitat violenţe în intenţia de a păstra bunurile sustrase şi de a-şi asigura scăparea. Inculpaţii prin declaraţiile lor au încercat să acrediteze fiecare ideea că nu el ci celălalt a lovit paznicii.

În ce-l priveşte pe inculpatul S.V.V. „zis D." s-a reţinut că l-a lovit pe paznicul S.C. cu o rozetă de fier perforându-i plămânul.

Inculpatul s-a apropiat de părţile vătămate căzute la podea în urma loviturilor primite şi le-a ameninţat cu moartea, având în mână o piatră.

Partea vătămată S.C. i-a recunoscut din grup ca agresori pe C.V., M.F. şi S.V.V. şi a arătat că au fost 4 agresori şi nu 3.

În apel principala critică adusă sentinţei a fost greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi.

S-a cerut schimbarea încadrării din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

Printr-o analiză amănunţită a declaraţiilor inculpaţilor, declaraţiilor martorilor şi a actelor medico-legale aflate la dosar, Curtea a motivat corespunzător că hotărârea primei instanţe este legală în ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor şi temeinică în ce priveşte pedepsele aplicate mai puţin în ce-i priveşte pe inculpaţii M.F. şi C.V. însă nu privind individualizarea pedepsei ci a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 85 C. pen. în loc de art. 83 C. pen. Fiind în apelul inculpaţilor, instanţa de apel nu a putut să înrăutăţească situaţia acestora în propria cale de atac şi a trebuit să constate numai că dispoziţiile art. 85 C. pen. nu se aplică în cauză şi prin înlăturarea lor a înlăturat şi dispoziţia ca inculpaţii să execute alăturat pedepselor de câte 8 ani şi restul de 1 an şi 6 luni adăugat ca urmare a anulării suspendării condiţionate a pedepsei.

Nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpaţii C.V., V.D. şi S.V.V. sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005 cum şi critica formulată de inculpatul S.V.V. privind nelegala stabilire a pedepsei pentru această infracţiune.

Inculpatul a susţinut că din moment ce instanţa i-a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 76 C. pen., trebuia să îi aplice o pedeapsă cu amendă şi nu cu închisoare.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 289/2005, fapta persoanei neautorizate de a pătrunde, fără drept în zonele prevăzute de art. 1 şi art. 2 şi de a refuza părăsirea lor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 300 lei la 15.000 lei sau cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

În alin. (2) al acestui articol se prevede că în cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană având asupra sa o armă, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii ori prin violenţă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Inculpaţii au pătruns în grup, în zona definită în art. 1 din Legea nr. 289/2005, au sustras fier vechi şi au refuzat cererea paznicilor de a coborî din vagoane ba mai mult au agresat paznicii pentru a păstra bunurile sustrase.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, astfel că în urma reţinerii de circumstanţe atenuante pedeapsa stabilită de prima instanţă sub 2 ani în ce-i priveşte pe inculpaţii S.V.V. şi V.D. este legală şi temeinică.

Hotărârea supusă recursului de faţă este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează să respingă recursurile ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reţinerea şi arestarea conform dispozitivului.

Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., M.F., V.D. şi S.V.V. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi C.V. şi S.V.V. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi M.F. şi V.D. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2215/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2236/2011. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2212/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2213/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2214/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2215/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2236/2011. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Penal