ICCJ. Decizia nr. 2212/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2212/2011
Dosar nr. 3318/2/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3318/2/2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată, cererea de liberare provizoriei sub control judiciar formulată de inculpatul S.N.C., cu motivarea că pericolul rezidă în principal din natura faptelor, frecvenţa şi caracterul lor repetitiv, calitatea de poliţist de frontieră, din colaborarea dintre şefi şi subalternii lor în săvârşirea infracţiunilor de corupţie, respectiv calitatea de vameşi.
A constatat că inculpatul S.N.C. era învestit cu exerciţiul autorităţii publice, ceea ce face ca activitatea infracţională să fie de o mare gravitate şi de un ridicat pericol social, prin faptul că s-a înlocuit apărarea ordinii publice cu o activitate de colectare a unor taxe stabilite de ei înşişi în schimbul încălcării obligaţiilor ce le reveneau prin lege.
A mai constatat că pericolul mai rezultă şi din faptul că inculpatul S.N.C. şi-a traficat atribuţiile de serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite, iar lăsarea lui în libertate şi, implicit în funcţia pe care o deţine ar aduce o gravă atingere desfăşurării activităţii P.T.F. Siret.
Împotriva acestei încheierii inculpatul a formulat recurs în termen legal, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 mai 2011.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierile din data 04 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarele nr. 1070/2/2011, 1071/2/2011 şi 1072/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.E.; R.I.; A.C.D.; S.N.C.; ş.a., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 04 februarie 2011 până la data de 04 martie 2011.
La momentul arestării preventive s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând indicii de comitere a faptelor şi pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertate a inculpaţilor şi s-a dispus arestarea lor preventivă.
În dosarul penal cu numărul de mai sus, prin rezoluţiile din datele de 31 ianuarie 2011 şi 01 februarie 2011, s-a început urmărirea penală şi faţă de inculpatul S.N.C. lucrător vamal (şef de tură) în cadrul Biroului Vamal Siret, jud. Suceava pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinându-se în sarcina sa că în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au dat inculpatului A.A., şef al Punctului de Trecere a Frontierei - Siret, diverse sume de bani pentru a nu efectua controale asupra modului în care îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu lucrătorii vamali din cadrul PTF SIRET;
Prin încheierea din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 388/39/2011, în temeiul art. 139 alin. (1) şi alin. (3)5 raportat la art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului S.N.C. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. şi a dispus punerea în libertate a acestuia, la data rămânerii definitive a încheierii, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., a dispus ca inculpatul S.N.C., să respecte, pe durata obligării de a nu părăsi ţara, următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţă, la termenele de judecată stabilite şi ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la poliţia localităţii de domiciliu, unitate de poliţie desemnată de către instanţă cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie menţionat sau ori de câte ori sunt chemaţi;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
În temeiul art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2)2 şi alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului S.N.C. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor menţionate expres, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Suceava şi pin Decizia nr. 1789 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr.c3659/1/2011 s-a casat încheierea atacată, numai cu privire la omisiunea instituirii obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (1)2 lit. c) şi f) C. proc. pen., şi printre alţii, şi faţă de intimatul inculpat S.N.C., s-a stabilit ca în baza art. 145 alin. (1)2 lit. c) şi f) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara intimatul inculpat S.N.C.
- să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experţi şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
- să nu exercite profesia în exercitarea căreia au săvârşit faptele.
Astfel, în raport de cele arătate Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu mai are utilitate funcţională, în sensul că titularul cererii nu se mai află sub puterea unui mandat de arestare care să justifice astfel obţinerea punerii în libertate, măsura preventivă luată împotriva inculpatului S.N.C., fiind înlocuită cu o altă măsură preventivă respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Ca urmare recursul declarat în cauză urmează a fi admis conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa casării încheierii atacate, iar în rejudecare va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără obiect.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.N.C. împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3318/2/2011.
Casează încheierea atacată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără obiect.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2213/2011. Penal → |
|---|
