ICCJ. Decizia nr. 2236/2011. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2236/2011
Dosar nr. 6170/108/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. N.I., la:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen.;
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionata a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 917 din 06 septembrie 2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi s-a dispus executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat în total 3 ani şi 3 luni.
Pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar in baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv din 10 septembrie 2010 la zi.
2. P.I. la:
- de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.;
Pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 4 ani iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din 10 septembrie 2010 până la zi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 36 din 11 septembrie 2010 emis de Tribunalul Arad, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile intitulate diplomă de bacalaureat cu seria S nr. 0357555 eliberată la data de 17 iulie 2005 şi foaia matricolă aferentă acesteia şi diploma de licenţă seria E nr. 059563 eliberată cu nr. 522 şi foaia matricolă aferentă acesteia.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
La 16 august 2010, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad un denunţ privind o persoană cu identitatea necunoscută în acel moment, căruia denunţătorul şi apropiaţii acestuia i se adresau cu apelativul „Profesorul",; despre această persoană se ştia că era în măsură să obţină diplome false de absolvire a studiilor.
Între denunţător şi persoana indicată ca fiind „Profesorul" a intervenit o înţelegere, în sensul ca acesta din urmă să faciliteze obţinerea a două diplome false de absolvire a studiilor medii şi superioare pentru denunţător, împreună cu foile matricole aferente; pentru aceasta urma ca denunţătorul să beneficieze de o reducere a comisionului intermediarului, plătind doar 1000 Euro , dacă reuşea să-i prezinte intermediarului încă alte 10 persoane care ar dori obţinerea nelegală a unor astfel de diplome, persoane ce nu au frecventat cursurile liceale ori universitare.
Potrivit afirmaţiilor „Profesorului", astfel cum rezultă din precizările făcute la denunţ, acesta pretindea 1500 Euro pentru a facilita obţinerea unei diplome de licenţă, sumele de bani urmând a fi împărţite de către „Profesor" cu diverse cadre didactice din instituţiile de învăţământ care ar emite diplomele false. De asemenea, din declaraţiile persoanelor audiate rezultă că actele au aparenţa de autenticitate, fiind emise chiar de instituţiile în cauză, respectiv mai multe facultăţi, cu specializări diferite, din Braşov şi laşi - mecanică, silvicultură, ştiinţe economice ş.a.
În discuţia purtată între denunţător şi „Profesor" în cursul lunii iulie 2010 s-a stabilit ca în momentul solicitării diplomelor să fie predate „Profesorului" două fotografii tip, executate la intervale de timp şi o sumă de bani ca avans, urmând ca după câteva zile „Profesorul" să remită diplomele solicitate, împreună cu foile matricole aferente şi să i se achite diferenţa de bani până la suma totală.
Având în vedere aspectele mai sus menţionate, după începerea urmăririi penale a fost autorizată supravegherea operativă a postului telefonic folosit de către „Profesor", prin interceptarea, localizarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de la şi spre acest post telefonic şi a fost autorizată folosirea unor investigatori sub acoperire, pentru probarea activităţii infracţionale.
De asemenea, în perioada supravegherii operative, s-a stabilit că toate aspectele descrise în denunţ se confirmă, inclusiv în privinţa sumelor de bani solicitate pentru fiecare tip de diplomă, a codurilor ce erau folosite în convorbiri cu referire la tipurile de diplome, respectiv „una mică" pentru o diplomă de bacalaureat şi „una mare" pentru o diplomă de licenţă. Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, localizate şi înregistrate, ca urmare a punerii în aplicare a Autorizaţiei nr. 22, dispusă în dosarul Tribunalului Arad nr. 30/1/2010 la data de 19 august 2010, cu privire la postul telefonic folosit de către „Profesorul", s-a stabilit că persoanele cu care acesta poartă convorbirile telefonice i se adresează cu prenumele „I.", în una din aceste conversaţii titularul postului telefonic pronunţându-şi explicit numele şi alte date personale, respectiv, N.I.; prezentându-i-se martorului sub altă identitate fişa de evidenţă locală cu fotografie a inculpatului N.I., martorul a indicat fără nicio ezitare persoana din fotografia fişei de evidenţă locală a sus numitului ca fiind bărbatul cu care s-a întâlnit în cursul lunii iulie 2010 şi care s-a oferit să obţină în mod nelegal pentru martor diplome false de studii, persoană pe care martorul o cunoştea doar sub apelativul „Profesorul".
Având în vedere existenţa discuţiei prealabile, cu privire la faptul că denunţătorul s-ar putea deplasa până în judeţul Arad pentru a discuta cu un potenţial client despre procurarea a două diplome de studii false, în data de 08 septembrie 2010 a fost planificată o întâlnire la un motel din apropierea municipiului Arad, între inculpatul N.I. şi investigatorul sub acoperire D.G.D.
La întâlnire, inculpatul N.I. a venit însoţit de inculpatul P.I.. Cu ocazia discuţiilor ce au avut loc apoi în barul motelului, inculpatul N.I. i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să-i „rezolve" o diplomă de bacalaureat de la un liceu economic, iar pentru diploma de licenţă l-a întrebat pe investigator ce specialitate şi-ar dori.
Pentru că investigatorul sub acoperire dorea să i se ofere detalii cu privire la diplome, respectiv la gradul de autenticitate al acestora, inculpaţii N.I. şi P.I. i-au dat asigurări că diplomele rezistă oricăror verificări, cu excepţia situaţiei în care titularul ar dori să se angajeze în cadrul Poliţiei sau Jandarmeriei, unde se fac verificări suplimentare şi ar putea fi descoperit falsul. Mai mult, pentru a câştiga încrederea „clientului" său, inculpatul N.I. i-a spus investigatorului sub acoperire că nu are motive să-şi facă griji, întrucât există persoane angajate la Guvern cu astfel de diplome emise de el prin intermediul relaţiilor pe care le avea în rândul cadrelor didactice.
Deoarece investigatorul sub acoperire nu a fost în măsură să le ofere inculpaţilor suma solicitată de ei ca avans, respectiv 2000 de Euro, reprezentând jumătate din preţul total, inculpaţii au acceptat să primească suma integrală (4000 Euro) după două zile (la data de 10 septembrie 2010) când urma să-i predea acestuia diploma de bacalaureat şi cea de licenţă împreună cu foile matricole aferente. Cu acea ocazie au preluat însă de la investigator două fotografii ale acestuia precum şi o copie a cărţii de identitate.
Înainte de a se despărţi, investigatorul sub altă identitate Ie-a spus inculpaţilor că ar fi fost curios să vadă cum arată o astfel de diplomă, moment în care a intervenit în discuţie inculpatul P.I., care i-a amintit inculpatului N.I. că aveau în autoturismul cu care au venit diploma de bacalaureat a unui anume „R.". Astfel, din portbagaj, din compartimentul roţii de rezervă a scos o diplomă de bacalaureat şi o foaie matricolă „emise" de „Liceul Silvic Braşov" pe numele S.N.R., prezentându-le investigatorului.
Cu aceeaşi ocazie s-a stabilit ca , după două zile, respectiv în data de 10 septembrie 2010, inculpaţii N.I. şi P.I. să revină la acelaşi motel, pentru a-i remite investigatorului sub acoperire diploma de liceu şi diploma de bacalaureat comandate (false), completate cu numele şi având aplicate fotografiile acestuia; de asemenea, inculpaţii urmau să primească de la investigator suma de 4000 de Euro pentru cele două diplome, din care câte 700 de Euro urma să îi revină inculpatului P.I. pentru fiecare din cele două diplome, deoarece considera că tranzacţia s-a încheiat cu un client pe care l-au cunoscut prin reţeaua sau relaţională. Având în vedere cele de mai sus, s-au luat măsuri de organizare a flagrantului, pentru probarea infracţiunii de dare de mită, cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotarea D.G.A.
Cu ocazia discuţiilor ce au urmat între investigatorul sub acoperire şi inculpatul N.I., acesta l-a asigurat încă o dată pe investigator că diplomele au fost obţinute prin mijlocirea unor angajaţi ai instituţiilor de învăţământ, în special din cadrul secretariatelor. De asemenea, a precizat care sunt instituţiile de învăţământ şi specializările de la care poate procura diplome false de absolvire, pentru ca investigatorul să poată să dea aceste detalii unor potenţiali alţi doritori. Fiind întrebaţi de către investigator dacă el poate să-şi adauge un comision pentru fiecare diplomă ce s-ar emite pentru clienţi aduşi de el, inculpaţii au răspuns afirmativ, P.I. ţinând însă să precizeze că este necesar ca investigatorul să-i spună inculpatului N.I. cu cât a crescut preţul, pentru a evita neînţelegerile.
La masa unde a avut loc întâlnirea au fost identificate diploma de bacalaureat cu seria S nr. 0357555 eliberată la data de 17 august 2005 de către Colegiul Economic Administrativ laşi, foaia matricolă aferentă diplomei şi diploma de licenţă seria E nr. 059563 eliberată cu nr. 522 din 25 septembrie 2010 de către Universitatea A.l.Cuza laşi şi foaia matricolă aferentă, ambele diplome fiind eliberate pe numele D.P.G.D. Referitor la aceste diplome inculpatul N.I. a declarat că nu sunt false, dar că titularul acestora nu a absolvit cursurile şcolilor respective. Tot pe masă a mai fost găsită o foaie pe care erau notate specialităţile mai multor facultăţi, respectiv Liceul economic Administrativ laşi, Liceul Silvic şi Economic Braşov, Facultatea A.l.Cuza laşi, specializările management, marketing, contabilitate, finanţe-bănci, administraţie publică locală, Braşov - Transilvania construcţii, mecanică, silvicultură.
Discuţiile purtate de inculpaţii N.I. şi P.I. cu lucrătorul de poliţie D.G.D. în interiorul barului în momentele imediat anterioare realizării flagrantului au fost fixate prin înregistrare audio-video, cu ajutorul aparaturii din dotarea D.G.A.
Inculpatul N. falsifica diplomele de bacalaureat şi de licenţă precum şi foile matricole aferente folosind calculatorul personal.
De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a mai stabilit că inculpatul P.I. a mijlocit şi intermediat sosirea inculpatului N.I. în judeţul Arad, în scopul întâlnirii cu potenţiali cumpărători (investigatorul sub acoperire) şi a afirmat în prezenţa acestuia că pe el şi pe inculpatul N. nu îi interesează cât anume ar adăuga el (investigatorul) la preţ în situaţia în care ar găsi şi alte persoane interesate de cumpărarea unor astfel de diplome, esenţial fiind ca inculpatul N. să fie informat cu privire la preţul cu care investigatorul va oferi la rândul său diplomele altor persoane.
Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză criminalistică nr. 90603 din 10 septembrie 2010 şi 90603 din 27 septembrie 2010, ambele efectuate de către I.P.J. Arad - Serviciul Criminalistic, diplomele de licenţă şi de bacalaureat examinate sunt contrafăcute, contrafacerea constând în tipărirea în totalitate a documentelor cu ajutorul mijloacelor electronice.
Astfel, în privinţa inculpatului N. s-a reţinut că acesta în timpul convorbirilor telefonice folosea un limbaj codat respectiv „una mică" pentru o diplomă de bacalaureat şi „una mare" pentru o diplomă de licenţă. La data de 08 septembrie 2010 inculpatul s-a prevalat în faţa martorilor de o pretinsă influenţă asupra cadrelor didactice afirmând că există persoane angajate la Guvern cu astfel de diplome emise de prin intermediul relaţiilor sale. La data de 10 septembrie 2010 inculpatul N. l-a asigurat pe martor că diplomele au fost obţinute prin intermediul unor funcţionari ai instituţiilor de învăţământ iar în timpul negocierilor cu privire la suma de bani a afirmat „ ca e cam puţin că şi eu plătesc acolo .. şi doamna ştie: jumate înainte, jumate după". Cu privire la inculpatul P.I., s-a constatat de către prima instanţă că acesta a avut o participaţie directă şi nemijlocită, fiind cel care a adus „clientul" prin intermediul relaţiilor sale, sens în care acesta a şi pretins o parte din bani. Inculpatul P. era la curent cu întreaga activitate infracţională a inculpatului N., aceştia lucrând organizat şi cu tarife precise, motiv pentru care atunci când martorul a întrebat dacă poate aduce şi el clienţi inculpatul P. a ţinut să precizeze că este necesar ca investigatorul să spună cu cât a crescut preţul pentru a evita neînţelegerile. Nu în ultimul rând, s-a reţinut că inculpatul P. cunoştea despre diploma de bacalaureat şi foaia matricolă false, care erau ascunse în portbagaj, în compartimentul roţii de rezervă, ceea ce denotă implicarea sa directă.
În favoarea inculpaţilor au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei în comiterea faptelor deduse judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul N.I., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate în cauză, în sensul reducerii acesteia, cât şi schimbare modalităţii de executare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 24 A din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.I.
În baza art. 383 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din 30 noiembrie 2010 la zi.
Totodată în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a se decide astfel, s-a reţinut că prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de către inculpat, modul şi împrejurările comiterii faptelor penale, concursul real de infracţiuni, recunoaşterea faptelor, dar şi antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat, astfel că pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte corespund gradului de pericol social al faptelor săvârşite de către acesta, raportat la circumstanţele personale.
Instanţa de apel a apreciat că nu se mai poate reduce pedeapsa aplicată inculpatului, aşa cum a solicitat apărătorul acestuia, sancţiunea stabilită pentru fiecare infracţiune fiind orientată oricum spre minimul special prevăzut de legea penală, iar o reducere mai accentuată a pedepsei ar duce la imposibilitatea realizării scopului acesteia aşa cum este definit în art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a reţinut că, urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 917/2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanţa este obligată să aplice o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, astfel că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi schimbată. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul N.I. care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), a solicitat reducerea pedepselor componente şi a pedepsei rezultante şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia din urmă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Verificând hotărârea atacată, respectiv, actele şi lucrările de la dosar în raport cu critica formulată, Înalta Curte constată că instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a făcut o corectă aplicare la speţă a criteriilor de individualizare a pedepsei, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia, luând în considerare atât natura, gravitatea şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite dar şi faptul că acesta nu este la primul conflict cu legea penală - fiind condamnat la pedeapsă la 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 917 din 6 septembrie 2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare a condamnatului ci trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicate inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.
Înalta Curte apreciază în context că pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului este suficientă pentru reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, încât nu este cazul modificării ei şi că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate şi nu prin suspendare sub supraveghere a executării acesteia, astfel cum s-a solicitat.
Totodată, Înalta Curte, examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu a constatat existenţa vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
Aşa fiind, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului N.I. să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2010, la 1 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 425 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2220/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Penal → |
|---|
