ICCJ. Decizia nr. 2270/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin Sentința penală nr. 423 din data de 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Giurgiu, secția penală, au fost condamnați inculpații:
1) C.M., zis "P." la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
în baza art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute interzice de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 26 ianuarie 2010 la zi.
2) C.M. zis "C.M." la pedeapsa de 3 ani și o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 864alin. (1) C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1148 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Giurgiu, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul va executa 6 ani și 1 lună închisoare.
A fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului pedeapsa reținerii de la 26 ianuarie 2010 la 27 ianuarie 2010.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații D.T.N. și C.V.M., zis "P." la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen.
Sub aspectul laturii civile,inculpatul C.M. a fost obligat să plătească părții civile S.C.U. B.A. București suma de 5265,20 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare, iar părții civile C.D. suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în noaptea de 8/9 noiembrie 2009, în jurul orelor 23,30, în scopul aplicării unei corecții martorului M.V., inculpații C.M., C.M., C.V.M. și D.T.N., însoțiți de martorii A.P. și M.I.L., s-au deplasat cu trei autoturisme de la domiciliul lor, din comuna G., în satul F. Cu acest prilej inculpații au aflat că martorul M.V. se găsește în domiciliul părții vătămate C.D. care, în acea seară, serba onomastica fiului său, petrecere la care au participat mai multe persoane.
înarmați cu obiecte contondente (bâte, furci, cozi de sapă) inculpații au pătruns, fără drept, în curtea părții vătămate iar inculpatul C.M. a aplicat două lovituri cu o bâtă în zona capului părții vătămate C.D., provocându-i leziuni corporale grave.
Victima a fost transportată imediat la S.C.U. B.A. București, unde a fost internată cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral mediu, cu fractură multieschiloză, cu înfundare medio-frontală, pentru care s-a intervenit de urgență operator.
Din Raportul medico-legal din 25 noiembrie 2009, s-a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire cu corpuri dure și care necesită 35 - 45 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în pericol viața victimei.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarelor probe și mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșe foto, raportul medico-legal, documente medicale privind pe partea vătămată, declarațiile a 17 martori coroborate cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 55 din 24 februarie 2011 a respins apelurile declarate de inculpații C.M. și C.M., ca nefondate, menținând starea de arest a inculpatului C.M.
împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpații C.M. și C.M. au declarat recurs în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii individualizate au fost analizate de instanța de fond și verificate de instanța de prim control judiciar, pedepsele aplicate inculpaților, în cuantum stabilit, fiind bine individualizate.
împrejurările în care au fost comise faptele (inculpații, în grup, înarmați cu diferite obiecte contondente, s-au deplasat cu intenția de a aplica o corecție fizică martorului M.V. și au pătruns fără drept în locuința părții vătămate C.D.) violențele exercitate de inculpatul C.M. împotriva unei persoane nevinovate, în vârstă, și mai ales urmările acestea relevă un grad ridicat de pericol social, just apreciat de instanța de fond ori de instanța de apel.
Referitor la profilul moral al inculpaților, din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul C.M. în cursul urmăririi penale a avut o comportare nesinceră, în evidențele cazierului judiciar este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior prin Sentința penală nr. 990 din 16 septembrie 1996 la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, iar prin Sentința penală nr. 953 din 16 iunie 1997 a mai fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat (pedeapsă pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare) iar inculpatul C.M. este recidivist, în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere, aplicată prin Sentința penală nr. 1148 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Giurgiu.
Pedepsele aplicate, egale cu minimul special prevăzut de textele de lege sancționatorii, sunt apte să realizeze scopul pedepsei așa cum este el reglementate în art. 52 C. pen., motiv pentru care recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate și vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a computat perioada arestării preventive de la 26 ianuarie 2010 la 6 iunie 2011 pentru inculpatul C.M., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații recurenți au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Penal → |
|---|
