ICCJ. Decizia nr. 2317/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2317/2011
Dosar nr. 58070/3/2010
Şedinţa publică din 08 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 976 din 23 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnată inculpata P.G. zisă G.C., la 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 1205 zile, cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpata P.G. să execute pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 11 noiembrie 2010, la zi, menţinând starea de arest a inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată de la inculpată cantitatea de 0,60 grame substanţă ce conţine heroină, rămasă în urma analizelor de laborator şi a dispus distrugerea acesteia.
In temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată suma de 350 lei, dobândită prin valorificarea drogurilor.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 noiembrie 2010 inculpata P.G. a vândut martorului cu identitate protejată „P.A." 2 doze conţinând 0,08 gr. heroină pentru suma de 60 lei.
La aceeaşi dată inculpata P.G. a deţinut în vederea consumului propriu, fără drept, 28 doze conţinând 1,02 gr. heroină.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata P.G. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Inculpata P.G. a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de faptele comise şi datele sale personale.
A solicitat inculpata reţinerea de circumstanţe atenuante, întrucât a avut o atitudine sinceră şi a colaborat cu organele de urmărire penală.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub două aspecte: - greşita individualizare a pedepsei aplicate pe care o consideră prea blândă, în raport de faptul că a fost condamnată anterior tot pentru o infracţiune prevăzută de Legea nr. 143/2000 - omisiunea de a se aplica dispoziţia art. 113 C. pen., întrucât inculpata prezintă pericol pentru societate şi pentru a preîntâmpina săvârşirea de noi fapte de acelaşi gen.
Examinându-se cauza potrivit dispoziţiei art. 371, art. 372 şi art. 378 C. proc. pen. s-a constatat că apelul Parchetului este întemeiat pentru cel de-al doilea motiv invocat.
Prima instanţă a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt şi a dat o încadrare juridică corectă faptelor săvârşite de inculpată.
În data de 11 noiembrie 2010, în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, organele de poliţie au procedat, în prezenţa martorului asistent G.B., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 60 lei (două bancnote a 5 lei seriile 051E0607922 şi 064E5005214 şi 5 bancnote a 10 lei cu seriile 063D3918093, 066C3839290, 053B0649701, 058A0666912 şi 095B3135141) şi la tratarea criminalistică a acestor bancnote cu praf fluorescent, suma urmând a fi folosită de martorul cu identitate protejată „P.A." la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliţie, a două doze de heroină de la inculpata P.G. Martorul cu identitate protejată „P.A." a fost percheziţionat de către lucrătorii de poliţie, conform normelor legale, asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere. În continuare, organele de poliţie împreună cu martorul cu identitate protejată „P.A." s-au deplasat în zona sector 5 unde lucrătorii de poliţie au rămas în supraveghere. Aici, i s-a înmânat martorului denunţător suma de 60 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul verbal amintit mai sus pentru a cumpăra două doze de heroină de la persoana denunţată. Martorul cu identitate protejată „P.A." şi-a continuat drumul iar în faţa scării 1 a blocului 36 a observat-o pe inculpata P.G. zisă G.C. căreia i-a spus că doreşte să cumpere două doze de heroină. Inculpata P.G. s-a îndreptat spre apartamentul 94 unde locuieşte iar la scurt timp, martorul cu identitate protejată „P.A." a urmat-o, intrând în locuinţa respectivă. în interior se mai aflau două persoane pe care martorul denunţător nu le cunoştea. Martorul cu identitate protejată „P.A." i-a cerut inculpatei P.G. două doze de heroină pentru care i-a înmânat suma de 60 lei, bani pe care inculpata i-a băgat în şorţul pe care îl purta şi i-a remis două doze de heroină pe care Ie-a adus dintr-o încăpere alăturată, probabil bucătărie.
După încheierea tranzacţiei, martorul cu identitate protejată „P.A." a părăsit locuinţa respectivă, a mers spre lucrătorii de poliţie care supravegheau locul şi Ie-a predat cele 2 doze de heroină cumpărate de la inculpată, doze care au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare.
Martorul cu identitate protejată „P.A." a fost din nou percheziţionat de către lucrătorii de poliţie asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 919931 din 11 noiembrie 2010 a concluzionat că proba constând în două punguţe din material plastic de culoare albă conţine 0,08 grame de Heroină. În baza autorizaţiei nr. 711 din 09 noiembrie 2010 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, organele de poliţie au efectuat o percheziţie domiciliară la adresa din Bucureşti, sector 5 unde locuieşte inculpata P.G. zisă G.C.
În locuinţă au fost găsiţi martorul N.N., care stătea pe canapea şi învinuitul I.V., care se afla lângă televizor precum şi inculpata P.G. care stătea alături de martorul N.N., pe canapea. Inculpata P.G. a predat lucrătorilor de poliţie, o pungă în care se aflau 25 punguţe din material plastic de culoare albă ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie. Inculpata a mai predat suma de 370 lei dintr-un sertar, iar din şifonier suma de 40 lei. Pe televizor au fost găsite 3 punguţe din material plastic de culoare albă ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, în suma de 370 lei predată de inculpata P.G. s-a găsit suma de 60 lei formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal, constatându-se faptul că palmele inculpatei prezentau urme de praf fluorescent. Asupra învinuitului I.V. s-au găsit, într-un portofel ce se afla în buzunarul său, 10 comprimate inscripţionate „SN" ce păreau a fi Metadona despre care învinuitul a afirmat că îi aparţin şi le deţinea, ilegal, pentru consum propriu.
Cele 10 comprimate „SN" găsite asupra învinuitului I.V. şi cele 28 punguţe din material plastic de culoare albă predate de inculpata P.G. au fost ridicate şi introduse în două plicuri care au fost sigilate cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 919932 din 11 noiembrie 2010 a concluzionat că proba constând în 28 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 1,02 grame de heroină.
Cantitatea de 0,60 grame de heroină rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române dovadă seria H nr. 0020544 din 15 noiembrie 2010. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 919933 din 15 noiembrie 2010 efectuat în cauza privind pe I.V. a concluzionat că proba constând în 10 comprimate rotunde, albe, inscripţionate „SN" conţin ca substanţă activă Metadonă.
Au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; procesele - verbale de percheziţie corporală; declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.A."; declaraţiile martorilor N.N. şi G.B.; rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifice nr. 919931 din 11 noiembrie 2010, 919932 din 11 noiembrie 2010 şi 919933 din 15 noiembrie 2010; declaraţiile învinuitului I.V.; declaraţiile inculpatei P.G.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, la termenul din 16 decembrie 2010, inculpata a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
În raport de situaţia de fapt expusă mai sus, s-a reţinut că fapta inculpatei P.G., constând în aceea că la data de 11 noiembrie 2010 a vândut martorului cu identitate protejată „P.A." două doze conţinând 0,08 grame heroină pentru suma de 60 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta aceleiaşi inculpate a deţine pentru vânzare şi consum propriu, fără drept, 28 doze conţinând 1,02 grame heroină întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Săvârşind două fapte înainte de a fi condamnată definitiv pentru una din ele devin aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni. Inculpata a săvârşit infracţiunile în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, astfel că faptele deduse judecăţii sunt săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
Potrivit dispoziţiei art. 113 alin. (1) C. pen. „dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire".
În cauza de faţă, din lucrările dosarului a reieşit că inculpata P.G. este consumatoare de droguri de aproximativ 8 ani de zile, dependenţa acesteia de heroină fiind cronică.
Deşi inculpata a fost supravegheată medical pe durata detenţiei anterioare nu s-a putu realiza reprimarea dependenţei, împrejurare ce o poate face periculoasă pentru societate.
Starea de pericol a fost evaluată şi prin prisma comportamentului anterior săvârşirii faptelor deduse judecăţii în prezenta cauză, respectiv prin condamnarea inculpatei la 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2, art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000.
Astfel fiind, în baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. inculpata a fost obligată la tratament medical până la însănătoşire.
În ceea ce priveşte individualizare a pedepselor aplicate, s-a reţinut că s-a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptei împrejurările în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de textele încriminatoare, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpata a mai suferit o condamnare tot pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 243/2000, respectiv 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 219 din 17 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4096 din 10 august 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fapt ce a atras reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie.
Însă, chiar dacă inculpata are statut de recidivist nu s-a impus majorarea cuantumului pedepselor aplicate, aşa cum a solicitat Parchetul. Inculpata P.G. a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina ei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen., astfel că reducerea pedepselor cu 1/3 s-a apreciat că este legală. Nu s-a putut ignora nici împrejurarea că inculpata are un grad redus de instrucţie, nefiind şcolarizată, astfel că are o reprezentare necorespunzătoare asupra realităţii, iar aplicarea unei pedepse excesive aşa cum - a solicitat Parchetul nu reprezintă nu reprezintă o soluţie.
Pe de altă parte, nu s-a impus nici reţinerea de circumstanţe atenuante, aşa cum a solicitat inculpata, iar o eventuală reducere a cuantumului pedepselor aplicate s-a apreciat că nu are justificare. S-a constatat, că pedepsele aplicate au fost în mod just individualizate, atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, critica formulată atât de Parchet cât şi de inculpată s-a apreciat a fi nefondată şi a fost înlăturată.
Astfel prin Decizia penală nr. 67 din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-a decis: "Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 976 din 23 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 58070/3/2010.
Desfiinţează, în parte, sentinţa şi în fond, în baza art. 113 alin. şi (3) C. pen. obligă pe inculpată la tratament medical până la însănătoşire.
Menţine starea de arest a inculpatei şi compută prevenţia de la 11 noiembrie 2010 la zi."
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata P.G.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a se pronunţa şi cu privire la apelul inculpatei.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 ind.9 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte, a apreciat critica formulată de către recurenta inculpată ca fiind fondată, întrucât din actele şi lucrările dosarului, rezultă că şi inculpata P.G. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 976 din 23 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în dosarul nr. 58070/3/2010, însă instanţa de apel a omis a se pronunţa cu privire la apelul acesteia.
Astfel, se reţine că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct. 9 C. proc. pen., dispoziţii potrivit cărora este caz de casare situaţia în care „Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege",în speţa de faţă existând contradicţii între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia.
Aşadar, deşi în considerentele deciziei au fost expuse şi analizate şi criticile inculpatei, în minuta şi dispozitivul deciziei nu a fost menţionată soluţia pronunţată cu privire la apelul inculpatei, ci numai cu privire la apelul parchetului.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 385 ind.1 5 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a fi admis recursul inculpatei P.G., va casa Decizia recurată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi al inculpatei, aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
Se va menţine starea de arest a inculpatei P.G., cu motivarea că, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri fată de inculpată subzistă şi impun în continuarea privarea de libertate a acesteia.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de inculpată vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de inculpata P.G. împotriva deciziei penale nr. 67 din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi al inculpatei, aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpatei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de inculpată rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2279/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2320/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
