ICCJ. Decizia nr. 2320/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2320/2011
Dosar nr.2794/740/2010
Şedinţa publică din 08 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 866 din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, a respins ca inadmisibil recursul formulat de revizuentul B.T. împotriva deciziei nr. 83 din 10 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 2794/740/2010 al Tribunalului Teleorman, secţia penală.
A obligat recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 83 din 10 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 2794/740/2010 al Tribunalului Teleorman, secţia penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către recurentul B.T. împotriva sentinţei penale nr. 375 din 1 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alexandria.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 375 din 1 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alexandria, instanţa a respins cererea de revizuire formulată de susnumit împotriva unei sentinţe definitive pronunţate în baza art. 2781 C. proc. pen.
Tribunalul a avut în vedere, totodată, că, potrivit Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pronunţată în recurs in interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Împotriva hotărârii din recurs a declarat recurs din nou revizuentul, criticând hotărârea definitivă a tribunalului din 10 martie 2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de exigenţele art. 3851 şi ale art. 417 C. proc. pen., Curtea a constatat că recursul este inadmisibil respingându-l ca atare având în vedere că acesta viza o decizie definitivă.
Împotriva acestei decizii revizuentul B.T. a declarat prezentul recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs.
a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare; sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
c) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
dA1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
g) încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această „încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
De asemenea, „Hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului"
Având în vedere că Decizia recurată, nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile strict limitativ prevăzute de textele de lege enunţate anterior, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen., cu referire la art. 3851 şi art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil şi-l va obliga pe recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul B.T. împotriva deciziei penale nr. 866 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2325/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
