ICCJ. Decizia nr. 2345/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2345/2011
Dosar nr. 160/42/2011
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 71 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul G.C., împotriva Ordonanţei nr. 455/P/2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova şi a rezoluţiei nr. 57/11/2/2011 din 14 februarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
A fost admisă plângerea formulată de petenta L.M., împotriva aceloraşi soluţii de neurmărire penală, care au fost desfiinţate în parte, în sensul că în baza art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea temeiului de drept al soluţiei de neurmărire penală a petentei din disp. art. 10 lit. b1) C. proc. pen. rap la art. 18/1 C. pen., în disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen.
S-a înlăturat sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei aplicată petentei.
S-au menţinut în rest soluţiile de neurmărire penală atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul G.C.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 31 martie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie,întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385/1 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar G.C. împotriva sentinţei penale nr. 71 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2360/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
