ICCJ. Decizia nr. 2333/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2333/2011
Dosar nr. 1397/109/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3/MF din 9 martie 2010, Tribunalul Argeş a admis cererea inculpatului Z.I., şi în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.I., din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I. la pedeapsa închisorii de 12 ani şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I. la pedeapsa închisorii de 9 ani şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele şi aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestări preventive de la 14 martie 2008, până la zi şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.
În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpata F.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din legea nr. 678/2001 a condamnat pe aceiaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele şi aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpata M.D. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceiaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele şi aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executări pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza an.323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.F. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.N.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.N.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
Î n baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpaţii Z.F. şi M.D. a 3 cârje şi a unui căruţ pentru transport persoane cu handicap.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul Z.I. la plata către partea civilă T.G. a sumei de 30.000 lei daune morale şi către partea civilă P.R. a sumei de 30.000 lei daune morale.
A constatat că părţile vătămate C.V. şi G.F.L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A luat act că partea vătămată M.C. a renunţat la pretenţiile civile.
A respins acţiunile civile ale părţilor civile M.V. şi B.A., ca nefondate.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul Z.I. a racolat prin răpire şi lipsire de libertate în baza unei rezoluţii infracţionale unice pe părţile vătămate minore P.R., T.G. şi G.F.L. în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi a prostituţiei, iar pe părţile vătămate P.R. şi M.C. le-a determinat să se prostitueze în scopul obţinerii de foloase materiale
Inculpata M.D., împreună cu inculpaţii F.F., Z.F. şi Z.L., au recrutat persoane cu handicap fizic, părţile vătămate M.V. şi B.A. şi le-au transportat pe acestea în Constanţa (partea vătămată M.V. ) şi în Austria (partea vătămată B.A.), în scopul exploatării lor ca cerşetori.
Inculpaţii Z.N.M. şi Z.L. au recrutat-o prin răpire în seara de 12 martie 2008, pe partea vătămată C.V. şi a transportat-o din Ţiţeşti în Curtea de Argeş, unde a determinat-o să cerşească, ulterior au transportat-o la Arad în scopul de a o trece peste graniţă în vederea exploatării acesteia ca cerşetor.
S-a mai reţinut că inculpaţii s-au asociat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane de sex feminin şi de trafic de persoane cu handicap, în scopul exploatării acestora.
Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii Z.I., Z.F., M.D., Z.N.M., Z.V.L. şi F.F. au creat, pe parcursul anilor 2005 - 2008, o reţea ce avea drept scop traficarea unor persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale a acestora şi a unor persoane cu handicap de sex masculin în vederea exploatării acestora prin obligarea la activităţi de cerşetorie. Această asociere a inculpaţilor a fost facilitată şi de faptul că aceştia fac parte din aceeaşi familie, având domiciliul în comuna Tiţeşti, sat Bucşeneşti, jud. Argeş.
Capul acestei reţele şi cel care a avut contribuţia cea mai însemnată la săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane majore şi minore a fost inculpatul Z.I., fiind cel care, prin promisiuni fictive de căsătorie le amăgea pe părţile vătămate, pe care ulterior le obliga să se prostitueze.
A reţinut instanţa de fond în ceea ce priveşte persoanele de sex masculin, respectiv părţile vătămate M.V., C.V. şi B.A., toţi cu handicap locomotor, că aceştia erau recrutaţi sub forma unor promisiuni ce constau, în procurarea unor proteze adecvate, în oferirea unor condiţii mai bune de viaţă, după care erau obligaţi să cerşească în România şi Austria. In cazul acestor părţi vătămate, inculpatul Z.I. a beneficiat şi de concursul celorlalţi inculpaţi.
Pentru desfăşurarea activităţilor de prostituţie şi cerşetorie, inculpaţii şi-au asigurat în prealabil un spaţiu pentru cazarea părţilor vătămate în România ce corespundea practic cu domiciliul inculpatului Z.I., a părinţilor şi fraţilor lui, şi în Austria, Viena, prin încheierea unui apartament.
Partea vătămată P.R. în plângerea dată în faza de urmărire penală a arătat că în luna iulie 2006 inculpatul Z.I. a răpit-o de pe stradă, a dus-o în Austria unde prin violenţă a obligat-o să practice prostituţia. Partea vătămată a arătat că în vara anului 2006, când abia împlinise 14 ani, fiind împreună cu sora sa şi tatăl ei în localitatea Mioveni la medic, în timp ce se deplasa să cumpere o îngheţată împreună cu sora ei, a fost răpită de inculpatul Z.I., dusă în Bucureşti şi apoi în Ploieşti, unde inculpatul i-a spus că s-a îndrăgostit de ea şi că vrea să o ia de soţie.
În faţa acestor promisiuni, ce s-au dovedit a fi ulterior mincinoase, partea vătămată a acceptat să se mute la domiciliul inculpatului din comuna Tiţeşti. Intre timp tatăl părţii vătămate, în persoana martorului Păcuraru Ilie, a reclamat fapta la poliţie, ceea ce a făcut-o pe partea vătămată să dea o declaraţie în care a spus că nu a fost răpită de pe stradă, ci de bună voie a mers cu inculpatul Z.I., iar acesta a dat o declaraţie prin care se obliga să o ia de soţie pe P.R. .
Partea vătămată în declaraţiile sale a mai arătat că inculpatul Z.I. i-a propus să-l însoţească în Austria şi deoarece avea nevoie de consimţământul părinţilor pentru a ieşi din ţară, partea vătămată învăţată de inculpat şi-a ameninţat părinţii P.I. şi P.E.M., că se va sinucide dacă aceştia nu vor da o declaraţie în faţa notarului, ulterior aceştia dând o declaraţie în faţa notarului prin care au arătat că sunt de acord ca fiica lor minora să efectueze împreună cu inculpatul Z.I. călătorii în spaţiul Schengen în perioada 28 august 2006 - 31 decembrie 2006.
După ce a ajuns în Viena, inculpatul Z.I. i-a spus părţii vătămate că pentru a face rost de bani trebuie să se prostitueze, aceasta refuzând, însă fiind ameninţată, lovită şi obligată de inculpat a întreţinut contra cost raporturi sexuale cu diverşi clienţi, iar în perioada menstruaţiei era obligată să cerşească. Partea vătămată a revenit împreună cu inculpatul şi cu fiul lui în ţară în preajma sărbătorilor de iarnă, iar în luna ianuarie 2007 au plecat din nou împreună la Viena, unde a fost obligată prin violenţă să se prostitueze. Partea vătămată a reuşit să o pe sune mama sa care, la data de 12 martie 2007, a venit după ea în Austria împreună cu sora ei.
Partea vătămată T.G. a arătat că în luna ianuarie 2005 inculpatul Z.I. a răpit-o de pe stradă şi a dus-o în localitatea Pătroaia unde a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu el, după care i-a propus să devină soţia lui. La scurt timp au plecat împreună la Viena, unde partea vătămată a fost cazată într-o garsonieră de mama inculpatului. După câteva zile, Z.I. i-a spus că trebuie să se prostitueze şi lovindu-se de refuzul părţii vătămate, inculpatul a determinat-o sa cerşească, lucru pe care 1-a făcut pentru pe o perioadă de 2-3 săptămâni. Partea vătămată a arătat că a reuşit să îi ia telefonul inculpatului când acesta dormea şi a luat legătura cu sora sa, căreia i-a spus ce i se întâmplă. La scurt timp inculpatul a fost sunat şi ameninţat de tatăl părţii vătămate şi ulterior inculpatul Z.I. a revenit în ţară împreună cu partea vătămată T.G. pe care a dus-o la domiciliul său unde, în prezenţa concubinei, M.C. şi a copiilor săi minori, a obligat-o să întreţină raporturi sexual.
Partea vătămată M.C. a arătat că cinci ani a trăit în concubinaj cu inculpatul Z.I. împreună cu care are trei copii minori şi că în toţi aceşti ani inculpatul a avut un comportament violent faţă de ea şi a obligat-o să cerşească prin ţară şi prin Viena pentru a se întreţine. După ce a adus pe lume al treilea copil, inculpatul Z.I., a obligat-o să se prostitueze, iar timp de trei luni partea vătămată a practicat prostituţia cu diverşi clienţi. Partea vătămată a revenit în ţară cu inculpatul, iar aici, după ce a refuzat să-l însoţească din nou pe Z.I. în Austria, a fost agresată de acesta fiind tăiată cu cuţitul la picior şi tunsă, la scurt timp însă, partea vătămată a reuşit să fugă. Aceasta a confirmat incidentul de-a dreptul abominabil în perversitatea sa când Z.I. a violat-o pe partea vătămată T.G. în faţa sa şi a copiilor, dar şi faptul că cealaltă parte vătămată P.R. a fost determinată să se prostitueze în Viena, chiar ulterior a revenit asupra acestor declaraţii.
Partea vătămată G.F.L. a declarat că în luna august 2007 în timp ce se afla internată într-un spital din Câmpulung Muscel, a fost răpită de inculpatul Z.I. sub pretextul că vrea să se căsătorească cu ea. Inculpatul a dus-o acasă la el în comuna Tiţeşti, după care s-au deplasat în Constanţa unde au stat două zile împreună cu părinţii şi surorile inculpatului, unde a observat că familia Z. folosea pentru cerşit persoane cu handicap. La revenirea în comuna Tiţeşti inculpatul a fost sunat de părinţii părţii vătămate care l-au ameninţat că va anunţa poliţia dacă nu o va aduce pe fata lor acasă, ceea ce l-a făcut pe Z.I. să o aducă pe partea vătămată G.F.L. la domiciliul său.
Partea vătămată M.V. a arătat că în ziua de 03 ianuarie 2007 inculpatul Z.V.L. spunându-i că are un căruţ pe care vrea să i-l doneze, deoarece observase că partea vătămată are un handicap (piciorul stâng lipsă), i-a propus să vină la mănăstire să probeze căruţul. Partea vătămată a fost de acord s-a urcat în maşină, dus în comuna Tiţeşti, şi ulterior s-au deplasat cu trenul spre municipiul Constanţa, cu intenţia de a-l duce la cerşit. Partea vătămată profitând de un moment în care cele două inculpate care îl însoţeau F.F. şi M.D., dormeau, a făcut un semn controlorului de teren că are nevoie de poliţie, iar la scut timp, în compartiment, a apărut un poliţist de la Poliţia Transporturi care a consemnat într-un proces verbal întocmit de I.P.T Constanţa aspectele precizate de partea vătămată în sensul că a fost răpit.
Partea vătămată C.V. a arătat că în vara anului 2007 a fost luată de pe stradă din Gara de Nord de inculpatul Z.I. şi dus în comuna Tiţeşti, unde l-a văzut şi pe partea vătămată B.A. pe care aceeaşi inculpaţi l-au dus ulterior în Austria la cerşit. A arătat că din vară şi până în decembrie 2007, inculpaţii Z.N.M. şi Z.L. l-au dus în Curtea de Argeş, la cerşit, cei doi fiind cei care-l supravegheau şi care-i luau banii. În luna decembrie 2007 inculpaţii au încercat să-l ia pe C.V. în Austria să-l ducă la cerşit şi, pentru că nu avea o carte de identitate, i-au procurat una Întocmită pe numele de C.G., însă la punctul de frontiera falsul a fost depistat, celor trei întocmindu-le dosar penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat a României şi fals privind identitatea (filele 86-89 vol. III d.u.p.).
Partea vătămată B.A. a arătat că a fost luat în luna octombrie 2007, din faţa Spitalului Judeţean Argeş de inculpaţii Z.F. şi M.D. care i-au propus să-l ia în spaţiu în locuinţa lor. Ajunşi în comuna Tiţeşti, cei doi inculpaţi i-au spus că îi fac buletin pe domiciliul lor numai dacă acesta este de acord să meargă cu ei în Austria să cerşească şi în felul acesta sa-şi procure o proteză la picior. Partea vătămată B.A. îşi pierduse piciorul stâng intr-un accident de muncă şi în acel moment nu avea nicio locuinţă, astfel că împreună cu inculpaţii Z.F. şi M.D. au plecat în Austria, unde B.A. a fost pus de inculpaţi să cerşească. După ce inculpatul Z.I. a fost arestat, inculpaţii Z.F. şi M.D. s-au întors cu partea vătămată B.A. în ţară.
Inculpaţii în cursul audierilor nu au recunoscut săvârşirea faptelor susţinând că totul este o înscenare şi o răzbunare a familiei Păcuraru şi a părţii vătămate M.C., însă aspectele relatate de aceştia nu se pot corobora însă cu nici unul din mijloacele de probă existente la dosar, instanţa de fond considerând că sunt dovedite atât existenţa faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea acestora, sub forma intenţiei directe, încadrarea juridică dată faptelor fiind corectă.
În drept, faptele inculpatului Z.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., faptele inculpatei F.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., şi de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptele inculpatei M.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. şi de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele inculpatului Z.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., şi de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele inculpatului Z.N.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. şi de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani, gradul de pericol social concret al faptelor reliefat de modul şi mijloacele de utilizare ce au constat în folosirea violenţei prin acţiuni de răpire, lovire, violare a părţilor vătămate, acţionarea într-un grup organizat, chiar dacă, în forme mai precare decât cele enumerate în Legea nr. 39/2003, împrejurările în care au fost comise, fapte asupra unor părţi vătămate minore sau care erau afectate de un handicap şi erau pe o treaptă de jos a societăţii, elementul de extraneitate pe care 1-a implicat extinderea activităţii infracţionale în Austria, dar şi întinderea actelor materiale pe o perioadă relativ mare de timp, urmările produse ce au constat atât în restrângerea sferei de libertate a părţilor vătămate, cât şi în vătămările corporale, dar şi cele de natură psihică suferite de cele mai multe dintre acestea, persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar care au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii Z.I., Z.F., Z.N.M., F.F. şi M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a criticat sentinţa în sensul că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul Z.I., înlăturând astfel infracţiunea prevăzută art. 329 alin. (1) C. pen., în mod nejustificat instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse orientate spre minimul special al acestora, încălcându-se criteriile de individualizare, instanţa a omis să aplice în cauză dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, privind sumele de bani proveniţi din activitatea infracţională a inculpaţilor.
Inculpaţii Z.I., Z.F., Z.N.M., F.F. şi M.D., au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi arătând că nu sunt vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea art. 13 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 13/A/MF din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 3/MF din data de 09 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D., sumele de 4.240 euro şi 400 lei consemnate la B.R.D., prin chitanţele din 01 aprilie 2008, respectiv câte 1.413 euro şi 133 lei, de la flecare.
A făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din legea nr. 678/2011 reţinută în sarcina inculpaţilor, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I. şi a dedus în continuare detenţia.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Z.I., Z.F., Z.N.M., F.F. şi M.D., împotriva aceleaşi sentinţe şi i-a obligat pe aceştia la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de apel a constatat că apelul parchetului este fondat în ceea ce priveşte omisiunea luării măsurii confiscării speciale asupra sumelor de bani consemnate pe numele inculpaţilor Z.F., Z.I. şi M.D. la B.R.D., constatând că, potrivit chitanţelor din 01 aprilie 2008 şi a relaţiilor de la B.R.D. au fost consemnate la B.R.D. sumele de 4.240 euro şi 400 lei pe numele inculpaţilor Z.F., Z.I. şi M.D., astfel că a dispus confiscarea acestor sume în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., având în vedere că aceste sume nu au fost folosite la despăgubirea părţilor civile M.V., B.A., C.V., G.F.L. şi M.C.
Referitor la părţile vătămate, T.G. şi P.R., a constatat că acestea s-au constituit părţi civile în cauză, astfel încât, în privinţa părţilor care au această calitate, nu se mai poate dispune confiscarea de la inculpaţi a sumelor obţinute prin săvârşirea infracţiunilor.
De asemenea, a mai constatat că vinovăţia inculpaţilor este dovedită, circumstanţele personale ale acestora, atitudinea lor procesuală, nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi pe cale de consecinţă, nici reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii Z.I., F.F., M.D., Z.F., Z.N.M. şi Z.V.L. şi au invocat dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. arătând că hotărârea curţii de apel este nemotivată.
În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit b) şi c) C. proc. pen., (conform motivelor de recurs aflate la dosarul cauzei), arătându-se că s-a comis o gravă eroare de fapt prin hotărârea pronunţată, având în vedere infracţiunile săvârşite, respectiv cele prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, în realitate toate declaraţiile au fost date la iniţiativa părţii vătămate P.R.
În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat reducerea pedepsei arătând că pedepsele au fost greşit individualizate, iar pedepsele aplicate sunt exagerate în raport de faptele săvârşite.
S-a mai solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 reţinută în sarcina inculpatului Z.I. în infracţiunea prevăzută de art. 199 C. pen., având în vedere că nu rezultă din nicio probă că inculpatul ar fi dus părţile vătămate pentru prostituţie, ci rezultă că, sub promisiunea de a încheia o căsătorie, a sedus mai multe minore, care l-au acuzat pe nedrept de săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii inculpaţi, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la recursul inculpatului Z.V.L., Înalta Curte constată că acesta nu are calitate în prezenta cauză, întrucât prima instanţă, Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 3 din 7 martie 2011 a disjuns cauza faţă de acesta.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1397/109/2008, prin care în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a inculpatului la termenul din 7 martie 2011 în sensul retragerii recursului împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte critica recurenţilor inculpaţi întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în sensul că decizia atacată este nemotivată, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată, întrucât în considerentele deciziei se regăsesc motivele şi argumentele (pag. 15-18) care au condus la pronunţarea deciziei. O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în ansamblu problemelor supuse dezbaterii, astfel că hotărârea atacată răspunde criticilor formulate de către părţi în apel. De asemenea, în considerentele deciziei atacate, instanţa a făcut referire la toate probele administrate şi a dezvoltat pe larg motivele invocate de inculpaţi, astfel că nu se regăseşte aplicabilitate cazului de casare invocat de către inculpaţi prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., deoarece hotărârea pronunţată de instanţa de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, acestea fiind cuprinse şi detaliate în pag. 15-18 din hotărârea pronunţată.
În ceea ce priveşte critica inculpaţilor Z.I., F.F., M.D., Z.F., Z.N.M. privind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit b) şi c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neechivoc că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, temeinicia acuzaţiilor aduse fiind verificată pe baza probelor din dosar administrate în faza de urmărire penală, de prima instanţă şi de instanţa de apel.
Astfel, se constată că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit în mod corespunzător împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, rezultând că părţile vătămate au fost obligate să practice prostituţia şi cerşetoria în condiţiile impuse de inculpatul Z.I. şi de către ceilalţi inculpaţi în folosul lor exclusiv. Părţile vătămate s-au aflat exclusiv sub controlul strict al inculpaţilor şi nu dispuneau de resurse financiare, unele părţi vătămate având şi handicap locomotor.
Astfel, în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală şi în declaraţiile ulterioare partea vătămată P.R. a arătat că în iulie 2006 inculpatul Z.I. a răpit-o de pe stradă, a dus-o în Austria şi a obligat-o, prin violenţă, să practice prostituţia, declaraţiile acesteia coroborându-se şi cu declaraţiile martorilor P.I. şi P.E.M., care au confirmat împrejurările legate de răpirea fiicei lor. De asemenea declaraţiile părţilor vătămate M.C. şi T.G. şi ale martorului T.B.V. (filele 54-55 vol. I d.u.p au confirmat împrejurările în care au fost săvârşite faptele de inculpaţi, cât şi violenţele la care erau supuse părţile vătămat. în declaraţiile sale iniţiale, partea vătămată M.C. a confirmat incidentul când inculpatul Z.I. a violat partea vătămată T.G. în faţa sa şi a copiilor, dar şi faptul că cealaltă parte vătămată P.R. a fost determinată să se prostitueze în Viena, chiar daca a revenit ulterior asupra aspectelor relatate iniţial.
De asemenea, declaraţia părţii vătămate G.F.L. se coroborează cu declaraţiile martorului G.C. şi ale părţii vătămate M.V. din care rezultă situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de apel, în sensul că în luna august 2007, în timp ce se afla internată într-un spital din Câmpulung Muscel, partea vătămată G.F.L. a fost răpită de inculpatul Z.I., sub pretextul că vrea să se căsătorească cu ea, ulterior dusă la el acasă şi totodată că părţii vătămate M.V. i-au fost luate cârjele şi buletinul, acesta a încercat să fugă, însă dimineaţa a fost prins de inculpaţii Z.F. şi M.D. şi ulterior dus la cerşit.
Din interceptările telefonice, al căror conţinut a fost redat prin procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, a rezultat că inculpatul Z.I. desfăşura activităţi de racolare a unor fete tinere cărora le spunea că vrea să se căsătorească cu ele, dar şi faptul că era în căutarea unor persoane cu handicap, pe care să le ducă la cerşit în Austria.
Astfel, Înalta Curte constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost corect stabilită, iar solicitarea achitării acestora în temeiul art. 10 lit b) şi c) C. proc. pen., în sensul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi că nu au fost săvârşite de inculpaţi, este nefondată, întrucât probele administrate infirmă susţinerile acestora. Astfel, declaraţiile părţilor vătămate date în faza de urmărire penale menţionate mai sus şi declaraţiile martorilor M.A. fila 463, C.G. fila 464, M.A. fila 580, M.C.P. fila 583, T.B.V. fila 584, P.E.M. filele 585-586, P.I. filele 587-588, dosar instanţa de fond, confirmă situaţia reţinută de prima instanţă şi de instanţa de apel, cu privire la modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, rezultând că părţile vătămate au fost obligate să practice prostituţia şi cerşetoria în condiţiile impuse de inculpaţi, prin ameninţări, constrângeri şi chiar prin violenţă.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului inculpat Z.I., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 reţinută în sarcina inculpatului Z.I. în infracţiunea prevăzută de art. 199 C. pen., Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite, iar instanţa de control judiciar, în mod just a confirmat soluţia primei instanţe cu privire la încadrarea juridică.
Textul incriminator prevăzut de art. 199 C. pen. prevede că „fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual", nu îşi găseşte aplicarea în prezenta cauză, date fiind condiţiile concrete în care părţile vătămate erau obligate să practice prostituţia sau cerşetoria, fiind exploatate, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de seducţie, având în vedere activitatea desfăşurată de inculpaţi, modul de acţionare al acestora în sensul că activitatea infracţională s-a desfăşurat prin recrutarea, transportare, găzduirea părţilor vătămate în scopul exploatării acestora.
Rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din legea nr. 678/2001, astfel cum prevede textul incriminator „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori, iar dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea sau acceptarea ori primirea de bani sau alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului".
De asemenea, Înalta Curte are în vedere contribuţia inculpatului Z.I. în desfăşurarea activităţii infracţionale, acesta fiind capul reţele şi persoana implicată cel mai activ în comiterea infracţiunilor, fiind avută în vedere şi împrejurarea relatată de părţile vătămate T.G. şi M.C., referitoare la violarea părţii vătămate în faţa concubinei sale şi a copiilor minori, aspecte ce dovedesc gradul de perversitate al acestuia şi gradul de pericol social faţă de regulile de convieţuire socială.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin care inculpaţii Z.I., F.F., M.D., Z.F., Z.N.M. au solicitat reducerea pedepsei, arătând că pedepsele au fost greşit individualizate, înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pedepsele aplicate au fost corect individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabileşte criteriile generale de individualizare ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, în raport de natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, modalitatea concretă de săvârşire şi durata în timp a activităţii infracţionale, precum şi conduita necorespunzătoare manifestată în cursul procesului de către inculpaţi, înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de reducere a pedepselor aplicate inculpaţilor, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de instanţa de fond şi confirmate de instanţa de apel.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedepsele, astfel cum au fost individualizate, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt necesare realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, neimpunându-se o reducere a pedepselor stabilite, care răspund atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpaţilor, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, analizând decizia recurată şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. constată întemeiat recursul inculpaţilor Z.I., Z.F. şi M.D. cu privire la greşita confiscare în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a sumelor de 4.240 euro şi 400 lei consemnate la B.R.D., prin chitanţele din 01 aprilie 2008, de la inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D., respectiv câte 1.413 euro şi 133 lei, de la fiecare, având în vedere dispoziţiile art. 19 din legea mai sus menţionată, întrucât nu există nicio probă care să demonstreze în mod cert că sumele de 4.240 euro şi 400 lei consemnate la B.R.D., prin chitanţele din 01 aprilie 2008, pe numele inculpaţilor sunt produsul săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi.
Astfel, constată că în mod greşit instanţa de apel a dispus confiscarea sumelor de bani, respectiv 4.240 euro şi 400 lei, de la inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D., câtă vreme nu există nicio o dovadă că aceste sume de bani au fost dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, reţinute în sarcina inculpaţilor.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va admite recursurile declarate de inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D., în temeiul art. 38515 pct. 2 lit d) C. proc. pen., va casa în parte decizia atacată şi, rejudecând va înlătura măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 4.240 euro şi 400 lei dispusă faţă de inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D. şi va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii Z.N.M. şi F.F. împotriva aceleiaşi decizii.
În temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1397/109/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsă aplicată inculpatului Z.I. timpul reţinerii şi arestării preventive de la de la 13 martie 2008 la 9 iunie 2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D. împotriva Deciziei penale nr. 13/A/MF din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia atacată şi, rejudecând:
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 4.240 euro şi 400 lei dispusă faţă de inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii Z.N.M. şi F.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1397/109/2008.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Z.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2008 la 9 iunie 2011.
Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea avocaţilor aleşi pentru inculpaţii Z.I., Z.F. şi M.D. în sumă de câte 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele P.R., T.G. şi M.C., în sumă de câte 150 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi Z.N.M. şi F.F. la plata sumei de câte 1.000 lei, fiecare cheltuieli judiciare statului, din care sumele de câte 400 lei şi, respectiv 150 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpaţi şi intimaţii B.A., M.V. şi G.F.L. se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2512/2011. Penal → |
|---|
