ICCJ. Decizia nr. 2441/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 485/F din 29 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174,art. 175 lit. i) C. pen. și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Conform art. 180 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, în final, inculpatul urmând a executa 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 01 august 2008 la zi.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui topor, corp delict.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească următoarele sume: 2.785,20 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și 8.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă U.C.C.; 1.500 lei daune morale către partea civilă L.L.E.; 2.979,94 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București; 1.193,5 lei daune materiale către partea civilă Sanatoriul Balnear Techirghiol; 3.344,81 lei cu același titlu către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 31 iulie 2008, inculpatul împreună cu familia sa au mers la o terasă pentru a serba ziua de naștere a fiicei sale. La întoarcerea spre casă, întrucât inculpatul a consumat băuturi alcoolice, autoturismul cu care se deplasase a fost condus de concubina sa, G.L.
Ajunși în zona Foișorului de Foc, martora G.L. a oprit autoturismul pe partea stângă a carosabilului, blocând accesul unui troleibuz, context în care șoferul a început să claxoneze, iritându-l pe inculpat, care a luat un obiect tăietor înțepător din mașină, s-a îndreptat spre troleibuz cu intenția de a-l agresa pe șofer. Sesizând pericolul, șoferul a închis geamul și și-a continuat drumul, întrucât, între timp, martora G.L. mutase autoturismul.
în acest timp, părțile vătămate U.C.C. și L.L.E., împreună cu martorii F.G. și G.E. efectuau activități de supraveghere operativă a doi suspecți de furturi auto și ajunseseră în zona Foișorului de Foc.
Din poziția în care erau dispuși, partea vătămată L.L.E. și martorul F.G. au avut posibilitatea de a observa nemijlocit derularea evenimentului, aflându-se pe direcția de deplasare a inculpatului spre șoferul troleibuzului.
în momentul în care inculpatul a trecut pe lângă cei doi, s-a îndreptat spre partea vătămată L.L.E., a abordat-o și a întrebat-o "dacă îl cunoaște și de ce se uită așa" și a îndreptat cuțitul spre ea, aceasta apărându-se cu mâna stângă.
Partea vătămată s-a îndreptat spre mașina de serviciu pentru a se bandaja, a luat un baston din dotarea standard a poliției (un matrax extensibil) și a încercat să telefoneze la numărul de urgență 112. Văzând că partea vătămată folosea telefonul, inculpatul a revenit spre aceasta, a îndreptat cuțitul spre ea și a înjurat-o, motiv pentru care victima s-a îndepărtat de inculpat, fără a-și declina calitatea de polițist pentru a nu se deconspira față de cei doi suspecți de furturi auto aflați în apropiere.
Inculpatul și-a continuat agresiunea, l-a urmărit pe L.L.E., situație observată de partea vătămată U.C.C., care a plecat în sprijinul colegului său.
La un moment dat, inculpatul s-a oprit din urmărirea părții vătămate L.L.E., s-a întors către partea vătămată U.C.C., pe care a amenințat-o cu același cuțit, însă a reușit să scape.
în acest timp, martora G.L. a pornit autoturismul în direcția în care plecase inculpatul, acesta s-a oprit din urmărirea celor două părți vătămate și s-a urcat în mașină.
După acest prim moment, părțile vătămate și martorii F.G. și G.E. s-au strâns în fața unei rotiserii din zona Foișorului de Foc și au solicitat sprijinul unui echipaj de poliție.
La scurt timp inculpatul a revenit, a coborât din autoturism înarmat cu un topor, s-a îndreptat spre grupul celor patru și a aplicat o lovitură de sus în jos în capul părții vătămate U.C.C., care și-a pierdut cunoștința și a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic de Urgență București Floreasca. Inculpatul a fost imobilizat și dezarmat de martorii F.G. și G.E., care și-au declinat calitatea de polițiști.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/11858/2008, prima instanță a reținut că partea vătămată U.C.C. a prezentat leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur, că au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale și că viața victimei a fost pusă în primejdie.
Din certificatul medico-legal nr. A2/6151 din 01 august 2008, s-a reținut că cealaltă parte vătămată L.L.E. a prezentat pe mâna stângă dorsal distal în dreptul degetelor III-IV 3 plăgi superficiale și excoriație, leziuni traumatice produse prin lovire/zgâriere cu corp dur cu margini ascuțite și au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșe foto, declarațiile părților civile U.C.C. și L.L.E., raportul de expertiză medico-legală, certificatul medico-legal, raportul de expertiză biocriminalistică, depozițiile martorilor F.G., G.E., G.L., C.A.C., L.N., B.D., B.V. și S.G., toate coroborate cu declarațiile inculpatului, care a avut o poziție oscilantă cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 266 din 16 decembrie 2009, a respins apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, prin nereținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei.
în motivarea deciziei instanței de apel s-a reținut că nu rezultă din nicio probă că inculpatul a acționat în stare de provocare din partea victimelor, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele de apel, respectiv nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reindividualizarea pedepsei prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător infracțiunea comisă în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174,art. 175 lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. și justificat nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Pe lângă argumentele menționate în considerentele celor două hotărâri judecătorești recurate, sub acest prim aspect, mai sunt de făcut următoarele precizări:
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., provocarea este circumstanța atenuantă legală ce constă în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, provocarea inducând o stare de surescitare nervoasă (perturbatio animi). Persoana supusă provocării trece printr-o stare psihică de emoție cauzată de activitatea persoanei provocatorului, fapt determinant pentru a se putea reține o atare circumstanță atenuantă cu consecința prevăzută în art. 76 alin. (2) C. pen.
Or, din împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunii acesta a acționat într-o stare de puternică tulburare sau emoție, victimele neexercitând asupra sa niciuna din acțiunile arătate în textul de lege citat.
Așa cum rezultă din probele aflate la dosar, cel care a declanșat conflictul a fost inculpatul, el încercând să-l agreseze pe șoferul unui troleibuz blocat de autoturismul condus de concubina sa, tot inculpatul a fost acela care a abordat-o și agresat-o pe partea vătămată L.L.E. și apoi pe cealaltă parte vătămată U.C.C. Deși conflictul s-a terminat, inculpatul fiind luat în mașina condusă de G.L., el a revenit în zona în care se aflau părțile vătămate și martorii, s-a apropiat de U.C.C., înarmat cu un topor și prin surprindere i-a aplicat în cap o puternică lovitură, cauzându-i leziuni grave și care i-au pus viața în pericol.
în consecință, așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate, nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării, inculpatul nefiind supus vreunei puternice tulburări sau emoții determinată de vreo provocare gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită.
Referitor la individualizarea pedepsei, înalta Curte constată că sancțiunea aplicată, de 9 ani închisoare, a fost bine dozată și nu se impune modificarea acesteia.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a analizat aceste criterii de individualizare a pedepsei, iar instanța de apel a reverificat toate elementele de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului.
Pericolul social concret al faptei comise este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracțiunile au fost săvârșite, în special tentativa la infracțiunea de omor calificat, împrejurări analizate de instanța de fond și cea de control judiciar, precum și în considerentele mai sus arătate.
Cu privire la profilul moral al inculpatului, din probele administrate, rezultă că acesta a mai comis anterior fapte de violență, respectiv infracțiuni contra persoanei și alte infracțiuni care aduc atingere unor relații de conviețuire socială, pentru care a fost condamnat de instanțele judecătorești (a se vedea cazierul inculpatului, filele 122,123 din dosarul de urmărire penală).
Referitor la faptele comise, inculpatul a avut o poziție oscilantă, încercând să diminueze propria sa vină în declanșarea incidentelor, astfel că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă invocată de inculpat [art. 74 lit. c) C. pen.] sau o altă împrejurare favorabilă de natură a fi aplicabil alin. (2) din textul de lege menționat.
întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că în timpul urmăririi penale ori a judecății a denunțat sau a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni grave (deși i s-a acordat un interval de timp în acest scop) inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Față de considerentele expuse, decizia recurată este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat a fost respins ca nefondat.
A fost computată perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1693/2011. Penal → |
|---|
