ICCJ. Decizia nr. 2556/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2556/2011
Dosar nr. 5805/2/2011
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iunie 2011 pronunţată în dosarul nr. 5805/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate P.G. pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 23 iunie 2011 – 27 iunie 2011.
A fixat termen de 5 zile, respectiv pe data de 27 iunie 2011 pentru prezentarea mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data de 22 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa de judecată, cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 08 iunie 2011 de către autorităţile judiciare din Regatul Suediei şi transmis prin semnalare, introdusă prin sistemul informatic Schengen, faţă de cetăţeanul român P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane ca alternativă a infracţiunii de proxenetism în formă agravată prevăzută la capitolul 4, secţiunea 1a din Codul penal suedez ca alternativă a capitolului 6 secţiunea 12 din Codul penal suedez, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării preventive.
În temeiul prev. de art. 883 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus începând cu data de 22 iunie 2011, ora 15,30 până la data de 23 iunie 2011, ora 08,30, reţinerea persoanei solicitate P.G., conform ordonanţei de reţinere nr. 46/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Durata reţinerii de 7 ore, reprezentând durata măsurii conducerii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către organele de poliţie şi durata audierii acestuia.
Potrivit art. 89 din Legea nr. 302/2004 modificată, procurorul a sesizat Curtea cu privire la luarea măsurii arestării persoanei solicitate P.G.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 883 din Legea nr. 302/2004 republicată instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate în conformitate cu disp.art.90 alin. (2) din lege pe o perioadă de 5 zile, fixând în continuare termen pentru depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată P.G. solicitând a fi cercetată în stare de libertate având în întreţinere 4 copii, a fost în Suedia doar în vizită la rude şi nu are nicio legătură cu faptele ce i se reţin în sarcină.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept reţine Înalta Curte că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că în perioada iulie 2010 - 27 mai 2011, persoana solicitată a înşelat mai multe persoane din România pe care le-a convins să călătorească în Goteborg, Suedia, unde erau aşteptate de către el, pe care ulterior le caza în diferite locaţii în scopul exploatării lor sexuale. În perioada menţionată persoana solicitată, prin acţiunile sale a încurajat şi exploatat în mod ilegal şi în scopul obţinerii de foloase materiale pe femeile aduse în Goteborg care întreţineau relaţii sexuale ocazionale contra cost.
Faţă de perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi data formulării sesizării de către autorităţile suedeze, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 883 din Legea nr. 302/2002 republicată, privind reţinerea şi arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă.
Soluţia dispusă de instanţa de fond corespunde exigenţelor prev. de art. 883 din Legea nr. 302/2004 modificată, fiind necesară pentru aducerea la îndeplinire a mandatului european de arestare.
De altfel, instanţa de fond a dispus acordarea unui nou termen pentru a fi prezentat mandatul european de arestare, ocazie cu care va avea posibilitatea să analizeze punerea acestuia în executate.
Motivele invocate de persoana solicitată nu pot fi avute în vedere întrucât instanţa verifică doar îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale mandatului, fără a putea să verifice aspectele de nevinovăţie invocate de cel în cauză.
Considerând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, cauza reclamând urgenţă, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul persoanei solicitate.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.G. împotriva încheierii din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5805/2/2011 (2331/2011).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2548/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2564/2011. Penal → |
|---|
