ICCJ. Decizia nr. 2564/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2564/2011

Dosar nr.2509/112/2007

Şedinţa publică din 27 iunie 2011

Asupra recursului de faţă.

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 172 din 6 decembrie 2010, Tribunalul Mureş, secţia penală, a dispus următoarele

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracţiunea de proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi din infracţiunea de trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracţiunea de proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen.

In baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.V., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

In baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.V. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.A.V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

In temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, conform programului întocmit în acest sens de serviciul menţionat;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, de reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă;

Potrivit art. 863 alin. (3) C. pen., instanţa a impus condamnatului respectarea următoarelor obligaţii:

a) să nu intre în legătură cu următoarele persoane: partea vătămată B.A. şi rudele apropiate ale acesteia (părinţi şi frate) şi martorii G.E.G., V.A.R. şi N.V.D.

S-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor stabilite potrivit art. 863 alin. (3) C. pen. se va face de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar supravegherea executării obligaţiilor stabilite potrivit art. 863 alin. (3) C. pen. se va face de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.

S-a constată că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă.

S-a respins cererea de confiscare specială a sumei de 15.000 Euro.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din data de 21 septembrie 2007 a D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Bistriţa-Năsăud (filele 83-84 dos. u.p.) asupra bunurilor inculpatului pentru garantarea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării speciale.

S-au aplicat dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Bistriţa din data de 30 octombrie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.A.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

In partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul P.A.V. a recrutat-o, prin fraudă, sub pretextul plecării în Spania pentru a găsi un loc de muncă, pe partea vătămată B.A., în perioada în care aceasta era minoră, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Acelaşi inculpat a transportat-o în Spania pe partea vătămată B.A., după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, dar în baza erorii în care aceasta s-a aflat încă din urmă cu circa trei săptămâni - o lună, pe când era încă minoră, pentru a o plasa într-un club de noapte din oraşul Valencia, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Prin încheierea penală nr. 79 din data de 18 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Mureş.

In fapt s-au reţinut următoarele:

La sfârşitul lunii iunie 2005, după ce a absolvit clasa a Xl-a şi a promovat în clasa a XII-a, partea vătămată B.A. şi-a petrecut vacanţa, împreună cu fratele său mai mic, la locuinţa bunicilor din oraşul Beclean, jud. Bistriţa Năsăud.

Într-o seară, deplasându-se la discoteca din localitate, 1-a cunoscut pe inculpatul P.A.V.. în zilele următoare inculpatul a căutat-o pe partea vătămată şi au ieşit împreună, fie la plimbare cu maşina proprietatea inculpatului - marca BMW cu numărul de înmatriculare, fie la discotecă, astfel că s-au împrietenit.

Văzând că inculpatul era atent, se comporta frumos şi cheltuia bani cu ea, partea vătămată i-a spus acestuia că are o situaţie financiară precară, că nu se înţelege bine cu părinţii şi cu bunica sa, afirmaţii faţă de care inculpatul, ştiind din spusele părţii vătămate că aceasta urma să împlinească vârsta de 18 ani la sfârşitul lunii august 2005, i-a recomandat să nu mai asculte de părinţi şi să facă ce vrea din moment ce în curând urma să devină majoră.

Pe la începutul lunii august 2005, în timp ce se aflau împreună, inculpatul i-a spus părţii vătămate că nu mai are bani şi că va trebui să plece în Spania la lucru. întrucât partea vătămată, care între timp se îndrăgostise de inculpat, acceptând chiar întreţinerea de relaţii sexuale, se întristase, inculpatul i-a propus acesteia să-1 însoţească în Spania, pentru a lucra şi a câştiga amândoi bani, după care să se întoarcă în România.

Având încredere în inculpat, partea vătămată a acceptat, fără a discuta însă felul muncii pe care urma să o presteze în Spania.

într-una din zilele următoare, ştiind că partea vătămată nu are paşaport, inculpatul i-a spus acesteia că trebuie să se deplaseze împreună la Cluj-Napoca, partea vătămată având domiciliul în judeţul Cluj, pentru a-şi depune cerere pentru eliberarea actului.

Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată la Cluj Napoca cu autoturismul său, menţionat mai sus, însă pentru că în ziua respectivă nu se primeau cereri de eliberare a paşapoartelor, a transportat-o pe partea vătămată din nou la Beclean.

La data de 12 august 2005, inculpatul a transportat-o din nou pe partea vătămată la Cluj-Napoca pentru a-şi depune actele în vederea eliberării paşaportului, iar pentru faptul că partea vătămată nu avea suficienţi bani, i-a plătit taxa prevăzută de lege. De menţionat că nici părinţii părţii vătămate nici bunica acesteia nu aveau cunoştinţă despre intenţia acesteia de a pleca în Spania. Ulterior s-au deplasat împreună la Beclean, fără ca partea vătămată să discute cu părinţii său.

La data de 22 august 2005, cu acelaşi autoturism, inculpatul a transportat partea vătămată la Cluj-Napoca, de unde aceasta şi-a ridicat paşaportul, iar în timpul întoarcerii lor la Beclean, inculpatul i-a spus părţii vătămate că mai trebuie să rămână în România o perioadă, respectiv până ce aceasta va împlini 18 ani, pentru a nu mai depinde de părinţi la ieşirea din tară.

La data de 30 august 2005, partea vătămată a împlinit vârsta de 18 ani.

La aceeaşi dată a fost transportată de inculpat în municipiul Bistriţa, unde i-a cumpărat flori, haine şi dulciuri, afirmând că o iubeşte.

Ulterior, partea vătămată s-a întors la domiciliu, în Cluj-Napoca, în vederea începerii şcolii.

S-a mai reţinut că la data de 13 septembrie 2005 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său la Cluj-Napoca şi i-a cerut părţii vătămate, telefonic, să se întâlnească pentru a pleca spre Spania, evitând şi de această dată contactul cu părinţii părţii vătămate.

După ce a preluat-o pe partea vătămată în autoturismul său. Marca BMW cu nr. de înmatriculare, inculpatul s-a îndreptat spre punctul de trecere a frontierei Borş. Partea vătămată era încredinţată că merge în Spania pentru a munci împreună cu inculpatul, aşa cum o asigurase acesta în perioada în care era încă minoră.

Pe drum, în timp ce paşaportul părţii vătămate se afla la inculpat, acesta i-a spus că va lucra într-un club de noapte foarte frumos în care lucra la acea dată şi fosta sa prietenă Claudia şi că va trebui să se prostitueze pentru a câştiga bani. Inculpatul i-a dat asigurări părţii vătămate că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei îi vor folosi împreună după reîntoarcerea în România.

Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată până în faţa clubului de noapte denumit „SALA MAXX" din Valencia. La scurt timp în acel loc a apărut numita G.L.C., zisă „B." pe care inculpatul a prezentat-o părţii vătămate ca fiind fosta sa prietenă. I-a mai spus părţii vătămate că va trebui să se prostitueze împreună cu fata respectivă.

După ce a plasat-o pe partea vătămată B.A. în clubul respectiv, inculpatul a plecat în zona Albacete, la nişte cunoştinţe de-ale sale, unde a rămas până la data de 10 decembrie 2005.

S-a reţinut din declaraţia părţii vătămate că timp de circa trei luni, care au urmat, inculpatul s-a deplasat săptămânal la club şi a preluat banii pe care i-a obţinut partea vătămată, fie direct de la aceasta, fie de la numita G.L.C. care, având seif la club, păstra în el atât banii „produşi" săptămânal de ea şi de partea vătămată, cât şi paşapoartele lor.

S-a reţinut din aceiaşi declaraţie a părţii vătămate, că aceasta câştiga din practicarea prostituţiei zilnic, cu excepţia a trei zile de sâmbătă, sume cuprinse între 150 Euro şi 800 Euro, ea fiind obligată de inculpat să se prostitueze inclusiv în zilele în care era la „ciclu".

Potrivit propriilor afirmaţii, partea vătămată i-ar fi predat inculpatului, direct sau prin intermediul numitei G.L.C., suma de peste 15.000 Euro.

Potrivit indicaţiilor inculpatului, în tot acest interval de timp, partea vătămată a vorbit în mai multe rânduri la telefon cu mama sa, spunându-i acesteia că se află în Italia şi că lucrează ca menajeră la o familie de italieni.

La data de 10 decembrie 2005, inculpatul s-a deplasat spre România cu autoturismul său, transportându-le şi pe partea vătămată şi pe G.L.C.

Ajungând în municipiul Cluj-Napoca, la coborârea din autoturismul inculpatului, acesta i-a dat părţii vătămate suma de 600 Euro, pentru ca aceasta să-i arate membrilor familiei sale. In ziua următoare, la cererea părţii vătămate, inculpatul i-a mai dat acesteia suma de 700 Euro. Referitor la celelalte sume, inculpatul i-a spus părţii vătămate că îi va da ulterior.

S-a mai reţinut că după sărbătorile de iarnă, inculpatul a contactat-o din nou pe partea vătămată şi i-a spus acesteia că trebuie să plece din nou în Spania să se prostitueze la club, asigurând-o că banii obţinuţi până atunci o să-i folosească împreună, dar că mai trebuie să aştepte un moment prielnic în care să îi ia banii C.G. care, potrivit afirmaţiilor inculpatului, urma să primească o sumă mai mare de la un cetăţean spaniol, client de-al ei.

Ca urmare a insistenţelor inculpatului, la data de 12 ianuarie 2006, partea vătămată, căreia inculpatul i-a dat suma de 250 Euro pentru a avea bani de drum, a plecat din nou în Spania, la acelaşi club, unde a practicat prostituţia timp de circa două săptămâni, după care, la cererea inculpatului, i-a trimis acestuia, prin intermediul unui şofer al firmei de transport persoane „B.", suma de 1.840 Euro, acoperind astfel cei 1.550 Euro pe care inculpatul i-i dăduse din suma totală de peste 15.000 Euro.

La data de 3 februarie 2006, inculpatul s-a deplasat în Spania, împreună cu G.L.C., aceasta din urmă reîntorcându-se la acelaşi club în care se afla partea vătămată.

Fiindu-i teamă că inculpatul va încerca, atât direct, cât şi prin intermediul numitei G.L.C., să o controleze şi să-i ia banii, partea vătămată a fugit din acel club, iar ulterior, deşi nu a părăsit Spania, nu a mai avut contacte cu inculpatul.

După ce s-a întors în România, la data de 14 aprilie 2006, partea vătămată s-a dus în vizită la bunica sa în Beclean, ocazie cu care s-a întâlnit şi cu inculpatul.

Partea vătămată i-a cerut acestuia să-i predea suma de 15.000 Euro, însă inculpatul a răspuns că nu are de unde să-i dea acei bani iar după calculele lui partea vătămată i-ar fi dat doar 14.000 Euro.

S-a reţinut că în noaptea de 18/19 aprilie 2006, în jurul orelor 24:00, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a cerut insistent să-i restituie acea sumă, însă inculpatul nu a vrut. Mai mult, acesta a invitat-o pe partea vătămată în autoturismul său, în care se afla şi numita G.L.C. - concubina inculpatului - iar potrivit declaraţiei părţii vătămate, cei doi au lovit-o din cauza discuţiei legate de restituirea banilor. Partea vătămată l-a chemat telefonic în ajutor pe martorul N.V.D.

S-a reţinut din aceeaşi declaraţie a părţii vătămate, că inculpatul a căutat-o din nou la data de 19 aprilie 2006, la locuinţa bunicii, ocazie cu care a ameninţat-o că dacă va face închisoare din cauza sa, o să se răzbune atât pe ea cât şi pe membrii familiei ei.

In cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, reţinându-se din declaraţia acestuia că după ce a cunoscut-o pe partea vătămată şi s-a împrietenit cu acesta, întreţinând chiar relaţii sexuale, i-a spus la un moment dat că urmează a pleca în Spania pentru că o cunoştinţă de-a sa i-a găsit de lucru, ocazie cu care şi partea vătămată s-a arătat interesată de a pleca în Spania, invocând unele probleme familiale. La insistenţele părţii vătămate au plecat împreună în Spania, la data de 13 septembrie 2005. Ajungând în Spania, în apropierea oraşului Valencia, partea vătămată i-a spus să o lase acolo pentru că avea nişte cunoştinţe care urmau să o ajute să-şi găsească loc de muncă. A lăsat-o pe partea vătămată în locul indicat de aceasta şi a plecat la prietena sa G.L.C. care se afla, de asemenea, în Spania, urmând a mai vorbi la telefon cu partea vătămată. La data de 11 decembrie 2005 s-a întors în România cu maşina sa personală împreună cu partea vătămată. Până la acea dată s-a întâlnit cu B.A. de mai multe ori în localitatea Valencia. Inculpatul a menţionat că nu a fost niciodată la clubul „SALA MAXX" din Valencia şi nici prietena sa, G.L.C. nu a lucrat niciodată acolo. La întoarcerea în România, în luna decembrie 2005 pe B.A. a lăsat-o în Cluj-Napoca şi nu i-a dat nici o sumă de bani. Ulterior a văzut-o de mai multe ori pe partea vătămată în Beclean dar a încercat să rupă legătura cu ea pentru a nu afla prietena sa G.L.C.

În cursul judecăţii partea vătămată nu a putut fi audiată întrucât nu s-a prezentat în faţa instanţei, fiind plecată în Spania. La data de 31 ianuarie 2008, partea vătămată a trimis la dosar un înscris prin care a arătat că, din motive personale, doreşte să-şi retragă plângerea formulată împotriva inculpatului P.A.V. (fila 18). La data de 11 noiembrie 2009 s-a depus la dosar o procură judiciară, autentificată la notar, prin care partea vătămată a împuternicit-o pe mama sa, B.M. să o reprezinte (fila 83).

S-a conchis, că rezultă fără dubii vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, motivându-se că declaraţia din cursul urmăririi penale se coroborează în primul rând cu declaraţiile martorei G.E.G. (filele 43-47 din cursul urmăririi penale), potrivit căreia, partea vătămată a practicat prostituţia în perioada octombrie - decembrie 2005 şi ianuarie 2006. Din declaraţia aceleiaşi martore s-a reţinut că în aceeaşi perioadă octombrie-decembrie 2005 a lucrat, în sensul că a practicat prostituţia, în acelaşi club şi numita G.L.C., cunoscută sub numele de „B.". Martora a aflat de la partea vătămată că atât ea cât şi G.L.C. erau prietenele aceluiaşi băiat şi împrejurările în care aceasta a ajuns să se prostitueze în Spania şi să ajungă la inculpat toţi banii obţinuţi astfel (repetând varianta declarată şi de partea vătămată). Martora a relatat şi despre două mesaje primite de ea pe telefonul mobil, de la partea vătămată, la data de 18 aprilie 2006, din care reieşea că aceasta ar fi fost bătută de C. şi „peştele" ei. Ca urmare a acestor mesaje a sfătuit-o pe B.A. să reclame la poliţie. S-a mai reţinut că declaraţia părţii vătămate se coroborează şi cu declaraţiile martorilor V.A.R., B.M. (mama părţii vătămate), B.E.L. (fratele părţii vătămate) şi N.V.D., cărora partea vătămată le-a relatat aspecte legate de plecarea sa în Spania, de ceea ce s-a întâmplat în perioada în care s-a aflat în Spania, iar ultimul martor a fost şi cel care a fost chemat în ajutor de partea vătămată după ce aceasta a fost bătută de inculpat şi de G.L.C., motivat de faptul că partea vătămată i-a cerut inculpatului banii pe care i-a câştigat de pe urma practicării prostituţiei.

S-a apreciat că aceleaşi declaraţii ale părţii vătămate şi ale martorilor menţionaţi contrazic flagrant declaraţiile inculpatului şi ale martorei G.L.C., aceasta din urmă afirmând că nici nu o cunoaşte pe partea vătămate şi că, în perioada cât s-a aflat în Spania, în toamna anului 2005, împreună cu prietenul ei, inculpatul P.A.V., au locuit într-un apartament în Valencia şi au lucrat, ea într-un bar iar el în construcţii.

In privinţa acuzei referitoare la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, s-a apreciat că există probe de vinovăţie a inculpatului. In acest sens poate fi invocată declaraţia părţii vătămate, potrivit căreia aceasta a fost determinată de inculpat să plece la lucru în Spania încă din perioada în care era minoră, fapt pe care inculpatul 1-a negat, aşa cum a negat întreaga activitate infracţională arătând, aşa cum s-a menţionat mai sus, că partea vătămată a insistat să fie dusă şi ea în Spania la lucru. Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu celelalte declaraţii ale martorilor menţionaţi în cazul primei acuze, declaraţii care atestă ceea ce s-a întâmplat ulterior „recrutării", iar ceea ce s-a întâmplat ulterior „recrutării" nu era obiectiv posibil fără această primă acţiune.

In acelaşi sens s-a invocat şi faptul că partea vătămată a fost determinată să-şi obţină paşaportul înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. S-a arătat că în condiţiile în care a avut loc acţiunea de „recrutare" a părţii vătămate, prin fraudă sau înşelăciune, înainte ca aceasta să fi împlinit vârsta de 18 ani, nimic nu l-a mai oprit pe inculpat să continue cu „transportarea" acesteia în scopul exploatării înainte ca victima să devină majoră, creându-se toate premisele traficului de minori.

S-a apreciat că ceea ce a întreprins inculpatul înainte ca victima să devină majoră se încadrează perfect în noţiunea de „recrutare" care semnifică atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase, astfel că inculpatul a uzat de mijloace asemănătoare, adică de promisiunea unui loc de muncă în Spania, un câştig substanţial şi o eventuală căsătorie bazată pe un fundament material solid.

Faţă de toate cele menţionate mai sus s-a respins ca nefondată schimbarea încadrării juridice invocată din oficiu de instanţă la termenul de judecată din data de 12 mai 2010, respectiv din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracţiunea de proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi din infracţiunea de trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracţiunea de proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen.

In sensul că nu ne aflăm în prezenţa infracţiunilor de proxenetism s-au invocat şi prevederile Deciziei nr. XVI (16) din data de 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii.

S-a stabilit, în drept, că fapta inculpatului P.A.V., de a o fi recrutat, prin fraudă, sub pretextul plecării ei în Spania pentru a găsi un loc de muncă, pe partea vătămată B.A., în perioada în care aceasta era încă minoră, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi că fapta inculpatului P.A.V., de a o fi transportat pe partea vătămată B.A., după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, dar în baza erorii în care aceasta fusese indusă încă din perioada în care era minoră, pentru a o plasa într-un club de noapte din oraşul Valencia, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată.

In latura civilă a cauzei s-a reţinut că:

Numita B.M., reprezentant al părţii vătămate, cu procură judiciară autentică (fila 83), a arătat că nu are nici o pretenţie civilă (fila 124).

S-a reţinut că, deşi s-a făcut dovada că autoturismul proprietatea inculpatului P.A.V. a fost folosit la „transportarea" victimei, potrivit rechizitoriului nu a mai putut fi instituit sechestru asigurător asupra acestui bun întrucât maşina a fost vândută de inculpat.

In privinţa sumei de 15.000 Euro, indicată de victimă ca fiind trimisă inculpatului în mai multe rânduri şi prin diferite modalităţi, s-a reţinut că aceasta nu a fost stabilită cu certitudine, însăşi partea vătămată aproximând în acest sens. S-a apreciat că solicitarea de a se dispune confiscarea specială a sumei respective apare ca insuficient de documentată şi probată, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul P.A.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat desfiinţarea parţială a hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună confiscarea specială de la inculpat a sumei de 15.000 Euro motivându-se că sunt îndeplinite cerinţele prevederilor de art. 118 lit. a) C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., respectiv achitarea inculpatului pentru acuzele aduse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. In subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi în limitele investirii instanţa de control judiciar respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 28/A din 18 martie 20011 a admis apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva sentinţei penale nr. 172 din 06 decembrie 2010 a tribunalului Mureş.

A desfiinţat în parte sentinţa penală susmenţionată şi în rejudecare:

In baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea specială, de la inculpat, a sumei de 15.000 Euro.

A menţinut toate celelalte dispoziţii din hotărârea sus-menţionată. A respins ca nefondat apelul inculpatului P.A.V. împotriva sentinţei penale nr. 172 din 06 decembrie 2010 a Tribunalului Mureş. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare. Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut următoarele: Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită este corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă, fără dubiu, că inculpatul P.A.V. este autorul faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel inculpatul - apelant a profitat de naivitatea părţii vătămate, pe care a abordat-o încă înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. S-a prefăcut că o iubeşte, înşelându-i astfel simţămintele de iubire pe care partea vătămată i le-a împărtăşit, după care, după ce aceasta a împlinit vârsta majoratului, a îndemnat-o să nu mai dea ascultare părinţilor săi şi cu promisiuni de câştiguri mari de bani pe care a fi urmat să-i câştige în condiţii oneste, a determinat-o să îl însoţească în Spania unde, abia acolo, i-a spus că trebuie să se prostitueze, câştigurile încasate de aceasta din acea activitate ajungând în buzunarul inculpatului - apelant

Susţinerile inculpatului au fost înfrânte de probele administrate din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul este cel care, profitând de relaţia amoroasă în care s-a implicat cu o minoră, cu care a şi întreţinut relaţii sexuale, a determinat-o pe aceasta să plece cu el, fără acordul părinţilor părţii vătămate, aceasta după ce s-a ocupat în mod direct de toate formalităţile legale pentru ieşirea din ţară.

S-a mai reţinut că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat este corectă şi nu se impune reconsiderarea acesteia. Susţinerile inculpatului că fapta sa poate fi considerată cel mult infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., nu au putut fi primite deoarece, aşa cum s-a reţinut de prima instanţă, inculpatul a întreprins activităţile de recrutare şi transportare a victimei în Spania în scopul obligării ei la practicarea prostituţiei.

Individualizarea pedepselor s-a făcut potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă dar şi de persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală.

Singura critică care s-a adus primei instanţe, de către instanţa de apel a constat în faptul că nu s-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. a) C. pen., respectiv, deşi s-a dovedit că venitul ilicit obţinut de partea vătămată din practicarea prostituţiei şi de care a beneficiat inculpatul a fost de 15.000 Euro, acest venit nu a fost confiscat de la inculpat, partea vătămată declarând că a câştigat din practicarea prostituţiei între 150 şi 800 Euro pe zi, astfel că în trei luni de zile cât a fost exploatată de inculpat a câştigat cel puţin 15.000 Euro.

Împotriva deciziei penale nr. 28/A din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs inculpatul P.A.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 2509/112/2007.

La termenul de judecată din data de 27 iunie 2011, în cadrul dezbaterilor recursului declarat de inculpat, acesta, personal, în faţa Înaltei Curţi a declarat că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 28/A din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen., faţă de declaraţia de retragere a recursului formulată de recurentul inculpat P.A.V., în mod expres şi personal, în condiţiile art. 368 şi art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declaraţia de voinţă a recurentului inculpat. Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.A.V. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 Iei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 Iei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2556/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2571/2011. Penal. Excepţie de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2564/2011. Penal