ICCJ. Decizia nr. 2725/2011. Penal

Comentarii

0

Prin decizia penală nr. 62 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de L.G., împotriva sentinței penale nr. 289/D din 4 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului L.G.

A desființat sentința apelată sub acest aspect.

A reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului L.G. de la 23 ani închisoare la 18 ani închisoare.

Pedeapsa de executat pentru inculpatul L.G., 18 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 4 octombrie 2010 la zi.

A constatat că inculpatul a avut apărător ales.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 289/D din 4 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului L.G., la pedeapsa de 23 de ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (fapta din 4 din 5 decembrie 2009, victimă fiind soția sa).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe timp de 10 ani.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

în baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus degradarea militară a condamnatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa principală aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând din 6 decembrie 2009, la zi.

în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a constatat că partea vătămată T.V. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.C. 1 RON daune materiale și 1 RON daune morale.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat atât la urmărirea penală cât și la fond de avocat ales.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: L.G. fusese miner pe Valea Jiului și după ce a ieșit la pensie s-a stabilit la marginea orașului Comănești, ocupându-se cu creșterea animalelor, în special a oilor, având chiar și stână. A fost căsătorit de circa 30 de ani cu L.E., din căsătorie soții L. au avut o fiică, acum majoră, stabilită prin căsătorie departe de locuința părinților.

în Comănești, inculpatul împreună cu soția sa a ridicat o căsuță, cu anexe gospodărești. Imobilul aflându-se la marginea orașului nu a fost racordat la rețeaua de curent electric, folosind pentru iluminat un generator pe combustibil lichid.

în dimineața zilei de 6 decembrie 2009, în jurul orelor 4,00, martorii A.I. și F.V. văzând flacăra deschisă la acoperișul casei vecinilor L.G. și E. au anunțat atât pompierii cât și serviciul de urgență 112.

Martorul F.V. s-a apropiat de casa soților L., cu intenția de a da o mână de ajutor, mai ales că și în urmă cu 2 ani, tot el a observat un început de incendiu la acoperișul casei acestora și prin diligențele depuse, focul a fost stins, fără a se produce pagube importante. Cu acel prilej, L.G. fusese găsit beat în casa, care luase foc.

Fiind o stare de necesitate, până la sosirea mașinii de pompieri, martorii F.V. și A.I. au intrat în casa soților L., cu intenția de a-i trezi din somn și a le aduce la cunoștință că le-a luat foc casa, astfel încât să nu existe victime omenești, însă a fost găsită doar L.E., căzută pe pardoseală lângă pat într-o poziție nefirească. Deși au strigat-o, aceasta nu le-a răspuns. Martorii l-au căutat și pe L.G. dar nu l-au găsit.

Cum focul luase amploare, martorii au ieșit în întâmpinarea mașinii pompierilor care a fost așteptată, pentru a da o mână de ajutor în ceea ce privește dirijarea autovehiculului în acel loc puțin accesibil. Totodată, martorii au anunțat atât Poliția cât și Salvarea, întrucât nu a fost exclus ca L.E. să fie moartă, iar dacă mai trăia cu siguranță ar fi avut nevoie de ajutor.

Sosiți la fața locului, personalul de intervenție a procedat la scoaterea din locuință a numitei L.E., care a fost așezată pe o pătură în curte, constatându-se că era moartă, după care s-a procedat la stingerea incendiului.

Cadavrul victimei a fost găsit parțial dezbrăcat, nefiind însă atins de flăcări, deoarece incendiul a izbucnit în podul casei.

Pompierii au constatat că incendiul a fost declanșat de o flacără deschisă, pusă în podul casei. Prin urmare, focul nu a pornit de la sobă, în care nu numai că nu s-a găsit iar, dar era și rece.

Sosirea mașinii de pompieri, a ambulanței, a mașinii de poliție, a trezit cetățenii care locuiau în acea parte a localității și care s-au apropiat de casa familiei L. Vecinii l-au văzut pe L.G. fugar pe câmp, pe malul pârâului Urminiș, în stare de ebrietate.

La sfatul rudelor sale apropiate (părinți, frate), în jurul orelor 15,00, inculpatul L.G. s-a predat autorităților, care l-au reținut pentru 24 ore.

Din constatarea preliminară a medicului legist a rezultat că moartea victimei L.E. a fost violentă, ea producându-se prin agresiune.

Fiind principalul suspect de crimă, a doua zi, adică pe 7 decembrie 2009, L.G. a fost arestat preventiv, pe o durată de 29 zile.

Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală (pe cadavru) nr. 93/C din 8 ianuarie 2010, avizat favorabil de S.M.L. Bacău prin adresa din 4 februarie 2010 a rezultat că: "moartei numitei L.E., de 49 de ani, a fost violentă.

Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice produsă în cadrul unui traumatism craniocerebral soldat cu hematom subdural acut emisferic stâng, hemoragie leptominingee și contuzie cerebrală.

Formarea colectei hematice subdurale s-a făcut prin acumulare și aproziție cu posibil interval clinic asimptomatic, până la atingerea masei critice compresive asupra structurilor trunchiului cerebral, cu inducerea stării de comă și deces consecutiv.

Leziunea traumatică meningocerebrală care a dus la deces s-a putut produce prin lovirea capului, cu sau de corp dur/suprafață dură, cu impact cranian perieto-temporal stâng.

Cadavrul victimei a prezentat tumefacții echimotice, plăgi contuze, escoriații faciale și ale membrelor, leziuni traumatice recente și contemporane cu leziunea meningocerebrală și s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente/corpuri dure. Echimoza fesei stângi s-a putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită, infiltratul hemoragic perilaringian a fost consecutiv unei loviri/comprimări cervicale, cu mijloace contondente.

A prezentat și echimoze vechi și de vârste diferite, diseminate pe trunchi și membre, consecința unor traumatisme mai vechi, produse succesiv în timp, posibil prin loviri repetate cu mijloace contondente/corpuri dure.

între leziunile traumatice meningocerebrale și deces a existat o legătură directă de cauzalitate.

în momentul decesului, alcoolemia victimei a fost de 2,90 g‰, ceea ce a corespuns unei stări de ebrietate avansată, cu necoordonare și confuzie, absent fiind monoxidul de carbon din sângele acesteia.

Examinarea cadavrului nu a pus în evidență urme de incendiere.

S-a estimat că moartea victimei a survenit cu circa 12-24 ore înainte de data efectuării autopsiei medico-legale".

De înmormântarea victimei s-a ocupat familia sa.

Partea vătămată T.V., fiica victimei și a inculpatului nu s-a constituit parte civilă în cauză, în schimb fratele victimei, T.C. s-a constituit parte civilă în cauză, cu 1 RON, daune materiale și 1 RON, daune morale.

Arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită și menținută în condițiile legii.

Din probele dosarului a rezultat că soții L., oameni harnici și gospodari de felul lor, au consumat alcool în exces, fiind văzuți deseori împreună la crâșmă. Deși a avut și el viciul beției, inculpatul și-a lovit deseori nevasta atunci când a văzut-o beată, aceasta alunecând și mai grav pe panta alcoolismului. S-a apreciat că a fost posibil ca victima să fi luat viciul beției din cauza comportamentului nepotrivit al soțului său, inculpatul L.G. Din memoriul depus la dosar a rezultat că L.E. a fost o femeie nefericită în căsnicie.

Inculpatul și-a lovit în mai multe rânduri soția care a fost văzută de vecini, rude, alte persoane, cu urme de lovituri pe față.

Cei doi soți au locuit singuri.

în noaptea de 4 din 5 decembrie 2009 inculpatul și-a lovit din nou soția, atât de grav încât a căzut pe pardoseală, lângă pat.

Victima s-a aflat în stare avansată de ebrietate (alcoolemia 2,90 g‰).

Inculpatul văzând că soția sa s-a aflat în stare gravă, în sensul că dacă nu a intrat în comă, sigur a fost leșinată, în loc să fi depus diligențele necesare pentru a-i acorda un ajutor s-a dus la crâșmă, cu toate că era deja beat. Acolo a consumat băuturi alcoolice. A revenit acasă de la bar în jurul orelor 3-4,00 dimineața, în stare avansată de ebrietate, când s-a convins că soția sa murise de câteva ore, deoarece se răcise.

Conștient fiind de gravitatea faptei comise, pentru a scăpa de răspunderea penală, inculpatul a fost preocupat să ascundă ceea ce a făcut.

în acest scop s-a hotărât să-și creeze un alibi, de natură a-l exonera de răspundere.

Amintindu-și că în urmă cu 2 ani din cauza unei defecțiuni la hornul din pod al sobei, s-a declanșat un incendiu, care a fost stins în fază incipientă datorită intervenției vecinilor, inculpatul a dat foc podului casei, unde au fost depozitate lucruri care ardeau ușor (lână, fân, porumb, materiale textile) după care a fugit, urmărind de pe câmp unde era fugar ceea ce se întâmplă.

După cum s-a arătat mai sus, focul a fost observat de vecini care au anunțat pompierii, în final fiind distrus în proporție de 100% doar acoperișul, atât din cauza incendiului cât și datorită intervenției pompierilor.

Cercetarea locului faptei s-a făcut după stingerea focului.

La 2 metri distanță de locuință, pe sol, în partea stângă față de ușa de acces, pe o suprafață de 40/20 cm s-au găsit 3 bețe de chibrit cu gămălie din fosfor de culoare roșie. La 5 m față de acestea, spre dreapta au fost găsite:

-1 pet de 5 l cu eticheta (apă de izvor plată) cu conținut de 80%, cu lichid galben verzui, cu miros specific de benzină;

-1 bidon plastic, culoare albă, cu capac roșu, conținut de aprox. 50%, cu lichid galben, cu miros specific de motorină;

-1 pet de culoare verde, conținut 8+% cu ulei de motor;

-1 pet de 1 l având eticheta S. (vin de masă), cu conținut lichid de aprox. 90% de culoare roz, cu miros specific de produs petrolier tip carburant.

Generatorul electric nu a fost pornit, deoarece butonul START a fost găsit la poziția OFF (închis), iar cablul de culoare roșie decuplat de la bornă.

Hornul sobei nu a prezentat spărturi ori alte defecțiuni care să fi fost de natură să declanșeze incendiul în podul casei. Când au intrat pompierii soba era rece. A fost exclus ca incendiul să fi mocnit câteva ore, având în vedere natura materialelor aflate în podul casei.

Pe așternut, haine (pantaloni), pernuța masă (pe mușama) s-au găsit pete brun roșcate, ce au părut a fi de sânge. Nu s-au constatat urme de răvășire a bunurilor din casă, ceea ce a exclus ipoteza unui jaf cu autor neidentificat.

în mod constant inculpatul a pledat nevinovat, solicitând atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se vedea că moartea soției sale a survenit datorită leziunilor produse prin cădere și a bolilor de care a suferit. în casa soților L. s-au găsit într-adevăr și niște medicamente.

Atâta vreme cât la autopsia medico-legală s-a constatat infiltrat hemoragic perilaringian ceea ce a dovedit că a fost sugrumată, iar în încăpere s-au găsit stropi de sânge, pe lenjerie, pe haine (pantaloni), pe masă, cererile inculpatului au fost respinse atât de către procuror (prin ordonanța din 22 februarie 2010), cât și de către instanța de judecată (prin încheierea din 27 mai 2010). O astfel de expertiză nefiind concludentă și utilă cauzei ar fi contribuit doar la tergiversarea soluționării cauzei.

Instanța a reținut că inculpatul și-a lovit soția, atât cu mâinile, cât și cu picioarele, dar și cu diverse obiecte pe care le-a avut la îndemână în gospodărie, în mai multe zone ale corpului cât și în zona capului, strângând-o de gât, toate acestea cu scopul de a o ucide.

Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, proces-verbal de intervenție la incendiu, proces-verbal de predare a inculpatului, dispoziția de efectuare a necropsiei cadavrului, raportul medico-legal din 08 ianuarie 2010 al C.M.L. Moinești, avizat de S.M.L. Bacău sub nr. 316 din 04 februarie 2010, adresele cu relații I.S.U. Bacău, declarațiile părții civile T.V. (fiica victimei), declarațiile martorilor: F.V., A.I., G.G., D.C., S.V., T.C. și O.R.M.A.

S-a apreciat că, chiar dacă inculpatul L.G. a pledat nevinovat, comportarea sa anterioară cât și cea ulterioară comiterii faptei l-a indicat a fi, fără putință de tăgadă, autorul omorului, care, având în vedere calitatea de soți, devine calificat.

în drept, au fost aplicate prevederile art. 174-175 lit. c) C. pen.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Inculpatul și-a lovit soția în numeroase rânduri (leziunile traumatice de pe corpul acesteia fiind de vechimi diferite) atât în zone vitale cât și nevitale, în final strângând-o de gât și după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, intrând în comă traumatică și a lăsat-o să moară, fără a solicita vreun ajutor de specialitate.

Ba, mai mult, după ce i-a aplicat mai multe și intense lovituri, unele chiar în zona capului, și-a lăsat soția să agonizeze în locuință, iar după ce a revenit la domiciliu și-a incendiat locuința, sperând că se va face scrum cadavrul victimei și astfel nu s-ar fi aflat ce s-a întâmplat în realitate.

Inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru distrugere prin incendiere, având în vedere că nu a existat pericolul extinderii focului la celelalte case. Cu toate acestea lașitatea de care a dat dovadă nu a putut fi pierdută din vedere.

Nici măcar o singură dată inculpatul nu și-a exprimat regretul pentru uciderea soției sale, cu care se căsătorise în urmă cu aproximativ 30 de ani.

Numai datorită lipsei antecedentelor penale și împrejurării că până la urmă s-a predat autorităților, inculpatului nu i-a fost aplicată pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru omorul calificat.

Nu a putut fi pierdută din vedere împrejurarea că fapta a fost comisă cu intenție directă.

Pentru a nu-și împovăra fiica, inculpatul a dat procură notarială pentru a i se ridica pensia în vederea suportării cheltuielilor de înmormântarea victimei, însă acest gest nu a justificat acordarea de circumstanțe atenuante.

în ceea ce privește latura civilă s-a luat act că fiica victimei nu s-a constituit parte civilă în cauză, însă au fost admise pretențiile simbolice ale fratelui victimei, care, cu siguranță, prin constituirea de parte civilă a vrut în realitate să fie parte în acest dosar.

Inculpatul a apreciat că T.C. prin comportarea sa de persoană îndurerată a convins instanța că a făcut parte din categoria apropiaților victimei, astfel că pretențiile sale au fost admise.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie cât și pedeapsa complementară prevăzută de lege.

Inculpatului i-au fost interzise și drepturile electorale, întrucât s-a apreciat că cine a fost în stare să comită o faptă atât de gravă pentru familia sa nu are capacitatea, ca la exercitarea dreptului la vot să facă alegerea cea mai bună pentru binele societății, respectiv a comunității locale.

Inculpatul având gradul de fruntaș s-a procedat la degradarea sa militară.

Pedeapsa principală s-a dispus a fi executată în condiții de detenție, s-a menținut prevenția, iar din pedeapsa aplicată s-a scăzut perioada executată prin reținere și arest preventiv.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales atât la urmărirea penală cât și la fond.

în fine, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul L.G. fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii pronunțate de prima instanță.

Cu ocazia dezbaterilor apelului, apărătorul inculpatului a invocat netemeinicia soluției de condamnare pronunțată în cauză, apreciind că probele administrate în cursul procesului penal nu au avut aptitudinea de a demonstra vinovăția inculpatului față de fapta imputată.

în dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul prin apărător, a arătat că moartea victimei L.E. nu s-a datorat acțiunilor de violență fizică comise de inculpat, ci ca urmare a afecțiunilor preexistente săvârșirii faptei imputate acestuia, care s-au agravat ca urmare a neurmării tratamentului medical, precum și datorită consumului excesiv băuturi alcoolice al victimei.

în considerare motivelor de apel expuse, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat apelul inculpatului fondat, însă sub alte aspecte decât cele invocate.

Curtea a constatat că prima instanță, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă a faptei supuse judecății.

De asemenea, prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal și temeinic o soluție de condamnare a inculpatului pentru fapta ce a făcut obiectul acuzației în prezentul proces penal.

Starea de fapt reținută de instanța de apel a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. în mod judicios, Tribunalul Bacău a constatat că probele administrate în cursul procesului penal au relevat cu certitudine faptul că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat reținută în sarcina sa.

Referitor la apărarea inculpatului, conform căreia moartea victimei L.E. nu s-a datorat acțiunilor de violență fizică comise de inculpat, astfel cum s-a reținut în partea expozitivă a sentinței apelate, ci ca urmare a afecțiunilor preexistente, care s-au agravat și mai mult ca urmare a neurmării tratamentului medical necesar, precum și datorită consumului excesiv băuturi alcoolice al victimei, Curtea nu a putut-o primi.

Existența faptei și vinovăția inculpatului față de aceasta, a rezultat cu certitudine din probele administrate în cauză, respectiv, raportul de constatare medico-legală din 8 ianuarie 2010 avizat de SML Bacău, raportul de expertiză medico-legal din 4 aprilie 2011 efectuat de IML Iași, lucrări care a relevat faptul că decesul victimei a fost consecința leziunilor meningo-cerebrale produse într-un cadru lezional complex, care au fost produse prin loviri active cu sau de corpuri dure (iar nu ca urmare a unor afecțiuni medicale preexistente astfel cum susține inculpatul), care s-au coroborat cu declarațiile martorilor D.N., N.R.R. și D.C. care au arătat că au văzut nemijlocit că inculpatul obișnuia să-și lovească soția, a martorului O.R.M.A. care a relevat că inculpatul a avut o atitudine indiferentă în momentul în care a observat că locuința sa luase foc (îndepărtându-se de acesta).

în raport cu mijloacele de probă enunțate, Curtea a constatat că susținerile inculpatului, conform cărora cauza morții soției sale, a fost independentă de acțiunile sale au fost înfrânte de probele în acuzare administrate în cauză, care au relevat dincolo de orice îndoială împrejurarea că acesta și-a ucis soția prin loviri repetate cu sau de corpuri dure.

Vinovăția inculpatului a fost întărită și de existența unor leziuni mai vechi constatate pe corpul victimei (aspecte ce rezultă din lucrările medico-legale efectuate în cauză), situație care a confirmat susținerile martorilor potrivit cărora inculpatul își agresat fizic în mod curent soția, precum și de existența incendiului acoperișului locuinței inculpatului care a fost provocat intenționat de acesta în vederea înlăturării urmelor infracțiunii și implicit exonerării sale de răspunderea penală, împrejurare ce a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice (care atestă descoperirea unor substanțe inflamabile și a unor bețe de chibrit în fața locuinței) și din declarația martorului O.R.M.A.

în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale, Curtea a considerat că pedeapsa principală stabilită de prima instanță a fost prea severă, necorespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care l-a prezentat, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, au putut fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia i-a fost destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1) potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Curtea, în concordanță cu opinia primei instanțe, a remarcat la rândul său, că fapta comisă de către inculpat denotă o periculozitate maximă a acestuia, fiind îndreptată împotriva celei mai importante valori apărate de legea penală - dreptul la viață al persoanei.

Curtea a constatat că acțiunile inculpatului de a-și lovi deosebit de violent soția în mod repetat, cu sau de corpuri dure, denotă o totală lipsă de respect față de dreptul la viață a victimei, însă în operația complexă a reindividualizării tratamentului penal, a apreciat că resocializarea sa viitoare este posibilă prin aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de prima instanță, care să fie în deplin acord cu dispoz. art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără (...) persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare aplicate inculpatului, Curtea a constatat că acestea au fost corect individualizate atât asupra naturii cât și asupra cuantumului.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

în privința pedepselor accesorii și complementare a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) Teza I C. pen., în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor.

Cu toate acestea, dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu a fost absolut și a putut face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu a fost nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de instanțele judecătorești în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și care a avut o importanță crucială, a trecut peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și a fost incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

în ceea privește speța de față, aplicarea pedepselor accesorii și complementare prevăzută de art. 64 lit. a) Teza I, C. pen. s-a impus cu necesitate, întrucât, în raport de gravitatea extremă a infracțiunii comise de inculpat, dreptul de a vota, conferit prin legea fundamentală a țării, s-a justificat a fi îngrădit temporar, Curtea îmbrățișând argumentele primei instanțe exprimate în această privință.

împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 17 și 14 C. proc. pen.

înalta Curte, analizând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și prin prisma celor care, conform disp. art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu, constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a lovit victima în zone vitale cu pumnii, picioarele și alte obiecte din gospodărie, strângând-o de gât după ce aceasta și-a pierdut cunoștința. Deși a văzut că soția sa agoniza, nu a cerut ajutor de specialitate și și-a incendiat casa pentru a ascunde urmele infracțiunii.

Toate aceste aspecte dovedesc faptul că inculpatul a urmărit uciderea victimei și că moartea nu a intervenit pe fondul unei culpe, așa cum susține acesta, de aceea o schimbare a încadrării juridice nu poate opera.

Nici sub aspectul pedepsei nu pot fi primite criticile inculpatului. Pedeapsa de 18 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, este suficient de redusă în cuantum în raport de gravitatea faptei comise și de atitudinea inculpatului după consumarea violențelor.

O reindividualizare a pedepsei principale ar avea ca efect înfrângerea scopurilor trasate în art. 52 C. pen., prevenția generală și prevenția specială.

Față de aceste considerente, înalta Curte a respins în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului, în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 2734/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2344/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: