ICCJ. Decizia nr. 2726/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2726/2011
Dosar nr. 1665/91/2010
Şedinţa publică din 20 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 20 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, inculpatul P.P. a fost condamnat la.
- o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.;
- o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. art. 76 lit. d) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 557 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2130 din 16 noiembrie 2007 a Judecătoriei Focşani, rest pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, şi s-a dispus ca inculpatul P.P. să execute 4 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată D.A. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 15 aprilie 2010 - ora 19.00, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuţitului folosit la agresiune.
A fost obligat inculpatul la 531,4 RON despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanţă judeţean Vrancea plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul la 1021,83 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean „Sf. Pantelimon" Focşani plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:
Inculpatul P.P. şi partea vătămată D.A., locuiesc în comuna S., Jud. Vrancea, iar între cei doi nu a existat o stare conflictuală anterior datei comiterii faptelor din speţă.
Astfel, în noaptea de 31 decembrie 2009, în jurul orei 22:00 D.A. s-a deplasat împreună cu prietenii săi, G.C.E. şi V.D.N., în centrul satului S., Jud. Vrancea, cu intenţia de a consuma băuturi alcoolice la un bar. Ajungând în zonă, cei trei au observat un grup de tineri care jucau cărţi într-o staţie de autobuz, situată vis-a-vis de acest bar, astfel că au mers şi ei în acel loc.
La scurt timp între G.C.E. şi unul dintre tinerii care făceau parte din grupul celor care jucau cărţi, respectiv numitul C.V., a avut loc o altercaţie, împrejurare în care a intervenit în conflict, fără nici un motiv, inc. P.P., care se afla şi el în acel loc.
Întrucât autorul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a încercat să-l lovească pe G.C.E., iar partea vătămată D.A. a intervenit pentru aplanarea conflictului.
Imediat, P.P. a încercat să-l lovească pe partea vătămată D.A., însă, inculpatul a fost împiedicat de fratele său P.I.
În continuare, P.P. a provocat scandal pe drumul public, chiar în locul unde s-a desfăşurat incidentul descris mai sus, proferând injurii şi ameninţări, deşi fratele său şi cei prezenţi au încercat să-l liniştească.
Pentru a se stinge conflictul, partea vătămată D.A. împreună cu prietenii săi G.C.E. şi V.D.N. au plecat spre domiciliile lor, însă după ce au parcurs aproximativ 100 metri, au fost urmăriţi de inculpat, care înjura şi ameninţa cu acte de violenţă.
Deşi P.I. a încercat să-l determine pe fratele său să înceteze scandalul, inculpatul a reuşit să se elibereze din mâinile acestuia, s-a apropiat de D.A. şi i-a aplicat două lovituri părţii vătămate în zona gâtului şi a feţei, cu un cuţit pe care-l purta fără drept în public, în locuri în care putea pune în primejdie viaţa sau integritatea corporală a persoanelor cauzându-i două plăgi.
În momentul agresiunii, partea vătămată purta un fular înfăşurat în jurul gâtului, iar intensitatea loviturilor a fost atenuată de acest obiect vestimentar.
După comiterea agresiunii, partea vătămată a plecat spre domiciliul său, iar inculpatul s-a reîntors în zona staţiei de autobuz şi pe fondul unor stări de nervozitate s-a autovătămat, tăindu-se cu acelaşi cuţit în zona feţei.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani, unde a rămas internată 4 zile.
Ulterior, D.A. a fost examinat la cererea sa de specialiştii Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vrancea, care au concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni de natură traumatică (două plăgi pe cap la nivelul hemifaciesului stâng şi pe faţa lateral stângă a gâtului care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor în noaptea de 31 decembrie 2009 din 01 ianuarie 2010 şi a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus, a rezultat din declaraţiile părţii vătămate D.A., planşa foto, certificatul medico-legal, declaraţiile martorilor G.C.E., V.D., M.I., C.V., V.A.C., date la urmărirea penală şi la instanţă şi expertiza psihiatrică efectuată la instanţa de fond.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului P.P. care în noaptea de 31 decembrie 2009 a purtat fără drept în loc public, respectiv pe un drum principal din comuna S., Jud.Vrancea, un cuţit, lovindu-l de două ori, în zona feţei şi a gâtului pe consăteanul D.A., cauzându-i plăgi tăiate, pentru care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, acceptând astfel suprimarea vieţii victimei, împrejurare în care adresând injurii şi ameninţări, a provocat scandal public, tulburând ordinea şi liniştea publică şi aducând atingere bunelor moravuri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de port ilegal de cuţit, tentativă la omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru încadrarea în prevederile art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a avut în vedere obiectul vulnerant folosit, respectiv un cuţit şi zona vitală a corpului vizată, respectiv gâtul şi faţa.
Că este aşa rezultă din certificatul medico-legal, concluzionează că partea vătămată D.A. prezintă leziuni produse de un corp tăietor.
Chiar dacă completarea la expertiza medico-legală concluzionează că nu există elemente medicale obiective care să ateste punerea în primejdie a vieţii victimei, instanţa a apreciat că inculpatul a urmărit să suprime viaţa părţii vătămate prin obiectul vulnerant folosit şi prin zona vitală afectată.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanţa de fond a avut în criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele în stare de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din declaraţia martorilor G.C.E., C.V. şi V.A.C., rezultă că partea vătămată s-a certat iniţial cu inculpatul, „s-a luat de inculpat", „s-a dezbrăcat până la brâu şi a spus că vrea să se bată cu inculpatul". „inculpatul a evitat însă partea vătămată se tot ţinea de inculpat".
Aşa fiind, având în vedere şi faptul că inculpatul P.P. este un element tânăr, gradul de instrucţie al acestuia precum şi circumstanţa atenuantă menţionată mai sus, instanţa a aplicat acestuia câte o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva sentinţei penale nr. 20 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a susţinut că, în mod greşit, în favoarea inculpatului a fost reţinută circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de port ilegal de cuţit, s-a invocat că nu s-a avut în vedere că, prin Legea nr. 153/2010 s-a dat articolelor o nouă numerotare şi că în prezent această infracţiune este încadrată la art. 2 alin. (1) pct. 1.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare s-a susţinut că suma de numai 400 RON nu acoperă nici pe departe cheltuielile judiciare pe care statul Ie-a efectuat pentru buna soluţionare a prezentului proces penal.
Prin Decizia penală nr. 96/A din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul Parchetului, desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând, s-au înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind condamnarea inculpatului pentru cele trei infracţiuni şi soluţionarea antecedentelor penale.
A fost condamnat inculpatul P.P. la.
- o pedeapsă principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 (fost art. 11 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 61/91 (republicată în baza art. II din Legea nr. 153/2010), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2130 din 16 noiembrie 2007 a Judecătoriei Focşani - rest rămas neexecutat 557 zile.
În temeiul art. 61 alin. (1) în ref. la art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare cu restul de 557 zile închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară
Interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înscrierii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din OG nr. 1/2000, s-a dispus ca suma de 135 RON, reprezentând costul expertizei medico -legale psihiatrice nr. 103/E din 30 august 2010 şi suma de 25 RON, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico-legale nr. 27/B din 12 noiembrie 2010, să fie virate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Spitalului Judeţean Focşani deschis la Trezoreria Focşani.
S-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat către stat (urmărire fond) de la suma de 400 RON la suma de 1.200 RON.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a constatat astfel că, la o primă analiză, instanţa de fond a reţinut două situaţii de fapt total contradictorii.
O primă situaţie de fapt, reţinută pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, şi din care rezultă că inculpatul P.P. a plecat de acasă, din proprie iniţiativă, înarmat cu un cuţit, corp vulnerant a cărui purtare este interzisă în locurile publice, că fără nici un motiv s-a infiltrat în grupul din care făcea partea vătămată D.A. şi martorii G.C.E., V.D.N. şi C.V. şi că fără nici un motiv a încercat să o lovească pe partea vătămată, a proferat injurii şi ameninţări, deşi atât fratele său - martorul P.I. cât şi ceilalţi membri ai grupului au încercat să-l oprească.
Potrivit aceleiaşi situaţii de fapt, văzând că inculpatul are chef de scandal, pentru a aplana conflictul, partea vătămată D.A., împreună cu prietenii săi G.C.E. şi V.D.N. au plecat spre domiciliile lor, însă după ce au parcurs aproximativ 100 metri au fost ajunşi de către inculpat, care înjura şi ameninţa, a reuşit să se scape din mâinile fratelui său şi fără nici un motiv, cu un cuţit, pe care îl purta fără drept, corp apt de a ucide, a aplicat părţii vătămate lovituri în zona gâtului şi a feţei.
A doua situaţie de fapt este cea pe care prima instanţă o reţine cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei când pe baza declaraţiilor date de martorii G.C.E., C.V. şi V.A.C. la judecarea cauzei în fond, reţine că partea vătămată s-a luat de inculpat, că a spus că vrea să se bată cu inculpatul, că inculpatul a încercat să evite însă partea vătămată s-a tot ţinut după acesta, situaţie în care inculpatul ar fi săvârşit faptele în stare de provocare.
Această a doua situaţie de fapt este însă în contradicţie cu probele administrate în cauză.
Astfel din declaraţiile părţii vătămate D.A. rezultă că inculpatul P.P., fiind într-o vădită stare de ebrietate, a încercat să-l bată pe martorul G.C. şi că la intervenţia sa inculpatul a început să ţipe şi să ameninţe că-i bate pe toţi, fugărindu-i prin centrul satului. Arată partea vătămată că pentru calmarea inculpatului au intervenit fratele acestuia P.I. şi martorul M.I.
Arată partea vătămată că ştiind că inculpatul are antecedente penale şi este cunoscut ca fiind o persoană violentă, pentru a pune capăt conflictului au decis să plece acasă, însă după numai 100 metri, inculpatul a scăpat din mâinile fratelui său, s-a apropiat de ei şi fără nici un motiv i-a ameninţat că îi omoară şi i-a aplicat cu cuţitul o lovitură în zona gâtului şi o altă lovitură în zona feţei.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor G.C.E. şi V.D.N. din care rezultă că fără nici un motiv inculpatul a intervenit în discuţia lor, a început să-i înjure şi să-i ameninţe, provocându-i la bătaie, fiind reţinut de către fratele său P.I. şi de către martorul M.I.
Arată cei doi martori că, ştiind că inculpatul este o fire violentă, au ales să plece acasă, dar inculpatul a scăpat din mâinile fratelui său, a scos cuţitul şi fără nici un motiv a lovit-o pe partea vătămată de două ori.
Probele de mai sus, se coroborează şi cu declaraţiile martorului M.I. - paznic la Primăria Sihlea care a relatat că inculpatul P.P. se afla într-o evidentă stare de ebrietate, a provocat scandal, a scăpat din mâinile fratelui său a fugit după partea vătămată şi a lovit-o cu cuţitul.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, declaraţiile date de martorii G.C.E. şi V.D.N., cu ocazia judecării cauzei în fond, nu fac decât să confirme că singurul vinovat de săvârşirea faptelor, aceştia nefăcând decât să confirme că inculpatul s-a legat de ei, că fratele acestuia a încercat să-l oprească, că au fugit, dar că inculpatul a reuşit să scape din imobilizarea fratelui său, şă-i urmărească şi să o lovească pe partea vătămată.
În ceea ce-l priveşte pe martorul P.I. se constată că acesta nu a fost prezent la momentul săvârşirii faptelor, acesta cunoscând doar de la inculpat că, după săvârşirea faptelor, acesta s-a autovătămat.
În ceea ce priveşte declaraţia dată de martorul V.A.C. cu ocazia judecării cauzei în fond se constată că aceasta este în contradicţie cu declaraţiile date în faza de urmărire penală, declaraţii în care a relata că inculpatul era foarte recalcitrant, că fratele său P.I. a încercat să-l liniştească, că partea vătămată şi ceilalţi martori au plecat spre casă, însă inculpatul a scăpat din mâinile fratelui său, a fugit şi cu un cuţit a lovit-o pe partea vătămată.
Chiar dacă probele administrate în cauză ar fi dovedit că ar fi existat o anumită provocare din partea părţii vătămate, această stare nu justifica în nici un fel reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 şi nici în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Sub acest aspect avem în vedere că inculpatul a luat cuţitul şi l-a purtat în loc public din proprie iniţiativă şi că a dat dovadă de perseverenţă infracţională, continuând să înjure, să ameninţe, să o lovească pe partea vătămată şi mai mult să se automutileze, în condiţiile în care la locul respectiv se adunase în jur de 15-20 persoane.
S-a constatat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică deoarece în urma contopirii celor trei pedepse a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, fără să aplice un spor aşa cum prevăd dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., cât şi pentru faptul că în urma revocării liberării condiţionate nu a aplicat un spor de pedeapsă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen.
Procedând în acest fel, practic prima instanţă l-a condamnat pe inculpat doar pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, lăsând nesancţionate celelalte două infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Mai mult, în condiţiile în care, potrivit art. 61 alin. (2) C. pen., revocarea liberării condiţionate era obligatorie, instanţa trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile din prezenta cauză să aplice un spor.
S-a constatat că prima instanţă a omis să facă aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, deşi infracţiunea de omor face parte din anexa la această lege.
De asemenea, s-a mai constatat că, deşi cu ocazia judecării cauzei în fond, din iniţiativa instanţei, s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică şi o completare a raportului de constatare medico-legală, instanţa a omis să facă aplicarea art. 8 alin. (1) lit. a) din OG nr. 1/2000 şi să dispună ca sumele reprezentând contravaloarea acestor servicii medicale să fie virate din contul Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte suma de doar 400 RON, la care inculpatul a fost obligat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, s-a constatat că această sumă este pe departe de natură să acopere efectiv cheltuielile judiciare pe care statul Ie-a efectuat pentru buna desfăşurare a prezentului proces penal.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că, în faza de urmărire penală inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică obligatorie în cuantum de 200 RON, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a beneficiat de asistenţă judiciară în cuantum de 100 RON, pentru examinarea părţii vătămate s-au efectuat cheltuieli de 38 RON, că în faza de judecată inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică în cuantum de 200 RON, iar pentru efectuarea expertizei medico legal psihiatrice s-a cheltuit suma de 135 RON şi pentru completarea raportului de completare a expertizei medico-legal s-a cheltuit suma de 25 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.P., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul menţinerii disp. art. 73 lit. b) C. pen. aşa cum au fost reţinute de către instanţa de fond şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Încidenţa acestei circumstanţe atenuante legale presupune o conduită activă a victimei infracţiunii, premergătoare săvârşirii acesteia de către inculpat, de o anumită gravitate, care a determinat o puternică tulburare sau emoţie, sub imperiul căreia acesta a comis fapta.
În speţă, probele administrate în cauză nu au demonstrat că partea vătămată ar fi avut o asemenea conduită în raport cu inculpatul, ci doar că a intervenit într-un conflict izbucnit între alte persoane, pentru a-l aplana.
Dimpotrivă, din probatoriu rezultă că inculpatul a fost cel care a urmărit-o pe victimă, care se îndepărtase de la locul incidentului împreună cu prietenii săi, a proferat injurii şi ameninţări la adresa acestora, iar în final a lovit-o pe partea vătămată cu un cuţit în zona capului şi a feţei.
Împrejurarea că doi dintre martorii oculari au susţinut în faţa instanţei că partea vătămată „s-a luat de inculpat" (martorul C.V.) ori că aceasta „s-a dezbrăcat până la brâu şi a spus că vrea să se bată cu inculpatul" (martorul V.A.) nu justifică reţinerea scuzei provocării în favoarea inculpatului, în condiţiile în care respectivii martori nu au relatat aceste aspecte şi în faza de urmărire penală (deşi au arătat în faţa instanţei că îşi menţin declaraţiile anterioare), iar cele susţinute de ei nu sunt confirmate prin depoziţiile celorlalţi martori oculari audiaţi în cauză.
De altfel, chiar dacă cele afirmate de către cei doi martori ar fi reale, o asemenea conduită a victimei oricum nu s-ar circumscrie celei prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen., aşa încât în mod corect instanţa de apel a înlăturat această circumstanţă atenuantă reţinută de către prima instanţă în favoarea inculpatului.
Ca efect al înlăturării acestei circumstanţe, instanţa de apel a reindividualizat pedeapsa aplicată inculpatului, stabilind astfel pentru infracţiunea cea mai gravă, de tentativă la omor calificat, o pedeapsă egală cu minimul special, în ciuda antecedentelor penale ale inculpatului (condamnat anterior de 18 ori, ceea ce a atras şi starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
Ulterior, în condiţiile aplicării regulilor concursului de infracţiuni, dar şi a disp. art. 61 C. pen., această pedeapsă a fost sporită cu 4 luni, rezultând o pedeapsă de executat de 7 ani şi 10 luni închisoare, aptă să asigure realizarea funcţiei de constrângere şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.
În consecinţă, neexistând motive care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.recursul acestuia va fi respins, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.P. împotriva deciziei penale nr. 96/A din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 15 aprilie 2010 la 20 iulie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3253/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
