ICCJ. Decizia nr. 3253/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3253/2011
Dosar nr.4360/118/2009
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 4360/118/2009, s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbarea a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3),( 4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul Z.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 04 martie 2009 ora 12.00 la 05 martie 2009 ora 12.00.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume către părţile civile cu titlul de despăgubiri civile către D.G.F.P. Constanţa, suma de 61.857,86 RON, la care se adaugă majorări de întârziere stabilite la suma de 6.287,29 RON; către SC M. SRL, suma de 100.820,66 RON la care se adaugă penalităţi de întârziere; către SC I.M.&D. SA Bucureşti, suma de 3.435,74 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC A.C. SRL Lumina, suma de 45.847,50 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către partea civilă SC S.S. SRL Năvodari, suma de 2.249 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC C.M. SRL Constanţa, suma de 19.680 euroîn echivalent RON la data plăţii, care reprezintă diferenţa dintre valoarea de vânzare a autoturismului Audi A8 de 48.300 euro şi valoarea de piaţă a acestuia stabilită după sechestrarea autoturismului şi evaluarea acestuia de către un expert; către SC S. SRL Constanţa suma de 6.505 RON; către SC D.V. SRL Ovidiu, suma de 19.081,17 RON la care se adaugă penalităţi de întârziere; către SC A. SRL Galaţi, suma de 281.708,43 RON, la care se adaugă penalităţi de întârziere; către SC L.N. SRL Constanţa, suma de 1.606,50 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 756/P/2008 din 29 aprilie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut în actul de inculpare că SC Z.S. SRL Ovidiu a fost înfiinţată în data de 27 septembrie 2007 de către doi asociaţi inculpatul Z.C. şi numitul O.S., ambii asociaţi deţinând la înfiinţare calitate de administratori şi specimene de semnătură la R. Bank - Agenţia Ovidiu.
Prin Hotărârea nr. 1 din 09 mai 2008 s-a dispus retragerea din societate a numitului O.S., inculpatul devenind asociat şi administrator unic al societăţii.
În perioada aprilie-iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu, inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare, în mod repetat, un număr de 9 societăţi comerciale, respectiv SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SA Galaţi, SC L.N. SRL Constanţa şi SC C.M. SRL Constanţa, atât la încheierea unor contracte comerciale de vânzare-cumpărare mărfuri, pe parcursul derulării tranzacţiilor comerciale cât şi cu ocazia executării acestora, emiţând 11 file C.E.C., parte din ele necompletate cu elementele esenţiale prevăzute de lege, ştiind că, pentru valorificarea lor nu există disponibil în contul bancar şi folosind mijloace frauduloase, respectiv facturi fiscale, chitanţe cu conţinut nereal-fictive.
În aceste împrejurări, inculpatul a acţionat în sensul neînregistrării în totalitate a facturilor fiscale de cumpărare sau de vânzare mărfuri şi a atestat în mod fictiv persoane fizice pe aceste documente precum şi valorificarea unor cantităţi de mărfuri către persoane fizice, folosind în interes personal sumele obţinute şi neachitând debitele restante societăţilor comerciale în cauză, cauzând un prejudiciu total acestora în cuantum de 629.889,48 RON.
Prin neînregistrarea în totalitate de facturilor de cumpărare marfă de la cele 9 societăţi comerciale în documentele contabile ale societăţii comerciale SC Z.S. SRL Ovidiu s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat în sumă de 61.857,86 RON, a întocmit facturi fiscale fictive pentru a justifica vânzarea şi neîncasarea mărfii achiziţionate şi a utilizat sumele provenite care aparţineau patrimoniului societăţii în baza tranzacţiilor comerciale efectuate în interes personal precum şi bunuri ale societăţii (un autoturism achiziţionat pentru societate) în scop personal.
1. R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că în datele de 24 iunie 2008 respectiv 09 iulie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a emis 2 file de cec în favoarea SC M. SRL Constanţa pentru suma de 36.631,14 RON, respectiv 69.481,42 RON, file cec care au fost refuzate la decontare din lipsă totală de disponibil în contul bancar al emitentului şi existenţa interdicţiei bancare.
Se reţine în fapt, că între SC M. SRL Constanţa, în calitate de vânzător şi SC Z.S. SRL Ovidiu, în calitate de cumpărător, a fost încheiat la data de 09 iunie 2008, contractul de vânzare - cumpărare comercială nr. 160 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale de construcţii, respectiv ciment, BCA, plasă de sârmă, oţel beton.
La aceeaşi dată, inculpatul, în calitate de administrator la societăţii, a emis un număr de 2 file de cec.
Prima filă de cec a fost completată de către inculpat la toate rubricile iar cea de-a doua a fost emisă "în alb" în sensul că a fost semnată şi ştampilată de către inculpat urmând ca reprezentantul societăţii furnizoare să o completeze cu suma totală reprezentând contravaloarea mărfii după preluarea în întregime a acesteia.
Conform declaraţiilor reprezentantului legal al SC M. SRL Constanţa, inculpatul l-a asigurat atât la momentul încheierii contractului cât şi pe parcursul executării acestuia că dispune de lichidităţi în contul bancar, având în vedere valoarea considerabilă a mărfii solicitate, susţinând că marfa îi este necesară pentru construirea unui cartier de vile pe raza comunei C.
Marfa a fost achiziţionată de către inculpat în perioada 09 iunie 2008-20 iunie 2008 pe baza de 27 facturi fiscale cu valoarea totală de 111.108,90 RON (inclusiv T.V.A.), reprezentând BCA, ciment, oţel beton, cuie, sârmă, polistiren, plasă, lavabil, efectuând 2 plăţi parţiale la datele de 13 iunie 2008 şi 16 iunie 2008, respectiv suma totală de 5.288,24 RON.
După data de 16 iunie 2008, inculpatul nu a mai achitat din contravaloarea mărfii achiziţionate, astfel că vânzătorul a procedat la introducerea la bancă pentru decontare a celor 2 file de cec lăsate de inculpat, după cum urmează: fila de cec completată de către inculpat pentru suma de 36.631,14 RON la data de 20 iunie 2008 şi fila de cec lăsată de inculpat "în alb" a fost completată de către angajaţii firmei vânzătoare pentru suma de 69.481,42 RON la data de 08 iulie 2008.
La data de 24 iunie 2008, deoarece în contul bancar al emitentului nu exista disponibil, banca a refuzat la decontare fila de cec.
Conform cererii de înscriere a refuzului bancar în FNC SC Z.S. SRL Ovidiu a intrat în interdicţie bancară de a mai emite file de cec pe o perioadă de 1 an de zile, pe o perioada de la 24 iunie 2008 -24 iunie 2009.
La data de 18 iulie 2008, inculpatul a mai efectuat o plată parţială a mărfii, pe bază de numerar, în sumă de 5.000 RON iar de la această dată nu a mai achitat nici o sumă de bani.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară s-a stabilit că cele 27 facturi fiscale au fost înregistrate în patrimoniul societăţii cumpărătoare în luna iunie 2008, acest fapt rezultând din balanţa de verificare a lunii iunie 2008.
Raportat la faptul că aceste facturi au fost înregistrate în luna iunie 2008 deşi au fost predate de furnizor în luna decembrie 2008, relevă că operaţiunile contabile ale lunii iunie 2008 au fost întocmite ulterior, dar înainte ca evidenţa contabilă să fie pusă la dispoziţia expertului contabil.
Conform concluziilor expertului contabil din cele 27 facturi fiscale, doar 2 sunt originale restul fiind copii, ceea ce se coroborează cu procesul-verbal de predare a acestor 25 facturi fiscale în copie, la data de 10 decembrie 2008 de către vânzător.
Conform aceloraşi concluzii ale raportului de expertiză contabilă se reţine că SC Z.S. SRL Ovidiu administrată de inculpat nu a întocmit şi depus la organele fiscale situaţiile financiare simplificate (bilanţul contabil) la data de 30 iunie 2008 şi nici bilanţul la data de 31 decembrie 2008.
Pentru mărfurile achiziţionate de către SC Z.S. SRL Ovidiu de la SC M. SRL Constanţa inculpatul a prezentat un număr de 4 facturi fiscale în valoare totală de 175.361,RON (inclusiv T.V.A.), facturi care atestă vânzarea mărfii către persoana fizică V.S.
Din verificarea evidenţei contabile a SC Z.S. SRL Ovidiu a rezultat faptul că beneficiarul căruia i s-au vândut mărfurile achiziţionate de la SC M. SRL Constanţa prin cele 4 facturi fiscale nu achitase valoarea acestora precum şi faptul că nu au fost evidenţiate cele 3 plăţi parţiale făcute către SC M. SRL Constanţa în perioada iunie-iulie 2008 în sumă totală de 10.288,24 RON, evidenţa prezentând în continuare un debit restant de 111.108,90 RON (valoarea totală a celor 27 facturi fiscale).
Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale reprezentantul legal al SC M. SRL Constanţa a precizat că inculpatul Z.C. l-a indus în eroare încă de la încheierea contractului de vânzare - cumpărare şi ulterior pe parcursul derulării acestuia având în vedere faptul că i-a creat convingerea că dispune de lichidităţi a emis cele 2 instrumente bancare care conform contractului reprezentau instrumente de plată deşi nu avea disponibil bancar şi având în vedere faptul că nu a înregistrat la acel moment facturile de cumpărare care să ateste în mod cert vânzarea şi predarea mărfii.
2. La data de 24 iunie 2008, R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că la data de 24 iunie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a emis fila de cec pentru suma de 3.453,74 RON în favoarea SC I.M.&D. SA Bucureşti, filă de cec care nu a fost decontată deoarece societatea emitentă se afla în interdicţie bancară.
Între SC Z.S. SRL Ovidiu şi SC I.M.&D. SA Bucureşti, nu s-a derulat un contract comercial în formă scrisă.
La data de 13 iunie 2008, inculpatul, în calitate de reprezentant legal al SC Z. SRL Ovidiu, a achiziţionat de la SC I.M.&D. SA, ţigări, conform facturii fiscale nr. 406800113 în valoare totală de 4.435,74 RON, marfă ce a fost livrată de către angajatul firmei vânzătoare, martorul C.C., agent comercial.
Conform facturii fiscale s-a stabilit un termen de efectuare a plăţii mărfii la 7 zile de la data livrării, termen la care numitul C.C. s-a deplasat în localitatea O., la sediul societăţii, pentru a încasa contravaloarea facturii ocazie cu care inculpatul a emis fila de cec pe care a completat-o la toate rubricile şi i-a înmânat-o agentului firmei vânzătoare pentru a fi introdus la bancă.
Este de remarcat faptul că, marfa a fost achiziţionată de către SC Z. SRL Ovidiu însă inculpatul a emis pentru plata acesteia o filă de cec aparţinând SC Z.S. SRL Ovidiu, ambele societăţi fiind administrate de acesta.
La data de 24 iunie 2008 fila cec a fost introdusă la bancă pentru decontare şi întrucât SC Z.S. SRL Ovidiu intrase în interdicţie bancară fila a fost refuzată în totalitate la plată.
Conform cererii de înscriere a refuzului bancar în FNC nr. 6745 din 24 iunie 2008 SC Z.S. SRL Constanţa figura în interdicţie bancară pe o perioadă de 1 an de zile, aspect comunicat de bancă inculpatului prin somaţia întocmită.
S-a reţinut că, fila CEC a fost completată de inculpat, reprezentând efectiv un instrument de plată şi nu o garanţie.
În declaraţia dată în faţa lucrătorilor de poliţie reprezentantul legal al SC I.M.&D. SA Bucureşti a precizat că prin modalitatea în care inculpatul a acţionat acesta a avut intenţia de a induce în eroare pe reprezentanţii societăţii furnizoare, întrucât fila CEC instrument de plată a fost emisă în numele unei societăţi aflată în interdicţie bancară şi, de asemenea, a menţinut această inducere în eroare şi la momentul executării contractului neachitând marfa remisă.
Conform raportului de expertiză contabilă a rezultat că în evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu nu a înregistrat factura fiscală mai sus menţionată şi nici nu figurează ca vândută, după cum nu rezultă că SC Z.S. SRL Ovidiu să fi achitat până în prezent suma de 3.435,74 RON societăţii furnizoare.
3. La data de 02 iulie 2008 R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că la datele de 24 iunie 2008 şi 25 iunie 2008 inculpatul a emis 2 file CEC pentru suma de 25.055 RON şi pentru suma de 20.792,50 RON în favoarea SC A.C. SRL Lumina care au fost refuzate în totalitate la plată deoarece societatea emitentă se afla în interdicţie bancară.
La data de 07 iunie 2008 între cele două societăţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5, având ca obiect comercializarea de produse.
Cu ocazia încheierii contractului, inculpatul a asigurat-o pe numita O.A. că are posibilităţi financiare de a achita contravaloarea mărfii, respectiv deţine în contul bancar provizia necesară şi a emis 2 file cec „în alb", acesta dând asigurări reprezentantului legal al societăţii furnizoare că va achita contravaloarea mărfii pe bază de ordine de plată, la termenele scadente stabilite.
Inculpatul a achiziţionat marfă de la SC A.C. SRL în perioada 07 iunie 2008-11 iunie 2008 pe bază a 5 facturi fiscale cu suma totală de 45.847,50 RON (inclusiv T.V.A.) şi întrucât inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii la termenele stabilite, la datele de 24 iunie 2008 şi 25 iunie 2008 numita O.A. a procedat la completarea celor 2 file CEC, care fuseseră semnate şi ştampilate de către inculpat la momentul predării cu sumele de 25.055 RON şi 20.792,50 RON, introducându-le la bancă pentru decontare.
Întrucât SC Z.S. SRL Ovidiu se afla în interdicţie bancară, cele 2 file CEC au fost refuzate în totalitate la plată, conform cererilor de înscriere a refuzului bancar în FNC din datele de 24 iunie 2008 şi 25 iunie 2008.
Prin declaraţia dată în data de 12 februarie 2009 reprezentantul legal al societăţii furnizoare SC A.C. SRL a precizat că la momentul încheierii contractului inculpatul a asigurat-o că dispune de bani în contul bancar şi că nu există nici o problemă pentru achitarea mărfii la scadenţă întrucât a construit 4 case în comuna C. iar marfa o achiziţiona pentru aceste construcţii, astfel inculpatul menţinând inducerea în eroare şi la momentul executării contractului raportat la asigurările date cu privire la lichidităţile de care dispune pentru plata mărfii predate.
Conform contractului de vânzare - cumpărare încheiat în cauză fila CEC emisă în condiţiile descrise mai sus reprezenta un instrument de plată.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, din verificările efectuate, a rezultat că cele 5 facturi au fost înregistrate în patrimoniul societăţii în luna iunie 2008, că au fost vândute în aceeaşi lună persoanei fizice S.V. pe numele căruia s-au întocmit 4 facturi fiscale în valoare totală de 175.361,96 RON, facturi care includ ŞI marfa achiziţionată de la SC A.C. SRL, precum şi faptul că beneficiarul acestor mărfuri, nu a achitat contravaloarea mărfii ridicată de la SC Z.S. SRL Ovidiu în luna iunie 2008, după cum nici inculpatul nu a procedat la achitarea debitului de 45.847,50 RON către SC A.C. SRL.
4. La data de 24 iunie 2008 R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu la data de 27 iunie 2008 a emis fila de cec pentru suma de 6.340 RON în favoarea SC S.A.S. SRL Năvodari care a fost refuzată în totalitate la decontare deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară.
Între cele două societăţi comerciale nu s-a derulat un contract comercial în formă scrisă.
La data de 06 iunie 2008 inculpatul a cumpărat de la SC S.A.S. SRL Năvodari ţiglă ceramică în valoare de 6.340 RON pentru care s-a emis factura fiscală nr. 0002175 iar pentru plata mărfii inculpatul a emis la data de 06 iunie 2008 fila de cec „în alb", semnată şi ştampilată de către inculpat, fără a completa celelalte rubrici.
Conform declaraţiei martorului T.G.C., în calitate de gestionar al punctului de lucru aparţinând societăţii s-a stabilit termen scadent de plată a mărfii pentru data de 25 iunie 2008 iar inculpatul i-a dat asigurări acestuia că va achita suma chiar înainte de acest termen deoarece era interesat de a încheia chiar un contract de vânzare-cumpărare.
Deoarece contravaloarea mărfii nu s-a achitat până la termenul scadent din 25 iunie 2008, gestionarul a procedat la completarea filei CEC mai sus menţionată pe care i-a înmânat-o numitei S.E., în calitate de administrator, pentru a fi introdusă la bancă în vederea decontării, însă, la data de 27 iunie 2008, fila de cec a fost refuzată în totalitate, întrucât societatea administrată de inculpat se afla în interdicţie bancară conform cererii de înscriere a refuzului bancar în FNC.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă că factura fiscală de cumpărare de la SC S.A.S. SRL a fost înregistrată în patrimoniul SC Z.S. SRL Ovidiu în luna iunie 2008. Marfa achiziţionată de la acest furnizor a fost vândută în aceeaşi lună persoanei fizice V.S. prin factura fiscală nr. 9 din 09 iunie 2008 rezultând totodată că beneficiarul mărfii nu a achitat contravaloarea mărfii, după cum nici SC Z.S. SRL nu a procedat la achitarea mărfii către vânzător.
5. La data de 30 iunie 2008, R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală, că la data de 30 iunie 2008 a emis fila CEC pentru suma de 176.778 RON în favoarea SC C.M. SRL Constanţa care nu a fost decontată deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară.
S-a stabilit că la data de 16 aprilie 2008 între SC C.M. Constanţa, în calitate de vânzător şi SC Z.S. SRL Ovidiu - cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 14, având ca obiect achiziţionarea de către cumpărător a unui autovehicul model Audi A8 la preţul de 48.300 Euro.
Conform contractului încheiat, autoturismul a fost ridicat de către inculpat la data de 16 aprilie 2008 cu condiţia ca în termen de 30 zile să fie achiziţionat prin sistem leasing sau să se achite preţul integral, factura fiind emisă la data de 30 aprilie 2008 pentru preţul de 176,778 RON.
La momentul predării autoturismului, inculpatul a primit certificatul de înmatriculare şi o singură cheie urmând ca restul de documente, în original să fie predate după achitarea integrală a preţului sau încheierea contractului de leasing.
La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a emis fila CEC semnată şi ştampilată de către inculpat cu scopul de a garanta plata contravalorii autoturismului dacă nu s-ar fi apelat la încheierea unui contract de leasing.
Conform declaraţiei reprezentantului legal al C.M. Constanţa, respectiv A.M., timp de o lună i-au făcut mai multe propuneri pentru încheierea contractului de leasing, propuneri pe care inculpatul Ie-a refuzat de fiecare dată.
La data de 24 iunie 2008 inculpatul s-a prezentat la sediul societăţii unde a fost anunţat de către angajaţi că fila cec va fi completată şi introdusă la bancă pentru decontare.
Reprezentantul legal al societăţii a susţinut că la data de 24 iunie 2008 inculpatul a dat asigurări despre existenţa proviziei necesare în contul bancar pentru plata filei CEC.
Fila CEC a fost depusă la bancă în vederea decontării de către societate şi la data de 30 iunie 2008, deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară, a fost refuzată în totalitate.
Ulterior acestei date, inculpatul nu a procedat la achitarea contravaloarea autoturismului cu toate că i s-a solicitat de către vânzător restituirea acestuia, evaluarea şi solicitarea de a achita diferenţa de preţ numai că inculpatul a refuzat acest lucru.
Conform adresei nr. 40243 din 19 ianuarie 2009 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Constanţa, autoturismul marca Audi A8 figurează înmatriculat pe numele SC A.I. SRL Constanţa.
În conţinutul raportului de expertiză contabilă judiciară, se consemnează că factura fiscală emisă de SC C.M. Constanţa către SC Z.S. SRL Ovidiu la data de 30 aprilie 2008 privind vânzarea-cumpărarea autoturismului nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii cumpărătoare şi nici autoturismul nu a fost înregistrat în patrimoniul societăţii ca activ, după cum autoturismul nu figurează achitat vânzătorului în evidenţele contabile ale societăţii.
Inculpatul a emis un număr de 2 facturi fiscale de vânzare a autoturismului Audi A8 către aceeaşi persoană fizică, respectiv, factura fiscală nr. 1 din 15 mai 2008 pentru numitul B.C. din Constanţa cu suma de 35.700 RON şi factura fiscală nr. 4 din 15 mai 2008 de vânzare autoturism Audi A8 pentru numitul B.C. din Constanţa, cu suma de 35.700 RON, fiind evident că inculpatul avea intenţia de a valorifica acest autoturism fără drept, în condiţiile în care nu îl achitase, nu deţinea actele originale ale acestuia (carte de identitate) şi nici nu înştiinţase societatea.
SC C.M. SRL Constanţa a procedat la evaluarea autoturismului Audi A8 şi conform raportului de expertiză tehnică, s-a determinat o valoare de 28.620 Euro (valoare de piaţă).
Conform declaraţiei numitului A.M. reprezentant legal al societăţii Constanţa, inculpatul a manifestat rea credinţă inducând în eroare reprezentanţii societăţii părţii civile atât la încheierea contractului cât şi pe parcursul executării acestuia nedispunând în nici un moment de lichidităţi pentru achitarea autoturismului contractat şi intenţionând să-l valorifice fraudulos în interes propriu.
6. La data de 02 iulie 2008 R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală că la data de 02 iulie 2008 inculpatul a emis fila de cec pentru suma de 6.505 RON în favoarea SC S. SRL Constanţa, filă CEC care a fost refuzată în totalitate deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară.
Între cele 2 societăţi comerciale nu a existat un contract comercial în formă scrisă, derulându-se doar operaţiuni comerciale pe bază de facturi fiscale.
La data de 24 iunie 2008 inculpatul a achiziţionat marfă de la această societate, conform facturii fiscale nr. 0000340 cu suma totală de 6.505 RON, fiind emisă, de inculpat, la aceiaşi dată, fila de cec „în alb" semnată şi ştampilată de către inculpat, fără a fi completate rubricile referitoare la sumă şi data emiterii.
Conform înţelegerii între reprezentanţii celor două societăţi, la data de 27 iunie 2008 fila de cec a fost completată de către reprezentantul legal al vânzătorului cu suma de 6.505 RON şi introdusă la bancă pentru decontare, însă, la data de 02 iulie 2008 deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară, fila de cec a fost refuzată în totalitate.
S-a susţinut de numita G.D., reprezentant legal al societăţii, că la momentul predării de către inculpat a filei CEC semnată şi ştampilată de acesta i s-a precizat în mod expres că la data de 27 iunie 2008 o poate introduce la plată în bancă întrucât vor exista lichidităţi în contul bancar, şi că ulterior, introducerii la plată şi a refuzului de decontare pentru lipsă totală de disponibil l-a contactat pe inculpat care a ameninţat-o şi care refuza să mai discute după preluarea mărfii.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că în evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu a fost înregistrată factura fiscală emisă de SC S. SRL Constanţa, marfa fiind revândută în totalitate în luna iunie 2008 persoanei fizice V.S. cu factura fiscală nr. 11 din 25 iunie 2008 şi nu figura ca încasată de la această persoană, după cum nu figura achitată la SC S. SRL Constanţa.
7. La data de 09 iulie 2008, R. Bank - Agenţia Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală de emiterea la data de 09 iulie 2008 a filei de cec pentru suma de 9.632,09 RON în favoarea SC D.V. SRL Ovidiu, filă de cec care a fost refuzată în totalitate la decontare deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară.
În cursul anului 2008 inculpatul, în numele SC Z.S. SRL Ovidiu a achiziţionat marfă de la SC D.V. SRL, respectiv ţiglă.
La data de 24 iunie 2008 inculpatul a lansat o comandă de marfă, respectiv tablă tip ţiglă şi şuruburi, marfa fiind facturată şi livrată a doua zi, respectiv 25 iunie 2008 conform facturii fiscale nr. 081760 pentru suma totală de 9,632,09 RON.
Pentru plata mărfii, s-a stabilit termenul de 09 iulie 2008 iar inculpatul a emis „în alb", semnând şi ştampilând fila CEC.
La termenul stabilit între părţi, respectiv 09 iulie 2008, după predarea mărfii, fila CEC a fost completată la rubricile privind suma totală şi data emiterii de către reprezentantul legal al firmei vânzătoare fiind introdusă la bancă pentru decontare.
La data de 09 iulie 2008, deoarece societatea emitentă se afla în interdicţie bancară, fila de cec a fost refuzată în totalitate la plată.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că factura fiscală emisă de SC D.V. SRL Ovidiu a fost înregistrată în evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu, mărfurile respective fiind vândute prin factura fiscală nr. 11 din 25 iunie 2008 persoanei fizice V.S. cu o reducere de preţ în valoare de 647,55 RON, sumă care nu s-a înregistrat ca venit în patrimoniul societăţii conform dispoziţiilor legale.
De asemenea, în evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu nu figurează încasată contravaloarea mărfii de la cumpărător şi nici inculpatul nu a achitat debitul la rândul său către vânzător.
8. La data de 15 iulie 2008, R. Bank - Agenţia Ovidiu s-a adresat cu o plângere penală organelor de urmărire penală, arătând că, inculpatul în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu, la data de 15 iulie 2008 a emis fila de cec pentru suma de 277.992,07 RON emisă în favoarea SC A. SRL Galaţi, filă de cec care a fost refuzată în totalitate la plată deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară.
La data de 08 aprilie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 423 între SC A. SRL Galaţi, în calitate de vânzător şi SC Z.S. SRL Ovidiu, în calitate de cumpărător, având ca obiect comercializarea de produse distribuite de vânzător cum ar fi: pal ŞI feronerie, parchet laminat şi OSB, gips carton, tavan fals şi electrice, adeziv şi sisteme termo, materiale pulverulente şi produse metalurgice, instalaţii termice şi sanitare, membrane, acoperişuri şi hidroizolaţii.
La data încheierii contractului inculpatul a emis „în alb" în sensul că a semnat şi ştampilat instrumentul bancar fără a completa suma totală reprezentând contravaloarea mărfii, fila cec, stabilindu-se de comun acord ca aceasta să fie introdusă la plată la o dată ulterioară după predarea în întregime a mărfii, cu scopul de a garanta plata mărfii ce urma a fi achiziţionată.
SC Z.S. SRL Ovidiu a cumpărat marfă de la SC A. SRL Galaţi, în perioada 29 aprilie 2008-03 iunie 2008 în baza a 29 facturi fiscale, cu valoarea totală de 278.024,09 RON (în luna aprilie în sumă de 1.188,81 RON, în luna mai 2008 în sumă de 232.529,01 RON şi în luna iunie 2008 în sumă de 44.306,27 RON).
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că în luna aprilie 2008 SC Z.S. SRL a achiziţionat marfă de la SC A. SRL în valoare totală de 1.188,81 RON, factura fiind înregistrată în evidenţa contabilă a cumpărătorului în luna aprilie 2008.
Marfa a fost vândută la data de 29 aprilie 2008 cu factura nr. 4 persoanei fizice A.I. din Constanţa cu valoarea totală de 1.224,03 RON, nerezultând din evidenţa contabilă că suma respectivă ar fi fost încasată de către inculpat în luna mai 2008, şi că, din totalul celor 24 facturi fiscale emise de către SC A. SRL au fost înregistrate doar un număr de 9 facturi fiscale, valoarea facturilor neînregistrate ridicându-se la suma de 73.657,73 RON.
Mărfurile achiziţionate de la SC A. SRL în luna mai 2008 au fost vândute în aceeaşi lună la patru persoane fizice, respectiv factura nr. 5 din 04 mai 2008 pe numele de M.G. pentru suma de 31.454,61 RON; factura nr. 6 din 05 mai 2008 pe numele Ţ.D. pentru suma de 33.088,89 RON; factura fiscală nr. 7 din 19 mai 2008 pe numele de M.N. pentru suma de 39.338,86 RON; factura fiscală nr. 8 din 30 mai 2008 pe numele de V.S. pentru suma de 159.982,15 RON, deci un total de 263.864,51 RON.
Este de remarcat faptul că din analiza evidenţelor contabile, respectiv a „situaţiei centralizate a contului 411 „clienţi" pe luna mai 2008 a rezultat că de exemplu, persoanei fizice Ţ.D. i s-ar fi vândut mărfuri în valoare de 232.409 RON dar s-a întocmit doar factura fiscală nr. 6 din 05 mai 2008 numai pentru mărfuri în valoare de 33.088,89 RON.
De asemenea, în evidenţele contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu nu s-au înregistrat, pe bază de documente legale, încasarea contravalorii mărfii vândute către cele 4 persoane fizice mai sus menţionate.
Totodată, inculpatul nu a achitat furnizorului SC A. SRL contravaloarea mărfii achiziţionate în luna mai 2008 conform celor 25 facturi fiscale.
În luna iunie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a achiziţionat marfă de la SC A. SRL pe bază a 4 facturi fiscale aferente perioadei 03.06-06 iunie 2008 cu suma totală de 44.306,27 RON, care nu au fost înregistrate în patrimoniul cumpărătorului şi pe cale de consecinţă nu s-au achitat vânzătorului.
Deoarece inculpatul nu a procedat la achitarea nici măcar parţială a contravalorii mărfii la data de 14 iulie 2008 reprezentanţii SC A. SRL au procedat la completarea filei cec lăsată de către acesta cu suma datorată de 277.992,07 RON şi la introducerea acesteia la bancă pentru decontare, însă, emitentul se afla în interdicţie bancară, fapt pentru care fila cec a fost refuzată în totalitate.
9. La data de 17 iulie 2008 R. Bank - Agenţia Ovidiu s-a adresat cu o plângere penală organelor de urmărire penală, arătând că, la data de 17 iulie 2008 inculpatul a emis fila cec pentru suma de 1.606,50 RON în favoarea SC L.N. SRL Constanţa, filă CEC care a fost refuzată în totalitate la decontare de către bancă deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară.
La data de 01 iulie 2008 SC L.N. SRL Constanţa în calitate de vânzător a emis factura fiscală nr. 002452 pentru suma totală de 1.606,50 RON reprezentând contravaloarea a 45 tone nisip vândut către SC Z.S. SRL Ovidiu. Anterior acestei date, respectiv în intervalul 10.06-28 iunie 2008 marfa fusese ridicată în 3 tranşe de către cumpărător, conform celor 3 avize de însoţire.
Pentru plata mărfii, la data primei ridicări a mărfii, respectiv 10 iunie 2008 inculpatul a emis „în alb" fila de cec seria BD.
La data de 17 iulie 2008 reprezentanţii SC L.N. SRL Constanţa au procedat la completarea filei cec şi la introducerea acesteia la bancă şi deoarece emitentul se afla în interdicţie bancară, fila cec a fost refuzată în totalitate la plată.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că factura emisă de SC L.N. SRL Constanţa a fost înregistrată în contabilitatea SC Z.S. SRL Ovidiu.
În aceeaşi lună, SC Z.S. SRL Ovidiu a vândut cele 45 tone de nisip împreună cu alte mărfuri şi a emis factura fiscală nr. 13 din 05 iulie 2008 pe numele persoanei fizice V.S., factură care nu figurează încasată de la client dar nici achitată de către SC Z.S. SRL Ovidiu către SC L.N. SRL Constanţa.
Audiat inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa precizând că a avut relaţii comerciale cu cele nouă societăţi indicate şi a emis file cec în condiţiile în care nu avea disponibil în cont cu motivaţia de a alimenta conturile din banii obţinuţi în urma valorificării mărfurilor achiziţionate.
Inculpatul a declarat că nu a folosit mijloace frauduloase concretizate prin facturi fiscale cu conţinut nereal explicând reţinerea acestor aspecte prin faptul că multe dintre facturile emise în cauză au rămas la societăţile cu care derula activităţi comerciale şi nerecuperându-le nu Ie-a putut înregistra în contabilitate.
Inculpatul a declarat că nu este adevărat că a folosit sumele obţinute prin valorificarea mărfurilor în interes personal ci a depus aceste sume la R. Bank - Agenţia Ovidiu.
În acelaşi context inculpatul explică faptul că nu achitat debitele restante deoarece nu a încasat în termen banii de la beneficiarii mărfurilor existând disfuncţionalităţi în afaceri.
În ceea ce priveşte neînregistrarea autoturismului Audi A8 în activele societăţii inculpatul declară că se afla în termenul legal de înregistrare însă societatea de leasing a operat introducerea cec-ului înainte de termenul limită dar şi mai mult inculpatul se afla în termenul impus de lege pentru înregistrarea acestuia în active.
În ceea ce priveşte emiterea de facturi fiscale fictive pe numele lui V.S. inculpatul a declarat că acesta există în realitate.
Inculpatul a recunoscut că nu a depus în termen situaţiile financiare obligatorii însă acest aspect se explică prin faptul că întâmpina un blocaj financiar major.
Pentru a se stabili unde şi în ce condiţii inculpatul a valorificat cantităţile mari şi variate de marfă achiziţionate într-un interval scurt de timp de la societăţile comerciale mai sus enunţate s-a procedat la identificarea şi audierea conducătorilor auto care au efectuat transportul mărfii astfel cum sunt menţionaţi în conţinutul facturilor fiscale existente la dosar.
Conform declaraţiilor martorilor V.T.C., T.S.M.N. şi B.C. angajaţi ai SC M. SRL Constanţa, aceştia au efectuat curse în cursul lunii iulie 2008 solicitate de inculpat transportându-se marfa achiziţionată de la societatea parte civilă, în următoarele zone: respectiv Constanţa, la numitul P.M. şi pe raza comunei C. în zona fostului sediu A. unde era un şantier.
Martorul P.M. a susţinut că în luna iulie 2008 a cumpărat BCA de la inculpat i-a achitat numerar suma de 6074,98 RON fără a primi chitanţă în acest sens şi doar o factură fiscală, emisă de SC M. SRL Constanţa pentru SC Z.S. SRL nr. 0007393 din 11 iunie 2008, suma obţinută nefiind înregistrată în contabilitatea SC Z.S. Ovidiu.
Conform declaraţiei martorului D.M. acesta a susţinut că prin intermediul martorului C.V. l-a cunoscut pe numitul S.G. care i-a oferit spre vânzare materiale de construcţii cu reducere de circa 15 % faţă de preţul pieţei, marfă ce urma să fie vândută de inculpatul Z.C., sens în care martorul D.M. prin intermediul Iui S.G. i-a achitat inculpatului suma de 35.000 RON fără a i se elibera documente pentru marfa ce urma să fie achiziţionată şi care nu i-a mai fost livrată niciodată fiind chiar ameninţat de inculpat.
Martorul C.V. a susţinut declaraţia martorului D.M., afirmând că nu au depus plângere penală împotriva inculpatului întrucât nu s-au întocmit documente în acest sens.
Numitul S.G. nu a putut fi audiat în calitate de martor deoarece conform adresei nr. 89180 din 23 februarie 2009 a Serviciului Investigaţii Criminale, acesta figurează urmărit pe plan naţional ca şi persoană dispărută de la domiciliu, fapt petrecut în luna noiembrie 2008 şi reclamat de fratele acestuia, S.D.
În cazul SC A.C. SRL Lumina, pe cele 6 facturi fiscale emise de societate către SC Z.S. SRL Ovidiu este menţionat ca transportator numitul M.S., care a declarat că, marfa a transportat-o la indicaţia inculpatului atât pe raza comunei C., în zona fostului complex avicola, pe raza comunei M.K. (fără a putea indica vreo adresă sau nume de persoană unde a livrat-o) dar şi pe raza satului N., la domiciliul numitului B.D., care a declarat că personal nu l-a cunoscut pe inculpat, iar marfa i-a fost oferită spre vânzare în luna iunie 2008 de către o persoană necunoscută (care s-a prezentat S.) care s-a oferit să asigure şi transportul, marfă ce a fost achitată în numerar fără eliberarea vreunui document doveditor.
În cazul SC S. SRL Constanţa, transportul de cherestea a fost efectuat de către numitul R.S., care a declarat că marfa a fost transportată la indicaţia inculpatului Z.C. la intrarea în comuna C., unde se construia un imobil.
În cazul SC A. SRL Galaţi s-a procedat la audierea în calitate de martori a persoanelor menţionate pe facturi, în calitate de transportatori, respectiv numiţii D.D., P.M., F.M., M.P., P.V., C.F., T.D. şi C.T.
Conform declaraţiei numitei P.M., s-a consemnat că acesta l-a cunoscut pe inculpatul Z.C. deoarece a lucrat în anul 2007 circa 6 luni în calitate de barman la SC Z.P. SRL Ovidiu administrată de acesta, şi că în luna mai 2008 a efectuat la imobilul unde domiciliază unele lucrări de renovare şi a apelat la serviciile inculpatului care a ajuta-o cu o echipă de meseriaşi.
Acesta s-a oferit să cumpere tot de la el şi materialele de construcţii, respectiv colţuri, folii, parchet deoarece derula un contrat cu SC A. SRL şi preţul de achiziţionare era mult mai mic precum şi faptul că, pe factura fiscală nr. 0085833 din 27 mai 2008 este menţionată ea ca transportator cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx (condus de tatăl acesteia F.T.) deoarece inculpatul i-a solicitat un autovehicul pentru a transporta marfa şi aceasta a apelat la tatăl său şi că a achitat contravaloarea mărfii însă nu a primit nici un înscris în acest sens.
Numiţii C.T., P.V., T.D., P.M., D.D., F.M. şi C.F., au declarat că au efectuat transporturi de marfă de la SC A. SRL Galaţi, fiind închiriaţi de către inculpat, marfa fiind transportată în cea mai mare parte pe raza comunei C., în zona fostului complex avicola, în judeţul Tulcea (la o rudă a inculpatului), în oraşul Ovidiu dar şi pe raza Municipiului Constanţa, la nişte familii de rromi.
Au fost identificate astfel 2 persoane destinatare ale mărfii achiziţionate de către inculpat de la SC A. SRL cu domiciliul în municipiul Constanţa, respectiv numiţii A.B. şi A.I.
Conform declaraţiei martorului A.B., acesta îl cunoştea pe inculpat de circa 2 ani de zile iar în luna iunie 2008 când l-a reîntâlnit i-a oferit spre vânzare BCA la un preţ mai mic decât cel de pe piaţa, spunându-i că marfa a cumpărat-o la rândul său de la SC A. SRL şi că a cumpărat circa 2 paleţi, transportul fiind asigurat de inculpat în 2 tranşe, achitând marfa în numerar fără a primi nici un înscris doveditor.
Numitul A.I. a declarat că a cumpărat de la inculpat, pe care îl cunoştea de circa 2 ani de zile, oţel beton, inculpatul eliberând factura fiscală nr. 4 din 29 aprilie 2008 pentru suma de 19.362,19 RON şi deoarece preţul a fost achitat în numerar i s-a eliberat şi chitanţa fiscală nr. 1 din 29 aprilie 2008, pe care Ie-a prezentat organelor judiciare.
În cazul SC L.N. SRL Constanţa, pe avizul de însoţire a mărfii nr. 00366 din 10 iunie 2008 a fost menţionat ca transportator numitul C.I., care a declarat că a efectuat transportul cantităţii de 15 tone nisip încărcat din Portul Ovidiu, la cererea inculpatului cu destinaţia comuna C., în zona fostei unităţi I.C.I.L.
Având în vedere constatările efectuate de către expertul contabil în raportul de expertiză contabilă judiciară referitoare la identificarea în evidenţele contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu a unor facturi fiscale emise pe numele unor persoane fizice la care s-ar fi valorificat în perioada aprilie-iunie 2008 marfa achiziţionată de la cele 9 societăţi comerciale prejudiciate, facturi care figurau neîncasate la data efectuării expertizei, s-a procedat la identificarea şi audierea persoanelor fizice în cauză pentru a se verifica de ce nu au achitat contravaloarea mărfii pe care au cumpărat-o.
Astfel, în cazul SC A. SRL Galaţi, în evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu pentru luna aprilie 2008 a fost găsită înregistrată factura fiscală nr. 4 din 29 aprilie 2008 pe numele persoanei fizice A.I. cu valoarea totală de 1.224,03 RON (370 kg x 2,78 x 19%), care fiind audiat, a prezentat însă factura nr. 4 din 29 aprilie 2008 emisă de către inculpat dar nu doar pentru cantitatea de 370 kg oţel beton, aşa cum figurează în contabilitatea societăţii ci şi pentru cantitatea de 5.885 kg oţel beton, valoarea totală a facturii fiind de 19.362 RON şi nu de 1.224,03 RON aşa cum fals s-a înregistrat în contabilitatea SC Z.S. SRL Ovidiu.
De asemenea, numitul A.I. a făcut dovada cu chitanţă fiscală emisă de către inculpat, că a achitat în numerar suma de 19.362 RON la data de 29 aprilie 2008, suma nefiind înregistrată în contabilitatea SC Z.S. SRL Ovidiu.
Au fost audiaţi în calitate de martori numiţii M.G. şi M.N. pentru care în evidenţele contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu au fost înregistrate facturi fiscale care atestau că acestora inculpatul Ie-a vândut marfă în luna mai 2008 pe baza facturilor fiscale nr. 5 din 04 mai 2008 şi 7 din 19 mai 2008 în sumă totală de 70.793,47 RON iar pentru încasarea contravaloarea mărfii nu au fost identificate chitanţe fiscale.
Conform declaraţiilor acestora, la momentul la care au cumpărat marfa, respectiv 19 mai 2008 şi 04 mai 2008 au achitat în numerar contravaloarea acesteia iar inculpatul a emis chitanţele fiscale nr. 4 din 19 mai 2008 şi 2 din 04 mai 2008 pe care le-au prezentat în original organelor judiciare.
Expertul contabil a mai identificat în luna mai 2008 factura nr. 6 din 05 mai 2008 emisă pe numele persoanei fizice Ţ.D., pentru suma totală de 33.088,89 RON (oţel beton), însă nu s-a putut verifica realitatea celor cuprinse în factură întrucât, conform procesului-verbal din 04 februarie 2008, rezultă că la adresa la care acesta figurează cu domiciliul stabil la evidenţa populaţiei, a fost identificată o altă familie iar numita E.R. a declarat că numitul Ţ.D. nu mai domiciliază acolo de circa 1,6 ani.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, din verificarea documentelor contabile a SC Z.S. SRL Ovidiu, respectiv a „situaţiei centralizate a contului 411 „clienţi" pe luna mai 2008 a rezultat că persoanei fizice Ţ.D. i s-au vândut mărfuri în valoare de 232.409 RON dar s-a întocmit factura nr. 6 din 05 mai 2008 numai pentru mărfuri în valoare de 33.088,89 RON.
Expertul contabil a constatat că în evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu, restul de marfă achiziţionată de la celelalte societăţi comerciale mai sus prezentate a fost valorificată persoanei fizice V.S., pe numele acestuia fiind emise de către inculpat un număr de 6 facturi pe care Ie-a înregistrat în contabilitate dar care figurau neîncasate.
În scopul verificării realităţii operaţiunilor de vânzare către această persoană fizică, au fost solicitate relaţii Oficiului Judeţean pentru Imigrări Constanţa.
Conform adresei nr. 3165334 din 16 februarie 2009 a acestei instituţii, s-a comunicat că numitul V.S., cetăţean moldovean, nu figurează în evidenţele cetăţenilor străini având domiciliul sau reşedinţa în România şi că în cursul anului 2008 a intrat şi a ieşit din România, după cum urmează: intrat 24 ianuarie 2008 prin PTF Galaţi-rutier şi ieşit la data de 23 februarie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 02 martie 2008 prin PTF Galaţi-rutier şi ieşit la data de 02 aprilie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 13 aprilie 2008 prin PTF Galaţi-rutier şi ieşit la data de 11 mai 2008 prin PTF Oancea, rezultând că, la data emiterii de către inculpat a celor 6 facturi fiscale pe numele persoanei fizice V.S., susnumitul nu se afla în România, deci nu avea cum să fie cumpărătorul mărfurilor menţionate în aceste înscrisuri: factura fiscală nr. 8 din 30 mai 2008 pentru suma de 159.982,15 RON (oţel beton, PS, şuruburi, placă, BCA, tencuială), produse cumpărate de la SC A. SRL, SC M., factura fiscală nr. 10 din 15 iunie 2008 pentru suma de 16.813,81 RON (ciment, celco, BCA, PC, plasă, lopeţi, sfoară, cuie, ruletă), marfă achiziţionată de la SC A. SRL, SC M., factura fiscală nr. 9 din 09 iunie 2008 pentru suma de 56.460,91 RON (ciocan, ciment, roabă, tablă, coame, BCA, ciment), achiziţionate de la SC A. SRL, SA M., SC D.V. Ovidiu, SC S.A.S., factura fiscală nr. 11 din 25 iunie 2008 pentru suma de 62.192,26 RON (oţel beton, BCA, cherestea răşinoase, tablă, şuruburi, ciment, etc.) achiziţionate de la SC A. SRL, SA M., SC D.V. şi S.A., factura fiscală nr. 12 din 30 iunie 2008 pentru suma de 39.894,98 RON (dreptar, roabă, BCA, cuie, sârmă, polistiren, ciment, oţel beton) achiziţionate de la SC A. SRL, SC M., SC D.V.; factura fiscală nr. 13 din 05 iulie 2008 pentru suma de 31.319,63 RON (BCA, ciment, polistiren, lavabil, nisip, plasă), achiziţionate de la SC A. SRL, SC M., SC L.N., etc;
Cele 6 facturi fiscale mai sus prezentate însumează 366.664,08 RON, sumă din care nu s-ar fi încasat până în prezent nimic, cu toate că pe aceste facturi fiscale s-a precizat de către inculpat: plata la 30 zile;
Raportat la apărarea formulată de inculpat pe parcursul urmăririi penale în cuprinsul unor declaraţii contradictorii privind persoana fizică V.S., acesta pretinzând că l-ar fi cunoscut pe sus-numit, că ar fi fost angajat fără forme legale în Ovidiu să-i păzească marfa, ori TIR-urile,etc. s-a procedat la audierea în calitate de martor, prin comisie rogatorie la I.P.J. Galaţi, a numitei S.Z., fostă V., domiciliată în Galaţi, sora numitului V.S. care l-a găzduit de fiecare dată când a venit în România.
Conform declaraţiei susnumitei a rezultat că numitul V.S. a locuit inclusiv la domiciliul acesteia, nu a cumpărat niciodată produsele menţionate în cele 6 facturi fiscale prezentate, semnătura executată la „primitor", pe aceste înscrisuri nu îi aparţine acestuia şi nici nu a auzit de vreo societate comercială din oraşul Ovidiu-judeţul Constanţa.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, a rezultat că SC Z.S. SRL Ovidiu are prevăzut distinct în obiectul de activitate practicarea comerţului cu materiale de construcţii.
Din documentele contabile puse la dispoziţia expertului de către inculpatul Z.C. a rezultat că societatea nu a avut angajat un contabil autorizat, acesta apelând la persoane neatestate dar şi fără a fi angajate pentru a ţine evidenţa contabilă. De asemenea, expertul a constatat că în perioada supusă verificării, respectiv aprilie-iulie 2008 societatea nu a înregistrat în patrimoniu obligaţiile bugetare (impozit pe profit, TVA, etc.) şi nu a reflectat corect în patrimoniu veniturile şi cheltuielile realizate, după cum nu a întocmit şi nici nu a depus la organele fiscale situaţiile financiare simplificate (bilanţul contabil) la data de 30 iunie 2008 dar nici la data de 31 decembrie 2008.
Suplimentul de expertiză contabilă judiciară pentru determinarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către SC Z.S. SRL Ovidiu având în vedere situaţia facturilor înregistrate şi neînregistrate evidenţa contabilă a societăţii, în relaţiile comerciale cu cele 9 societăţi comerciale prezentate a stabilit că obligaţiile bugetare datorate de SC Z.S. SRL Ovidiu pentru activitatea desfăşurată în perioada aprilie-iulle 2008 sunt în sumă de 61.857,86 RON, respectiv: impozit pe profit în sumă de 2.543 RON (necalculat, neînregistrat şi nevirat); 311 RON impozit pe profit pentru facturile fiscale neînregistrate în evidenţe; 46.694,84 RON TVA de plată; 12.309,02 RON TVA de plată pentru mărfurile neînregistrate.
Un exemplar al raportului de expertiză contabilă judiciară a fost înaintat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, solicitându-se totodată efectuarea unui control din partea organelor fiscale care să cuprindă perioada de la înfiinţarea societăţii la zi.
Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă existent la dosar s-a stabilit în urma verificării documentelor contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu că în perioada aprilie - iulie 2008 societatea nu a înregistrat în patrimoniu obligaţiile bugetare nereflectând veniturile şi cheltuielile realizate, stabilindu-se un prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 61.857,86 RON, care reprezintă impozit pe venit şi TVA.
De asemenea, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit, s-a stabilit că pentru prejudiciu creat bugetului de stat societatea datorează majorări de întârziere în valoare de 6.287,29 RON.
S-a reţinut că întocmirea facturilor fiscale pe numele persoanei fizice V.S. s-a realizat fraudulos în realitate marfa nefiind vândută acestei persoane fizice, operaţiunile financiare fiind astfel nereale în maniera prezentată anterior.
Conform concluziilor aceluiaşi act pentru mărfurile vândute persoanei fizice V.S. nu s-au identificat documente din care să rezulte încasarea sumelor de bani.
S-a stabilit că inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu a folosit în interes personal sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate pentru societate folosind în interes personal şi autoturismul achiziţionat pentru societate de la SC C.M. Constanţa pe care nu l-a înregistrat ca activ în patrimoniul societăţii, raportat la contractul încheiat cu societatea furnizoare, folosind astfel cu rea credinţă creditul cât şi bunurile societăţii în perioada de timp ce face obiectul cauzei.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, avându-se în vedere materialul probator administrat în cauză respectiv din conţinutul declaraţiilor reprezentanţilor şi celor nouă societăţi comerciale rezultă că atât la momentul încheierii tranzacţiilor comerciale cât şi pe parcursul executării acestora, inculpatul nu Ie-a adus la cunoştinţă şi nici nu Ie-a prezentat în vreun moment situaţia reală a situaţiei comerciale, lipsa disponibilului din contul bancar (rulajul contului) dând aparenţa obţinerii unor sume mari de bani la momentul introducerii filelor CEC.
Acestea constituie instrumente de plată şi nu mijloace de garanţie raportat la conţinutul contractelor ferme existente şi a termenelor de scadenţă fixată, intervalele de timp fiind foarte scurte pentru achitarea mărfii achiziţionate în mod succesiv.
Conform declaraţiilor aceloraşi reprezentanţi, în unele situaţii inculpatul achita în numerar sume mici la începutul derulării tranzacţiilor comerciale în acelaşi scop de a crea aparenţa solvabilităţii sale la termenele de scadenţă fixate.
Raportat la condiţiile de derulare a acestor tranzacţii comerciale, la modul de predare a mărfurilor (variate şi considerabile) către inculpat, la faptul că acesta în perioada imediat următoare erau vândute de inculpat la diferite persoane fizice, sumele de bani nefiind achitate ca debite furnizorilor conform înţelegerii, ci erau folosite în interes personal, rezultă atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv şi intenţia de inducere în eroare a inculpatului conturată şi pe parcursul derulării şi executării înţelegerilor contractuale.
Apărarea inculpatului precizată în declaraţia consemnată la urmărire penală în sensul că sumele de bani obţinute prin vânzarea mărfurilor achiziţionate au fost folosite în scopul încheierii unor „eventuale" tranzacţii în: Bulgaria cu persoane necunoscute neconcretizate în vreun înscris sau contract, faţă de motivarea că urma să primească tone de fier beton fără o bază legală pe care urma să o vândă şi să obţină bani de plată a datoriilor este lipsită de suport probator şi nu poate fi luată în considerare în analiza elementului subiectiv de înşelăciune care se reţine.
Din actele dosarului rezultă că marfa achiziţionată de la societăţile comerciale care au formulat plângeri penale a fost vândută în baza unor facturi fictive în luna iunie 2008 către o persoană fizică - S.V. cetăţean moldovean despre care s-a stabilit că în aceea perioadă nu se afla în ţară.
De altfel faptul că în mod nereal s-a consemnat în facturi că marfa s-a predat unei asemenea persoane rezultă chiar din explicaţiile formulate în apărare de inculpat care nu a putut da foarte multe referinţe precise despre această persoană şi care a susţinut că ea a fost intermediarul legăturii lui cu alte persoane necunoscute din Bulgaria care în realitate ar fi fost beneficiarii mărfii.
Tot inculpatul a susţinut că aceste persoane necunoscute care sunt de fapt cele reale primitoare ale mărfii ar fi dat în compensare fier beton în cantităţi mari, fără acte legale, pentru că s-ar fi impus condiţii de declarare stricte.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că în mare parte din facturile existente la dosar în baza relaţiilor comerciale încheiate s-a prevăzut expres „se achită cu CEC" ceea ce înseamnă că acele file CEC ce fac obiectul cauzei au constituit instrumente bancare de plată şi nu simple garanţii în derularea relaţiilor comerciale.
Trebuie menţionat şi faptul că deşi inculpatul, din anul 2007, până la momentul efectuării acestor tranzacţii comerciale, nu a derulat activităţi comerciale care să asigure un profit societăţii el a încheiat aceste contracte comerciale într-un interval forte scurt de timp fără ca la rândul lui să deţină contracte ferme ale societăţii de vânzarea a mărfii către clienţi cerţi de şi a dat impresia a că va valorifica marfa în condiţii foarte bune şi că-şi va achita debitele.
Astfel, marfa achiziţionată de inculpat în numele societăţii a fost „vândută" fictiv către persoana fizică S.V., sau către alte persoane (sub preţul de achiziţie) aspect ce nu justifică scopul susţinut de către inculpat în derularea tranzacţiilor comerciale de a realiza un profit pentru societatea lui şi de a acoperi sumele datorate.
Din conţinutul probelor existente la dosar a rezultat că marfa achiziţionată pe numele societăţii a fost vândută în mod direct de inculpat banii obţinuţii fiind folosiţi în interes personal şi nu în beneficiul societăţii.
Autoturismul achiziţionat de la SC C.M. SRL Constanţa cu titlu de bun activ al societăţii nu a fost înregistrat nici un moment în patrimoniul acesteia deşi exista o factură de vânzare - cumpărare, fiind folosit în interes personal de inculpat.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, raportul de expertiză contabilă întocmit şi suplimentele acestuia sunt concludente în reţinerea prejudiciului cauzat neconstatat de către inculpat şi de către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.
Din această perspectivă s-a considerat că, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor este nefondată.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că fapta inculpatului Z.C., care în perioada aprilie-iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare, în mod repetat, pe reprezentanţii a 9 societăţi comerciale, atât la încheierea unor contracte comerciale de vânzare - cumpărare mărfuri pe parcursul derulării tranzacţiilor comerciale cât şi cu ocazia executării acestora, emiţând 11 file cec, parte din ele necompletate cu elementele esenţiale prevăzute de lege, ştiind că, pentru valorificarea lor nu există disponibil în contul bancar şi folosind mijloace frauduloase (facturi fiscale, chitanţe cu conţinut nereal, fictive) cât şi prin neînregistrarea în totalitate a facturilor fiscale de cumpărare sau de vânzare mărfuri, atestarea, în mod fictiv, de persoane fizice pe aceste documente precum şi valorificarea unor cantităţi de mărfuri către persoane fizice, folosind în interes personal sumele obţinute şi neachitând debitele restante societăţilor comerciale în cauză, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total acestora în cuantum de 629.889,48 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului Z.C. în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu de a folosi, în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în interes personal sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate pentru societate de la cele 9 societăţi comerciale cât şi de a folosi în interes personal un autoturism achiziţionat pentru societate (Audi A8), de la SC C.M. SRL Constanţa neînregistrat ca activ în patrimonial societăţii, deşi contractul şi factura fiscală încheiate atestau această calitate a bunului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire cu rea credinţă, în interes personal, ori contrar acestuia, a creditului şi bunurilor societăţii, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului Z.C. care în perioada aprilie - iulie 2008 a întocmit, în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, facturi fiscale şi chitanţe fiscale fictive, pe numele unei persoane fizice (V.S.), prezentând operaţiuni nereale, cu scopul de a ascunde valorificarea mărfurilor aparţinând societăţii şi implicit încasarea sumelor de bani fără a mai le evidenţia în contabilitatea societăţii, pentru a le însuşi în interes personal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului Z.C. care în perioada aprilie - iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat prin neînregistrarea în totalitate a activităţilor desfăşurate (rezultate din operaţiunile comerciale desfăşurate cu cele 9 societăţi comerciale, prin neîntocmirea şi nedepunerea în termen a situaţiilor financiare obligatorii dar şi prin neluarea măsurilor legale de organizare şi ţinere a evidenţei contabile a societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepsei, pentru fiecare infracţiune reţinută, s-au avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile Părţii Generale ale C. pen., normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv, în mod continuu, înşelând astfel mai multe societăţi comerciale cu sume considerabile, derulând operaţiuni comerciale fictive apte să eludeze bugetul de stat dar şi datele ce-I caracterizează pe inculpat - inculpatul Z.C. are 45 ani, studii medii, este căsătorit şi conform fişei de cazier judiciar este cunoscut cu antecedente penale iar pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei - cu menţiunea că acesta s-a prezentat doar pentru a fi audiat, sustrăgându-se ulterior, acesta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele comise, raportat la existenţa materialului probator existent la dosar, s-a apreciat, în aceste condiţii, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea însă orientate în limitele prevăzute de lege.
S-a considerat că, varietatea operaţiunilor derulate de inculpat, sumele cu care a prejudiciat atât bugetul de stat dar şi societăţile comerciale, continuitatea activităţii infracţionale, antecedenţa penală, nu impun reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia şi a determinat instanţa să aprecieze că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins numai prin executarea pedepselor ce se vor aplica în regim de detenţie.
S-a făcut de drept aplicarea art. 65 rap. art. 66 C. pen. şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în raport de calitatea pe care a avut-o acest inculpat şi care a determinat activitatea infracţională numai pentru art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 dar şi pentru rezultantă.
S-a dat eficienţă disp. art. 71 alin. (1), (2) C. pen. şi s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe durata executării pedepsei principale - din aceleaşi raţionamente expuse.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 04 martie 2009 ora 12:00 la 05 martie 2009 ora 12:00 în raport de faptul că la data 04 martie 2009 faţă de inculpat s-a luat măsura reţinerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu orele 12:00, conform ordonanţei de reţinere aflate la dosarul cauzei.
S-a constatat că pentru toate părţile civile din cauză operează dispoziţiile art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ. fapt pentru care a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume către părţile civile cu titlul de despăgubiri civile: către D.G.F.P. Constanţa, suma de 61.857,86 RON şi majorări de întârziere de 6.287,29 RON; către SC M. Constanţa, suma de 100.820,66 RON şi penalităţi de întârziere; către SC I.M.&D. Bucureşti, suma de 3.435,74 RON şi dobânzii legale conform OG nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC A.C. Lumina, suma de 45.847,50 RON şi dobânzile legale conform OG nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către S.C. S.S. Năvodari, suma de 2249 RON şi dobânzile legale conform OG nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC C.M. Constanţa, suma de 19.680 euro în echivalent RON la data plăţii; către SC S. Constanţa, suma de 6.505 RON; către partea civilă SC D.V. Ovidiu, suma de 19.081,17 RON şi penalităţi de întârziere; către SC A. SRL Galaţi, suma de 281.708,43 RON şi penalităţi de întârziere; către SC L.N. Constanţa, suma de 1.606,50 RON şi dobânzile legale conform OG nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a formulat apel inculpatul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte.
În mod greşit instanţa de fond a respins cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aceasta în raport de declaraţiile părţilor vătămate, reprezentanţi ai firmelor, ale inculpatului şi ale martorilor care au relatat că între părţi a intervenit o înţelegere în sensul achitării mărfii de către inculpat, după vânzarea acesteia.
S-a făcut trimitere la declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate care au relatat că au formulat plângere deoarece inculpatul nu Ie-a prezentat o situaţie a rulajului mărfii pentru a determina în ce măsură sunt reale susţinerile inculpatului că nu a încasat preţul mărfii. S-a relevat că, fila CEC poate avea caracterul de mijloc fraudulos, prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în contracte numai în cazurile în care se dovedeşte reaua credinţă a emitentului.
La încheierea contractului de vânzare cumpărare cele două părţi s-au informat reciproc cu privire la obligaţiile ce le revin, inculpatul informându-l pe vânzător pentru situaţiile în care nu plăteşte preţul fiind astfel de bună credinţă.
Se susţine că, din conţinutul plângerilor formulate de părţile vătămate rezultă buna credinţă a inculpatului având în vedere că au colaborat la executarea contractului, stabilind un termen la care să se efectueze plata mărfii, după ce inculpatul obţinea vânzarea acesteia.
Fiind un titlu formal, pentru a fi valabil, CEC-ul trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii prev. de art. 1 din Legea nr. 59/1934 respectiv: denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; Numele celui care trebuie să plătească (tras); arătarea locului unde plata trebuie făcută; arătarea datei şi a locului emiterii; semnătura celui care emite cecul (trăgătorul); numele trăgătorului.
Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, „titlul căruia îi lipseşte una din condiţiunile arătate în art. precedent nu va fi socotit cec „ iar potrivit art. 14, „dacă un cec necompletat la emitere a fost completat fără a ţine seama de înţelegerile intervenite, neobservarea acestor înţelegeri nu poate fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea credinţă, sau dacă posesorul a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea cecului".
S-a apreciat că, având în vedere că fila CEC nu reprezintă mijloc fraudulos iar vânzătorul nu a fost indus în eroare cu ocazia încheierii contractelor de vânzare cumpărare, aceştia s-au înţeles de a efectua plata la un termen stabilit de ambele părţi, termen la care inculpatul urma să vândă şi să încaseze preţul, nu se poate reţine infracţiunea de înşelăciune ci infracţiunea la Legea CEC-ului, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3.
S-a relevat că, în cursul urmăririi penale s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiuni la Legea CEC-ului şi ulterior s-au extins cercetările pentru art. 215 alin. (2) C. pen. după care s-a schimbat încadrarea juridică în art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen.
S-a arătat că, a existat înţelegere între părţile contractante şi aceasta rezultă din declaraţiile reprezentanţilor firmelor furnizoare, în sensul că, pe baza derulării contractelor, în urma vânzării mărfii de către inculpat, să se alimenteze conturile, pentru ca la data scadentă să existe disponibil în cont, să efectueze plata, acceptând un avans în momentul înţelegerii. Referitor la neînregistrarea în contabilitate a unor facturi de la SC M. Constanţa şi SC A. SRL Galaţi, se relevă că inculpatul nu a putut intra în posesia acestora şi de aceea nu au putut fi înregistrate, cu toate că inculpatul a solicitat sprijinul organelor de poliţie.
Faptul că a existat o înţelegere cu părţile contractante rezultă din declaraţiile martorilor C.C., care a arătat că a livrat marfă în calitate de agent comercial la SC I.M.&D. Bucureşti, pentru care mi-a plătit cu filă CEC şi mi-am recuperat banii iar a doua oară mi-a dat filă CEC pentru că nu avea disponibil în cont, T.G.C., care a susţinut că, a emis o factură pentru inculpat pentru nişte ţiglă şi că inculpatul a lăsat drept garanţie o filă CEC şi când l-a introdus la plată nu avea disponibil, M.N., T.S., B.C., şoferi la SC M. Constanţa, D.D., M.S., C.G., C.F., P.M., persoane care au transportat mărfuri pentru inculpat.
S-a făcut trimitere şi la raportul de expertiză contabilă din care rezultă că, în perioada aprilie-iulie 2008, din balanţele lunare de verificare a rezultat că societatea a înregistrat următoarele creanţe şi datorii: clienţi de încasat 1.451.780 RON, T.V.A. de încasat 44.409 RON şi furnizori neachitaţi de 721.281 RON.
Faţă de dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, respectiv „ dacă în cazurile prevăzute de alin. (2) şi (3) de mai sus, emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă" cum inculpatul nu a încasat preţul mărfii pe care a vândut-o, acesta nu poate fi tras la răspundere, ceea ce impune achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai arătat că, în măsura în care se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni se solicită ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen.
În mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât nu a fost audiat numitul V.S. pentru a se stabili dacă acele operaţiuni comerciale sunt reale, iar sora acestuia a confirmat susţinerile inculpatului, cu atât mai mult cu cât inculpatul a livrat marfă către alte trei persoane, respectiv M.G., T.P., M.N., marfă în valoare de 263.864 RON, neîncasând contravaloarea acesteia.
În mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În acest sens s-a arătat că, A.N.A.F. Constanţa nu a efectuat o constatare a obligaţiilor fiscale datorate, însuşindu-şi prejudiciul stabilit de expert. S-a reţinut în sarcina inculpatului că nu a înregistrat în contabilitate un număr de 9 facturi fiscale, facturi ce au fost emise în luna mai 2008, iar potrivit legii contabilităţii nr. 82/1991, obligaţia de a înregistra în contabilitate operaţiunile comerciale există până la data de 25 ale lunii următoare, respectiv 25 iunie 2008, ori, în cauză, la începutul lunii iunie 2008 s-a început urmărirea penală faţă de inculpat, astfel încât, se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, lipsind latura subiectivă a infracţiunii.
În mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că inculpatul nu a întocmit şi nu a depus la organele fiscale situaţiile financiare simplificate, respectiv bilanţul contabil, la 30 iunie 2008, întrucât, la începutul lunii iunie s-au formulat plângeri împotriva inculpatului şi s-au început cercetările împotriva acestuia.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, specific acestei infracţiuni este faptul că acţiunea ilicită cunoaşte o singură modalitate de săvârşire, acţiunea de folosire, ca unul din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, ceea ce înseamnă că inculpatul procedează la scoaterea temporară din patrimoniul societăţii a unor valori, timp în care societatea proprietară este lipsită de atributul folosinţei, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Infracţiunea este de rezultat iar urmarea materială imediată cerută de lege constă în producerea unei pagube, un dezavantaj patrimonial, societăţii comerciale ale cărei bunuri sau credit este folosit ilicit, concomitent cu un folos material, un avantaj ilicit, reflectat în patrimoniul făptuitorului, al unei societăţi comerciale sau a altor persoane fizice sau juridice.
Urmarea şi raportul de cauzalitate nu sunt prezumate de lege, ci trebuie stabilite şi dovedite de organul judiciar, în cauză societatea nefiind prejudiciată, reţinându-se doar faptul că, inculpatul nu a înregistrat un autoturism ce a fost achiziţionat la 30 aprilie 2008.
S-a susţinut că autoturismul a fost folosit în interesul societăţii, odată cu factura fiind întocmit şi un proces verbal care îi dădea posibilitatea ca în termen de 60-90 zile să preia în leassing personal, astfel încât inculpatul era în termen până pe 25 august 2008, deoarece urma să depună la C.M. şi bilanţul pe care nu l-a întocmit deoarece nu apăruse programul.
În consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a constatat că: în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În acest sens s-a făcut trimitere la următorul material probator.
Declaraţia reprezentantului legal al SC M., numitul S.M., potrivit cu care, între această societate şi societatea inculpatului s-au derulat mai multe contracte comerciale de vânzare cumpărare de mărfuri.
Conform înţelegerii, plata mărfurilor către furnizor urma să se realizeze la vânzarea mărfurilor, iar filele CEC erau lăsate doar cu titlu de garanţie, urmând să fie restituite după primirea sumelor de bani.
S-a specificat, că, în derularea activităţii comerciale, s-au emis mai multe file CEC care au fost onorate de către instituţia bancară, cu excepţia ultimelor două file CEC, care au fost refuzate la plată urmare a lipsei de disponibil, însă inculpatul, în derularea activităţii comerciale a achitat acestei societăţi suma de 10.288,24 RON.
Având în vedere comportamentul iniţial al inculpatului care şi-a onorat obligaţiile financiare faţă de această societate, neexistând incidente, ceea ce a condus şi la încrederea furnizorului de a continua livrarea de mărfuri, şi faţă de împrejurarea că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi încasat contravaloarea mărfii vândute pentru a putea plăti furnizorul, s-a apreciat că există dubiu cu privire la intenţia inculpatului de a induce în eroare S.C. M.
Declaraţia reprezentantului legal al SC A.C., numita O.A., potrivit cu care filele CEC au fost date cu titlu de garanţie, şi că plata urma să se realizeze cu ordin de plată.
Din aceiaşi declaraţie rezultă că plata urma să se facă de către inculpat după vânzarea mărfii, cu ordin de plată, filele CEC fiind introduse la plată numai după depăşirea termenului scadent, şi numai după ce inculpatul i-a încunoştiinţat că nu are disponibil în cont. Mai mult, acestea fiind retrase iniţial de reprezentantul societăţii de la plată după ce inculpatul i-a anunţat că nu are disponibil, plata urmând să se facă ulterior cu ordin de plată.
Declaraţia reprezentantului legal al SC S.A.S. Năvodari, numita S.E., potrivit cu care a livrat inculpatului marfă şi a primit o filă CEC pentru efectuarea plăţii, filă care a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, la data de 25 iunie 2008, însă instanţa de apel a reţinut că, această lipsă de disponibil, s-a datorat problemelor financiare ale inculpatului, acesta luând măsuri de achitare a mărfii, fiind restituită furnizorului suma de 4.100 RON din suma totală de 6.340 RON, aspect ce demonstrează buna credinţă a inculpatului şi lipsa intenţiei de inducere în eroare a societăţii.
Declaraţia reprezentantului legal al SC S. SRL, numita G.D., potrivit cu care, a derulat cu societatea inculpatului mai multe contracte comerciale şi de fiecare dată inculpatul si-a achitat obligaţiile financiare, neexistând incidente şi numai ultima livrare nu a fost achitată, pentru care inculpatul a lăsat o filă CEC cu titlu de garanţie.
Este de precizat că în declaraţia olografă, reprezentantul societăţii nu consideră ca a fost indus în eroare de către inculpat.
Declaraţia reprezentantului legal al SC P.V., numitul S.E., potrivit cu care, a derulat cu societatea inculpatului mai multe contracte comerciale şi de fiecare dată inculpatul si-a achitat obligaţiile financiare, neexistând incidente şi numai ultima livrare nu a fost achitată, pentru care inculpatul a lăsat o filă CEC cu titlu de garanţie.
Acest aspect rezultă din împrejurarea că fila CEC a fost lăsată în alb, s-a stabilit un termen scadent pentru plata mărfii, care, potrivit înţelegerii depindea şi de vânzarea de către inculpat a mărfii.
Relevant este şi faptul că, s-a putut lua legătura cu inculpatul care a dat asigurări că va achita marfa.
În ceea ce priveşte SC A. SRL, s-a reţinut că s-au derulat mai multe contracte comerciale, în baza cărora inculpatul a achitat acestei societăţi în perioada aprilie 2008 - iunie 2008, aproximativ 496.000 RON, deci o sumă foarte mare, achitată cu CEC - uri aspect care conduce la concluzia neechivocă că, prin emiterea filelor CEC nu s-a urmărit inducerea în eroare a acestei societăţi, acestea fiind date cu titlu de garanţie, plata urmând să se realizeze pe măsura vânzării mărfurilor, ceea ce s-a şi întâmplat, dificultăţile financiare fiind singurul motiv pentru care nu s-a achitat la scadenţă întreaga contravaloare a mărfurilor, societatea parte vătămată uzând de filele CEC lăsate cu titlu de garanţie.
Declaraţia reprezentantului legal al SC L.N. SRL, numitul N.A. coroborată cu adresa emisă de SC L.N. SRL, potrivit cu care fila CEC a fost lăsată cu titlu de garanţie, urmând ca plata să se realizeze prin ordin de plată şi numai datorită lipsei de comunicare, un angajat al societăţii a introdus fila CEC la plată.
Relevant este şi faptul că, se precizează că, în opinia societăţii, inculpatul nu a avut intenţia de induce în eroare societatea.
Instanţa de apel a reţinut că, toate filele CEC au fost emise înainte ca societatea să intre în interdicţie bancară, astfel încât, nu se poate reţine că, inculpatul, cu rea credinţă, nu a adus la cunoştinţa societăţilor părţi vătămate acest aspect.
Acceptarea, de către reprezentanţii societăţilor parte civilă a filelor CEC cu titlu de garanţie şi înţelegerea intervenită între partenerii contractuali că plata se va face la un termen scadent, după vânzarea mărfii, precum şi celelalte aspecte învederate, şi în special, neîncasarea, în mare parte, de către inculpat a contravalorii mărfii vândute, conduce la concluzia că aceştia au cunoscut faptul că, la data emiterii filelor CEC, nu exista disponibil în cont, împrejurări care conduc la excluderea reţinerii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Având în vedere că inculpatul a emis file CEC către societăţile comerciale mai sus menţionate fără a avea disponibil în cont la data emiterii lor şi nu a completat, parte din aceste file CEC, cu datele esenţiale prev. de art. 1 din Legea nr. 59/1934, apreciem că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934.
În consecinţă, Curtea, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat Z.C., împotriva sentinţei penale nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, şi rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de Apel nu a putut primi apărarea inculpatului potrivit cu care s-ar impune achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe considerentul că emiterea CEC-ului s-ar datora unui fapt scuzabil, întrucât nu s-a probat un asemenea fapt, mai mult s-a dovedit că, parte din mărfuri s-au vândut şi s-a încasat şi parte din preţ constatându-se că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale şi obligatorii impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de dispoziţiile Părţii Generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată s-a reţinut că fapta comisă prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, numărul mare de acte materiale comise, numărul mare de societăţi comerciale a căror activitate a fost perturbată, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat şi rămas în mare parte neacoperit.
Referitor la persoana inculpatului, s-a ţinut seama de lipsa antecedentelor penale, de vârsta acestuia, şi de neprezentarea în faţa instanţei de judecată.
În raport de toate aceste elemente, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare, orientată spre maximul special prevăzut de lege.
În mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, a întocmit facturi fiscale şi chitanţe fiscale fictive pe numele unor persoane fizice, reprezentând operaţiuni nereale, în scopul de a produce consecinţe juridice, respectiv, transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfii, încasarea preţului şi folosirea acestora în evidenţa fiscală a societăţii.
În acest sens s-a făcut trimitere la factura nr. 6 din 05 mai 2008 emisă pe numele persoanei fizice Ţ.D., pentru suma totală de 33.088,89 RON (oţel beton), însă nu s-a putut verifica realitatea celor cuprinse în factură întrucât, conform procesului-verbal din 04 februarie 2008, rezultă că la adresa la care acesta figurează cu domiciliul stabil la evidenţa populaţiei, a fost identificată o altă familie iar numita E.R. a declarat că numitul Ţ.D. nu mai domiciliază acolo de circa 1,6 ani.
Totodată, conform raportului de expertiză contabilă judiciară, din verificarea documentelor contabile a SC Z.S. SRL Ovidiu, respectiv a „situaţiei centralizate a contului 411 „clienţi" pe luna mai 2008 a rezultat că persoanei fizice Ţ.D. i s-au vândut mărfuri în valoare de 232.409 RON dar s-a întocmit factura nr. 6 din 05 mai 2008 numai pentru mărfuri în valoare de 33.088,89 RON.
Din evidenţa contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu, a rezultat că, parte din marfa cumpărată de la societăţile parte vătămată a fost valorificată persoanei fizice V.S., cu domiciliul în L.- Republica Moldova, pe numele acestuia fiind emise de către inculpat un număr de 6 facturi pe care Ie-a înregistrat în contabilitate dar care figurau neîncasate.
Conform adresei nr. 3165334 din 16 februarie 2009 s-a comunicat că numitul V.S., cetăţean moldovean, nu figurează în evidenţele cetăţenilor străini având domiciliul sau reşedinţa în România şi că în cursul anului 2008 a intrat şi a ieşit din România, după cum urmează: intrat 24 ianuarie 2008 prin PTF Galaţi-rutier şi ieşit la data de 23 februarie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 02 martie 2008 prin PTF Galaţi-rutier şi ieşit la data de 02 aprilie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 13 aprilie 2008 prin PTF Galaţi-rutier şi ieşit la data de 11 mai 2008 prin PTF Oancea, rezultând că, la data emiterii de către inculpat a celor 6 facturi fiscale pe numele persoanei fizice V.S., susnumitul nu se afla în România, deci nu avea cum să fie cumpărătorul mărfurilor menţionate în aceste înscrisuri.
Mai mult, fiind audiată martora S.Z., fostă V., domiciliată în Galaţi, sora numitului V.S. care l-a găzduit de fiecare dată când a venit în România, aceasta a susţinut că, numitul V.S. a locuit inclusiv la domiciliul acesteia, şi că nu a cumpărat niciodată produsele menţionate în cele 6 facturi fiscale prezentate, semnătura executată la „primitor" pe aceste înscrisuri nu îi aparţine acestuia şi nici nu a auzit de vreo societate comercială din oraşul Ovidiu-judeţul Constanţa.
Instanţa de apel nu a putut primi apărarea inculpatului potrivit căreia, în opinia apărării, s-ar impune achitarea acestuia pentru săvârşiea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatului Z.C., în perioada aprilie -iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat prin neînregistrarea în totalitate a activităţilor desfăşurate (rezultate din operaţiunile comerciale desfăşurate cu cele 9 societăţi comerciale prin neîntocmirea şi nedepunerea în termen a situaţiilor financiare obligatorii dar şi prin neluarea măsurilor legale de organizare şi ţinere a evidenţei contabile a societăţii, sens în care s-a făcut trimitere la raportul de expertiză contabilă judiciară şi suplimentele la acesta, efectuate în cauză.
Din documentele contabile puse la dispoziţia expertului de către inculpatul Z.C. a rezultat că societatea nu a avut angajat un contabil autorizat, acesta apelând la persoane neatestate dar şi fără a fi angajate pentru a ţine evidenţa contabilă.
În acest sens s-a reţinut că, expertul a constatat că în perioada supusă verificării, respectiv aprilie-iulie 2008 societatea nu a înregistrat în patrimoniu obligaţiile bugetare (impozit pe profit, T.V.A., etc.) şi nu a reflectat corect în patrimoniu veniturile şi cheltuielile realizate, după cum nu a întocmit şi nici nu a depus la organele fiscale situaţiile financiare simplificate (bilanţul contabil) la data de 30 iunie 2008 dar nici la data de 31 decembrie 2008, stabilindu-se că, obligaţiile bugetare datorate de SC Z.S. SRL Ovidiu pentru activitatea desfăşurată în perioada aprilie-iulie 2008 sunt în sumă de 61.857,86 RON, respectiv: impozit pe profit în sumă de 2.543 RON (necalculat, neînregistrat şi nevirat); 311 RON impozit pe profit pentru facturile fiscale neînregistrate în evidenţe; 46.694,84 RON TVA de plată; 12.309,02 RON TVA de plată pentru mărfurile neînregistrate precum şi majorări de întârziere în valoare de 6.287,29 RON.
Nu a fost reţinută nici apărarea inculpatului potrivit căreia nu ar mai fi avut posibilitatea să efectueze aceste înregistrări urmare a ridicării tuturor înscrisurilor de către organele judiciare, întrucât, această înregistrare trebuia să se realizeze în acelaşi timp cu efectuarea operaţiunii, după cum nu poate fi primită nici apărarea inculpatului potrivit cu care nu i s-ar fi înmânat de către societăţile furnizoare facturile fiscale, acest aspect nefiind probat de către inculpat.
Instanţa de apel nu a primit apărarea inculpatului potrivit căreia s-ar impune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că din materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţii de martori şi chitanţe coroborate cu concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă efectuată în cauză, s-a probat că, parte din sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate de societatea administrată de inculpat nu au fost înregistrate în contabilitate, fiind folosite în interes personal de către inculpat.
Totodată, s-a probat că parte din mărfurile achiziţionate de societatea administrată de inculpat a fost vândută fictiv de către inculpat, astfel încât, a fost posibil ca şi sumele de bani obţinute din valorificarea acestor mărfuri să fie folosite în interes personal de către inculpat.
De asemenea, s-a probat că la data de 16 aprilie 2008, între SC C.M. Constanţa, în calitate de vânzător şi societatea administrată de inculpat, în calitate de cumpărător a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect un autoturism marca Audi A8 cu preţul de 48.300 euro, fiind emisă la data de 30 aprilie 2008 factura pentru preţul de 176.778, factură, care potrivit raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză nu a fost înregistrată în contabilitatea societăţii iar autoturismul nu a fost înregistrat în patrimoniul societăţii ca activ, deşi se impunea acest lucru, dat fiind că acesta a fost achiziţionat de societate, autoturism ce a fost folosit de inculpat în interes personal.
În consecinţă, s-a reţinut că, inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu a folosit în interes personal sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate pentru societate folosind în interes personal şi autoturismul achiziţionat pentru societate de la SC C.M. Constanţa pe care nu l-a înregistrat ca activ în patrimoniul societăţii, raportat la contractul încheiat cu societatea furnizoare, folosind astfel cu rea credinţă creditul cât şi bunurile societăţii în perioada de timp ce face obiectul cauzei.
Faţă de cele reliefate, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond şi comiterea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât, s-a stabilit că, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, devin incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., sens în care s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, de: 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 2 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul Z.C. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, ca pedeapsă principală şi de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că se impune executarea acesteia în regim de deţinere, şi aceasta raportat atât la circumstanţele reale în care s-au comis faptele, cuantumul deosebit de mare a prejudiciului total cauzat, dar şi faţă de comportamentul inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească, nepezentându-se la nici un termen de judecată.
Prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul inculpat Z.C., împotriva sentinţei penale nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, şi rejudecând a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul Z.C. - la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen.,a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 2 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul Z.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare,ca pedeapsă principală şi de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. -respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 04 martie 2009 ora 12:00 la 05 martie 2009 ora 12:00.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul Z.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4360/118/2009.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. criticând Decizia pronunţată de instanţa de apel pentru greşita încadrare juridică dată faptelor reţinându-se în mod nejustificat că nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Apărătorul recurentului intimat inculpat Z.C. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând ca la pronunţarea deciziei să se reţină beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Examinând ambele hotărâri atacate atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nu este fondat iar recursul declarat de inculpatul Z.C. este fondat în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
În ceea ce priveşte recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. criticând Decizia pronunţată de instanţa de apel pentru greşita încadrare juridică dată faptelor reţinându-se în mod nejustificat că nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Înalta Curte constată că acest motiv nu este fondat având în vedere următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen. prevăd că: "emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. l, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2)".
În acest fel, legiuitorul a incriminat ca infracţiune de înşelăciune, prin alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), atât fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, cât şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului.
Rezultă aşadar prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin săvârşirea oricăreia dintre faptele de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.
În cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen., deoarece îi lipseşte un element constitutiv esenţial, respectiv inducerea în eroare, condiţie cerută fără echivoc prin alin. (1) al aceluiaşi articol, faptă care este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia, săvârşeşte infracţiunea prevăzută în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".
Art. 84 din Legea nr. 59/1934 reglementează la pct. 1-4 infracţiunile privitoare la emiterea şi forma cecurilor, acestea constând în esenţă: emiterea cecului fără să fi avut autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient; emiterea cecului cu data falsă; emiterea cecului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis chiar in favoarea trăgătorului.
Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau completate în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
Totodată, în cazul săvârşirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituţia bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acţiunea de emitere a cecului fără respectarea condiţiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia penală nr. 5/2011 din 21 ianuarie 2011, a condamnat pe inculpatul Z.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pedeapsă care a fost contopită cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 4360/118/2009 urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ca mai grea de 2 ani închisoare pedeapsa principală şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, b) şi c) C. pen.
S-a reţinut prin rechizitoriu că în perioada mai aprilie-iulie 2008 „ inculpatul Z.C. a emis în calitate de administrator al SC „Z.S." SRL Ovidiu în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi a indus în eroare, în mod repetat reprezentanţii a 9 societăţi comerciale atât la încheierea unor contracte de vânzare cumpărare a unor mărfuri cât şi cu ocazia executării acestora emiţând 11 file cec parte din ele necompletate cu elemente le esenţiale prevăzute de lege ştiind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în contul bancar prejudiciul total cauzat fiind de 629.889,48 RON.
Conform unei practici comerciale fără acoperire în prevederile legale în materie, eliberarea cecurilor „în alb" a fost utilizată în relaţiile comerciale derulate de societatea al cărui administrator era inculpatul cu diverşi agenţi economici care au primit aceste documente ca garanţie a achitării debitelor.
Înalta Curte reţine că SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanţa, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa au acţionat în sensul valorificării filelor CEC emise de inculpat, cu toate că aceştia cunoşteau situaţia financiară a societăţii debitoare, filele cec fiind emise înainte ca societatea debitoare a inculpatului să intre în interdicţie bancară astfel încât nu se poate reţine că inculpatul cu rea credinţă nu ar fi adus la cunoştinţa societăţilor părţii vătămate acest aspect.
În dovedirea acestor susţineri sunt declaraţiile numitei A.O. reprezentantul legal al SC A.C. SRL Lumina, S.E. reprezentantul legal al SC S.A.S. SRL Năvodari, numita G.D. reprezentantul legal al SC S. SRL Constanţa, S.E. reprezentantul legal al SC D.V. SRL Ovidiu, N.A. reprezentantul legal al SC L.N. SRL Constanţa, H S.M. reprezentantul legal la SC M. SRL Constanţa.
În ce priveşte relaţia comercială avută cu SC A.C. administrată de O.A. s-a cunoscut că filele cec au fost date cu titlu de garanţie şi că plata urma să se realizeze cu ordin de plată, plata ce urma să se facă după vânzarea mărfii cu ordin de plată, filele cec fiind introduse la plată numai după expirarea termenului scadent.
În ceea ce priveşte relaţia comercială cu SC M. SRL Constanţa, Înalta Curte reţine că între această societate şi societatea comercială pe care o reprezenta inculpatul au fost emise mai multe file cec care au fost onorate de unitatea bancară fiindu-i achitată SC M. SRL Constanţa suma de 10288,24 RON, excepţie făcând ultimele două file cec care au fost refuzate la plată.
Aprecierea parchetului în sensul că filele cec emise anterior în cadrul tranzacţiilor derulate cu toate aceste societăţi comerciale şi achitate de către inculpat au avut ca scop crearea aparenţei solvabilităţii sale la termenele de scadenţă fixate, nu poate fi primit de Înalta Curte ci dimpotrivă rezultă lipsă intenţiei inculpatului de a induce în eroare această societate, cu atât mai mult cu cât filele cec erau lăsate doar cu titlu de garanţie, urmând a fi restituite după vânzarea mărfurilor şi primirea sumelor de bani.
Situaţii similare au avut loc şi în desfăşurarea tranzacţiilor comerciale între SC Z.S. SRL Ovidiu al cărei reprezentant este inculpatul şi SC S.A.S. SRL Năvodari SC, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa, în sensul că inculpatul a desfăşurat mai multe tranzacţii cu aceste societăţi şi drept urmare obligaţiile financiare au fost onorate neexistând incidente de această natură, excepţie făcând numai ultimele file cec lăsate ca drept garanţie situaţie ce s-a creat datorită problemelor financiare ale societăţii comerciale a inculpatului.
Cu privire la afirmaţia parchetului în sensul că inculpatul Z.C. ca reprezentant al SC Z.S. SRL a emis filele cec către cele 9 societăţi comerciale în intervalul de timp în care acesta se afla în interdicţie bancară, Înalta Curte constată că nici acest argument nu poate fi primit având în vedere următoarele considerente.
Conform cererii de înscriere a refuzului bancar în fişierul naţional de cecuri emisă de R. Bank SA sub nr. 6745 din 24 iunie 2008 s-a instituit interdicţia bancară în sarcina SC Z.S. SRL de a emite cecuri, trăgătorul fiind declarat de această bancă în interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 24 iunie 2008-24 iunie 2009, cecurile fiind refuzate la plată ca urmare a lipsei totale de disponibil.
La data de 09 iunie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a încheiat contractul nr. 160 de vânzare -cumpărare comercială cu SC M. SRL Constanţa, moment la care au fost emise un număr 2 file cec seria BD şi completată cu suma de 36.631,14 RON la data de 20 iunie 2008 şi fila cec emisă „în alb" fiind doar semnată şi ştampilată de către inculpat, file care au fost introduse la plată abea la data de 24 iunie 2008.
La data de 13 iunie 2008 inculpatul în calitate de reprezentant al SC Z. SRL Ovidiu a achiziţionat de la SC I.M&D. SA Bucureşti ţigări conform facturii fiscale nr. 40680113, stabilindu-se un termen de efectuare a plăţii mărfii la 7 zile de la data livrării termen la care a fost emisă fila cec seria BD, fiind introdusă la bancă pentru decontare la data de 24 iunie 2008 şi întrucât SC Z.S. SRL Ovidiu intrase în interdicţie bancară fila a fost refuzată în totalitate la plată.
La data de 07 iunie 2008 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 5 între SC Z.S. SRL Ovidiu şi SC A.C. SRL Lumina având ca obiect comercializare de produse, dată la care inculpatul a emis filele cec care au fost introduse la plată de către O.A. reprezentanta SC A.C. SRL la data de 24 iunie 2008 şi 25 iunie 2008 ca urmare a împrejurării că inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii.
La data de 06 iunie 2008 inculpatul a cumpărat de la SC S.A.S. SRL Năvodari ţiglă ceramică iar pentru plata mărfii a emis fila cec „în alb" semnată şi ştampilată de inculpat, fără a completa celelalte rubrici, iar la data de 25 iunie 2008 fila cec a fost introdusă la bancă de către S.E. însă la data de 27.06.2008 a fost refuzată în totalitate ca urmare interdicţiei bancare.
La data de 16 aprilie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare sub nr. 14, între SC C.M. Constanţa şi SC Z.S. SRL Ovidiu având ca obiect achiziţionarea de către cumpărătorul SC Z.S. SRL Ovidiu a unui autovehicul model Audi A8 la preţul de 48.300 euro cu condiţia ca în termen de 30 de zile să fie achiziţionat prin sistem leasing sau să se achite preţul integral, moment la care a fost emisă fila cec semnată şi ştampilată de către inculpat cu scopul de a garanta plata contravalorii autoturismului dacă nu s-ar fi încheiat un contract de leasing.
La data de 24 iunie 2008 inculpatul a achiziţionat marfă de la SC S. SRL Constanţa pe bază de facturi fiscale, nefiind încheiat vreun contract de vânzare cumpărare, fiind emisă la aceiaşi dată fila cec „în alb" fără fi completate rubricile referitoare la sumă şi data emiterii fiind introdusă la bancă spre decontare la data de 02 iulie 2008 fiind refuzată ca urmare a interdicţiei bancare a societăţii inculpatului.
La data de 24 iunie 2008 inculpatul a lansat o comandă de marfă respectiv tip ţiglă şi şuruburi de la SC D.V. SRL (în cursul anului 2008 cele două societăţi comerciale desfăşurând mai multe tranzacţii comerciale fără să existe incidente financiare între acestea), inculpatul emiţând fila cec „în alb" semnând şi ştampilând fila cec, celelalte date fiind completate de SC D.V. SRL şi introdusă la plată la data de 09 iulie 2008.
La data de 08 aprilie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare sub nr. 423 între SC A. SRL Galaţi şi SC Z.S. SRL Ovidiu, dată la care inculpatul a emis „în alb" fila cec, fiind semnată şi ştampilată de către inculpat celelalte rubrici fiind completate de reprezentaţii SC A. SRL Galaţi şi introdusă la bancă la data de 14 iulie 2008.
La data de 10 iunie 2008 inculpatul a emis „în alb" fila cec ca urmare a achiziţionării de la SC L.N. SRL Constanţa a unei cantităţi de 45 tone nisip vândut către SC Z.S. SRL Ovidiu, filă cec ce a fost completată la celelalte rubrici de către reprezentanţii SC L.N. SRL şi introdusă la bancă la data de 17 iulie 2008.
Din coroborarea acestor înscrisuri cu declaraţiile reprezentanţilor societăţilor comerciale cu care inculpatul a avut în derulare mai multe tranzacţii comerciale rezultă împrejurarea că nu există intenţia inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate, filele cec fiind emise înainte ca SC Z.S. SRL Ovidiu pe care o reprezenta inculpatului să intre în interdicţie bancară, neputându-se reţine reaua credinţă a inculpatului în sensul de a nu aduce la cunoştinţa părţilor vătămate că la momentul emiterii filelor cec inculpatul nu a avut disponibil financiar.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 rezultă că infracţiunea este comisă de către orice persoană care emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot sau în parte de disponibilul avut, după tragerea cecului si mai înainte de trecerea termenelor prevăzute de prezentare.
În alin. (3) din art. 84 din Legea nr. 39/1934 este incriminată fapta de a emite un CEC cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale cerute de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. 1 si 11.
În raport de aceste norme, se constată existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective este evidentă forma intenţiei directe, infracţiunea consumându-se în momentul emiterii filelor cec în condiţiile enumerate anterior.
De asemenea sub aspectul laturii obiective nu este condiţionată de introducerea actelor în circuitul civil (lucru de altfel realizat în momentul în care cei 9 beneficiari de file cec le-au prezentat în vederea valorificării, cu consecinţa refuzului la plată, pe motivul lipsei disponibilului bancar).
Un alt argument îl reprezintă faptul că Legea nr: 59/1934 a fost modificată de mai multe ori, fără să se facă referire la art. 84 alin. (1) pct. 2, deşi legiuitorul avea interesul şi prilejul să reglementeze explicit abrogarea unei prevederi legale de natură penală, dacă aprecia că aceasta este insuficientă. Abrogarea acelui text de lege ar fi lăsat fără sancţiune faptele care ar eluda spiritul şi lit. Legii nr. 59/1934, întrucât cecul se bazează pe premisa existenţei disponibilului în contul bancar în momentul emiterii lui.
Prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 sunt imperative sub aspectul condiţiilor emiterii cecului, stabilind că operaţiunea poate fi făcută numai dacă trăgătorul are disponibil în cont. Această cerinţă nu poate fi eludată prin acordul părţilor, pentru că norma legală este imperativă, iar cecul nu reprezintă un instrument de garantare a creanţelor şi nu este lăsat conţinutul său la latitudinea părţilor, ca în cazul altor acte juridice. Dacă părţile convin să accepte tranzacţia în alte condiţii decât cele stabilite de Legea nr. 59/1934, au la dispoziţie varianta utilizării biletului la ordin, care nu prezintă restricţii legale sub aspectul preconstituirii provizionului.
Toate aceste împrejurări şi argumente au fost statuate prin Decizia cadru nr. lX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEcare a reglementat că în măsura în care beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Referitor la recursul declarat de recurentul inculpat L.C.
Înalta Curte constată că este fondat şi va fi admis dar nu pentru motivul invocat de apărătorul inculpatului respectiv motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., ci va fi admis în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei în sensul greşitei dispoziţii de obligare a inculpatului Z.C. la plata despăgubirilor civile către părţile civile SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanţa, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa.
Cu privire la stabilirea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia reţinute în sarcina inculpatului Z.C., Înalta Curte constată că instanţa de apel a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 4360/118/2009 la o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 2 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a- ll-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pedepse ce au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săv. infracţiunii pev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu plic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare de executat în regim de detenţie.
Instanţa de apel a avut în vedere şi circumstanţele reale în care s-au comis faptele, cuantumul deosebit de mare al prejudiciului total cauzat, dar şi comportamentul inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească, neprezentându-se la nici un termen de judecată apreciind că faţă de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reţinerea beneficiului inculpatului a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unei pedepse în regim de detenţie fără a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Toate aceste împrejurări - cu excepţia argumentului privind „cuantumul deosebit de mare a prejudiciului total cauzat de către inculpat " - reţinute de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor au contribuit la stabilirea pedepsei de 2 ani cu executare în regim de detenţie, întrucât aplicarea pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului contopită cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 2 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim de detenţie neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1034 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) este o infracţiune care are un pericol social ridicat dar prin prisma faptului că cuantumul pedepsei stabilit de legiuitor este unul redus, aşa încât legiuitorul nu a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii.
Însă împrejurarea că inculpatul s-a sustras pe parcursul procesului penal nefiind prezent în faza cercetării judecătoreşti dar şi împrejurarea că a mai suferit condamnări aşa cum s-a reţinut anterior, este exclusă aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată a executării pedepsei în sensul disp. art. 81 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului Z.C. cât şi a modalităţii de executare în regim de detenţie, faţă de criticile formulate în recurs, constatând că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin condamnarea suferită anterior, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul decredibilizării instituţiilor bancare. Înalta Curte nu poate reţine ca întemeiat motivul ce a fost avut în vedere, printre altele, de instanţa de apel în cadrul aprecierii circumstanţelor reale în care au fost comise faptele în sensul „cuantumului deosebit de mare al prejudiciului total cauzat de către inculpat" deoarece din perspectiva dispoziţiilor Legi nr. 59/1934, prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată este determinat de neexecutarea obligaţiei asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu încălcarea legii penale, acestea fiind infracţiuni de pericol ce nu obligă la acoperirea vreunui prejudiciu material.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul Z.C. întrucât în cauză pedeapsa rezultantă aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micşorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Referitor la acţiunea civilă a cauzei, Înalta Curte constată că nu este admisibilă în faţa instanţei penale întrucât, pe de o parte, infracţiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de pericol şi ca atare nu sunt susceptibile să producă un prejudiciu material, iar pe de altă parte, cecul refuzat la plată constituie titlu executoriu, astfel încât în cazul admiterii acţiunii civile s-ar ajunge în situaţia ca partea să obţină două titluri pentru aceeaşi creanţă.
Conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, reglementează aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului, prescripţia şi infracţiunile care au legătură cu folosirea cecului.
Elementele esenţiale reglementate constau în: denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei şi a locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnătura celui care se obligă.
În esenţă, astfel de infracţiuni constau în: emiterea cecului fără autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis chiar în favoarea trăgătorului.
Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
În cazul săvârşirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituţia bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acţiunea de emitere a cecului fără respectarea condiţiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Ca urmare, infracţiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, sunt infracţiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.
Mai este de observat că, în cazul infracţiunilor reglementate de dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, situaţia-premisă este dată de existenţa unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate.
În asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii au la dispoziţie numai acţiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu şi acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.
Or, faţă de aceste dispoziţii legale, chiar şi în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea condiţiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, conform dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 nu mai este necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să îşi poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însăşi punerea în executare silită a cecului după o prealabilă învestire cu formulă executorie.
În aceste condiţii, alăturarea acţiunii civile celei penale ar duce, prin soluţionarea (în ipoteza admiterii), la crearea a două titluri executorii (hotărârea penală care soluţionează acţiunea civilă şi cecul însuşi), ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, obţinerea unui titlu executoriu pe calea acţiunii civile alăturate celei penale nici nu şi-ar justifica utilitatea cât timp hotărârea ce s-ar pronunţa în această privinţă nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menţionat în cecul perfect valabil şi executoriu.
De altfel, instanţa supremă a statuat anterior în această materie, prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968, şi ulterior prin Decizia nr. 43/2008 că infracţiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele şi, ca atare, în cazul unor asemenea infracţiuni instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale nu este competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă alăturată celei penale, urmând a se pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.
Înalta Curte faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 39515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând.
Va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului Z.C. la plata despăgubirilor civile către părţile civile SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanţa, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa.
Va respinge, ca inadmisibile, acţiunile civile exercitate în procesul penal de părţile civile SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanţa, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
În temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 198 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând.
Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului Z.C. la plata despăgubirilor civile către părţile civile SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanţa, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa.
Respinge, ca inadmisibile, acţiunile civile exercitate în procesul penal de părţile civile SC M. SRL Constanţa, SC I.M.&D. SA Bucureşti, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanţa, SC S. SRL Constanţa, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galaţi şi SC L.N. SRL Constanţa.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2726/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3376/2011. Penal. Falsul material în... → |
|---|
