ICCJ. Decizia nr. 2745/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2745/2011
Dosar nr. 5894/1/2011
Şedinţa publică din 22 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 iulie 2011 pronunţată în dosarul nr. 235/110/2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a menţinut în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaţilor U.C., U.R., U.D. şi U.I., reţinându-se, în esenţă, că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea şi natura faptelor şi modalitatea de săvârşire a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii U.C., U.R., U.D. şi U.I. solicitând cercetarea lor în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii U.C., U.R., U.D. şi U.I. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de omor, întrucât la data de 27 octombrie 2010 i-au aplicat victimei M.T. mai multe lovituri în zona capului şi toracelui, cu diferite obiecte contondente (o bâtă, o furcă, o greblă şi o sticlă), cauzându-i decesul.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău, constatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 143 raportat la art. 681 C. proc. pen. şi ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că aceste temeiuri se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia iniţială, aceea a existenţei probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii a săvârşit fapta pentru care sunt cercetaţi.
La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor U.C., U.R., U.D. şi U.I., Înalta Curte are în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, circumstanţele personale ale acestora, dar şi rezonanţa socială a infracţiunilor de acest gen.
Astfel, se constată că inculpaţii U.C., U.R., U.D., deşi se bucură de circumstanţe personale favorabile, excepţie făcând inculpatul U.I. care este recidivist post executoriu, sunt cercetaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi din natura şi modalitatea concretă de comitere a acesteia (mai multe persoane împreună i-au aplicat victimei lovituri cu diferite obiecte contondente în zona toracelui şi craniului), precum şi din urmarea produsă (infracţiune violenţă care a condus la suprimarea vieţii unei persoane).
În plus, chiar dacă au trecut 8 luni de la arestarea preventivă a inculpaţilor U.C., U.R., U.D. şi U.I., se justifică în continuare menţinerea acestora în arest, fără ca astfel să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi prevenţia provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanţele cauzei nu s-a depăşit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenţiei preventive.
Ca atare, Înalta Curte reţine că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunţarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puţin restrictivă de libertate, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel care a menţinut sarea de arest a inculpaţilor U.C., U.R., U.D. şi U.I.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulat de inculpaţii U.C., U.R., U.D. şi U.I.
In raport de soluţia ce se va pronunţa, instanţa îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispoziţiilor art. 192 alin.(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recurile declarate de inculpaţii U.C., U.R., U.D. şi U.I. împotriva încheierii din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 235/110/2011.
Obligă recurenţii inculpaşi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2723/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2752/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
