ICCJ. Decizia nr. 2753/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2753/2011
Dosar nr. 5958/1/2011
Şedinţa publică din 22 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 04 iulie 2011 pronunţată în dosar nr. 1874/87/2011, Curtea de Bucureşti, secţia I penală, a menţinut în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatei S.D.F., reţinându-se, în esenţă, că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de trafic de minori în formă continuată şi constituire de grup infracţional organizat fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea şi natura faptelor şi modalitatea de săvârşire a acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata S.D.F. solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpata S.D.F. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunile de trafic de minori în formă continuată şi constituire de grup infracţional organizat, întrucât în anul 2009 inculpata a organizat un grup infracţional în scopul exploatării sexuale a unor persoane de sex feminin, sens în care a recrutat prin ameninţare şi violenţă mai multe minore pe care le-a găzduit, obligându-le să practice prostituţia.
Inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea de şedinţă din 02 februarie 2011 a Tribunalului Teleorman, constatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 143 raportat la art. 681 C. proc. pen. şi ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că aceste temeiuri se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia iniţială, aceea a existenţei probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat.
La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei S.D.F., Înalta Curte are în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, circumstanţele personale ale acesteia, dar şi rezonanţa socială a infracţiunilor de acest gen.
Astfel, se constată că inculpata S.D.F., deşi se bucură de circumstanţe personale favorabile, este cercetată pentru săvârşirea unor infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi din natura şi modalitatea concretă de comitere a acestora (iniţierea unui grup infracţional organizat şi exploatarea sexuală a mai multor minore prin acte de ameninţare şi de violenţă), precum şi din urmarea produsă (infracţiuni de natură a aduce atingere integrităţii corporale sau psihice, precum şi normelor de convieţuire socială).
În plus, chiar dacă au trecut 5 luni de la arestarea preventivă a inculpatei S.D.F., se justifică în continuare menţinerea acesteia în arest, fără ca astfel să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi prevenţia provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanţele cauzei nu s-a depăşit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenţiei preventive.
Ca atare, Înalta Curte reţine că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunţarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puţin restrictivă de libertate, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel care a menţinut sarea de arest a inculpatei S.D.F.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatei S.D.F.
În raport de soluţia ce se va pronunţa, instanţa îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatei S.D.F. împotriva încheierii din 04 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 1874/87/2011.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2752/2011. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2756/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
