ICCJ. Decizia nr. 2765/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2765/2011
Dosar nr.3527/97/2010
Şedinţa publică din 27 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 3527/97/2010 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
A fost condamnat inculpatul L.I., aflat în stare de arest preventiv, la:
- 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2010 până la 22 decembrie 2010.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
- 4380,76 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva,
- 603 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara,
- 1500 lei daune materiale către L.R.D.,
- 5000 lei daune morale către partea civilă L.R.D.,
- 5000 lei daune morale către partea civilă L.E.I.,
- 5000 lei daune morale către partea civilă H.A.O.,
- 10.000 lei daune morale către partea civilă L.L.L.,
- 10.000 lei daune morale către partea civilă L.R.,
- 10.000 lei daune morale către partea civilă L.C.
Au fost respinse, în rest, pretenţiile civile.
S-a constatat că au fost înregistrate, o dată cu dosarul, sub nr. 48/2010 din Registrul de corpuri delicte şi mijloace materiale de probă aflat de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, plicurile 1, 2, 4 şi plicul nr. 3.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 450 lei reprezentând onorariu asistenţă juridică din oficiu pentru 3 părţi civile, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Determinând vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunii expuse, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 05 iunie 2010, pe fondul consumului de alcool, între inculpatul L.I. şi victima I.L. a izbucnit un conflict în care inculpatul i-a aplicat victimei, în zona capului, mai multe lovituri cu o scândură (scândura de şezut din căruţa în care se afla victima), în urma acestor lovituri victima decedând la data de 13 iunie 2010 la Spitalul Judeţean Deva.
Fapta este dovedită cu declaraţiile martorilor M.M. şi M.L.M. care l-au văzut pe inculpat lângă victima plină de sânge pe faţă, aflată în căruţă şi care au constatat că era lovit în zona capului. De asemenea, l-au mai văzut pe inculpat aruncând cu apă peste victimă cu o găleată de culoare albastră.
Prezenţa inculpatului lângă victimă având o scândură în mână precum şi urme de sânge în zona capului victimei, anterior sosirii oricărei alte persoane la locul incidentului, au fost observate şi de martorele M.M.E. şi L.S. (nepoata şi, respectiv, fiica inculpatului), aşa cum au declarat acestea în faza de urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor legale, declaraţii pe care instanţa le va avea în vedere chiar dacă, în faza de judecată, prin prisma relaţiilor de rudenie, acestea nu au dorit să mai dea declaraţie.
Potrivit raportului medico-legal moartea victimei s-a datorat bronhopneumoniei, complicaţie survenită în evoluţia unui traumatism craniuo-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală operată iar mecanismul tanato-generator a constat în loviri repetate cu corp dur.
Inculpatul nu a recunoscut fapta şi a arătat că victima a fost lovită de martorul M.L. care l-a trântit de săpătoarea aflată în căruţă, acesta fiind mecanismul tanato-generator însă versiunea sa nu este confirmată de probe.
Aşa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 65 u.p. între inculpat şi victimă există o relaţie de rudenie de gradul III (inculpatul şi tatăl victimei fiind fraţi, victima este nepotul de frate al inculpatului).
Incidentul s-a produs în loc public, respectiv pe un drum sătesc, în apropierea locuinţei familiei M. (declaraţie martora M.M.E.) dar şi a inculpatului cu care fam. M. este vecină de 14 ani.(f. 86 u.p.)
Inculpatul este cunoscut ca o persoană agresivă pe fondul consumului de alcool, aşa cum rezultă şi din referatul de evaluare efectuat (f 96-97) şi nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la faţa locului (f 5-19 dosar urmărire penală), raport medico-legal de necropsie (filele 21-26 dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor M.M.E. (filele 71-73, 81-82 dosar urmărire penală), L.S. (f 74-76 , 84-85 dosar urmărire penală), M.M. (f 76-77 dosar urmărire penală, 86-87 dosar urmărire penală, f. 76 şi 108 dosar fond), M.L.M. ( f. 78-80 dosar urmărire penală, 83 dosar urmărire penală şi 77 şi 109 dosar fond), declaraţiile inculpatului (f. 96-98 dosar urmărire penală, 56 dosar fond).
În drept, fapta inculpatului, comisă în circumstanţele sus arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
Vizând încadrarea juridică a faptei, s-a reţinut că la termenul de judecată din 2 decembrie 2010 inculpatul, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. c) şi i) C. pen. în lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., motivat de faptul că inculpatul nu a intenţionat să o omoare pe victimă.
Instanţa nu şi-a însuşit această apărare în condiţiile în care faţă de obiectul folosit de inculpat, zona vitala vizată (zona capului), intensitatea loviturilor care a determinat traumatismul craniuo-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală, este neîndoielnic că suntem in prezenta infracţiunii de omor săvârşită cu intenţie motiv pentru care cererea a fost respinsă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:
Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva, a dovedit cheltuieli în sumă de 4380,76 lei, potrivit decontului depus (f 22 instanţă) iar Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara, cheltuieli în cuantum de 603 lei (f 24), fiecare dintre unităţile spitaliceşti menţionate au făcut dovada pretenţiilor civile prin depunerea la dosarul cauzei de înscrisuri astfel că, în baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, va fi obligat inculpatul la sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Partea civilă L.D.R. a făcut dovada despăgubirilor materiale în cuantum de 1500 lei (f. 68-73 instanţă), astfel ca instanţa, in baza art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., le va admite si-l va obliga pe inculpat la plata acestora.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, au fost avute în vedere relaţiile de rudenie dintre părţi, faptul ca victima era singurul părinte in viata al părţilor vătămate iar pentru părţile vătămate minore si singurul întreţinător, fiind evidenta o trauma emoţionala urmare a celor întâmplate, Tribunalul, având în vedere aceleaşi texte de lege, le-a admis astfel: cate 5000 lei daune morale către părţile civile L.R.D., L.E.I. si H.A.O., părţi vătămate majore, si cate 10.000 lei daune morale către părţile civile L.L.L., L.R., L.C., părţi vătămate minore si pentru care s-a instituit curatela, apreciind aceste sume ca fiind în măsura să acopere traumele suferite de părţi.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel, în termenul legal impus de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul L.I., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba (filele 8-9):
- instanţa fondului a omis a acorda despăgubiri periodice pentru cei trei copii minori ai victimei I.L., începând cu data de 13 iunie 2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- instanţa de fond se impunea, în considerarea dispoziţiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă;
- în asemenea situaţii se impunea ca prima instanţă, din oficiu, să se preocupe de stabilirea pagubei suferite de copiii minori - în urma decesului tatălui lor, pagubă care constă în contravaloarea contribuţiei efective a victimei la întreţinerea lor.
II. Inculpatul L.I. (filele 23-25):
- instanţa fondului a reţinut o încadrare juridică greşită a faptei comise de către inculpat şi care, în circumstanţele date, nu se poate circumscrie infracţiunii prevăzute de art. 175 alin. (1), (2) lit. c) şi i) C. pen., ci întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.;
- sancţiunea penală aplicată inculpatului este mult prea severă în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei: legătura de rudenie dintre părţi, relaţiile anterioare dintre acestea, precum şi vârsta înaintată a apelantului.
- despăgubirile civile acordate de către instanţa fondului cu titlu de daune morale sunt exagerate şi nu reflectă un prejudiciu moral real, luând în considerare relaţiile tensionate dintre victimă şi fiii săi (există date că victima era agresată frecvent de către fiul său L.R.D.), iar în ce priveşte persoana minorului L.C. , nu există o legătură afectivă între cei doi, faţă de acesta fiind instituită o măsură de protecţie specială prin plasarea sa în centrul de îngrijire şi recuperare Hunedoara.
Curtea a procedat la ascultarea inculpatului L.I., acesta prezentând propria versiune asupra probelor imputate (fila 22).
In procedura apelului au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia martorului I.A.R. (fila 45 dosar apel) şi înscrisuri constând în: ancheta socială întocmită la domiciliul victimei (fila 60), adresa emisă de D.G.A.S.P.C. Hunedoara însoţită de Hotărârea nr. 1360 din 10 octombrie 2005 a Consiliului Judeţean Hunedoara - Comisia pentru protecţia copilului (fila 669).
Prin Decizia penală nr. 46/A din 17 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 257 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, în ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a acorda despăgubiri periodice în favoarea minorelor L.L.L. şi L.R., şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul L.I. să plătească minorelor L.L.L. (n. la 11 mai 1993) şi L.R. (n. la 17 aprilie 2000) suma de câte 150 lei lunar, începând cu 13 iunie 2010 şi până la majoratul minorelor sau alte dispoziţii legale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) compută din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 17 iunie 2010, la 17 martie 2011.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator de la dosar: proces verbal de cercetare la faţa locului (f 5-19 dosar urmărire penală), raport medico-legal de necropsie (filele 21 -26 dosar urmărire penală), depoziţiile martorilor M.M.E., L.S., M.M., M.L.M., coroborate parţial cu declaraţiile inculpatului.
S-a reţinut că jurisdicţia inferioară a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigenţele prevăzute de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunii expuse.
S-a reţinut că în data de 05 iunie 2010, în urma unor neînţelegeri intervenite pe fondul consumului de alcool, inculpatul - unchiul victimei - i-a aplicat acesteia lovituri repetate cu o bucată de lemn (scândura de şezut din căruţa în care se afla victima), în zona capului, cauzându-i leziuni ce au condus la deces, în data de 13 iunie 2010.
Nu au fost acceptate apărările formulate de către inculpat care, dintr-o primă perspectivă, a încercat să plaseze vinovăţia în persoana martorului M.L. (fila 22), iar într-o altă abordare, arată că încadrarea juridică a faptei imputate este greşită, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.
Vizând primul aspect relevat de către inculpat, curtea de apel a reţinut, aşa cum s-a relevat mai sus, că ansamblul probelor de la dosar atestă, fără dubiu, calitatea sa de autor al faptei de omor calificat.
In speţă nu există date clare şi pertinente care să convingă asupra împrejurării că martorul M.L. ar fi avut vreo altercaţie la acea dată cu victima.
Vizând calificarea juridică dată faptei, s-a arătat că aceasta a fost corect reţinută de către instanţă, în raport cu baza factuală conturată în urma coroborării probelor de la dosar.
S-a apreciat că intenţia inculpatului de a ucide, chiar indirectă, rezultă din însăşi materialitatea actelor de agresiune (lovituri puternice, repetate cu o scândură) şi zona anatomică vizată (capul), neputându-se constata existenţa praeterintenţiei specifică infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Prin acţiunile sale violente îndreptate asupra victimei, inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal.
Vizând aspectele de netemeinicie invocate de către inculpat, Curtea le-a apreciat ca neîntemeiate, sancţiunea penală aplicată corespunzând pe deplin exigenţelor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind concordante atât cu gradul de pericol social concret al faptei, şi care este unul extrem, cât şi aspectelor ce relevă personalitatea acestuia (atitudinea sa procesuală inadecvată, inconstantă, de negare a vinovăţiei, încercarea de a plasa responsabilitatea comiterii faptei asupra unei persoane nevinovate, străine de incident).
Fără a nega sau minimaliza celelalte aspecte ce ţin de persoana inculpatului (vârsta înaintată a acestuia, lipsa antecedentelor penale, comportamentul social adecvat), s-a apreciat că o atenuare a răspunderii penale nu ar corespunde posibilităţilor reale de reeducare a acestuia şi nu ar oferi garanţii suficiente asupra atingerii scopului preventiv şi educativ instituit de art. 52 C. pen.
O pedeapsă mai redusă ar înfrânge principiul proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament şi nu ar realiza o prevenţie şi reeducare eficientă, nefiind în măsură să îndeplinească funcţia de fermitate, exemplaritate şi intransigenţă, specifică mijlocului de constrângere prevăzut de lege.
In ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, supusă criticilor Parchetului şi ale inculpatului, expuse pe larg în motivele de apel, s-a reţinut că jurisdicţia inferioară a omis să stabilească despăgubiri periodice în favoarea copiilor minori ai victimei, deşi se impunea să-şi exercite rolul activ, în conformitate cu art. 17 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Conform actelor de la dosar, victima avea la momentul decesului trei copii minori, din care doar doi în întreţinerea sa (filele 60-61, 66 dosar apel). Minorul L.C. s-a născut la data de 1 iunie 2005 în municipiul Deva şi, conform Hotărârii nr. 1360 din 10 octombrie 2005 a Comisiei pentru protecţia copilului Hunedoara, se află în măsura de protecţie specială - plasament la centru specializat pentru copii cu dizabilităţi Hunedoara, din 10 octombrie 2005, fiind vorba despre o măsură definitivă, în raport cu gradul său de handicap.
În aceste circumstanţe, se impunea să se stabilească în favoarea celorlalţi minori, L.L.L. (născută la 11 mai 1993) şi L.R. (născută la 17 aprilie 2000), despăgubiri civile materiale periodice reprezentând contravaloarea întreţinerii acordate de către victimă şi calculate conform venitului minim pe economie, raportat la lipsa unei activităţi remunerate a defunctului.
S-a considerat că, în raport cu venitul minim pe economie şi numărul membrilor familiei (copiii minori aflaţi în întreţinere şi defunctul), suma ce se impune a fi acordată cu titlu de despăgubiri periodice este 150 lei pentru fiecare din minorele L.L.L. şi L.R., începând cu 13 iunie 2010 şi până la majoratul acestora sau intervenţia altor dispoziţii legale.
În ce priveşte criticile aduse de către inculpat, vizând cuantumul exagerat al daunelor morale acordate fiilor majori şi minori ai victimei, s-a arătat că acestea sunt vădit nefondate, în cauză neexistând motive pertinente şi suficiente care să justifice o reducere a acestora.
Curtea a apreciat că sumele de 5.000 lei şi respectiv, 10.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată părţilor, însă o atenuare a răspunderii civile a inculpatului ar crea o disproporţie între obligaţia sa de reparare a prejudiciului moral şi trauma psihică la care au fost supuşi copii victimei prin decesul acesteia.
Aspectele invocate de către inculpat în apărare, vizând relaţiile tensionate dintre victimă şi copilul său major (L.R.D.) şi inexistenţa relaţiilor afective dintre victimă şi copilul său instituţionalizat nu reprezintă temeiuri suficiente pentru a ignora sau minimaliza pierderea suportată de către fiecare din părţile civile şi care, indiferent de nivelul de afecţiune existent, şi-au pierdut al doilea părinte (mama fiind decedată în urmă cu 2 ani).
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Recursul inculpatului este fondat.
Infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. constă în provocarea morţii victimei ca urmare a săvârşirii vreuneia din faptele prevăzute în art. 180 - 182 C. pen. Aceasta este o infracţiune praeterintenţionată, adică lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă, respectiv moartea victimei are loc din culpa inculpatului.
In cauza de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174-175 lit. c) şi i) C. pen., constând în aceea că la data de 05 iunie 2010, pe fondul consumului de alcool, între inculpatul L.I. şi victima I.L. a izbucnit un conflict în care inculpatul i-a aplicat victimei, în zona capului, mai multe lovituri cu o scândură (scândura de şezut din căruţa în care se afla victima), în urma acestor lovituri victima decedând la data de 13 iunie 2010 la Spitalul Judeţean Deva.
Având în vedere probele administrate în cauză, în raport de care a fost stabilită situaţia de fapt, intenţia inculpatului de a ucide, chiar indirectă, rezultă din însăşi materialitatea actelor de agresiune, respectiv loviturile repetate cu o scândură în zona capului, neputându-se constata existenţa praeterintenţiei specifică infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Prin acţiunile sale violente îndreptate asupra victimei, inculpatul a acceptat producerea morţii victimei.
Ca atare, cererea de schimbare a încadrării juridice în dispoziţiile art. 183 C. pen. nu poate fi primită, urmând ca acest motiv de recurs să fie respins.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că faţă de împrejurările în care s-au comis faptele şi circumstanţele personale ale inculpatului, reeducarea acestuia se poate realiza şi cu o pedeapsă mai mică.
Din datele existente la dosar, respectiv referatul de evaluare emis de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, rezultă că agresiunea inculpatului asupra victimei a avut loc pe fondul consumului de alcool şi a stării tensionate existente între cei doi, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită corectă în familie şi faţă de membrii comunităţii, este văduv şi este preocupat de situaţia familiei, fiind un bun gospodar.
Totodată, din actele medicale emise de Spitalul penitenciar Dej şi depuse la dosar rezultă că inculpatul, în vârstă de 80 ani suferă de mai multe afecţiuni, respectiv, HTA gr. II risc înalt, cardiopatie ischemică, angină pectorală de efort CCS II, hernie inghinală reductibilă, hipoacuzie bilaterală, hipercolesterolemie.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţele prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpatul L.I., se va casa în parte Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 257 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, se va reduce pedeapsa principală aplicat inculpatului, de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Se va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate şi se va deduce din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 iunie 2010 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 467A din 17 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Casează în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 257 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara şi rejudecând:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 iunie 2010 la 27 iulie 2011.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2756/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 277/2011. Penal → |
|---|
