ICCJ. Decizia nr. 3103/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3103/2011
Dosar nr. 701/101/2010
Şedinţa publica din 19 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă: în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 27 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 701/101/2010, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul M.M.C., născut la data de 14 iulie 1978, în Craiova, jud. Dolj, cu domiciliul în aceeaşi localitate, cetăţean român, studii superioare, căsătorit, un copil minor, administrator la SC V.T. SRL, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute art. 71 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, reţinerea şi arestul preventiv din 13 ianuarie 2010 până la data de 12 februarie 2010 când a fost pus în libertate prin decizia penală din 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 464/54/2010.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumele de 2.350 euro, şi 10.000 RON, sume care au fost date cu titlul de mită, consemnate la C.E.C. Sucursala Drobeta Tr. Severin, pe numele inculpatului M.M.C
Totodată au fost restituite inculpatului M.M.C., celelalte sume de bani - RON şi valută - rămase neconfiscate.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul C.R.G., născut la data de 27 august 1985, în Craiova, judeţul Dolj, cu acelaşi domiciliu, cetăţean român, studii medii, căsătorit, un copil minor, conducător auto la R.C., fără antecedente penale, la 1 an şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 13 ianuarie 2010 şi arestul preventiv din 18 ianuarie 2010 până la data de 12 februarie 2010 când a fost pus în libertate prin decizia penală din 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 464/54/2010.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să achite fiecare statului câte 700 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt
În perioada 12-14 ianuarie 2010, I.P.J. Mehedinţi a organizat acţiuni pe traseele B.H.-B.A. şi M.N.-O., pentru identificarea persoanelor care comercializează produse accizabile, fără documente de provenienţă sau mărfuri contrafăcute. Pe traseul B.H. - B.A. a acţionat o echipă coordonată de comisar şef T.P., din cadrul Poliţiei B.A.
Atribuţiile de control ale comisarului şef T.P. sunt reglementate de fişa postului şi planul de acţiune întocmit de I.P.J. Mehedinţi, pentru perioada 12-14 ianuarie 2010.
În ziua de 12. ianuariue 2010 au fost oprite, pentru control, în localitatea O.C., jud. Mehedinţi, autoturismele conduse de inculpaţii M.M.-C. şi C.R.G.
Cu ocazia verificării documentelor conducătorilor auto de către organele de poliţie, s-a observat că habitaclul celor două autoturisme era împărţit în două, de un paravan montat în spatele scaunelor din faţă, iar la solicitarea de a deschide uşile din spate sau portbagajul cei doi şoferi au refuzat.
Întrucât refuzul de a deschide portbagajul autoturismului la solicitarea organelor de poliţie constituie contravenţie la O.U.G. nr. 195/2002 şi organele de poliţie nu puteau constata dacă sunt transportate mărfuri de natura celor menţionate anterior, cei doi inculpaţi au fost invitaţi în sediul Postului de Poliţie O.C., pentru a fi sancţionaţi contravenţional şi a da lămuriri cu privire la mărfurile transportate.
În acest moment inculpatul M.M.-C. i-a promis suma de 10.000 RON noi comisarului şef T.P., pentru a le permite plecarea fără să fie sancţionaţi şi fără să le fie controlate autoturismele.
De asemenea, inculpatul C.R.G. l-a întrebat pe martorul S.B.C., agent de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului B.A., cine este comandatul întrucât doreşte să discute cu acesta pentru a rezolva cât mai repede „problema"; , deoarece vrea să plece la locuinţa sa.
Luând act că, prin promisiunea sumei respective de către persoana supusă controlului, s-a comis infracţiunea de „dare de mită";, comisarul şef T.P. a sesizat conducerea I.P.J. şi D.G.A. Mehedinţi, organele de poliţie anunţând şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
După ce au dat declaraţii la sediul Postului de Poliţie O.C., cei doi inculpaţi au deschis autoturismele, constatându-se că în ele se afla o mare cantitate de ţigări, situaţie în care au fost conduşi la sediul Poliţiei B.A., pentru a se face verificările cu privire la legalitatea deţinerii produselor respective.
Au fost verificate ţigările din cele două autoturisme, constatându-se că sunt ne timbrate, iar cei doi inculpaţi au fost sancţionaţi contravenţional în baza O.U.G. nr. 195/2002.
Ulterior cei doi inculpaţi au mers în biroul comisarului şef T.P. şi i-au oferit un teanc de bancnote româneşti, pe care inculpatul M.M.-C. i-a scos din buzunar, pentru „a se descurca cu băieţii";, respectiv subordonaţii poliţistului, pentru a rupe actele întocmite şi a-i lăsa să plece fără aplicarea vreunei sancţiuni.
Întrucât T.P. a refuzat oferta inculpaţilor, spunându-le că nu trebuie să dea niciun ban, deoarece nu au pentru ce, inculpatul M.M.C., considerând că oferta nu este suficient de tentantă, a lăsat teancul de bani româneşti la inculpatul C.G. şi a mers la maşină de unde a revenit cu o altă sumă de bani, în valută, pe care împreună cu banii aflaţi la celălalt inculpat, i-au oferit poliţistului.
Constatând că şi această ofertă a fost refuzată de către poliţist, inculpatul M.M.C. i-a arătat portmoneul deschis, oferindu-i toţi banii pe care îi avea la el.
În acest moment a intervenit echipa care a realizat flagrantul, coordonată de procuror, iar inculpatul M.M.C. a ascuns banii în buzunar, fiind necesară efectuarea unei percheziţii corporale deoarece acesta a refuzat să-i prezinte de bună voie.
Această stare de fapt a rezultat din întregul probatoriu administrat în cauză în ambele faze procesuale - urmărire penală şi cercetare judecătorească.
Faţă de probatoriu administrat în cauză s-a apreciat că, în drept, fapta inculpaţilor M.M.C. şi C.R.G., de a oferi comisarului şef T.P. sumele de 10 000 RON şi 2.350 euro pentru a nu fi sancţionaţi contravenţional şi a nu le fi confiscate ţigările, respectiv pentru a fi „rupte"; actele încheiate în acest sens, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „dare de mită";, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Instanţa nu a putut reţine apărarea făcută de cei doi inculpaţi cum că ar fi fost provocaţi de către denunţător să comită fapta, întrucât din probele analizate anterior nu rezultă că T.P. i-a constrâns, în vreun mod, pe cei doi inculpaţi să comită fapta ci, dimpotrivă ambii inculpaţi, care cert erau împreună, iar banii erau ţinuţi numai de către inculpatul M.M.C., au încercat să-1 mituiască pe comisarul şef de poliţie pentru a nu fi sancţionaţi contravenţional şi a nu le fi confiscate ţigările netimbrate pe care le transportau.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi cu împrejurările în care s-a comis, suma mare de bani oferită drept mită şi persoana inculpaţilor care au avut, pe parcursul cercetării penale o atitudine nesinceră însă sunt la prima abatere de la normele penale, nemaiavând antecedente penale.
Din referatele de evaluare de la dosar, a rezultat că ambii inculpaţi sunt căsătoriţi, au câte un copil minor în întreţinere, inculpatul M.M.C. având studii superioare iar celălalt inculpat, studii medii, inculpatul M. lucrând ca şi coordonator transport la două firme R.C. şi SC V.T. iar inculpatul C. lucrând ca taximetrist la SC V.T. SRL.
În raport de cele arătate în referatele de evaluare din care a rezultat ambii inculpaţi au familii închegate şi se bucură de sprijin din partea membrilor familiei, că ambii au locuri de muncă şi se bucură de o imagine bună la locul de muncă şi în comunitate iar experienţa arestului preventiv a avut o influenţă pozitivă în sensul responsabilizării şi disciplinei, s-a constatat că reeducarea inculpaţilor se poate realiza şi fără privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, au declarat apel inculpaţii M.M.C. şi C.R.G., criticând hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind dată cu încălcarea normelor imperative ce privesc sesizarea instanţei, administrarea probelor în cauză, cât şi sub aspectul probării faptelor al reţinerii, elementelor constitutive ale infracţiunilor ce formează obiectul judecăţii.
Prin decizia penală nr. 222 din 2 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi .
Astfel, instanţa de control judiciar analizând motivele de apel invocate cât şi hotărârea instanţei de fond, a apreciat că acestea sunt nefondate şi, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, a respins apelurile.
Din verificarea actelor şi măsurilor întreprinse în faza de urmărire penală, instanţa a constatat că au fost respectate întru-totul dispoziţiile legale privind sesizarea instanţei, efectuarea sau administrarea probei de interceptare şi înregistrare a convorbirilor.
Instanţa de control judiciar a reţinut, totodată, că inculpaţii au oferit sumele de bani pentru ca denunţătorul să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu, împrejurările legate de organizarea flagrantului cu prilejul remiterii sumelor de bani, nefundamentând discuţia privind încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât infracţiunea de dare de mită se săvârşise în condiţiile oferirii sumelor de bani.
Pentru aceste considerente instanţa de apel, nu a reţinut critica apelanţilor privind acţiunea provocatore a denunţătorului în săvârşirea activităţii infracţionale a celor doi inculpaţi.
Punând în evidenţă acest ultim aspect în ceea ce priveşte analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită, s-a constata că soluţia primei instanţe, este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii M.M.C. şi C.R.G., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 18 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi poziţia adoptată de recurenţii inculpaţi, susţinerile apărătorilor acestora, precum şi ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate detaliat în încheierea de amânare a pronunţării care face parte integrantă din prezenta hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenţilor Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii M.M.C. şi C.R.G. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel, Înalta Curte, verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că, în cauză prima instanţă, precum şi instanţa de control judiciar au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reţinând o corectă situaţie de fapt.
În cauză, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăţiei acestora. în mod corect, prima instanţă de judecată, şi instanţa de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, au reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, inculpaţii, prin oferirea sumelor de bani, au săvârşit acte de corupere pentru ca funcţionarul să nu-şi îndeplinească sarcinile de serviciu, rezultând, fără dubiu, intenţia directă a acestora de a-l mitui pe funcţionar.
Cu referire la criticile formulate de apărare privitoare la nelegalitatea obţinerii mijloacelor de probă, respectiv la împrejurarea că toate actele de urmărire penală au fost anterioare începerii urmăririi penale Înalta Curte, constată că organul de urmărire penală a fost sesizat prin denunţul şefului Postului de Poliţie B.A., astfel cum a fost consemnat în procesul verbal întocmit de reprezentanţii D.G.A. - Serviciul Judeţean Anticoruptie Mehedinţi, act procedural încheiat la data de 12 ianuarie 2010, consemnarea respectând condiţiile impuse de art. 223 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căruia, în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.
Înalta Curte, reţine că în conformitate cu art. 912 C. proc. pen. „în caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 911 alin. (1), (2) şi (8) ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. (1)1, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.
În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. (2), procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării.
Judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu";
Din verificarea actelor şi măsurilor întreprinse în faza de urmărire penală, se observă că au fost respectate întru-totul dispoziţiile legale privind efectuarea sau administrarea probei de interceptare şi înregistrare a convorbirilor, autorizaţia şi referatul de confirmare fiind depuse la dosar urmărire penală, iar confirmarea judecătorului, competent potrivit legii, fiind dată prin încheierea din 12 ianuarie 2010.
Întrucât, înregistrările audio sau video pot fi autorizate atunci când sunt date şi despre pregătirea săvârşirii unor infracţiuni grave şi pentru identificarea sau localizarea infractorilor, ceea ce implică şi o muncă de informare, în lipsa unui text prohibitiv, aceste înregistrări pot fi efectuate şi ca act premergător dacă sunt autorizate potrivit legii, precum şi ale îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 91 C. proc. pen., existând denunţul persoanei mituite, alături de celelalte indicii ce conturează săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Coroborarea materialului probator administrat în cauză demonstrează că cei doi inculpaţi au urmărit de la început ca, în schimbul sumelor de bani oferite să fie exoneraţi de orice răspundere pentru activitatea ilicită desfăşurată, respectiv procurarea şi comercializarea de ţigări fără timbru.
Cu referire la criticile formulate de apărare privitoare la nelegalitatea obţinerii mijloacelor de probă, respectiv la activitatea pretins ilicită desfăşurată de denunţător, de provocare a inculpaţilor, Înalta Curte reţine că pentru evaluarea probelor administrate în cele doua faze ale procesului penal, instanţa trebuie sa verifice dacă s-au respectat principiile contradictorialităţii, egalitarii armelor, nemijlocirii, legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor, garantate prin art. 6 parag. 1 şi parag. 3 lit. d) din Convenţie. Totodată, Înalta Curte reţine că în cauzele Edwards şi Lewis c. Regatul Unit şi Jasper c. Regatul Unit, Curtea Europeană, a arătat ca atunci când informaţiile divulgate de autorităţile de urmărire nu permit sa se constate daca inculpatul a fost sau nu victima unei provocări, trebuie sa se verifice daca dreptul la apărare a fost protejat corespunzător, şi anume trebuie analizata respectarea principiilor contradictorialităţii, egalitarii armelor, nemijlocirii, legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor, garantate de art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din Convenţie.
Din acest punct de vedere, chiar dacă ar fi existat o provocare, astfel cum s-a susţinut, procedura a fost echitabila pentru fiecare inculpat, denunţătorul fiind audiat şi în faţa instanţei de judecată, inculpaţii fiind prezenţi, asistaţi de câte un apărători ales, şi având posibilitatea de a adresa întrebări acestuia.
Înalta Curte constată că în speţa dedusă judecăţii inculpaţilor le-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acestora, asistaţi de câte un apărător, în şedinţa publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudenţa constanta.
S-a constatat că în mod corect instanţele au reţinut că agenţii statului, în speţă denunţătorul nu ar fi făcut altceva decât să ofere inculpaţilor o ocazie obişnuită, care nu are caracter excepţional de a comite o infracţiune. Ceea ce au urmărit inculpaţii prin mituirea denunţătorului, a fost tocmai neexercitarea atribuţiilor de serviciu, constând în verificarea şi confiscarea mărfurilor deţinute contrar legii.
În mod justificat s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită, reţinută în sarcina ambilor inculpaţi, probatoriile cauzei făcând dovada activităţii ilicite a celor doi inculpaţi. Astfel, depoziţiile denunţătorului, ale martorilor T.B.H.L. şi S.B.C., agent de poliţie, prezent la locul efectuării controlului autovehiculelor conduse de cei doi inculpaţi, procesul verbal de constatare a flagrantului, planşele foto cu bani şi bunuri ridicate de la inculpaţi, înregistrarea convorbirilor ambientale, precum şi celelalte acte procedurale efectuate, fac dovada oferirii de către inculpaţi a sumei de bani denunţătorului, iniţial oferta fiind de 10.000 RON, pentru ca, cu prilejul remiterii acestei sume, inculpaţii să ofere o sumă mai mare, suma de 2.350 euro.
Din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate, a reieşit, fără dubiu, săvârşirea faptelor de către cei doi inculpaţi.
Simpla susţinere a inculpaţilor că nu au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, nu impun aplicarea principiului in dubio pro reo, atâta timp cât, poziţia inculpaţilor nu se coroborează cu nici una din probele cauzei, probe ce dovedesc starea de fapt reţinută în mod temeinic de către prima instanţă.
Constatând astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse de către recurenţi, acestea urmează a fi înlăturate iar hotărârea menţinută în totalitate.
Prin urmare, faţă de cele învederate Înalta Curte in baza art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.C. şi C.R.G. împotriva deciziei penale nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii M.M.C. şi C.R.G. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.C. şi C.R.G. împotriva deciziei penale nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la rezentarea apărătorilor aleşi se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3138/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2831/2011. Penal. îndreptare eroare... → |
|---|
