ICCJ. Decizia nr. 3141/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3141/2011

Dosar nr. 4724/97/2008

Şedinţa publică din 20 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 261 din 24 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar penal nr. 4724/97/2008 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. D.C.V., fără antecedente penale, la:

- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu apl. art. 41, 42 C. pen.,

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c)" C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. „b)” din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 33, 34 lit. “b)” C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C. pen. în cond. art. 65 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C. pen. în cond. art. 71 C. pen.

2. B.F.G., fără antecedente penale, la:

- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. “a)) teza a II-a, b) şi c) " C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu apl. art. 41, 42 C. pen.,

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. „c)" din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 33, 34 lit. “b)” C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C.pen în cond. art. 65 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C. pen în cond. art. 71 C. pen.

3. L.R.A., cu antecedente penale, la:

- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c) " C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu apl. art. 41, 42 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. “a) teza a II-a, b) şi c)" C.pen în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe un exemplar al acesteia să se comunice la O.N.R.C., iar în baza art. 2 și 6 din O.U.G. nr. 75/2001, republicată, s-a dispus ca un exemplar să se comunice D.G.F.P. Hunedoara pentru înscrierea în cazierul fiscal.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, iar inculpatul D.C. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J.A. SRL Petroşani, cu sediul în Petroşani, la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 11.732,45 lei către SC A.S.D. SRL Curtea de Argeş,

- 43.757,62 lei către SC S. SRL Hunedoara,

- 52.126,50 lei către SC R. SRL Târgu-Jiu,

- 29.182,44 lei către SC P. SRL Orăştie,

- 3.221,09 la care se adaugă penalităţi calculate până la data plăţii efective, către SC G.L. SA Crainimat,

- 15.000 lei către SC G. SRL Utvin,

- 9.164,61 lei către SC M.A. SRL Deva,

- 10.015,08 lei către SC S. SRL Caransebeş,

- 6.910,50 lei către SC M.C. SRL Alba Iulia,

- 16.537,97 lei către SC P.C.T. SRL Piteşti,

- 11.210,08 lei către SC V. SA Râmnicu-Vâlcea,

- 6.852,31 lei către SC O. SRL Mioveni,

- 9.866,29 lei către SC M.L. SRL Cluj,

- 5.915,68 lei către SC F.C.A.G. SRL Mioveni,

- 111.742,93 lei către SC R. SRL Feteşti.

A fost obligat inculpatul D.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J.A. SRL Petroşani, la plata sumei de 11.2461 lei către partea civilă A.N.A.F. cu sediul în Bucureşti, sector 5.

A fost obligat inculpatul B.F.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL la plata sumei de 167.403 lei către partea civilă A.N.A.F. cu sediul în Bucureşti, sector 5.

A fost obligat fiecare inculpat în parte, iar inculpaţii D.C. şi B.F.G. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC J.A. SRL Petroşani şi SC F. SRL la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Stabilind vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile menţionate, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

În data de 11 iulie 2006, prin comanda, fără număr, lansată de SC J.A. SRL Petroşani, semnată de inculpatul D.C.V., au fost solicitate SC A.S.D. SRL Curtea de Argeş, furnizarea, în perioada 24 iulie-29 iulie 2006 a 12.600 bucăţi piuliţe. Directorul general al societăţii furnizoare, dl. B.R.V., a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat a fi inculpatul D.C.V. care i-a solicitat mărirea cantităţii de piuliţe la 25.000 bucăţi, însă pe fondul reticenţei manifestate de primul, afacerea nu s-a perfectat in sensul solicitat. Cu aceasta ocazie au convenit ca plata să se efectueze prin filă cec cu termen la 30 de zile de la emitere.

În aceste condiţii, inculpatul L.R.A. s-a prezentat la sediul societăţii în data de 29 iulie 2006 unde, dintr-un carnet de cec-uri, i-a înmânat d-lui B.R.V. fila cec. Observând că fila cec era doar semnată şi ştampilată, acesta i-a solicitat să completeze şi celelalte rubrici ale filei. Inculpatul a încercat să evite acest lucru, însă existând riscul ca tranzacţia nu se finalizeze, a acceptat. Când i s-a solicitat un act de identitate, de asemenea a invocat diverse argumente, reuşind să evite prezentarea unui act de identitate. împreună cu inculpatul B.F.G., l-au contactat pe numitul V.G., care presta servicii transport auto si pe care, contra sumei de 250 lei, l-au angajat să transporte lăzile cu piuliţe de la Curtea de Argeş, până în municipiul Târgovişte, la sediul SC S. SRL. Cu prilejul întocmirii facturii fiscale şi avizului de însoţire, inculpatul L.R.A. a reuşit să evite înscrierea la rubricile corespunzătoare a datelor personale, solicitând să fie trecute datele prestatorului de servicii. Ulterior, inculpatul B.F.G. l-a contactat pe numitul P.D., administrator al SC P. SRL Slatina, căruia i-a oferit spre cumpărare întreaga cantitate de piuliţe.

În data de 28 august 2006, fila C.E.C. în valoare de 11.732,45 lei a fost introdusă spre decontare la Sucursala B.C.R. din Curtea de Argeş, insa a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Reprezentanţii SC A.S.D. SRL Curtea de Argeş, constituita parte civila in cauza, au încercat să contacteze beneficiarul la numerele de telefon de contact, însă fără niciun rezultat.

La începutul lunii iulie 2006, SC J.A. SRL Petroşani a transmis o comandă prin fax către SC S. SRL Hunedoara, firma ce comercializa produse laminate, prin care îşi manifesta intenţia de a achiziţiona produse iar in data de 13 iulie 2006, inculpaţii L.R.A. şi B.F.G., însoţiţi de către martorul U.C.V., s-au deplasat la depozitul societăţii. De aici, într-un mijloc de transport închiriat, au încărcat profile laminate în valoare totală de 43.757,62 lei iar pentru plata contravalorii mărfii i-au înmânat martorului Ş.A.G. fila C.E.C., cu scadenţa la 30 de zile si care, introdusă la termen pentru decontare, a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi emisă de un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În data de 29 iulie 2006, cei doi inculpaţi au contactat-o telefonic pe martora B.C.S., reprezentant al SC R. SRL Tg.Jiu, firma ce are ca obiect de activitate comercializarea de piese auto, ocazie cu care au stabilit că în perioada următoare vor achiziţiona o cantitate importantă de produse.

În data de 31 iulie 2006, inculpatul L.R.A. s-a deplasat la sediul societăţii, unde a achiziţionat anvelope în valoare de 23.845,77 lei. Plata contravalorii s-a efectuat prin emiterea filei C.E.C., cu scadenţa la 30 de zile.

În data de 11 august 2006, inculpatul a revenit la sediul societăţii unde, pentru a menţine partea în eroare cu privire la buna-credinţă, a achitat din contravaloarea facturii precedente în numerar suma de 5.000 lei, după care a mai achiziţionat anvelope în valoare de 28.025,12 lei. Pentru plata acestor produse i-a înmânat martorei fila C.E.C., semnată şi ştampilată.

În data de 16 august 2006, inculpatul L.R.A. s-a prezentat iarăşi la sediul societăţii, de unde a mai achiziţionat anvelope în valoare de 5.255,61 lei. Cu privire la modalitatea de plată a acestor ultime anvelope, i-a solicitat martorei B.C.S. să o includă în valoarea ce va fi înscrisă pe ultima dintre filele cec emisă anterior. La data scadentă, filele cec au fost introduse spre decontare la Sucursala B.C.R. Tg.Jiu, însă au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil şi emise de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Si reprezentanţii acestei societăţi au încercat contactarea beneficiarului la telefoanele de contact, însă fără rezultat.

În jurul datei de 18 iulie 2006, inculpatul L.R.A. s-a deplasat la sediul SC P. SRL Orăştie, unde l-a contactat pe numitul D.G., director comercial. S-a prezentat sub numele inculpatului D.C.V. şi şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona 5 maşini de cărămidă, societatea fiind producătoare de astfel de bunuri. Cu această ocazie, inculpatul i-a înmânat martorului fila C.E.C. scadentă la 30 de zile. Acesta, observând că fila nu era ştampilată, a restituit-o inculpatului, care a ştampilat-o. Transportul cărămizii în municipiul Petroşani s-a efectuat apelându-se la o societate privată, de către martorul J.L.

După 30 de zile de la emiterea filei cec, reprezentanţii SC P. SRL Orăştie au introdus-o spre decontare, însă a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

S-a încercat, de asemenea, contactarea beneficiarului la telefoanele de contact, însă fără rezultat.

În data de 01 august 2006, inculpatul L.R.-Adrian s-a deplasat la punctul de lucru deţinut în municipiul Deva de către SC G.L. SA Crainimat, judeţul Bistriţa Năsăud, care in fapt era un depozit cu materiale electrice şi de construcţii. Inculpatul a achiziţionat, de aici, mai multe produse în valoare de 3.221,09 lei. Ca modalitate de efectuare a plăţii, s-a convenit emiterea filei C.E.C., semnată şi ştampilată, ce a fost înmânată martorei P.V.

Profitând de vârsta şi superficialitatea acesteia, cu ocazia întocmirii facturii fiscale, inculpatul i-a dictat date false privind identitatea sa şi a actului de identitate, respectiv „B.A."

La data scadentă fila cec a fost introdusă spre decontare la Sucursala B.C.R. Petroşani, insa a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Contactat de reprezentanţii societăţii, inculpatul B.F.G. a declinat orice amestec în această tranzacţie.

În cursul lunii iulie 2006, numitul B.A.C., director regional de vânzări al SC G. SRL Utvin, judeţul Timiş, ce are ca principal obiect de activitate producţia şi comercializarea de materiale pentru finisaje în construcţii, a fost contactat telefonic de către o persoană ce s-a prezentat sub numele inculpatului D.C.V. Acesta şi-a manifestat intenţia de a cumpăra materiale de construcţii şi s-a convenit ca la ridicarea mărfii, reprezentantul societăţii să lase drept garanţie o filă cec, iar plata efectivă să se facă cu un bilet la ordin.

Urmare a înţelegerii, in data de 2 august 2006, inculpatul L.R.A. s-a prezentat la sediul societăţii, unde a lăsat ca garanţie a plăţii o filă cec semnată şi ştampilată. Pentru a ridica materialele, adezivi, glet, mortar etc, inculpaţii au recurs la serviciile martorului J.L., angajat al unei societăţi de transport. După câteva zile, inculpaţii, pentru a menţine în eroare reprezentanţii SC G. SRL Utvin, au trimis prin poştă un bilet la ordin ce urma să fie introdus la 30 de zile de la emitere spre decontare la societatea bancară. Procedându-se astfel, biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil şi emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Încercând să contacteze beneficiarul pe numărul de telefon mobil pus la dispoziţie de reprezentanţii SC J.A. SRL Petroşani, nu au ajuns la niciun rezultat.

În cursul lunii iulie 2006, inculpatul B.F.G. s-a prezentat la sediul SC M.A. SRL Deva, societate ce are ca principal obiect de activitate vânzări de unelte şi scule, ocazie cu care a achiziţionat o serie de produse. Pentru plata acestora a înmânat martorei A.A.I., angajată în calitate de lucrător comercial, o filă cec care, introdusă spre decontare, s-a dovedit viabilă.

În data de 2 august 2006, inculpatul s-a prezentat iarăşi la sediul societăţii, unde şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona diferite scule în valoare de 9.164,61 lei. Suma fiind una neobişnuit de mare pentru societate, martora a contactat administratorul societăţii, care şi-a dat acordul ca plata să fie făcută cu filă cec scadentă la 30 de zile. Inculpatul a înmânat martorei fila C.E.C., care era doar semnată, fără a fi ştampilată. A refuzat să o primească, astfel că inculpatul s-a deplasat la autoturismul cu care sosise şi a revenit cu o mapă din care a scos o ştampilă, cu care a ştampilat C.E.C.-ul. Cu ocazia întocmirii facturii fiscale, inculpatul a comunicat martorei date de identitate false, respectiv „B.A."

La termenul scadent, reprezentanţii SC M.A. SRL Deva au introdus fila cec spre decontare dar a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În data de 03 august 2006, inculpatul L.R.A. s-a prezentat la magazinul SC S.V. SRL Caransebeş, care are ca obiect principal de activitate comercializarea de scule şi dispozitive electrice. De aici, a achiziţionat un ciocan demolator şi un ciocan rotopercutor, în valoare de 10.015,08 lei. Pentru plata contravalorii i-a înmânat numitului O.V.R.F. o filă C.E.C. Cu prilejul întocmirii facturii, inculpatul i-a comunicat administratorului societăţii date false de identitate şi ale actului de identitate, respectiv „B.A."

Administratorul SC S. SRL Caransebeş a introdus fila cec spre decontare înainte de survenirea termenului de 30 de zile. Imediat a fost contactat telefonic de către o persoană care s-a prezentat ca fiind inculpatul D.C.V., care i-a reproşat inoportunitatea demersului şi i-a cerut să se prezinte în Petroşani pentru a remedia situaţia. Susnumitul s-a conformat, s-a întâlnit cu inculpatul L.R.A. şi au convenit ca numitul Olariu Vănăsilă Radu Florentin să depună în contul SC J.A. SRL contravaloarea achiziţiei de la SC S. SRL Caransebeş, pentru a putea să fie decontat cec-ul. In contraprestaţie, inculpatul i-a înmânat fila C.E.C. ce urma să acopere suma menţionată, respectiv 10.015,08 lei.

Introducând fila cec la termen spre decontare, a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În data de 4 august 2006, inculpatul L.R.A. însoţit, după spusele sale, de inculpatul D.C.V., s-a deplasat la magazinul SC M.V.C. SRL Alba-Iulia, care avea ca principal obiect de activitate comercializarea de scule, aparatură electrică şi materiale de construcţii. Au achiziţionat un ciocan rotopercutor, un polizor unghiular şi un generator de curent electric, în valoare totală de 6.910,50 lei. Pentru plata bunurilor i-au înmânat martorului Z.R.I. fila C.E.C. Cu prilejul întocmirii facturii fiscale, inculpatul L.R.A. i-a comunicat martorei M.I. date de identitate, ale actului de identitate şi ale mijlocului de transport, neconforme cu realitatea, respectiv „D.C." Inculpaţii s-au deplasat, aşa cum recunosc şi cum au remarcat şi martorii, cu autoturismul.

Fila cec fiind introdusă la termenul de 30 de zile pentru decontare, a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi emisă de un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În data de 08 august 2006, inculpaţii L.R.A. şi D.C.V. s-au deplasat la magazinul SC P.C.T. SRL Piteşti, care are ca principal obiect de activitate comercializarea de scule şi dispozitive pentru construcţii. De aici au achiziţionat un motogenerator, o placă compactoare, un demolator şi un şpiţ, toate în valoare de 16.537,97 lei. Pentru plata contravalorii mărfii, aceştia au înmânat martorului P.M. fila C.E.C., cu scadenţă la 30 de zile.

La termen, fila cec a fost introdusă spre decontare la Sucursala B.C.R. Petroşani, fiind refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În cursul lunii iulie 2006, inculpatul L.R.A. s-a deplasat la sediul SC V. SA Râmnicu Vâlcea, societate producătoare de uşi metalice, manifestându-şi intenţia de a achiziţiona produse.

În data de 31 iulie 2006, SC J.A. SRL Petroşani a transmis prin fax o comandă către SC V. SA Rm.Vâlcea, semnată de către inculpatul D.C.V., de achiziţionare a diverse tipuri de uşi, menţionându-se că plata se va face cu filă cec scadentă la 30 de zile şi un avans de 10% în numerar.

În data de 08 august 2006, inculpaţii L.R.A. şi B.F.-Gheorghe s-au deplasat cu un mijloc de transport la magazinul firmei, de unde au încărcat o parte din marfa comandată. Pentru a achita contravaloarea întregii cantităţi de marfă, aceştia au înmânat martorului P.A. filele C.E.C., cu scadenţa la 30 de zile de la emitere.

În data de 15 august 2006, inculpaţii au revenit la magazinul societăţii, transportând marfa în municipiul Petroşani cu un mijloc de transport închiriat.

Filele cec au fost introduse la termen spre decontare, însă ambele au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi emise de un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În data de 14 august 2006, inculpatul L.R.A. s-a deplasat la magazinul SC O. SRL Mioveni, specializat în comercializarea de piese auto de unde a achiziţionat diverse piese auto în valoare de 6.852,31 lei, emiţând ca instrument de plată fila C.E.C., ştampilată şi semnată, pe care a înmânat-o martorului M.S.L.

Fila cec, la termenul scadent, a fost introdusă spre decontare, însă a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Reprezentanţii societăţii au încercat contactarea telefonică a beneficiarului, demersuri soldate, ca şi în celelalte situaţii, fără vreun rezultat.

La data de 14 august 2006, numitul S.O.Z., director la SC M.L. SRL Cluj a fost contactat telefonic de o persoană ce s-a prezentat ca fiind inculpatul D.C.V., care s-a interesat de produsele societăţii care era specializată în comercializarea de cabluri şi aparatură electrică.

În data de 17 august 2006, susnumitul a fost iarăşi contactat telefonic, i s-au solicitat mai multe tipuri de cabluri electrice şi au convenit să se întâlnească în zona localităţii Sebeş, pentru predarea/primirea mărfii. Conform înţelegerii, numiţii S.O.Z. şi G.F.V. s-au întâlnit cu inculpatul L.R.A., care s-a prezentat sub numele de D.C., administrator al SC J.A. SRL Petroşani. După predarea mărfii, inculpatul i-a înmânat primului martor fila C.E.C., cu scadenţă la 7 zile.

Fila C.E.C. a fost introdusă spre decontare la termen, însă a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Reprezentanţii SC M.L. SRL Cluj au încercat contactarea telefonică a inculpatului, însă fără niciun rezultat.

În data de 14 august 2006, inculpaţii L.R.A. şi B.F.G. s-au deplasat la magazinul SC F.C.A.G. SRL Mioveni, în scopul achiziţionării de piese auto. Au cumpărat diverse piese, în valoare de 1.871,18 lei, achitând preţul în numerar.

În data de 19 august 2006, cei doi inculpaţi au revenit la acest magazin, de unde au achiziţionat piese auto în valoare de 5.915,68 lei. Plata au efectuat-o prin fila C.E.C., înmânată de inculpatul L.R.A. martorului M.I. Cu ocazia întocmirii facturii fiscale, inculpatul L.R.A. a comunicat datele inculpatului D.C.V.

Fila cec fiind introdusă la termen pentru decontare, a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi emisă de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

în data de 21 august 2006, inculpatul L.R.A. s-a deplasat la sediul SC R. SRL Feteşti, societate specializată în comercializarea de materiale de construcţii, manifestându-şi intenţia de a achiziţiona astfel de produse. In aceste împrejurări, i-a înmânat reprezentantului societăţii, numitul N.L., filele C.E.C., scadente la 30 de zile de la emitere. în aceste împrejurări, SC J.A. SRL Petroşani a achiziţionat rigips, bitum, panouri gard zincate şi alte materiale, în sumă totală de 111.742,93 lei.

Filele cec au fost introduse la termen spre decontare, însă au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi emise de un trăgător aflat în interdicţie bancară.

În drept, faptele inculpaţilor D.C.V., B.F.G. şi L.R., de a induce şi menţine în eroare, cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte comerciale, prin emitere de cec-uri fără acoperire, reprezentanţii a 15 societăţi comerciale, producând astfel în total un prejudiciu de 330.131,39 lei, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

Fapta inculpatului D.C.V. de a omite, în calitate de administrator al SC J.A. SRL, înregistrarea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate şi de a evidenţia operaţiuni nereale, provocând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 112.461 lei, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului B.F.G., de a evidenţia operaţiuni nereale, prin SC F. SRL Petroşani, provocând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 167.403 lei, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii civile, instanţa fondului a constatat întrunite dispoziţiile art. 998-999 şi 1000 alin. (3) C. civ. şi prin raportare la art. 14 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţi, în solidar, inculpatul D.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J.A. SRL Petroşani la plata despăgubirilor civile solicitate în cauză de societăţile comerciale constituite părţi civile, după cum urmează: 11.732,45 lei către SC A.S.D. SRL Curtea de Argeş, 43.757,62 lei către SC S. SRL Hunedoara, 52.126,50 lei către SC R. SRL Târgu-Jiu, 29.182,44 lei către SC P. SRL Orăştie, 3.221,09 la care se adaugă penalităţi calculate până la data plăţii efective, către SC G. L. SA Crainimat, 15.000 lei către SC G. SRL Utvin, 91.64,61 lei către SC M.A. SRL Deva, 10.015,08 lei către SC S. SRL Caransebeş,6.910,50 lei către SC M.C. SRL Alba Iulia, 16.537,97 lei către SC P.C.T. SRL Piteşti, 11.210,08 lei către SC V. SA Râmnicu-Vâlcea, 6.852,31 lei către SC O. SRL Mioveni, 9.866,29 lei către SC M.L. SRL Cluj, 5.915,68 lei către SC F.C.A.G. SRL Mioveni, 111.742,93 lei către SC R. SRL Feteşti.

În ceea ce priveşte partea civila, A.N.A.F., va fi obligat inculpatul D.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J.A. SRL Petroşani, la plata sumei de 112.461, iar inculpatul B.F.G. va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL, la plata sumei de 167.403 lei.

Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii L.R.A., B.F.G. şi D.C. şi partea responsabilă civilmente SC F. 2006 SRL Petroşani, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte, expuse în memoriile scrise depuse la dosar (filele 107-111 vol. I dosar apel şi 112-115 vol. I dosar apel) şi susţinute oral de apărătorii aleşi ai inculpaţilor, cu ocazia dezbaterilor.

I. Inculpatul B.F.G.:

- instanţa nu a examinat mijloacele de probă administrate în cauză;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nici examinări în raport cu apărarea formulată de inculpat în cauză, aspect ce impune o soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare;

- încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă;

- în cauză nu rezultă mai presus de orice îndoială participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, atâta timp cât acesta a cesionat părţile sociale ale SC J.A. SRL;

- în ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală s-a omis să constate că acesteia îi lipseşte unul din elementele constitutive, şi anume, intenţia.

II. Inculpatul L.R.A.:

- jurisdicţia inferioară nu a analizat sub nicio formă apărările expuse de către inculpat, sentinţa neprecizând motivele pe care se fundamentează soluţia de condamnare, aspect ce impune casarea hotărârii cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare;

- nu s-a dat eficienţă probelor administrate în favoarea inculpatului, cu referire specială la calitatea sa de angajat izvorâtă din contractul de muncă;

- sentinţa este lacunară sub aspectul încadrării juridice a faptelor;

- inculpatul a acţionat în calitatea sa de angajat al societăţii cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, rezultând din actele dosarului că activitatea sa se rezumă la a cumpăra marfă, achitând cu instrumente de plată semnate şi ştampilate de inculpatul Dunoiu Viorel, administrator al societăţii SC J.A. SRL.

III. Inculpatul D.C.

- în cauză nu există probe certe că inculpatul ar fi urmărit inducerea în eroare a părţilor vătămate, faptele de manieră penală fiind săvârşite de ceilalţi inculpaţi;

- inculpatul nu a colaborat cu inculpaţii B.F. şi L.R., pe care dealtfel nu-i cunoaşte, probele testimoniale administrate în cauză relevând că aceştia s-au prezentat la societăţile comerciale pentru a prelua marfa, declinându-şi de cele mai multe ori identitatea sa, aspect ce justifica o soluţie de achitare, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune;

- în contextul în care inculpatul a fost prezent doar la momentul cesionării părţilor sociale ale SC J.A. SRL de către inculpatul B., când a semnat şi ştampilat în noua sa calitate a cărei reprezentare nu a avut-o, un carnet de file C.E.C., iar ulterior nu a întreprins nicio acţiune în sensul achiziţionării de mărfuri, neavând cunoştinţă despre afacerile derulate în numele societăţii, acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală este total nejustificată, în cauză impunându-se adoptarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În procedura apelului au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile inculpaţilor B.F. şi L.R. (filele 172, 175 vol. I dosar apel), aceştia prezentând propria versiune asupra faptelor pe care le-au negat constant;

- declaraţiile inculpatului D.C.V. (fila 448 vol. III dosar apel), care nu a dat anterior declaraţii în cauză, fiind pentru prima dată prezent în faţa instanţei;

- înscrisuri, file C.E.C., facturi, adrese B.C.R., emanând de la societatea civilă SC M. SRL (filele 22, 348, 349 - vol. II, 435, 463 - vol. III, 500 - vol. IV);

- depoziţiile martorilor P.D.I. (fila 339 vol. II), Ş.A.G. (fila 546 vol. III), D.G. (fila 548 vol. III), N.C. (fila 582 vol. IV), V.G. (fila 622 vol. IV);

- confruntarea inculpatului D.C. cu inculpaţii L.R.A. şi B.F.G.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar şi din oficiu, în limitele instituite de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut următoarele:

1. Tribunalul Hunedoara a reţinut într-o măsură semnificativă, o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele şi lucrările de la dosar: plângerile părţilor vătămate, înscrisuri, adrese provenind de la bănci, declaraţii de martori, procese verbale de constatare în ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, rapoarte de constatare tehnico- ştiinţifice, mijloace de probă pe care le-a tratat însă superficial şi lacunar, fără a face o analiză amănunţită a acestora.

2. Curtea de apel, având în vedere că Tribunalul s-a limitat la a expune strict activitatea infracţională a inculpaţilor, fără a face trimitere la vreo probă din dosar, va complini ea însăşi această deficienţă, solicitarea inculpaţilor B. şi L. de adoptare a unei soluţii de casare cu trimitere necircumscriindu-se exigenţelor expres prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

3. Curtea de apel va reţine, la rândul său, în esenţă, sub raportul bazei factuale, că în perioada 11 iulie 2006 - 21 august 2006 inculpaţii L.R.A., B.F.G. şi D.C.V. au indus şi menţinut în eroare, cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte comerciale, reprezentanţii ai 15 societăţi comerciale, prin efectuarea de plăţi cu instrumente de plată semnate şi ştampilate de către inculpatul D.C.

4. Curtea constată că, într-o măsură preponderentă, inculpatul L., uneori însoţit şi de către inculpatul B., se prezenta la societăţile comerciale induse în eroare, de unde ridica marfa, remiţând file C.E.C. semnate de către inculpatul D., a cărui identitate şi-o declina în majoritatea cazurilor (declaraţiile martorilor care l-au cunoscut pe inculpatul Lazăr însă sub numele de D.), file C.E.C. ce nu aveau provizionul necesar.

5. Curtea de apel reţine, de asemenea, că inculpatul D.C. a omis, în calitate de administrator al SC J.A. SRL, să înregistreze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate de societate, provocând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 112.461 lei.

6. La rândul său, inculpatul B.F.G. a evidenţiat operaţiuni nereale prin SC F. SRL Petroşani, provocând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 167.403 lei.

7. Curtea de apel apreciază că jurisdicţia inferioară a realizat o evaluare judicioasă a probelor din dosar (chiar dacă nu a oferit o analiză amănunţită a acestora), stabilind în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpaţilor în contextul acuzaţiilor aduse.

8. Vizând apărările expuse de către inculpatul D.C., care a compărut pentru prima dată în faţa Curţii de apel şi a fost ascultat, în vederea consemnării poziţiei sale procesuale, Curtea de apel apreciază că acestea sunt nefondate.

9. Curtea de apel constată însă, urmărind poziţia procesuală a celorlalţi inculpaţi, că aceştia, profitând de lipsa inculpatului D.C., au conturat o stare de fapt total nereală, încercând să plaseze întreaga vinovăţie în sarcina acestuia.

10. Audiat în faţa Curţii de apel, inculpatul D.C., persoană neşcolarizată, fără un nivel minim de instruire, a recunoscut că a fost plătit să cumpere părţile sociale cesionate de inculpatul B.F., după care a semnat şi ştampilat un carnet de file C.E.C., fără a avea reprezentarea asupra acţiunilor sale, dovadă faptul că nu l-a mai întâlnit de atunci niciodată pe inculpatul B.F..

Cu referire la inculpatul L.R., inculpatul D.C. afirmă că nu îl cunoaşte şi nu l-a întâlnit niciodată (fila 448 vol. III apel).

11. Din procesul verbal de confruntare (fila 514) între inculpatul D.C. şi inculpatul L.R. rezultă că inculpatul L.R. nu îl identifica pe inculpatul D.C. cu persoana care l-a angajat şi în numele căruia a efectuat achiziţii de mărfuri, aspect ce poate conferi o doză de credibilitate susţinerilor inculpatului D.C. cu privire la gradul de implicare în afacerile derulate de SC J.A. SRL.

12. Curtea de apel arată însă că aceste aspecte nu reprezintă motive suficiente şi raţionale de a-l exonera pe inculpatul D.C. de răspundere penală, atâta timp cât s-a probat, mai presus de orice îndoială, că acesta a semnat şi ştampilat un număr mare de file C.E.C., pe care le-a remis la o persoană necunoscută.

13. Curtea de apel precizează, de asemenea, că inculpatul D.C. nu se poate prevala de lipsa sa de instruire pentru a putea invoca necunoaşterea legii, cu atât mai mult cu cât, în declaraţiile sale a recunoscut voalat că prin încheierea contractului de cesiune cu inculpatul B.F., prin prezentarea sa la bancă în vederea depunerii specimenului de semnătură, a avut reprezentarea noii sale calităţi, de administrator al firmei SC J.A. SRL.

14. Apărările inculpatului, în sensul lipsei oricărei implicări în derularea afacerilor, este contrazisă şi de martorul audiat în faţa Curţii de apel, V.G. (fila 622), acesta recunoscând în inculpat persoana care 1-a contactat pentru efectuarea unui transport de marfa.

Această depoziţie este singulară în ansamblul probelor testimoniale, însă se coroborează cu celelalte mijloace de probă care atestă fără echivoc vinovăţia inculpatului şi implicarea sa efectivă în inducerea în eroare a părţilor vătămate.

15. În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de către inculpat, Curtea de apel arată că raportat la actele din dosarul de urmărire penală, care au configurat cu certitudine neînregistrarea în actele contabile ale societăţii SC J.A. SRL a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor nerealizate, nu există motive puternice şi relevante de a se adopta faţă de inculpatul D.C. o soluţie de achitare.

16. Chiar dacă, în mod efectiv nu a avut cunoştinţă despre aceste omisiuni şi operaţiuni, în considerarea lipsei sale de instruire, inculpatul D.C. este răspunzător, în calitate de administrator al societăţii, de orice faptă săvârşită ca urmare a lipsei sale minime de diligentă.

17. Curtea de apel constată, în urma examinării efective a probelor esenţiale supuse aprecierii sale, relevate de mijloacele de probă din vol. VI al Dosarului nr. 2/P/2007 (nota de constatare (f 6-8), facturi fiscale şi filele C.E.C. emise (fila 16-44), documentul cumulativ (fila 13) ), că SC J.A. SRL, de la data preluării sale de către inculpatul D.C., nu a întocmit evidenţele financiar contabile şi nu a depus declaraţiile lunare la Administraţia Financiară Petroşani din luna iunie 2006, s-a aprovizionat cu mărfuri industriale (piese auto, materiale de construcţie, scule şi accesorii) de la diverşi clienţi, în sumă totală de 279.403,54 lei, fără a întocmi documente justificative (note de intrare recepţie), jurnal de cumpărături, jurnal de vânzări şi nici documente financiar contabile (registru jurnal, balanţă contabilă, bilanţ contabil pe anii 2006-2007).

18. În acest sens, s-a stabilit că bugetul general consolidat al statului a fost prejudiciat cu 112.461 lei, din care 44.705 lei valoare cumpărată/profit, iar 55.087 valoarea T.V.A.

Curtea de apel arată că aceste sume nu au fost contestate de către inculpat, care nu a înţeles să solicite probe în apărare, raportat la poziţia sa procesuală de negare a acuzaţiilor de evaziune fiscală.

19. Referitor la apărările formulate de inculpatul B.F.G., Curtea de apel reţine, de asemenea, în urma examinării minuţioase a actelor şi lucrărilor de la dosar, că în cauză nu există temeiuri suficiente şi relevante care să justifice o soluţie de achitare sub aspectul ambelor fapte reţinute în sarcina sa.

20. Relevante în acest sens sunt probele administrate în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi în apel, de unde rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul B.F. a avut o contribuţie reală, efectivă la inducerea în eroare a părţilor vătămate.

21. Curtea de apel precizează că cesionarea părţilor sociale ale societăţii SC J.A. SRL unei persoane necunoscute, fără o pregătire adecvată, cu un nivel de instruire minim (inculpatul D.C.), care să poarte întreaga răspundere, în situaţii limită, a consecinţelor activităţii în care a angrenat firma, precum şi însoţirea inculpatului Lazăr în ţară, la diverşi furnizori, pentru achiziţionare de marfa, marfa plătită cu file C.E.C. ce nu aveau acoperirea necesară, relevă şi demonstrează calitatea sa de autor al infracţiunii de înşelăciune, elementul volitiv, intenţional, ca şi component al laturii subiective, fiind demonstrat cu prisosinţă.

22. În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală Curtea de apel, ca şi în cazul inculpatului D.C., arată că acuzaţiile aduse sunt întemeiate pe probe solide şi a căror netemeinicie nu a putut fi demonstrată de către inculpatul B.F.

23. Pentru asigurarea creării unui echilibru just între apărare şi acuzare, Curtea de apel a pus în vedere, în repetate rânduri, inculpatului B.F. că are posibilitatea de a solicita administrarea unor probe ştiinţifice, însă acesta nu a înţeles să se prevaleze de acest drept.

24. În aceste circumstanţe, probele administrate în cursul urmăririi penale şi a căror certitudine nu poate fi combătută, bazându-se pe date rezultate din înscrisuri, acte contabile, facturi, precum şi din convorbirile relevate de interceptări telefonice autorizate, atestă pe deplin vinovăţia inculpatul sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

25. Astfel, din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii B.F. şi L.R. rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul B.F. întocmea acte financiar contabile prin care se evidenţiau operaţiuni nereale, aspect confirmat ulterior de controlul declanşat de organele fiscale abilitate.

25. Rezultă, de asemenea, că în perioada de referinţă SC F. SRL Petroşani a efectuat tranzacţii comerciale de peste 100.000 lei, având ca obiect mărfuri ce excedau obiectului de activitate al societăţii (filele 57-60 vol. VII), pe lângă împrejurarea esenţială că acestea s-au dovedit a fi fictive.

26. Vizând criticile aduse de către inculpatul L.R.A., Curtea reţine, în urma evaluării probelor din dosar, că apărările sale sunt vădit nefondate.

27. Curtea de apel precizează că, în speţă, susţinerile prin care îşi clamează nevinovăţia şi lipsa oricărei intenţii de a induce în eroare părţile vătămate de la care achiziţiona marfa sunt contrazise de majoritatea probelor testimoniale şi înscrisurile de la dosar.

28. Curtea de apel subliniază două elemente esenţiale ce relevă intenţia nemijlocită a inculpatului de a induce în eroare: faptul că îşi declina o identitate falsă, de cele mai multe ori a inculpatului D.C., dar şi a unei persoane B.A., şi împrejurarea că semna facturile de achiziţie a mărfii cu numele de D.C., refuzând de cele mai multe ori legitimarea şi înscrierea pe acte a datelor de identificare (număr şi serie de carte de identitate).

29. Relevante în acest sens sunt depoziţiile martorilor N.C. (filele 582 vol. IV apel), P.D.I. (fila 339 vol. II dosar apel), Ş.A.G. (fila 546 vol. III dosar apel), D.G. (fila 548 vol. III), A.A.I. (fila 108 dosar urmărire penală), martori care în unanimitate arată că nu recunosc în persoana inculpatului D.C. persoana care le-a contactat pentru achiziţionarea de marfă, identificându-l pe inculpatul L.R.

30. Apărarea formulată de inculpatul L.R. în sensul că nu a completat, semnat şi ştampilat filele C.E.C. cu care efectua plăţile, acestea fiindu-i remise de către persoana care l-a angajat, nu este suficientă pentru a-l exonera de răspundere penală, atâta timp cât din manoperele dolosive pe care le întrebuinţa pentru a induce în eroare, cu privire la reala sa identitate, rezultă fără echivoc faptul că avea cunoştinţă despre caracterul ilicit al afacerilor derulate.

31. Curtea de apel, având în vedere baza factuală reţinută şi manoperele dolosive uzitate de către inculpaţi, apreciază că în cauză Tribunalul a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor reţinute în sarcina acestora.

32. Curtea de apel consideră însă, în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, că Tribunalul nu a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor statuate de art. 72 C. pen., aplicând pedepse excesive şi nejustificate.

33. Fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social ridicat al faptelor comise imprimat de modalitatea concretă şi rapiditatea cu care inculpaţii au acţionat, de numărul considerabil al societăţilor comerciale înşelate, de cuantum ridicat al prejudiciilor cauzate, Curtea de apel apreciază că anumite împrejurări ce ţin de persoana inculpaţilor - inculpaţii D.C. şi B.F. nu au antecedente penale, inculpatul D.C. are un nivel scăzut de instruire, inculpatul L.R. a fost condamnat însă pentru delicte minore, ce nu atrag starea de recidivă - pot fi considerate circumstanţe atenuante în accepţia textului prevăzut de art. 74 C. pen. şi sunt în măsură să justifice o oarecare atenuare a răspunderii penale a apelanţilor.

34. Curtea de apel .arată, în ce-l priveşte pe inculpatul D.C., că o sancţiune penală de câte 7 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală sunt în măsură să ofere garanţii suficiente asupra atingerii scopului preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

35. De asemenea, având în vedere antecedenţa penală a inculpatului L.R., Curtea de apel consideră că o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare corespunde pe deplin atât necesităţii, cât şi posibilităţii reale de reeducare a acestuia.

36. Curtea de apel arată că pedepsele stabilite corespund principiului proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament şi pot îndeplini funcţiile de exemplaritate, intransigenţă şi fermitate specifică oricărei măsuri punitive.

37. Vizând apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC F. SRL Petroşani, Curtea de apel arată că acesta nu a fost motivat în scris, conform exigenţelor art. 374 C. proc. pen.

De asemenea, Curtea de apel reţine, cu privire la această parte, că nu au fost formulate critici apte de a fi considerate motive de desfiinţare a sentinţei sub aspect civil.

38. Examinând din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., apelul părţii responsabile civilmente, Curtea de apel arată că acesta este vădit nefondat, jurisdicţia inferioară realizând o evaluare corectă a probatoriului în raport cu calitatea apelantei, de parte responsabilă civilmente şi a obligaţiilor ce decurg din această calitate.

Astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 1000 alin. (3) C. civ., partea responsabilă civilmente fiind ţinută în solidar alături de inculpatul B.F. la plata despăgubirilor civile, stabilite justificat în caza actelor de la dosar, către A.N.A.F. - în cuantum de 167.403 lei.

39. Faţă de cele ce preced Curtea de apel, conform art. 379 pct. 1 lit. a)) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii L.R.A., B.F.G. şi D.C. împotriva sentinţei penale nr. 261 din 24 septembrie 2009 a Tribunalului Hunedoara.

Prin Decizia penală nr. 16 din 03 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a dispus următoarele:

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul individualizării sancţiunilor penale aplicate celor trei inculpaţi şi procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., aplicată inculpatului D.C., în elementele ei componente, de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Face aplicaţiunea art. 74, art. 76 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, stabileşte pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele sus arătate în cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului B.F.G., în elementele ei componente de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, stabileşte pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. la 7 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele sus arătate în cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Face aplicaţiunea art. 74, art. 76 C. pen. în ce-l priveşte pe inculpatul L.R.A. şi stabileşte pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţiile ale sentinţei penale atacate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC F. SRL Petroşani împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe partea responsabilă civilmente SC F. SRL Petroşani, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă R.M.L., să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.505 lei, din care suma de 225 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru cei trei inculpaţi, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei, inculpaţii D.C.V., L.R.A. şi B.F.G. au declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

- inculpatul D.C.V. a semnat personal cererea de recurs (fii. 2 d.r.); pentru inculpaţii L.R.A. şi B.F.G. cererile de recurs (filele 3, 4 d.r.) au fost semnate de avocaţi S.I.A. şi, respectiv, avocat C.S., apărătorii aleşi ai inculpaţilor din etapa apelului (încheiere din 20 ianuarie 2011 da.);

- primul termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor a fost stabilit la data de 07 iunie 2011, nici-unul dintre inculpaţi neprezentându-se la instanţa de recurs;

- pentru angajarea avocaţilor de către inculpaţi, deşi în cauză s-au prezentat apărători desemnaţi din oficiu pentru fiecare inculpat, Înalta Curte a amânat judecarea recursurilor la data de 20 septembrie 2011; au trimis, prin fax, cereri de amânare inculpaţii L.R. şi B.F., cereri semnate de către aceştia (fila 45, 46 d.r.);

- după trecerea unui interval de timp de circa 4 luni de la primul termen de judecată, la noul termen de judecată din 20 septembrie 2011, inculpaţii nu s-au prezentat la instanţa de recurs, şi nici nu şi-au angajat avocaţi aleşi, fiind însă prezenţi avocaţii desemnaţi din oficiu;

- pentru termenul de astăzi, 20 septembrie 2011, la dosar a fost restituită dovada de citare a inculpatului D.C.V., semnată de o rudă a acestuia (fila 57 d.r.); de asemenea a fost restituită şi dovada de citare a inculpatului L.R.A., semnată de o rudă a acestuia (fila 63 d.r.), fiind restituite şi dovezile de citare ale inculpatului B.F.G. (fila 55 d.r), precum şi celelalte dovezi de citare a inculpaţilor (filele 70, 79-80, 80 bis-81, 82-83 d.r);

- la dosarul de recurs au fost trimise, prin fax, motive scrise de recurs de către inculpaţii B.F. şi L.R. (filele 98-103, reluate, filele 108-113 d.r).

În aceste condiţii, procedura fiind îndeplinită, la dosar nefiind depuse alte cereri şi nici delegaţii de avocaţi aleşi, apărarea fiind asigurată de către avocaţii desemnaţi din oficiu, reţinând totodată că inculpaţii - care nu s-au prezentat la niciunul dintre termenele de la instanţa de recurs - au avut un timp suficient de lung pentru luarea măsurilor necesare pregătirii apărării, Înalta Curte a dispus trecerea la dezbateri.

Cei trei apărători ai inculpaţilor, cu ocazia dezbaterilor, fără a cere administrarea unor probe noi pe situaţia de fapt şi fără a formula alte cereri prealabile, au solicitat, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 ori pct. 12 şi, respectiv, pct. 14 C. proc. pen., în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen. cu motivarea că nu a existat intenţia de înşelare, iar în subsidiar, reducerea pedepselor, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a deciziei.

În motivele scrise de recurs ale inculpaţilor B.F. şi L.R., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 18 C. proc. pen., s-a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. c), art. 10 lit. a) şi d) din C. proc. pen. respectiv, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în esenţă, motivele scrise de recurs (flele 108-110, filele 111- 113 d.r.) au fost prezentate ca motive de apel (filele 107-111, filele n12-115 d.a. vol.I), dezvoltate şi prin „concluzii scrise" la instanţa de apel (filele 629-631, 626-628 d.a. vol. IV).

Examinând pe fond recursurile inculpaţilor, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

În recurs nu au fost solicitate şi administrate probe noi pe situaţia de fapt, argumentele apărării, în fapt şi în drept, fiind aceleaşi ca cele prezentate la instanţa de apel.

Deoarece, în recurs, nu au intervenit elemente noi în fapt şi în drept, Înalta Curte îşi însuşeşte integral argumentele amplu prezentate în sentinţa şi decizia atacate cu privire la situaţia de fapt, încadrarea juridică dată faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, precum şi la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, în limitele reduse de instanţa de prim control judiciar, apreciind că nu se impune reluarea acestora.

Înalta Curte apreciază însă ca necesare unele completări ale argumentelor deja expuse în cele două hotărâri judecătoreşti recurate, criticate de apărare prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17 şi 18 C. proc. pen., după cum urmează:

Potrivit art. 215 C. pen., inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă constituie infracţiunea de înşelăciune.

Obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune îl formează relaţiile sociale cu caracter patrimonial, relaţii care trebuie să se bazeze pe încredere şi bună credinţă. Elementul material constă dintr-o acţiune de inducere în eroare, de amăgire, de surprindere a încrederii persoanei faţă de care se efectuează această acţiune.

Din modul de desfăşurare a activităţii inculpaţilor rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că aceştia au acţionat cu intenţie, după caz, prin inducerea în eroare, amăgirea, surprinderea încrederii persoanelor contractante, afectând relaţiile sociale cu caracter patrimonial care trebuiau să se bazeze pe încredere şi bună-credinţă. Chiar dacă acestea, sau poate chiar pentru că acestea erau relaţii de tip comercial, inculpaţii aveau obligaţia bunei-credinţe. Apărarea inculpaţilor în sensul că nu ar fi avut intenţia de înşelare în relaţiile contractuale, în raport cu modul concret de concepere şi săvârşire a faptelor, de repetabilitatea acestora, este vădit neîntemeiată. Activitatea lor, cum a fost anterior expusă, a depăşit limitele normale a unor relaţii de tip comercial, care presupune anumite reguli, trecând în domeniul infracţional, astfel cum corect au reţinut ambele instanţe.

Înalta Curte constată, raportat la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., că apărarea a solicitat soluţia achitării „.ca urmare a reaprecierii probatoriului administrat anterior.", iar nu prin invocarea unei erori grave în stabilirea situaţiei de fapt de către instanţa de fond, situaţie de fapt confirmată de către instanţa de apel.

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Cererea apărării, în sensul achitării inculpaţilor „.ca urmare a reaprecierii probatoriului administrat anterior.", nu este suficientă şi de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. In înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

Nici critica referitoare la încadrarea juridică a faptelor nu este întemeiată (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen..), apărarea neindicând care are fi, în opinia acesteia, corecta încadrare juridică a faptelor, critica fiind în sensul că s-a dispus soluţia condamnării pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. „.fără însă a se releva o justificare în fapt a acestor texte de lege.

De asemenea, motivarea, în fapt şi în drept, a sentinţei (pag. 2-8 sentinţă), dar mai ales ampla motivare a deciziei (pag. 11-16 decizie), inclusiv modalitatea sintetizată a redactării acestei ultime hotărâri judecătoreşti, organizată pe puncte (pct. 1-40), astfel cum acestea au fost expuse anterior, lipseşte de utilitate alte argumente suplimentare şi infirmă posibila incidenţă a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. referitoare la nemotivarea soluţiilor dispuse de instanţe (soluţia de condamnare a inculpaţilor în fond, respectiv, confirmarea soluţiei de condamnare a acestora, cu reducerea pedepselor, în apel) ori cu privire la nepronunţarea instanţelor cu privire la probele administrate, la motivele de apel, cu privire la cererile esenţiale pentru inculpaţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Neîntemeiată este şi critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, astfel cum a fost realizată de curtea de apel (caz de casare - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa de apel, spre deosebire de cea de fond, a apreciat că este justificată reţinerea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special al textului de incriminare a faptelor.

Deşi a reţinut gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, imprimat de modalitatea concretă şi rapiditatea cu care inculpaţii au acţionat, de numărul considerabil al societăţilor comerciale înşelate, de cuantumul ridicat al prejudiciilor cauzate, instanţa de apel a dat prevalentă anumitor împrejurări legate de persoana inculpaţilor („.inculpaţii D.C. şi B.F. nu au antecedente penale, inculpatul D.C. are un nivel scăzut de instruire, inculpatul L.R. a fost condamnat însă pentru delicte minore, ce nu atrag starea de recidivă.").

Înalta Curte, în acord cu ambele instanţe în ceea ce priveşte „gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, imprimat de modalitatea concretă şi rapiditatea cu care inculpaţii au acţionat, de numărul considerabil al societăţilor comerciale înşelate, de cuantumul ridicat al prejudiciilor cauzate", apreciază că nu este justificată noua cerere a inculpaţilor de reducere a pedepselor sub cele deja reduse de către curtea de apel, cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi, totodată, să asigure proporţionalitatea dintre gradul concret de pericol social al faptelor şi datele personale ale făptuitorilor.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.C.V., L.R.A. şi B.F.G. împotriva Deciziei penale nr. 16/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3134/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3141/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs