ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3153/2011

Dosar nr. 6306/86/2010

Şedinţa publică din 20 septembrie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului probator aflate în dosarul cauze constată următoarele:

I. Tribunalul Suceava, secţia penală.

Prin sentinţa penală nr. 4 din data de 18 ianuarie 2011 pronunţată în Dosar nr. 6306/86/2010 în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.S.C., domiciliat în comuna Şcheia, sat Sf.Ilie, judeţul Suceava, fără antecedente penale, arestat preventin în cauză, aflat în Penitenciarul Botoşani, la pedeapsa principală de:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (faptă comisă la data de 13 aprilie 2010 având ca victimă pe numitul B.M.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 aprilie 2010 la zi.

În temeiul art. 14 si 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul loan cel Nou Suceava şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul P.S.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.M. la plata sumei de 9.156,96 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare victimă.

În temeiul art. 14 si 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.L. şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul P.S.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.M. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului contondent - par ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii,depus la grefa instanţei.

Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din data de 7 iunie 2010 (Dosar nr. 421/P/2010) a fost sesizată în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului minor P.S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) şi art. 109 alin. (1) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă în următoarele împrejurări:

- la data de 13 aprilie 2010, inculpatul se afla la stâna tatălui său, situată pe raza comunei Moara. Pe tot parcursul zilei inculpatul a consumat cantităţi mari de băuturi alcoolice - bere şi votcă - singur ori împreună cu martorul A.V. S-au mai reţinut totodată şi faptul că inculpatul, ulterior orelor amiezii, a devenit foarte nervos după convorbirile telefonice pe care Ie-a purtat cu o prietenă; în jurul orelor 17:00.

Inculpatul a plecat de la stâna tatălui său împreună cu martorul B.G.I., cu căruţa, deplasându-se până la domiciliul martorului, situat pe raza satului Liteni. Revenind de la locuinţa martorului spre stână, susnumiţii s-au oprit la localul aparţinând SC B.C. SRL, de unde inculpatul a cumpărat o sticlă cu bere. Susnumiţii şi-au continuat deplasarea cu căruţa până în dreptul locuinţei martorei C.E., în locul respectiv căruţa condusă de către inculpat fiind depăşită de către căruţa în care se afla partea vătămată B.M.; victima, persoană în vârstă de 69 ani, se deplasa din direcţia Gura Humorului spre locuinţa sa din satul Frumoasa. Dată fiind vârsta înaintată a victimei, faptului că în cursul nopţii de 12/13 aprilie 2010 aceasta a dormit în căruţă în piaţa din Gura Humorului, precum şi faptului că la data respectivă vremea era deosebit de rece, ea era îmbrăcată cu mai multe obiecte vestimentare, reţinându-se că pe cap purta trei căciulite tip fes, o căciulă îmblănită tip „rusească", iar peste toate acestea gluga de la un hanorac;

- deranjat de faptul că o persoană în vârstă „îndrăzneşte" să-l depăşească cu căruţa, inculpatul i-a adresat victimei expresii triviale după care a coborât din căruţă, s-a deplasat în fugă spre căruţa părţii vătămate şi a aplicat victimei două lovituri cu biciul în zona spatelui. Manifestarea sa violentă a fost sesizată de la mică distanţă de martora C.E.; ulterior acestui prim incident, inculpatul şi-a continuat deplasarea cu căruţa până în apropierea morii din satul Frumoasa - loc situat la distanţa de aproximativ 2,3 km de locul primului incident. Inculpatul şi martorul au coborât din căruţă pentru a bea apă, timp în care victima a ajuns cu căruţa sa în zona respectivă, depăşind a doua oară căruţa care acum staţiona. Inculpatul şi cu martorul B.G.I. s-au urcat în căruţă, cu intenţia de a se deplasa spre stână şi după foarte puţin timp au ajuns din urmă căruţa părţii vătămate. întrucât viteza de deplasare a căruţei victimei era mică, atelajul în care se aflau inculpatul şi martorul a ajuns din urmă respectiva căruţă, iar iapa inculpatului a început să mănânce fân din căruţa victimei. Partea vătămată a sesizat acest lucru şi i-a solicitat inculpatului să-şi strunească animalul. Iniţial inculpatul s-a conformat solicitării, însă ulterior atelajul său a ajuns din spate căruţa victimei, iar calul din nou a început să mănânce fânul;

- în dreptul şcolii din satul Frumoasa (aproximativ la orele 18:30), partea vătămată a oprit căruţa, s-a dat jos şi s-a îndreptat spre inculpat reproşându-i încă o dată că nu este în stare să-şi strunească calul; potrivit relatărilor martorului B.G.I., partea vătămată a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului; aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coşul căruţei sale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruţă şi cu respectivul obiect, in plan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, in zona capului. Ulterior, având corpul contondent asupra sa, inculpatul s-a urcat în căruţă şi s-a deplasat spre stână. în cursul serii, inculpatul a relatat martorilor A.V. şi Ş.I. despre incidentul anterior, aceleaşi amănunte fiind furnizate şi de martorul B.G.I. S-a mai reţinut totodată că şi în continuare, în aceeaşi seară, inculpatul s-a manifestat agresiv, în sensul că a răsturnat căruţa, a spart două geamuri de la stână şi I-a agresat şi pe martorul Ş.I., fără niciun motiv; deşi lovitura aplicată de inculpat a fost deosebit de puternică, victima nu a fost doborâtă de aceasta - căciulile pe care le purta pe cap atenuând şocul - astfel că a reuşit să se urce în căruţă şi să se deplaseze până la domiciliu pe o distanţă de aproximativ 600 - 800 m. După ce a intrat în curtea casei sale (aproximativ la orele 19:30), partea vătămată a reuşit să facă semn soţiei sale că a fost lovit în cap, după care şi-a pierdut cunoştinţa. Ulterior victima a fost transportată la Spitalul judeţean de urgenţe „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, unde a fost supusă unor intervenţii neurochirurgicale. în pofida eforturilor depuse de personalul medical,Ia„daţa de 02 mai 2010 victima a încetat din viaţă; conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost secundar violentă (concuratoare) şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral (hematom intracerebral temporal drept, hematom subdural fronto-temporal drept, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, contuzie şi dilacerare temporală dreaptă, fractură temporală dreaptă), complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie de decubit. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin lovituri puternice, agresiunea din data de 13 aprilie 2010 şi decesul survenit la data de 02 mai 2010 există legătură de cauzalitate indirectă, prin interpunerea bronhopneumoniei; analizele toxicologice au stabilit că victima nu se afla (la momentul internării în spital) sub influenţa băuturilor alcoolice.

Audiat la cercetarea judecătorească inculpatul a recunoscut existenţa altercaţiei violente avute cu partea vătămată la data de 13 aprilie 2010 în dreptul şcolii din satul Frumoasa susţinând în apărare în principal că s-a aflat în legitimă apărare - iar în subsidiar că a fost provocat - în care sens a afirmat că după ce victima i-a lovit calul cu biciul în cap, s-a deplasat din nou spre căruţa sa de unde a luat o bard iţă, a revenit spre căruţa în care se afla el cu intenţia clară de a-l lovi cu biciul (bărdiţa fiind însă ţinută de victimă cu mâna dreaptă, în jos, lângă piciorul drept), astfel că s-a speriat să nu fie şi el lovit, iar în continuare a apucat parul din căruţă şi a aplicat o lovitură victimei în cap / cu precizarea că nu a intenţionat să lovească victima în cap, ci într-o altă zonă a corpului, dar chiar în acel moment calul său s-a speriat şi probabil din acest motiv lovitura sa, uşoară ca intensitate, (apărări invocate şi în cursul urmăririi penale şi înlăturate ca neîntemeiate prin rechizitoriu avându-se în vedere: a) declaraţia martorului ocular B.G.I. care a arătat că victima a coborât din căruţă şi a lovit calul inculpatului cu biciul în zona capului, inculpatul s-a dat jos din căruţă şi s-a deplasat spre victimă, cel mai probabil cu intenţia de a o lovi, după care a observat pe victimă luând din căruţa sa un obiect ce prezenta o parte metalică, însă când i s-a solicitat să descrie respectivul obiect nu a putut să relateze exact dacă era vorba de o bărdiţă ori de un ciocan, declarând că nu ştie ce diferenţe sunt între acestea şi la ce folosesc; b) cu ocazia cercetării la faţa locului, echipa operativă a identificat bunurile aflate în căruţa victimei, printre acestea aflându-se şi un ciocan, nicidecum o bărdiţă şi; c) din probele strânse la urmărirea penală - a reţinut procurorul de caz - nu se contestă faptul că victima a lovit calul inculpatului cu biciul în zona capului, însă gestul său nu a fost de natură a-l alarma în vreun mod deosebit pe inculpat, în condiţiile în care - potrivit depoziţiei acestuia - nici măcar calul său nu şi-a schimbat, după acea lovitură deosebită, poziţia în spaţiu, inculpatul însă, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi într-o stare de nervozitate generată de diverse probleme personale, a considerat gestul părţii vătămate de netolerat, motiv pentru care i-a aplicat acesteia o lovitură deosebit de puternică, într-o zonă vitală, intensitatea deosebită a lovituriia fost întemeiată pe constatarea că la momentul respectiv victima purta pe cap trei căciulite, o căciulă îmblănită, precum şi gluga unui hanorac, aceste obiecte atenuând într-un mod semnificativ şocul loviturii, concluzionându-se de către procuror că în cazul în care victima nu ar fi purtat aceste obiecte, cu certitudine că lovitura aplicată de inculpat ar fi produs rezultatul vătămător vizat, direct şi imediat - victima ar fi murit chiar la locul agresiunii; de asemenea s-a considerat că trebuie avute în vedere şi alte împrejurări de fapt, cum ar fi vârsta înaintată a victimei, Constituţia firavă a acesteia etc, precum şi incidentul anterior când inculpatul, fără vreun motiv anume, a lovit victima cu biciul peste spate, incident relatat de martorii C.E. şi B.G.I.).

Cu privire la persoana inculpatului s-a reţinut că, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, a dovedit în trecut un comportament violent, constatare făcută încă din anul 2006 de către diriginta pe care acesta o avea la momentul respectiv la Şcoala din com. Şcheia. Ulterior inculpatul nu a mai urmat cursurile şcolii, dar nici nu şi-a schimbat în vreun mod comportamentul.

Instanţa, în baza materialului probator strâns la urmărirea penală şi administrat ulterior la cercetarea judecătorească în condiţii art. 288-291 C. proc. pen., a reţinut ca fiind stabilit cu certitudine în fapt că la data de 13 aprilie 2010, între inculpatul P.S.C. şi victima B.M. a avut loc un incident ce a pornit de la faptul că iapa inculpatului a mâncat din fânul ce se afla în căruţa victimei, această din urmă căruţă aflându-se pe drumul comunal, în faţa căruţei conduse de inculpat. Ulterior, în dreptul şcolii din satul Frumoasa, partea vătămată a oprit căruţa, s-a dat jos şi s-a îndreptat spre inculpat reproşându-i încă o dată că nu este în stare să-şi strunească animalul, moment în care aceasta a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului. în urma acestui incident, căruia partea vătămată a primit o lovitură în zona capului, cu bâta, din partea inculpatului, şi în urma căreia, în timpul spitalizării, la aproximativ o lună de zile, aceasta a decedat.

Împrejurările de fapt asupra cărora acuzarea şi apărarea au viziuni distincte şi califică fapta ca fiind infracţiune de omor calificat sau infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu reţinerea sau nu a legitimei apărări sau a stării de provocare, constau în aceea că:

- pe de o parte inculpatul susţine că după ce victima i-a lovit calul cu biciul în cap, aceasta s-a deplasat din nou spre căruţa sa de unde a luat o bărdiţă, a revenit spre căruţa în care se afla inculpatul cu intenţia clară de a-l lovi cu biciul (bărdiţa fiind însă ţinută de victimă cu mâna dreaptă, în jos, lângă piciorul drept), astfel că s-a speriat să nu fie şi el lovit, iar în continuare a apucat parul din căruţă şi a aplicat o lovitură victimei în cap, cu precizarea că a vizat o altă zonă a corpului, dar chiar în acel moment calul său s-a speriat şi probabil din acest motiv lovitura sa, uşoară ca intensitate, a nimerit victima în cap;

- pe de altă parte acuzarea, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a apreciat versiunea inculpatului ca neadevărată, arătând că acesta, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coşul căruţei sale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruţă şi cu respectivul obiect, în plan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, în zona capului.

Instanţa a apreciat că această din urmă versiune corespunde adevărului, este conformă cu cele întâmplate în realitate în ziua incidentului, rezultând din:

(i) declaraţia martorului indirect Ş.I., persoană care lucrează la stâna tatălui inculpatului şi care, în ziua respectivă, a aflat direct de la inculpat faptul că acesta din urmă avusese pe drum o altercaţie cu un moş, în urma căreia s-a dat jos din căruţă şi i-a dat cu bâta în cap, bâtă pe care înainte de a porni la drum o luase de la martor întrucât se temea să nu aibă necazuri prin sat. întrebat fiind de ce I-a lovit pe moşneag în cap, inculpatul a relatat martorului întocmai cele întâmplate, cum că iapa sa a început să mănânce fân din căruţa moşului, acesta s-a dat jos din căruţă şi a lovit cu biciul calul inculpatului, în semn de protest la atitudinea indiferentă a acestuia, moment în care şi inculpatul s-a dat jos din căruţă şi i-a aplicat moşului „două bâte peste cad"; cele mărturisite de inculpat au fost confirmate şi de martorul B.G.I., care a asistat la cele întâmplate, fiind în căruţă cu inculpatul; martorul A.V., cioban la o stână din apropierea stânei deţinute de tatăl inculpatului şi unde lucrează Ş.I., a relatat de asemenea că a aflat de la inculpat că a avut un incident, cu un moş, pe drum şi, întrucât acesta i-a lovit calul cu biciul în zona capului, el I-a lovit cu o bâtă peste cap;

(ii) martora C.E., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că a văzut personal cum inculpatul s-a dat jos din căruţă, a luat o bâtă cam de jumătate de metru lungime, s-a îndreptat spre căruţa lui B. pe partea dreaptă spre acostament, iar când a ajuns în dreptul victimei, din spate, a lovit-o de două ori cu bâtam astfel se explică şi leziunile suferite de victimă în zona capului, partea dreaptă - frontală şi parietalăm, revenirea martorei asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, pe motiv că era în stare de ebrietate la aceea dată şi nu mai ştie ce a relatat, a apreciat instanţa de fond că este neveridică şi părtinitoare, având ca unic scop încercarea de a întări poziţia de apărare a inculpatului cu probe la dosar; (probe în acuzare în raport cu care a fost înlăturată ca nesinceră declaraţia martorului B.G.I. care a confirmat susţinerile în apărare făcute de inculpat);

(iii) internată la spital, partea vătămată a fost diagnosticată cu T.C.C. grav şi hematom intracerebral temporal dreapta şi subdural acut fronto-temporal dreapta, hemoragie cranio-cerebrală, fractură liniară temporală dreapta, excoriaţie parietală / conform medicului legist, cel mai probabil leziunile au fost produse prin lovire activă, unică, cu un corp contondent, posibil alungit, leziuni ce au pus în pericol viaţa victimei / de asemenea, victima prezenta şi echimoză la nivelul braţului drept suferită, cel mai probabil, ca urmare a tentativei de apărare a capului la lovitura cu bâta din partea agresorului şi, întrucât partea vătămată a barat insuficient cu antebraţul drept, extremitatea parului a produs excoriaţia parietală de la nivelul capului iar profilul rotund al parului a prins convexitatea craniului şi a produs, ca urmare, fractura şi celelalte leziuni cerebrale interne, moartea victimei B.M., a fost secundar violentă (concuratoare), datorându-se traumatismului cranio-cerebral, complicat în evoluţie cu bronhopneumonia, între agresiunea din 13 aprilie 2010 şi decesul survenit la 02 mai 2010 existând legătură de cauzalitate indirectă prin interpunerea bronhopneumoniei;

(iv) instrumentul vulnerant folosit de agresor, este specific acţiunii de omucidere şi constă într-un par de lemn de esenţă tare, cu o lungime de 78 cm cu diametrul de 2,5 cm, uşor curbat spre capătul mai gros, acesta având diametrul de 4,5 cm.;

În consecinţă, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. - inculpatul fiind minor la data săvârşirii faptei - respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. respectiv în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., (fapta ilicită în materialitatea sa relevă că inculpatul a prevăzut şi acceptat posibilitatea suprimării vieţii victimei reprezentând acţiune de omucidere specifică infracţiunii iniţial arătate, situaţie juridică incompatibilă cu existenţa infracţiunii prev.de art. 182 C. pen., caracterizată doar prin intenţia de a produce doar vătămări corporale ori a aceea din art. 183 C. pen., ce are caracter praeterintenţionat).

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi urm.C. pen., consecinţa răspunderii penale a acestuia pentru săvârşirea, fiind minor, a infracţiunii de omor calificat amintite, instanţa l-a condamnat pe inculpatul P.S.C. la pedeapsa de 5 cinci ani închisoare apreciind ca nejustificată aplicarea unei măsuri educative.

Referitor la acţiunea civilă în cauză în temeiul art. 14 si 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou Suceava şi, pe cale de consecinţă, a obligat inculpatul P.S.C., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.M., la plata sumei de 9.156,96 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare victimă. A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.L. şi a obligat inculpatul P.S.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.M. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului contondent - par - ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.

II. Împotriva sentinţe penale nr. 4 din 18 ianuarie 2011 a declarat în termen apel inculpatul P.S.C. considerând că a fost greşit condamnat de prima instanţă întrucât a acţionat în stare de legitimă apărare, existând astfel o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, în condiţiile în care a fost obligat să riposteze la atacul intempestiv al victimei care avea într-o mână o toporişca, iar în alta un bici, (atac material, direct, imediat şi injust).

Inculpatul apelant a susţinut de asemenea că în mod nejustificat i s-au respins şi cererile subsidiare de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunile mai uşoare prev.de art. 182 sau 183 C. pen., în care sens a motivat că nu s-a stabilit cu certitudine existenţa raportului de cauzalitate între lovitura ce a aplicat-o victimei şi decesul acesteia iar din actele medico-legale şi medicale rezultă că victima avea în sânge un număr foarte mare de leucocite, ceea ce relevă o infecţie preexistentă incidentului, ce i-ar fi putut cauza decesul.

În final, a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere că era minor la data săvârşirii faptei, prezentând discernământ diminuat şi tulburări de personalitate.

Prealabil dezbaterilor inculpatul a arătat că nu doreşte să facă alte declaraţii în apel şi n ua are de formulat alte cereri de probe noi în apărare.

Curtea, verificând sentinţa atacată în raport cu motivele de apel invocate cât şi sub celelalte chestiuni de fapt şi drept deduse juudecăţii - în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 378 alin. (1) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Fapta imputată inculpatului, astfel cum aceasta a fost descrisă prin rechizitoriu, este dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti şi realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, referitor la care a fost condamnat în mod justificat de prima instanţă.

În acest sens este stabilit cu certitudine în cauză că la data de 13 aprilie 2010, într-un loc public situat pe raza satului Frumoasa, com. Moara, judeţul Suceava, inculpatul a exercitat cu intenţie acte de violenţă cu o bâtă asupra victimei B.M., care au condus la decesul acesteia, survenit la data de 02 mai 2010.

A susţinut inculpatul că a comis fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atacul material direct, imediat şi injust exercitat, în prealabil, de victimă asupra sa.

Or, din interpretarea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, respectiv A.C., C.G., B.G.I., Ş.I., în coroborare cu mărturisirea inculpatului - rezultă că incidentul dintre părţi a avut loc în două etape. Astfel, într-o primă fază, victima, care se deplasa din Gura Humorului spre locuinţa sa din satul Frumoasa cu un atelaj hipo, a depăşit căruţa în care se afla inculpatul, care, deranjat de acest aspect, a coborât din căruţă, s-a îndreptat spre cea a victimei, căreia i-a aplicat două lovituri de bici în zona spatelui (declaraţia martorului B.G., fila 145 dosar u.p.)- Victima nu a reacţionat, incidentul finalizându-se astfel. Ulterior, inculpatul şi-a continuat deplasarea, oprind atelajul la un moment dat, împrejurare în care victima, din nou, I-a depăşit. Continuându-şi ulterior drumul, inculpatul a ajuns din urmă căruţa victimei, iapa inculpatului începând să mănânce fân din căruţa victimei. Sesizând aceasta, i-a solicitat inculpatul să-şi strunească caIuI_vIniţial el s-a conformat, însă ulterior calul a continuat să mănânce fân din acelaşi loc. în dreptul şcolii din satul Frumoasa (aproximativ la orele 18:30), victima a oprit căruţa, s-a dat jos şi s-a îndreptat spre inculpat reproşându-i încă o dată că nu este în stare să-şi strunească calul. Potrivit relatărilor martorului B.G.I. (fila 139), partea vătămată a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului. Aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coşul căruţeisale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruţă şi cu respectivul obiect,înpjan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, in zona capului. Ulterior, având corpul contondent asupra sa, inculpatul s-a urcat în căruţă şi s-a deplasat spre stână.

Relatările martorului B.G.I. (fila 138 şi urm. dosar u.p.) şi C.E. (fila 125 şi urm. dosar u.p.) confirmă situaţia de fapt astfel stabilită. Este real că în faza cercetării judecătoreşti cei doi martori au încercat să acrediteze o altă derulare a evenimentelor. Astfel, martora C.E. a arătat că, în realitate, nu a văzut nimic din cele întâmplate, fiind, la data incidentului, sub influenţa băuturilor alcoolice (declaraţie fila 300 dosar fond). Martorul B.G.I. a arătat că a observat că iapa inculpatului „trăgea nişte fân din căruţa lui B., a coborât din căruţă (...) a luat apoi bărdiţa din căruţă şi s-a îndreptat spre inculpat, a ridicat să dea în inculpat cu barda iar inculpatul, fără să vrea, i-a dat cu bota, nu mai reţin în ce parte a corpului" (declaraţie fila 336 dosar fond). Relatează însă totodată că îşi însuşeşte declaraţia dată la urmărirea penală. Prin această relatare, martorul a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a reacţionat la comportamentul inadecvat al victimei, pentru a-şi proteja integritatea corporală (sens în care el ar fi afirmat într-un moment imediat anterior acţiunii violente propriu-zise: „vai de noi dacă se dă jos"). Or, aceste modificări ale declaraţiilor nu au fost în niciun fel justificate, şi, cum probele nu au valoare dinainte stabilită, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca verosimile cele relatate de martorii de mai sus în faza de urmărire penală, stabilind temeinic situaţia de fapt. în plus, cu ocazia cercetării la faţa locului, echipa operativă a identificat bunurile aflate în căruţa victimei, printre acestea aflându-se un ciocan, nicidecum o bărdiţa.

Este real că victima a lovit în prealabil cu un bici, calul inculpatului, însă acest aspect nu poate fi apreciat ca un comportament provocator la adresa celui din urmă, în condiţiile în care întreaga situaţie conflictuală din acea zi, derulată în două etape, a fost generată de către inculpat (şi care în prealabil lovise chiar victima cu un bici). Din relatările aceloraşi doi martori, date în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul, fără vreo altă discuţie prealabilă cu victima, s-a dat jos din căruţă, de unde a luat o bâtă şi a lovit-o pe aceasta în cap.

Pentru a se reţine că o persoană a acţionat în legitimă apărare trebuie, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. pen., ca acţiunea exercitată să fie impună de necesitatea de a înlătura un atac material, direct, mediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia, ori a unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui angajat ori interesul public.

Or, din situaţia de fapt mai sus-arătată, rezultă că, fără a fi în vreun fel atacat în prealabil, inculpatul a lovit victima.

Nu se poate reţine aşadar că acesta a acţionat violent pentru a înlătura un atac prealabil din partea victimei, pentru ca cerinţele textului de mai sus în acest sens să fie aplicabile.

Din analiza aceleiaşi situaţii de fapt nu rezultă nici că inculpatul ar fi acţionat în stare de provocare, comportamentul victimei, constând în lovirea calului lui, privit prin prisma atitudinii recalcitrante manifestată anterior, nefiind de natură a-i cauza o puternică tulburare, sub imperiul căreia să se fi manifestat.

Prin urmare, achitarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. e) C. proc. pen., ori reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu pot fi dispuse în cauză, astfel cum a solicitat.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei comise, ea a fost de asemenea corect stabilită, aspect ce rezultă din interpretarea aceluiaşi material probator.

Astfel, esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în omor calificat (art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.) ori în loviri cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.) este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit-o. Dacă în cazul infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul celei de omor acţionează cu intenţia de ucidere. Cea dintâi are ca element subiectiv intenţia depăşită. în acest caz, făptuitorul acţionează nu cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav, moartea victimei, fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar şi caracteristică pentru forma mixtă de vinovăţie „praeterintenţie" (intenţie depăşită). în cazul infracţiunii de omor, actele de punere în executare a omorului trebuie să releve, prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite, că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma. Astfel, există omor, şi nu loviri cauzatoare de moarte, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a arătat, în motivarea hotărârii, că fapta s-a produs prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona craniană), lovitură puternică, de mare intensitate, care a avut consecinţe grave. Astfel, potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie a victimei efectuat de S.M.L. Suceava (pag. 68 dosar u.p.), moartea victimei (la data de 02 mai 2010) a fost secundar violentă (concuratoare) şi s-a datorat unui traumatism cranio - cerebral complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie de decubit. Se mai menţionează aici că între agresiunea din data de 13 aprilie 2010 şi decesul survenit la data de 02 mai 2010 există o legătură de cauzalitate indirectă prin interpunerea bronhopneumoniei.

Din analiza acestor concluzii rezultă că între lovitura aplicată de către inculpat şi decesul victimei există legătură de cauzalitate, chiar dacă şi indirectă, întrucât, în perioada spitalizării, traumatismul cranio - cerebral s-a complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie de decubit. Această bronhopneumonie apare aşadar ca o complicaţie a unei situaţii preexistente generată de către inculpat prin atitudinea sa agresivă.

Nu se poate astfel susţine că faţă de toate elementele anterior analizate, inculpatul, prin acţiunea sa (ilicită) nu ar fi acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, chiar dacă nu a urmărit atingerea lui. Astfel, forma de vinovăţie cu care el a acţionat este intenţia indirectă, specifică infracţiunii de omor calificat (comisă în loc public). Aceeaşi legătură de cauzalitate între actul agresiv şi decesul victimei (chiar dacă indirectă) conduce la concluzia că nici încadrarea faptei în prevederile art. 182 C. pen. (în sensul că moartea s-ar fi datorat exclusiv unor cauze patologice) nu poate fi reţinută în cauză.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului minor, instanţa apreciază că acesta poate fi coborât sub minimul special faptei comise, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare.

Astfel, fie şi parţial (relatând o altă desfăşurare a evenimentelor), inculpatul a recunoscut fapta comisă. De asemenea, o cauză concurentă a decesului victimei a constituit-o şi complicaţia patologică intervenită pe perioada spitalizării ei.

Aceste aspecte pot fi reţinute în favoarea inculpatului ca circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., dându-le efectul prev. de art. 76 alin. (2) C. pen.

O pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este necesară, dar totodată şi suficientă pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.

În latura civilă a cauzei, soţia victimei, partea civilă B.L., prezentă înaintea instanţei de apel, a arătat că renunţă la despăgubirile civile solicitate, reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare a defunctului), sens în care s-a luat acesteia declaraţie în scris, anexată la dosar (fila 26). Dată fiind aplicabilitatea principiului disponibilităţii în latura civilă, instanţa va lua act în acest sens, înlăturând dispoziţia contrară.

Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Suceava,. secţia penală şi pentru cauze cu minori, în conformitate cu dispooziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa atacată iar în rejudecare a condamnat pe acesta pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 99 alin. (2) rap.la art. 109 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani şi 4 luni închisoare înlăturând, urmare solicitării de renunţare în acest sens, obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.L. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Conofrm art. 300² rap.la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., i s-a computat din pedeapsă detenţia în continuare la zi.

III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite formulat de inculpatul P.S.C. reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18,17 şi 14 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. instanţa pronunţă după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal dacă aceasta constată „că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat""în primul caz şi respectiv „potrivit art. 11 pct. 2 "In celelalte două cazuri.

Învinuirea referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului minor prin rechizitoriu priveşte fapta comisă de acesta la data de 13 aprilie 2010 într-un loc public situat pe raza satului Frumoasa, com. Moara constând în exercitarea cu intenţie de acte de violenţă cu un corp contondent dur (ciomag) asupra victimei B.M. care au condus la decesul acestuia survenit la data de 2 mai 2010, în conexiune cu incriminarea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm.C. pen.

A susţinut inculpatul că a comis fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atacul material direct, imediat şi injust exercitat, în prealabil, de victimă asupra sa.

Or, din interpretarea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, respectiv A.C., C.G., B.G.I., Ş.I. - în coroborare cu mărturisirea inculpatului - rezultă că incidentul dintre părţi a avut loc în două etape. Astfel, într-o primă fază, victima, care se deplasa din Gura Humorului spre locuinţa sa din satul Frumoasa cu un atelaj hipo, a depăşit căruţa în care se afla inculpatul, care, deranjat de acest aspect, a coborât din căruţă, s-a îndreptat spre cea a victimei, căreia i-a aplicat două lovituri de bici în zona spatelui (declaraţia martorului B.G., fila 145 dosar u.p.). Victima nu a reacţionat, incidentul finalizându-se astfel. Ulterior, inculpatul şi-a continuat deplasarea, oprind atelajul la un moment dat, împrejurare în care victima, din nou, l-a depăşit. Continuându-şi ulterior drumul, inculpatul a ajuns din urmă căruţa victimei, iapa inculpatului începând să mănânce fân din căruţa victimei. Sesizând aceasta, i-a solicitat inculpatul să-şi strunească calul. Iniţial el s-a conformat, însă ulterior calul a continuat să mănânce fân din acelaşi loc. în dreptul şcolii din satul Frumoasa (aproximativ la orele 18:30), victima a oprit căruţa, s-a dat jos şi s-a îndreptat spre inculpat reproşându-i încă o dată că nu este în stare să-şi strunească calul. Potrivit relatărilor martorului B.G.I. (fila 139), partea vătămată a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului. Aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coşul căruţei sale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruţă şi cu respectivul obiect, în plan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, în zona capului. Ulterior, având corpul contondent asupra sa, inculpatul s-a urcat în căruţă şi s-a deplasat spre stână.

Relatările martorului B.G.I. (fila 138 şi urm. Dosar u.p.) şi C.E. (fila 125 şi urm. dosar u.p.) confirmă situaţia de fapt astfel stabilită. Este real că în faza cercetării judecătoreşti cei doi martori au încercat să acrediteze o altă derulare a evenimentelor. Astfel, martora C.E. a arătat că, în realitate, nu a văzut nimic din cele întâmplate, fiind, la data incidentului, sub influenţa băuturilor alcoolice (declaraţie fila 300 dosar fond). Martorul B.G.I. a arătat că a observat că iapa inculpatului „trăgea nişte fân din căruţa lui B., a coborât din căruţă (...) a luat apoi bărdiţa din căruţă şi s-a îndreptat spre inculpat, a ridicat să dea în inculpat cu barda iar inculpatul, fără să vrea, i-a dat cu bota, nu mai reţin în ce parte a corpului" (declaraţie fila 336 dosar fond). Relatează însă totodată că îşi însuşeşte declaraţia dată la urmărirea penală. Prin această relatare, martorul a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a reacţionat la comportamentul inadecvat al victimei, pentru a-şi proteja integritatea corporală (sens în care el ar fi afirmat într-un moment imediat anterior acţiunii violente propriu-zise: „vai de noi dacă se dă jos"). Or, aceste modificări ale declaraţiilor nu au fost în niciun fel justificate, şi, cum probele nu au valoare dinainte stabilită, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca verosimile cele relatate de martorii de mai sus în faza de urmărire penală, stabilind temeinic situaţia de fapt. în plus, cu ocazia cercetării la faţa locului, echipa operativă a identificat bunurile aflate în căruţa victimei, printre acestea aflându-se un ciocan, nicidecum o bărdiţă.

Este real că victima a lovit în prealabil cu un bici, calul inculpatului, însă acest aspect nu poate fi apreciat ca un comportament provocator la adresa celui din urmă, în condiţiile în care întreaga situaţie conflictuala din acea zi, derulată în două etape, a fost generată de către inculpat (şi care în prealabil lovise chiar victima cu un bici). Din relatările aceloraşi doi martori, date în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul, fără vreo altă discuţie prealabilă cu victima, s-a dat jos din căruţă, de unde a luat o bâtă şi a lovit-o pe aceasta în cap.

Or, din situaţia de fapt mai sus-arătată, rezultă că, fără a fi în vreun fel atacat în prealabil, inculpatul a lovit victima.

Nu se poate reţine aşadar că acesta a acţionat violent pentru a înlătura un atac prealabil din partea victimei, pentru ca cerinţele textului de mai sus în acest sens să fie aplicabile.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei comise, ea a fost de asemenea corect stabilită, aspect ce rezultă din interpretarea aceluiaşi material probator.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanţele de fond şi apel, care au constatat în mod convergent că fapta s-a produs prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona craniană), lovitură puternică, de mare intensitate, care a avut consecinţe grave. Astfel, potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie a victimei efectuat de S.M.L. Suceava (pag. 68 dosar u.p.), moartea victimei (la data de 02 mai 2010) a fost secundar violentă (concuratoare) şi s-a datorat unui traumatism cranio - cerebral complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie de decubit. Se mai menţionează aici că între agresiunea din data de 13 aprilie 2010 şi decesul survenit la data de 02 mai 2010 există o legătură de cauzalitate indirectă prin interpunerea bronhopneumoniei.

Pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului minor pentru săvârşirea în condiţiile anterior arătate a infracţiunii de omor calificat asupra unei victime în vârstă de 69 ani - pedeapsă redusă sub minimul special de 5 ani închisoare ca efect al aplicării iniţiale a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen. şi reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare prev.de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. - este legală şi temeinică iar reducerea acesteia nu se justifică.

Conoform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat în solidar cu recurentele părţi responsabile civilmente P.L. şi P.M. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2010 la 20 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat în solidar cu recurentele părţi responsabile civilmente P.L. şi P.M. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3141/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3189/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs