ICCJ. Decizia nr. 3189/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3189/2011
Dosar nr. 44184/3/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Deliberând asupra recursului penal de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti din data de 16 septembrie 2010, emis în Dosarul nr. 1685D/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor P.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi I.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin sentinţa penală nr. 106 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ş., domiciliat în Bucureşti, sector 5, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ş. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului P.Ş. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 3 5 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 25 august 2010 la zi.
Î n baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului P.Ş.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.F., domiciliat în Bucureşti, sector 5, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acesta; b) să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 86 al. 3 lit. a) şi f) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să desfăşoare o activitate şi să urmeze un curs de consiliere stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi să supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.F.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata prevenţiei de la 25 august 2010 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,70 grame de heroină ridicată potrivit dovezii din 03 septembrie 2010 şi a cantităţii de 0,62 grame de heroină ridicată potrivit dovezii din 03 septembrie 2010, cu obligaţia de a păstrate contraprobe potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că cele 7 comprimate conţinând methadonă ridicate de la inculpatul P.Ş. s-au consumat în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.F. a sumei de 10 lei.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.Ş. a sumei de 145 lei ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare şi depusă la C.E.C Bank cu recipisa din 30 august 2010.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 25 august 2010, inculpatul P.Ş. a vândut martorului V.G.C., prin intermediul inculpatului I.F., cu suma de 20 lei o doză conţinând 0,06 de heroină şi a deţinut pentru vânzare şi pentru consum propriu, 20 punguţe conţinând 0,77 grame, 15 punguţe conţinând 0,87 grame de heroină şi 7 comprimate de metadonă.
Astfel, în urma denunţului formulat la data de 24 august 2010, de numitul V.G.C. - consumator de droguri, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog au efectuat verificări, din procesele verbale întocmite rezultând că s-a stabilit identitatea persoanelor denunţate, numitul „B." identificat în persoana inculpatului I.F., iar „G.C." în persoana învinuitei P.G.
Din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante a reieşit că la data de 25 august 2010, în baza ordonanţei de delegare emise de procuror, organele de poliţie au procedat, în prezenţa martorului asistent C.M.V., la consemnarea seriilor bancnotelor ce au format suma de 20 lei (două bancnote a 10 lei şi 2 bancnote a 5 lei) sumă ce a fost folosită de martorul denunţător V.G.C. la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliţie, a unei doze de heroină de la cei denunţaţi. Martorul V.G.C. a fost percheziţionat în prealabil de către lucrătorii de poliţie asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere. După efectuarea percheziţiei, i s-a înmânat martorului denunţător V.G.C. suma de 30 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul verbal amintit mai sus, pentru a cumpăra o doză de heroină de la persoanele denunţate.
În continuare, în aceeaşi zi, în jurul orei 12.00, organele de poliţie împreună cu martorul denunţător V.G.C. s-au deplasat în zona A.L., în apropierea imobilului cu numărul 43, poliţiştii rămânând în supraveghere, iar martorul denunţător s-a deplasat spre scara blocului situat pe Aleea L.. În scara acestui bloc, denunţătorul V.G.C. s-a întâlnit cu inculpatul I.F. zis „B." căruia i-a dat banii, după care acesta a intrat pe holul din dreapta, a revenit în câteva minute şi i-a predat denunţătorului ceva.
După încheierea tranzacţiei, martorul V.G.C. a plecat, s-a întâlnit cu lucrătorii de poliţie care supravegheau locul şi le-a predat doza de heroină cumpărată în condiţiile descrise mai sus, doză care a fost introdusă într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.
Martorul denunţător V.G.C. a fost din nou percheziţionat de către lucrătorii de poliţie asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.
După încheierea tranzacţiei, organele de poliţie l-au imobilizat pe inculpatul U.F. zis „B.", asupra acestuia negăsindu-se substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau bani, bunuri ori valori.
Din cuprinsul aceluiaşi proces verbal a mai reieşit că s-a procedat imediat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa din Bucureşti, sector 5, fiind găsiţi în locuinţă inculpatul P.Ş. şi martorul R.C. Totodată pe măsuţa din mijlocul camerei, s-a găsit o punguţă desfăcută ce conţinea o substanţă pulverulentă maronie ce părea a fi heroină, din care consumase, conform declaraţiilor sale, inculpatul P.Ş. Asupra inculpatului P.Ş. zis „F.P.", în buzunarul din partea dreaptă a pantalonilor pe care îi purta, a fost găsită suma de 55 lei, iar între bancnotele ce formau această sumă s-au găsit cele 2 bancnote de 10 lei ale căror serii fuseseră consemnate în procesul verbal întocmit de poliţişti.
Pe fotoliul situat în centrul camerei, pe care stătea inculpatul P.Ş. în momentul pătrunderii organelor de poliţie, în dreapta acestuia, între perna fotoliului şi cotieră, s-a găsit o folie din material plastic ce conţinea un număr de 14 punguliţe din material plastic tip „bilă" în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare maronie ce părea a fi heroină.
Într-o cutie situată pe noptiera din cameră s-au găsit 7 comprimate de culoare albă, rotunde, inscripţionate „S.N." şi suma de 110 lei.
S-a mai consemnat că în momentul pătrunderii în locuinţa unde se afla inculpatul P.Ş., lucrătorul de poliţie care supraveghea intrarea în scara blocului şi, implicit geamul locuinţei situate la parter, a observat cum de la geamul acestei locuinţe s-a aruncat un pachet de ţigări în care se aflau 20 de punguţe din material plastic ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie ce părea a fi heroină.
Cele 15 punguţe găsite în cameră (14 punguţe pe fotoliu şi una pe măsuţă) şi cele 20 punguţe găsite în pachetul de ţigări aruncat pe geamul apartamentului inculpatului P.Ş., toate conţinând o substanţă pulverulentă ce părea a fi heroină precum şi 7 comprimate „S.N." găsite în locuinţa inculpatului P.Ş. au ridicate şi introduse în două plicuri care au fost sigilate cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.
Suma de 145 lei găsită în locuinţa situată la apartamentul din sector 5 (110 lei găsită pe noptieră şi 35 lei găsită pe fotoliu alături de 20 lei din fondurile poliţiei) au fost ridicate şi depuse la C.E.C. Bank - Unitatea C.V. cu chitanţa din 30 august 2010 (recipisă din 30 august 2010), existând indicii că această sumă provine din vânzarea de droguri. Cele consemnate în procesul verbal au fost confirmate de martorul asistent C.M.V. audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Totodată, aspectele reţinute s-au coroborat cu declaraţiile date de martorul V.G., cu cele ale martorei M.A., ale martorului R.C. date în cursul urmăririi penale.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 august 2010 a reieşit că proba reprezentând punguţa din material plastic de culoare albă predată de martorul V.G. conţinea 0,06 grame de heroină (Diacethilmorphina), substanţă ce face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 august 2010 efectuat în cauză a reieşit că probele constând în cele 15 punguţe din material plastic de culoare albă şi cele 7 comprimate rotunde, de culoare albă, stanţate pe una din feţe „S.N." ridicate cu ocazia percheziţiei conţine 0,87 grame de heroină şi respectiv substanţă activă metadonă clorhidrat. Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea. nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,70 grame de Heroină rămasă în urma analizelor de laborator din proba nr. 1 a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - cu dovada din 03 septembrie 2010). Proba nr. 2 a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 august 2010 a rezultat că proba constând în 20 punguţe din material plastic de culoare albă cea au fost găsite aruncate sub fereastra locuinţei inculpatului P.Ş. conţinea 0,77 grame de heroină (Diacethilmorphina) ce face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,62 grame de Heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - cu dovada din 3 septembrie 2010.
Inculpatul I.F. zis „B." a recunoscut fapta în sensul că a procurat martorului V.G. contra sumei de 20 lei o doză de heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul P.Ş., negând că ar fi primit vreo sumă de bani drept comision. Acesta a mai arătat că inculpatul P.Ş. a băgat banii primiţi în buzunarul pantalonilor pe care îi purta şi a luat o doză de heroină din punguţa unde se aflau mai multe doze, punguţă aflată pe fotoliul unde stătea inculpatul, şi i-a remis-o. In legătură cu suma de bani primită drept comision de către inculpatul I.F., instanţa a reţinut ca fiind o certitudine faptul că acesta a primit cei 10 lei de la martorul V.G., avându-se în vedere menţiunile din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante cu privire la înmânarea sumei de bani de către poliţie, cât şi la controlul corporal efectuat asupra martorului atât înainte cât şi după flagrant, menţiuni ce s-au coroborat cu declaraţiile martorului asistent şi cu cele ale numitului V.G. în calitate de martor.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.Ş., s-a reţinut că şi acesta a recunoscut în declaraţiile date pe parcursul procesului penal că a vândut inculpatului I.F., zis „B." contra sumei de 20 lei o doză de heroină, faptul că banii respectivi au fost găsiţi asupra sa cu ocazia percheziţiei domiciliare, a arătat că doza de heroină găsită asupra sa îi aparţinea şi urma să o consume, însă a negat că cele 14 doze de heroină şi cele 7 comprimate de metadonă, găsite în locuinţă îi aparţin şi că a aruncat pe fereastră pachetul de ţigări conţinând droguri. Acesta a precizat că locuinţa aparţine surorii sale P.G.
Avându-se în vedere faptul că cele 14 punguţe conţinând heroină au fost găsite chiar pe fotoliul unde se afla inculpatul, declaraţia acestuia a fost apreciată ca nefiind credibilă, fiind înlăturată. În ceea ce priveşte persoana care locuieşte la adresa respectivă edificatoare a fost apreciată declaraţia martorului R.C. din care a reieşit că apartamentul în cauză aparţine fratelui său R.V. şi că de la momentul arestării acestuia în apartament locuieşte „F.P.", adică inculpatul P.Ş.
În ceea ce priveşte drogurile găsite în pachetul de ţigări aruncat, de asemenea, declaraţia inculpatului sub acest aspect a fost contrazisă atât de procesul verbal încheiat de poliţie, cât şi de declaraţia martorului M. şi ale martorului C. precizând în faţa instanţei că participând la percheziţia efectuată a observat că geamul din încăperea unde se afla inculpatul era deschis.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului P.Ş. s-a reţinut că acesta a fost liberat condiţionat la data de 31 august 2007 din executarea unei pedepse cu închisoarea de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 325/2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală 4553/2004, cu un rest rămas neexecutat de 898 zile închisoare, pedeapsă considerată ca executată la data săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză, aşa încât s-a reţinut în încadrarea juridică a faptelor aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
La stabilirea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispoziţiile părţii generale a C. pen. (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, fapta de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind săvârşită cu participarea ambilor inculpaţi, cantitatea mică de droguri vândută, dar şi cantitatea de droguri deţinută atât în vederea vânzării, cât şi pentru consumul propriu), circumstanţele personale ale inculpaţilor (inculpatul P.Ş. fiind recidivist, dovedind că nu a meritat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei aplicate anterior, menţinând o atitudine profund negativă de desconsiderare a valorilor sociale ocrotite de legea penală, iar inculpatul I.F. fiind sancţionat în precedent pentru fapte în legătură cu consumul de droguri cu amendă administrativă, ambii fiind consumatori de droguri şi niciunul dintre aceştia neavând loc de muncă şi nici o altă sursă licită de venituri, cât şi atitudinea procesuală a acestora).
În raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului I.F., cât şi în considerarea cantităţii reduse a drogurilor procurate instanţa de fond i-a aplicat acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. cărora le-a dat relevanţa cuvenită în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Având în vedere că inculpatul P.Ş. este recidivist, cât şi atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, s-a apreciat că în cauză nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare, iar în ceea ce priveşte solicitarea de aplicare a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul I.F., instanţa a apreciat că această cauză de atenuare a pedepsei nu este aplicabilă deoarece nu ne regăsim în ipoteza procedurală prevăzută de textul menţionat, avându-se în vedere momentul procesual la care a fost formulată cererea, respectiv în dezbateri.
Faţă de aceste criterii, instanţa i-a aplicat inculpatului P.Ş. câte o pedeapsă cu închisoarea orientată peste minimul special pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute şi inculpatului I.F. o pedeapsă orientată sub minimul special, apreciind că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.
În raport de natura şi gravitatea faptelor, de împrejurările de săvârşire şi de persoana inculpaţilor, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata pedepsei ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudenţa C.E.D.O. cu privire la aplicarea art. 3 protocol 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii şi Calmanovici c. României nu se impune şi interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative.
Apreciind că motivele care au stat la baza arestării inculpatului P.Ş. impun în continuare privarea de libertate a acestuia, tribunalul, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea acestuia.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatului I.F., constatând întrunite condiţiile prev. de art. 86 C. pen. şi apreciind că faţă de persoana inculpatului pronunţarea unei hotărâri de condamnare, cât şi perioada prevenţiei constituie un avertisment şi chiar tară executarea pedepsei acesta nu va mai săvârşi şi alte infracţiuni, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen. Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen. şi obligat acesta să desfăşoare o activitate şi să urmeze un curs de consiliere stabilite de Serviciul de Probaţiune precum şi să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării. La individualizarea modalităţii de executare a pedepsei s-a avut în vedere că pedeapsa nu trebuie să reprezinte o pură retribuţie, ci principala menire a acesteia este aceea de a determina înlăturarea deprinderilor antisociale. Or, faţă de vârsta inculpatului, de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, cât şi de scopul urmărit prin comiterea faptei, şi anume acela de a-şi procura la rândul său banii necesari drogurilor, cantitatea mică de droguri procurată şi nu în ultimul rând faptul că acesta - deşi consumator de droguri de 4 ani - nu a apelat la comiterea de infracţiuni pentru a-şi procura banii necesari, din cazierul judiciar rezultând că a fost sancţionat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârşirea unor fapte în legătură cu consumul propriu de droguri până în prezent, s-a apreciat că această modalitate poate garanta atingerea scopului educativ al pedepsei. Totodată, s-a apreciat de către prima instanţă că executarea în regim de detenţie dimpotrivă l-ar expune unor influenţe nefaste, cunoscut fiind că mediul penitenciar, în cele mai multe cazuri, întăreşte şi consolidează paternul infracţional putând influenţa negativ conduita sa viitoare.
Întrucât în cauză nu a fost făcută dovada că suma de 145 lei ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare şi depusă la C.E.C. Bank cu recipisa din 30 august 2010 reprezintă bun ce a fost dobândit sau folosit la săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală, instanţa de fond a dispus restituirea acesteia către inculpatul P.Ş.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul P.Ş. prin care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii şi în fond redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanţă, pe care o apreciază ca fiind într-un cuantum prea mare în raport de atitudinea sa constant sinceră de recunoaştere a comiterii faptei de trafic de droguri dar şi de datele care circumstanţiază persoana sa.
Prin Decizia penală nr. 179/A din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, în Dosarul nr. 44184/3/2010(1021/2011) a fost admis apelul formulat de inculpatul P.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 106/F din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi în fond, redusă pedeapsa aplicată inculpatului P.Ş. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi s-a dedus arestul preventiv de la 25 august 2010 la zi, dispunându-se totodată, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului de Justiţie.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, în urma analizei întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, prima instanţă în mod corect a reţinut atât situaţia de fapt - constând, în esenţă, în aceea că la data de 25 iunie 2010, inculpatul P.Ş. a vândut martorului V.G.C., prin intermediul inculpatului I.F., o doză de heroină conţinând 0,06 grame pentru suma de 20 lei şi a deţinut, pentru vânzare şi pentru consum propriu, 20 punguţe conţinând 0,77 grame, 15 punguţe conţinând 0,87 grame de heroină şi 7 comprimate de metadonă - cât şi vinovăţia inculpatului şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cărora le-a fost dată şi în drept o corectă încadrare juridică.
Convingerea instanţei, dincolo de orice îndoială, că inculpatul P.Ş. a comis faptele prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a întemeiat pe probe certe de vinovăţie, relevate de menţiunile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, de declaraţiile martorilor V.G., M.A. şi R.C. audiaţi în cursul urmăririi penale, de procesele verbale de percheziţie, de rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză, dar şi de declaraţiile inculpaţilor I.F. şi P.Ş. care a recunoscut comiterea faptei de trafic de droguri de mare risc constând în aceea că a vândut la 25 august 2010 cantitatea de 0,06 grame heroină prin intermediul coinculpatului I.F..
Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea, prin prisma criteriilor generale prev.de art. 72 C. pen., a constatat întemeiate criticile inculpatului, cu privire la dozarea cuantumului acestora. Astfel, a reţinut că scopul legii penale poate fi atins, doar atunci când datele ce caracterizează, în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, aşa încât raportul dintre cuantumul sancţiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării şi scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.
A mai reţinut, în interpretare dispoziţiilor art. 72 C. pen., că la proporţionalizarea pedepsei ce se aplică inculpatului, instanţa este datoare să ţină seama, cumulativ, de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele speciale de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de datele ce caracterizează persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (stări, situaţii, circumstanţe).
În urma analizării actelor şi lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că faptele de comiterea cărora se face vinovat inculpatul P.Ş. prezintă un grad de pericol social ridicat atât generic cât şi în concret; că inculpatul P.Ş. a dovedit de asemenea atitudine sinceră pe parcursul procesului, cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, recunoscând comiterea ei atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, însă nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârşind faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie atrasă de condamnarea la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 325/2004 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 31 august 2007 cu un rest rămas neexecutat de 898 zile ( cazier judiciar - fila 76 d.u.p.).
Faţă de toate aceste considerente, Curtea, a apreciat că în cauză se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen., respectiv, la pedeapsa închisorii în cuantum orientat uşor peste media limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, fiind realizat astfel şi scopul reglementat în art. 52 C. pen.
Reţinând că inculpatul era consumator de droguri, a vândut o cantitate redusă de droguri (0,06 grame heroină) şi împrejurarea că deşi nu se află la primul conflict cu legea penală, faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârşite după împlinirea duratei pedepsei anterioare şi la aproximativ 3 ani după ce a fost liberat condiţionat, vârsta acestuia (51 ani), Curtea le-a apreciat ca fiind circumstanţe favorabile inculpatului potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. cărora le-a dat eficienţă în condiţiile art. 76 C. pen.
Faţă de toate aceste considerente, a admis apelul formulat de inculpatul P.Ş., a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, în fond, în privinţa inculpatului P.Ş. a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 10 ani la 8 ani închisoare iar ca efect al contopirii pedepselor a stabilit ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.
Soluţia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul P.Ş. pe care însă nu 1-a motivat conform art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterilor în recurs, inculpatul a arătat că înţelege să critice hotărârea pe motiv de netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, invocând în drept cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
S-a arătat în susţinerea orală în faţa instanţei de recurs că pedeapsa stabilită de instanţa de apel este prea mare în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului şi circumstanţele reale ale comiterii faptei, solicitându-se de către recurent reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră şi cooperantă şi faptul că are 5 copii minori în întreţinere.
Verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat cât şi din oficiu - potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din analiza actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se în mod corect atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului P.Ş., dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor.
Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală, instanţele de fond şi apel au hotărât, în mod corect, în opinia Înaltei Curţi, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 25 iunie 2010, inculpatul P.Ş. a vândut martorului V.G.C., prin intermediul inculpatului I.F., o doză de heroină conţinând 0,06 grame pentru suma de 20 lei şi a deţinut, pentru vânzare şi pentru consum propriu, 20 punguţe conţinând 0,77 grame, 15 punguţe conţinând 0,87 grame de heroină şi 7 comprimate de metadonă.
Vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită de întregul materialul probator administrat în cauză, relevante în acest sens fiind: menţiunile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor V.G., M.A. şi R.C. audiaţi în cursul urmăririi penale, rezultatele consemnate în procesele verbale de percheziţie la domiciliul lui R.V. unde locuia inculpatul P.Ş., concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză, dar şi de declaraţiile inculpaţilor I.F. şi P.Ş. care au recunoscut comiterea faptei de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că a vândut la 25 august 2010 cantitatea de 0,06 grame heroină prin intermediul coinculpatului I.F.
În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat privind greşita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârşite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, ambele instanţe apreciind în mod corect că fapta săvârşită de inculpat - astfel cum a fost expusă anterior prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.
De asemenea, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar şi a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-1 determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.
Sub acest aspect, Înalta Curte, constată că elementele legate de faptă şi de persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanţa de apel în procesul de individualizare a sancţiunii penale, existenţa acestora justificând aplicarea unei pedepse orientate uşor minimum special de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de marea risc, respectiv, de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, în baza propriul examen, Înalta Curte, ţinând seama de natura infracţiunii săvârşite (trafic de droguri de mare risc) ce prezintă un grad ridicat de pericol social, circumstanţele reale ale comiterii faptei (a vândut cantitatea de 0,06 grame heroină prin intermediul inculpatului I.F.), cantitatea şi natura drogului traficat (0,06 grame heroină), atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (de recunoaştere a faptei, inculpatul având o atitudine nesinceră numai în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000), şi circumstanţele personale ale inculpatului (care deşi a recunoscut comiterea faptei, este recidivist, a comis fapte din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea de 7 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 325/2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 31 august 2007 cu un rest rămas neexecutat de 898 zile, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar - fila 76 d.u.p.), reţine că, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată de către instanţa de control judiciar, care a dat relevanţa cuvenită circumstanţelor atenuate favorabile inculpatului (atitudinea procesuală sinceră, de recunoaştere a faptei, cantităţii da droguri traficate, vârstei inculpatului), reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (2) C. pen. reflectată în aplicarea unei pedepse orientată sub minimum special de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în care, împrejurările săvârşirii faptei şi datele personale ale inculpatului (vânzarea de droguri de mare risc prin intermediul altei persoane, vârsta, sinceritatea în faţa organelor judiciare, starea de recidivă postexecutorie în care a comis fapte din prezenta cauză), sunt împrejurări cărora instanţa de apel le-a dat relevanţa juridică corespunzătoare în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului prin compararea cu fapta inculpatului - trafic de droguri de mare risc iar aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus faţă cel stabilit de instanţa de apel, nu ar putea asigura reeducarea acestuia şi realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., o eventuală redozare nu ar fi nejustificată în raport cu particularităţile cauzei expuse anterior.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată va deduce prevenţia inculpatului de la 25 august 2010 la 22 septembrie 2011.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 25 august 2010 la 22 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3421/2011. Penal → |
|---|
