ICCJ. Decizia nr. 3179/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3179/2011
Dosar nr. 3609/117/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 570 din 23 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3609/117/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului D.P.S. (fiul lui P. şi al lui M., născut la 17 septembrie 1975, în Turda, cetăţean român, domiciliat în Turda) la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b, e) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 01 mai 2010 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei săbii, o rangă, două cuţite, un topor.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate P.D.C. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La începutul anului 2009 inculpatul D.P.S. a fost pus în libertate din executarea unei pedepse cu închisoarea pe teritoriul Italiei pentru infracţiunea de proxenetism.
În vara anului 2009, inculpatul a cunoscut-o pe martora A.G.A., în vârstă de 15 ani. La începutul relaţiei inculpatul i-a făcut curte, a scos-o în oraş, iar la scurt timp a convins-o să se mute la el „pentru a avea o relaţie serioasă”. După ce martora a acceptat, inculpatul i-a povestit că în străinătate a avut tinere care se prostituau în folosul său şi a fratelui său, învinuitul D.T.N. (faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei).
Inculpatul i-a prezentat martorei activitatea de prostituţie ca pe o sursă de venituri, spunându-i că este frumoasă şi că ar putea să câştige sume importate dacă ar fi de acord să plece cu el în Olanda pentru a se prostitua la vitrine. Martora a refuzat şi i-a relevat inculpatului că este minoră şi nu poate părăsi ţara fără acordul părinţilor dat în faţa unui notar, iar părinţii nu ar accepta să o lase să plece. Inculpatul i-a spus martorei că acest aspect nu constituie o problemă, că poate să îi procure documente false. Martora a arătat că în cursul acestor discuţii intervenea şi fratele inculpatului, învinuitul D.T.N., care o îndemna să accepte propunerea inculpatului, să plece cu acesta în Olanda unde vor câştiga bani frumoşi.
În cursul lunii aprilie 2010, partea vătămată P.D.C., în vârstă de 17 ani, a fugit de la domiciliul părinţilor săi cu care avea neînţelegeri. Aceasta a locuit la mai multe prietene. În perioada respectivă partea vătămată s-a deplasat la discoteca din Aiud, unde l-a cunoscut pe martorul B.P.E. zis,,P.”. Acesta cunoştea situaţia părţii vătămate precum şi intenţia acesteia de a pleca în străinătate pentru a se angaja, şi i-a propus să se deplaseze împreună cu el în Olanda la „vitrine”, urmând să împartă câştigul în două. Martorul i-a explicat părţii vătămate că la ,,vitrine” nu trebuie să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, ci doar să danseze şi să facă streaptease în acest mod urmând să câştige 1.600 euro în două zile. Partea vătămată i-a comunicat martorului că este minoră, însă martorul a arătat că nu este nici o problemă că îi poate procura un act fals cu care să iasă din ţară. Într-una din zile martorul a dus-o pe partea vătămată în faţa blocului unde locuia inculpatul D.P.S. şi învinuitul D.T.N. zis N. şi a prezentat-o inculpatului.
După sărbătorile de Paşti, aflând că este fugită de acasă, inculpatul P.S. a căutat-o pe partea vătămată P.D.C. şi i-a cerut să se mute împreuna cu el, pentru a fi, din acea zi „femeia lui”. Partea vătămată i-a precizat inculpatului că nu mai este prietena martorului B.P.E. şi a acceptat să devină prietena inculpatului, mutându-se la el în ziua următoare. După ce partea vătămată s-a mutat la inculpat, acesta i-a cerut să nu spună nimănui că locuieşte la el şi a determinat-o să rupă relaţiile cu părinţii.
Atunci când partea vătămată îi spunea inculpatului că ar vrea să îşi vizite mama, el îi cerea să amâne şi eventual să vorbească la telefon, însă pe difuzor pentru a auzi şi el discuţia.
Inculpatul i-a spus părţii vătămate că este frumoasă şi că ar putea să câştige sume importante de bani întreţinând relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, iar în acest context i-a propus părţii vătămate minore să plece cu el în Italia, pentru a ,,produce” pentru el, atrăgându-i atenţia că orice s-ar întâmpla, să nu vorbească, să nu spună nimănui nimic, căci altfel ,,o va tăia”, că dacă el ajunge la închisoare, vor rămâne afară fratele şi prietenii lui, care ,,vor avea grijă” de ea. De asemenea, acesta i-a povestit părţii vătămate că ,,mai este o fată tăiată la gură, fiindcă a vorbit ce nu a trebuit”.
Inculpatul i-a relatat părţii vătămate că B.P.E. zis P. este doar cel care agaţă fetele, iar apoi le dă altora din grup, dându-i ca exemplu o tânără pe care martorul ar fi racolat-o pentru inculpat, iar acesta ar fi dus-o în străinătate şi pentru că nu obţinea suficienţi bani ar fi bătut-o, i-ar fi luat toţi banii şi ar fi abandonat-o în mijlocul drumului. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să îl însoţească în străinătate pentru a se prostitua la stradă în folosul său. Inculpatul chiar i-a precizat că va trebui să pretindă tarife între 30 şi 50 euro pentru un act sexual şi că ar putea câştiga ,,în funcţie de cât de repede se mişcă” între 500 şi 1000 euro/lună. Inculpatul i-a prezentat părţii vătămate posibilitatea ca după un timp, când va câştiga suficienţi bani, să revină în ţară şi să racoleze alte tinere care să lucreze în folosul lor, sub supravegherea ei. Mai mult, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să o invite pe o prietenă T.D.A. la locuinţa lor, iar apoi să îi propună acesteia să îi însoţească în străinătate pentru a se prostitua.
După ce s-a mutat la inculpat, partea vătămată a arătat că s-a prostituat în folosul acestuia, obţinând în medie 150 RON/noapte pe care i-a dat acestuia.
Partea vătămată a arătat că după ce s-a mutat la locuinţa inculpatului a început să o ţină sub control, să îi cenzureze relaţiile cu alte persoane cerându-i să rămână acasă, să nu îşi contacteze părinţii.
De la plecarea părţii vătămate de acasă, părinţii acesteia au căutat-o şi au sunat-o de mai multe ori. Partea vătămată arăta că inculpatul i-a cerut să îşi liniştească mama pentru a nu avea probleme şi a nu le pune piedici. La cererea inculpatului, partea vătămată a discutat cu mama sa, asigurându-o că este bine, conversaţiile fiind auzite şi de către inculpat. Deşi mama sa a încercat să afle unde este, partea vătămată la indicaţiile inculpatului a indus-o în eroare că ar fi la Sibiu cu un prieten. Într-una din discuţii, mama părţii vătămate, martora P.D.E., i-a spus că intenţionează să plece la muncă în Italia şi ar vrea să o ducă şi pe ea. Martora arată că în scurt timp fiica ei a sunat-o şi i-a spus că pentru a pleca din ţară are nevoie de procură, fapt care a surprins-o neştiind că partea vătămată este aşa bine informată cu privire la actele necesare pentru ieşirea unui copil din ţară, aspecte pe care nici martora nu le cunoştea. Întrebată fiind, partea vătămată a arătat că inculpatul este cel care, auzind discuţia dintre partea vătămată şi mama sa, i-a cerut să îi comunice mamei să îi dea acea procură, fapt care ar fi uşurat plecarea părţii vătămate din România împreună cu inculpatul. La câteva zile de la aceasta discuţie, inculpatul i-a spus părţii vătămate că mama ei nu are intenţia de a pleca în Italia ci doar o minte pentru a o determina să meargă acasă.
Întrucât cunoştea vârsta părţii vătămate, inculpatul a făcut demersuri pentru obţinerea unor acte de identitate false necesare scoaterii ei din ţară. În acest sens inculpatul l-a contactat pe un anume,,R.” din Oradea, prin intermediul căruia urma să obţină documentele, iar în data de 29 aprilie 2010, în jurul orelor 10,00 - 11,00, inculpatul D.P.S. s-a deplasat împreună cu partea vătămată la un fotograf din Turda cerându-i acestuia să facă fotografii tip 3/4. Cu acea ocazie inculpatul i-a dat explicaţii martorului că fotografiile ar fi necesare pentru înlocuirea buletinului pe care partea vătămată şi l-ar fi pierdut.
În noaptea de 30 aprilie/1 mai 2010, inculpatul D.P.S. urma să plece la Oradea împreună cu partea vătămată, cu fratele său, soţia acestuia şi martorul C.A.N. (faţă de care s-a început urmărirea penală pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului în legătură cu declaraţia dată în acest dosar). Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, odată ajunşi la Oradea, ,,R.” urma să procure actele false pe care să aplice fotografiile ei, urmând să i se plătească pentru acest serviciu suma de 500 euro, până la terminarea actelor, cei doi urmau să se deplaseze la cabana aparţinând martorului C.A.N., iar după intrarea în posesie a noilor documente să plece în Italia pentru practicarea prostituţiei.
Astfel, la data de 29 aprilie 2010 lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca au efectuat investigaţii în zona locuinţei inculpatului, cu scopul strângerii de date cu privire la existenţa infracţiunii şi la locul unde se afla partea vătămată. Pe parcursul efectuării investigaţiei, a fost identificat un autoturism, aparţinând inculpatului, în care se aflau fratele şi cumnata acestuia. Din convorbirile interceptate în cauza s-a stabilit că atât inculpatul cât şi familia acestuia verificau dacă nu sunt urmăriţi de poliţie şi se anunţau reciproc de acest lucru. La data de 29 aprilie 2010, ora 11.24 inculpatul a discutat cu o altă persoană, căreia i-a comunicat că în acea zi fratele său ar fi fost urmărit de „gabori de la DIICOT”, precizând că dacă ar fi fost el în maşină „le scotea sabia şi toporul şi le dădea în cap”. Tot în data de 29 aprilie 2010 inculpatul a fost căutat de poliţişti de la Poliţia Turda, în legătură cu o altă cauză penală. Atât el, cât şi fratele său s-au ascuns, iar partea vătămată a fost trimisă cu cumnata inculpatului într-o altă locuinţă, până la plecarea poliţiei.
Din probele administrate a mai rezultat că în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul D.P.S. a purtat asupra sa, cât şi în portbagajul autoturismului său o sabie, o rangă, două cuţite şi un topor. Din declaraţia părţii vătămate care se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate, rezultă că inculpatul D.P.S. şi fratele său, obişnuiau să poarte arme albe. Audiat fiind, inculpatul a arătat că a purtat armele pentru a se apăra în cazul în care ar fi atacat de martorul R.O. cu care s-ar afla într-un conflict.
În zilele de 29 şi 30 aprilie 2010 inculpatul a discutat în mod repetat cu fratele său, cu alţi membrii ai familiei, dar şi cu învinuitul C.A.N. cu privire la intenţia de a utiliza aceste arme împotriva poliţiei. De asemenea, din convorbirea din 29 aprilie 2010 purtat de inculpat cu o persoană care nu a fost identificată, rezultă că în seara precedentă a fost ,,la o intervenţie” şi şi-a făcut nişte bani. Din convorbirile din data de 30 aprilie 2010, ora 12:40 şi 12:46 purtate de inculpat cu C.A.N. rezultă că inculpatul şi alte persoane urmăreau alte două persoane care circulau cu un jeep cu numere de Italia şi se pregăteau ,,dacă va fi vreo problemă” să cheme alte persoane (M. şi O.) pentru ,,o intervenţie”. În mediul infracţional expresia ,,intervenţie” este folosită pentru a desemna o intervenţie de forţă pentru reglarea unor conturi.
Este evident că inculpatul a purtat aceste arme în locuri şi împrejurări în care s-ar fi putut primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ordine şi liniştea publică, fiind dispus să le folosească inclusiv împotriva forţelor de ordine.
La data de 30 aprilie 2010 s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului, partea vătămată fiind găsită în locuinţă. Cu ocazia efectuării percheziţiei, din locuinţa şi autovehiculul inculpatului au fost ridicate o sabie, o rangă din metal şi două cuţite, cu privire la care inculpatul declară că le purta asupra lui pentru a se apăra de R.O., un cunoscut membru al lumii interlope, cu care inculpatul se afla în duşmănie. De asemenea, a fost ridicat un topor metalic, inculpatul arătând că îl are pentru a tăia lemne când merge la pădure.
Această stare de fapt rezultă cu claritate din probele administrate în faza urmăririi penale, cât şi în cea a cercetării judecătoreşti. Astfel martora A.G.A. a arătat că a aflat de la alte persoane că inculpatul şi fratele acestuia le băteau pe fetele care se prostituau pentru ei, le luau toţi banii, fiind foarte violenţi, iar când inculpatul se supăra le ameninţa că le va tăia; acesta a fost motivul pentru care martora l-a părăsit pe inculpat, susţinând că după această despărţire, inculpatul a mai căutat-o, cerându-i să îl însoţească în străinătate pentru a face bani din prostituţie.
La fel este declaraţia martorei T.D.A. care a arătat că partea vătămată şi inculpatul i-au propus să îi însoţească în străinătate pentru a câştiga bani frumoşi, ”mii de euro” din practicarea prostituţiei, chiar încă din 2009, inculpatul i-a propus martorei să se prostitueze pentru el, promiţându-i că o va proteja şi o va întreţine. Aceste aspecte au fost confirmate şi de martorii audiaţi sub altă identitate.
Cu privire la aspectele relatate de către partea vătămată, acestea se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice. În data de 29 aprilie 2010, inculpatul a apelat-o pe partea vătămată şi i-a atras atenţia să nu mai plece de acasă, să nu iasă pe geam, pentru că tatăl său o supraveghează şi o urmăreşte. În aceeaşi zi, partea vătămată a discutat cu mama sa, imediat după care l-a sunat pe inculpat, tatăl acestuia confirmând că poliţia a plecat şi se poate întoarce liniştit acasă.
Din ansamblul probelor a rezultat faptul că din momentul racolării, partea vătămată a fost sub autoritatea inculpatului, care şi-a impus voinţa în ceea ce priveşte comportamentul acesteia, cât şi planul de a o duce în străinătate pentru a o determina să se prostitueze în folosul său. Din raportul psihologic de la dosar a rezultat faptul că partea vătămată a fost manipulată emoţional prin specularea diferenţei de vârstă dintre ea şi inculpat, acesta din urmă profitând de lipsa ei de experienţă de viaţă, prin alternarea comportamentului de curtoazie şi protector cu unul agresiv, abuzând în ameninţări cu bătaia şi mutilarea. Totul a fost posibil datorită împrejurărilor de viaţă trăite de partea vătămată, a vieţii sale familiale, care au dus la creşterea gradului de vulnerabilitate la exploatare sau traficare în scop de exploatare. Au fost remarcate, pe parcursul examinării, sentimente de frică, anxietate, teamă, ruşine, neputinţă şi insecuritate. Acestea au fost motivele pentru care partea vătămată, în vederea protejării, a fost inclusă într-un program al ANITP, fiind plasată într-un centru pentru protecţia victimelor.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpatul D.P.S. solicitând desfiinţarea acesteia şi în principal achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen. iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 10 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul D.P.S., a fost desfiinţată hotărârea atacată şi, în rejudecare, s-a dispus reducerea pedepsei pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare iar pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. proc. pen. de la 6 ani la 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia preventivă de la 01 mai 2010 la zi.
În esenţă, instanţa de apel a apreciat ca fiind fondate numai criticile ce au vizat pedeapsa principală şi pedeapsa complementară pe care le-a redus în mod corespunzător.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul D.P.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 14 şi 18 C. proc. pen.
Cu privire la primul caz de casare a arătat că instanţele nu au motivat de ce au reţinut forma continuată a infracţiunii reţinând dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A invocat faptul că inculpatului nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, întrucât instanţa nu şi-a manifestat un rol activ în administrarea probelor necesare stabilirii adevărului în cauza dedusă judecăţii.
Relativ la infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, recurentul inculpat a susţinut că arma a fost găsită în maşina sa dar aceasta era condusă şi de fratele său, fiind folosită pentru apărare.
S-a apreciat că nu se justifică aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen., în condiţiile în care recurentul inculpat are un copil minor, existând riscul de a nu putea lua legătura cu acesta.
Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut că probele administrate în cauză nu pot fundamenta o hotărâre de condamnare, impunându-se în consecinţă pronunţarea unei hotărâri de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – pentru infracţiunea de trafic de minori – respectiv art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de port ilegal de armă.
În subsidiar a solicitat reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţe, pe baza probelor administrate, este corectă.
Din analiza acestora rezultă că inculpatul D.P.S. în perioada 2009 - 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, le-a racolat şi găzduit pe minorele A.G.A. şi P.D.C. în scopul exploatării lor sexuale prin obligarea şi practicarea prostituţiei.
Acelaşi inculpat în cursul lunii aprilie 2010 a purtat asupra sa şi în portbagajul autoturismului pe care-l conducea, o sabie, o rangă, două cuţite şi un topor.
De asemenea, încadrarea juridică a faptelor, în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 C. pen., este legală.
Din declaraţiile martorei A.G.A. rezultă că l-a cunoscut pe inculpat în vara anului 2009 când avea 15 ani, inculpatul prezentându-i activitatea de prostituţie ca pe o sursă de venit licit, propunându-i să-l însoţească în Olanda.
Deşi inculpatul ştia că victima este minoră şi că nu-i poate obţine actele necesare pentru eliberarea paşaportului decât cu acordul părinţilor, acesta s-a oferit să-i procure acte de identitate false. Discuţiile au fost purtate în prezenţa fratelui inculpatului D.T.N. care o sfătuia să accepte propunerea inculpatului.
În cursul lunii aprilie 2010, partea vătămată P.D., minoră în vârstă de 17 ani, a fugit de la domiciliul părinţilor săi iar într-una din zile, aflându-se la o discotecă din oraşul Aiud l-a cunoscut pe martorul B.P.E.
Despre plecarea de acasă a minorei a aflat şi inculpatul P.S. care i-a cerut să locuiască împreună, lucru acceptat de către partea vătămată.
După ce victima s-a mutat în locuinţa inculpatului, acesta i-a propus să plece cu el în Italia pentru a practica prostituţia atrăgându-i, totodată, atenţia să nu spună nimănui nimic pentru că în caz contrar „o va tăia”. Pentru a fi mai convingător inculpatul i-a spus victimei minore că a mai „tăiat o fată la gură fiindcă a vorbit ce nu trebuia”.
Din declaraţiile părţii vătămate P.D. rezultă că inculpatul exercita un control permanent asupra ei aflându-se sub autoritatea sa totală, scopul urmărit fiind acela de a-i procura actele necesare în vederea practicării prostituţiei în Olanda.
Relatările părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi la fond şi în apel, dar şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Modalitatea de comitere a faptei este acea a recrutării şi găzduirii victimelor minore în scopul practicării prostituţiei.
Cum activitatea infracţională a inculpatului s-a răsfrânt asupra mai multor persoane, în mod corect au fost reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2), inculpatul acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
Ca atare, nu sunt întrunite criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9, 10 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de port ilegal de armă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărare nu au fundament în probele administrate.
Astfel, în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul a purtat asupra sa, dar şi în portbagajul autoturismului său, o sabie, o rangă, două cuţite şi un topor.
Din declaraţia inculpatului a rezultat că acesta purta armele pentru a se apăra dacă ar fi fost atacat.
Ulterior, în zilele de 29 şi 30 aprilie 2010, inculpatul a discutat cu membrii familiei sale, dar şi cu învinuitul C.A.N. cu privire la intenţia sa de a utiliza aceste arme împotriva organelor de poliţie.
Ca atare, este probată atât deţinerea acestor arme dar şi scopul, respectiv folosirea acestora, dacă se impunea, împotriva forţelor de ordine.
Ca atare, nici critica circumscrisă dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nu poate fi însuşită.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi coborâtă sub limita stabilită de instanţa de fond.
Faptele săvârşite de inculpat prezintă o gravitate deosebită, aspect ce rezultă din modalitatea de săvârşire a faptelor, activitatea infracţională fiind derulată împotriva unei părţi vătămate minore. Acesta este şi motivul pentru care în cauză, instanţele i-au aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. e) C. proc. pen.
Tendinţa inculpatului spre acte de violenţă - portul de arme în scopul folosirii acestora chiar şi împotriva forţelor de ordine – nu justifică nici reducerea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. va deduce, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 mai 2010 la zi.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 mai 2010 la 21 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3233/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3161/2011. Penal → |
|---|
